821 matches
-
beții. Se chema că aveam „spațiu excedentar“, adică ocupam prea mult loc în propria noastră casă. În fiecare noapte, tovarășul Costea se întorcea pulbere de la uzină, forța ușa pe care, din motive doar de el știute, nu reușea s-o descuie cu cheia și începea să-și scurgă nevoile în sufragerie. Uneori cânta, alteori îl auzeam doar cum oftează. Apoi adormea, prăbușit peste cărțile tatei. Din pătuțul meu cu grilaj nu observam prea multe, dar mirosul de urină îl mai am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
citit pe Shakespeare, începeam să aflu că minciunile sfruntate loveau cel mai bine (sau, ar trebui s-o spun, cel mai rău). Ne-am despărțit fără scandal și fără să fi făcut nimic. Poate ceva totuși s-a întâmplat, eu descuiam seara o cămăruță în pivnița blocului, ei îi plăcea să vină după ore pe la mine (o ascundeam de părinți; așa se proceda atunci), cine mai poate ști și cine mai are timp să-și aducă aminte? Acolo se-adunau iarna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
era monitorizat, se știa că își cărase o salteluță și două sticle cu băutură, domnul Cocă îi cunoștea și-orarul: urca după-masa, pe la șase și rămânea toată noaptea în pod, după care pleca dimineața, în jur de cinci, când se descuia scara. Ușa podului fusese încuiată de mai multe ori, și tot de-atâtea fusese spartă; ba chiar vecinul Dorofte tocmise odată vreo trei muncitori de la depou să pună un fotoliu în ea, ca un obstacol redutabil, greu de înlăturat. Cerșetorul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
de două zile, îl foloseam doar la fotografii. Aproape în același moment, mi-am dat seama că zdroncăniturile se îndreaptă spre biroul decanului. Prevăzător, încuiasem ambele uși pe dinăuntru, după care scosesem cheile din broască. Un clinchet. Cineva încerca să descuie prima ușă. Nu-mi rămăseseră prea multe opțiuni. Am plimbat mobilul pe dosar, scanând paginile rămase: vreo trei-patru. Jetul de lumină albastră bâzâia ușor, în surdină, ca o ecluză pneumatică. În clipa următoare, am auzit un clinchet și mai puternic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
nu-mi trecuse prin cap că oamenii își aduseseră televizor și se cablaseră de la biroul decanului, trăgându-și fir până în pivnițe, să prindă meciurile pe spanioli sau italieni. Câțiva colegi mai povesteau că fochiștii țineau dubluri de la toate cheile și descuiau catedrele seara, să dea telefoane la rude în provincie. M-am întors spre ușă, pipăindu-mi buzunarele. Mobilele erau la locul lor, setul de chei la fel, lanterna nu aștepta decât un lucru: să ieșim odată de-aici. Nu-mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
lucru: certificatul meu de naștere lipsea, al lui taică-meu zăcea probabil prin alt dosar, iar pe tipul ăla, Manolescu sau Manoilescu, nu apucasem să-l verific. Sincer să fiu, nici nu-mi aminteam să fi lucrat vreodată aici. Am descuiat prima ușă, apoi pe-a doua. Le-am încuiat la fel de silențios, în beznă, cu urechea la pândă. Ultimul lucru de care aveam nevoie era să dau nas în nas cu vreun nene în pijama. Am traversat din câțiva pași culoarul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
Rezervasem două camere, una lângă alta, pe interior. De fapt, toate camerele de la Schottenpoint dădeau în interior: pe toate cele patru laturi, hotelul se desfăcea spre clădirile care îl protejau. L-am lăsat pe Mihnea să se descurce și-am descuiat ușa, cu gândul la o încăpere albă, cu pat dublu și perne curate. Am pus imediat mâna pe ele, mort de nerăbdare. Mă așteptau reci, proaspete, nu mai stătuse nimeni acolo. Detestam așternuturile încălzite, nu suportam să-mi așez capul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
condiții «la 15 iulie 1484» într-o zi de miercuri. Astfel, șahul cel puternic a isprăvit cucerirea cetății făcând slujba de vineri în biserica acesteia. „Chilia era lacătul acelui ținut și a fost cucerit cu sabia. Astfel, lacătul s-a descuiat”, avea să scrie Tursun-Bei. „Când a pornit la cucerirea Cetății Albe, s-a alăturat taberei victorioase a sultanului și hanul Crimeii, Mengli Ghirai, din renumita familie a lui Ginghizhan, cu 50.000 de ostași”. La 20 iulie, sultanul a pornit
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
o păsărică și le-o luă. Cei care se ceartă pierd mult în viață.” (Final) „Ei au săpat un tunel la capătul căruia au găsit o cameră. Aici au găsit pe masă o cheie și o carte. Cu cheia au descuiat ușa și au găsit camera tatălui din tinerețe”. (Final) Trei însușiri par a se releva în producția majorității elevilor: complexitatea realizărilor, varietatea lor (raportate atât la grup cât și la individ) și ineditul, cu amprentele sale, indici specifici și totodată
CERCETARE APLICATIVĂ PRIVIND CUNOAŞTEREA ŞI DEZVOLTAREA POTENŢIALULUI CREATIV AL ELEVILOR by LUPAŞCU ANDREEA MILENA, NEAGU NICOLETA () [Corola-publishinghouse/Science/407_a_744]
-
-o la loc. Din spatele unei icoane cu Maica Domnului a luat o iconiță mică pe carton cu chipul Mântuitorului și mi-a dat-o. Apoi, a închis fără zgomot ușa fișetului. Acum poți să pleci, mi-a spus și a descuiat ușa. Am plecat confuză spre sala unde aveam colocviu după-amiază. Uitasem complet de geanta pentru care venisem în cabinetul profesorului. Peste câteva zile ne-am întâlnit prin curtea Academiei. Domnule profesor, dumneavoastră sunteți un om credincios? 162 Da, sunt credincios
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
geamul întredeschis. Informația circulase foarte repede în noaptea aceea, și se pare că era cât se poate de gravă. Mergi acasă și adu tot ce ai primit de la nemți! Să nu cumva să ascunzi ceva, că o ncurci! Tremurând, am descuiat dulapul și am scos sacoșa pe care am răsturnat-o pe masă. Asta-i tot? A luat băiatul meu niște bomboane învelite în staniol acasă. Le-a mâncat, dar a păstrat staniolul, am spus printre lacrimi. Vreți să merg să
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
lungul săptămânii lucrătoare sau al anului. Pe scurt, aparțin acelei specii de pustnici literari care pot fi ușor constrânși sau tiranizați prin poștă. Fiecare dintre noi are un punct de la care începe exasperarea, or eu nu mai pot să-mi descui cutia poștală fără să trepidez la gândul că, printre reclamele de echipament pentru fermă și facturile de la bancă, o să găsesc cuibărită o carte poștală lungă, elocventă, amenințătoare, de la unul dintre frații sau una din surorile mele, dintre care doi, mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]
-
înainte de-a ieși se oprește lîngă Vlad, pe care-l cunoaște din vedere locuiesc amîndoi în același bloc de garsoniere. Salut, vecine! Haideți la mine în birou, poate fac eu rost de sudor. O ia înainte, coboară un etaj, descuie o ușă și-l invită pe Vlad într-o încăpere spațioasă, în mijlocul căreia, pe un schelet metalic, stă montată o instalație pilot pentru obținerea filamentelor-carbon. Închide ușa, apoi se apropie de Vlad și-i întinde mîna: Mihai Vlădeanu e numele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
doriți. Dacă, într-adevăr, nu vreți să vă transferați, am să ocup posturile cu alți ingineri, altfel, acum, cu restructurările astea, rămîn fără ele... Mihai salută și iese. Cînd ajunge în fața ușii de la biroul său aude telefonul sunînd mărunt, strident. Descuie grăbit și intră, înțelegînd că-l caută Doina, dar abia după ce răspunde își amintește de seara precedentă, de sentimentele confuze născute în sufletul lui pe măsură ce înțelegea intenția lui Săteanu, la care se mai adaugă, obsesiv, revoltător, imaginea lui Săteanu tînăr
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
blazarea, și poate nici hainele modeste, uzate în mare parte, dar cu semne vizibile de eleganță și gust în croială, nu acoperă, cum, la fel de bine, nu trădează din prima clipă femeia "de odinioară". Dincolo de tejgheaua barului, Ovidiu a început să descuie dulapurile cu băuturi, din care nici nu prea mai are ce scoate; doar trei sticle începute, cu băuturi străine. Își face de lucru cu paharele, mută sticlele dintr-un loc în altul, reușind să toarne într-un pahar, fără să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
gest ferm. Doamnă, se adresează asistentei șefe, care-și vede de condici o trusă completă de prim-ajutor. Eu dau telefon acasă neveste-mi să-ți pregătească hainele și schiurile. Am și niște salam uscat... A! își amintește el, întorcîndu-se, descuind un fișet ia și asta, pentru Aura zice, punînd pe masă o sticlă de whisky -, frumușica mea poate să bea și vin. De la mine, o iei direct, peste deal... Mai gîndește-te ce medicamente să iei, pentru Aura, poate... Rămas singur
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
genunchi. În fața blocului, de la scară pînă în trotuar, un locatar curăță zăpada cu o lopată din placaj. Înainte de a intra în lift, ochii ei se aruncă, din obișnuință, spre cutia poștală, în care zărește o hîrtie. Scoate cheile din poșetă, descuie lacătul și ia hîrtia: "Am scăpat cursa rapidă. Vin cu trenul. Te sărut, Aura." Textul e scris cu stiloul pe un formular de telegramă, semn că destinatarul nu a putut fi găsit, să i se dea originalul. "Ce-i cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
urce treptele. Dacă, văzînd vremea rea, după ce am discutat la telefon, s-a hotărît să vină înaintea mea?!" O durere ascuțită, ca o gheară, se înfige în coșul pieptului, în partea stîngă: "L-o fi prins viscolul undeva, în cîmp..." Descuie și intră în apartament. Cheile mașinii stau la locul lor, împreună cu ștergătoarele de parbriz și cu mănușile din piele. În chiuveta de bucătărie, zac două farfurii cu mîncarea uscată pe ele și ceașca de cafea, pe fundul căreia zațul s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
să aduci carnea... Spune-le ălora că-i iau de-o aripă... Șoferul, amețit de vin, încurajat de toți cei din cameră, coboară, intră în bucătărie fără să-i bage în seamă pe cei doi, care-și văd de cărți, descuie dulapul și ia geamantanul cu carnea rămasă. Dă la mine! se repede Sultana de cum îl vede revenind. Deschide geamantanul, rupe ambalajul pachetului cu cămașa și cărțile, cadoul lui Mihai, fără să mai țină cont de protestul șoferului, le aruncă pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
profesională. Și-am cumpărat o sticlă de whisky, m-am amețit, am aflat telefonic că soțul ei e de gardă știam de-atunci, de la partida de pocher, că Marcu lucra la spital -, m-am dus prin poarta știută, ușa era descuiată, ea mă aștepta. N-a vrut să bea prea mult, că timpul ne era limitat; fiică-sa trebuia să vină de la școală. La plecare a zis să mai trec, eu că nu știu, ea că ce cadou de Crăciun să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
iasă din pușcărie... Ei da, se apropie Mihai de Maria, cît să-i poată șopti printre dinți, lovind-o ușor cu vîrful degetului în piept ai în fața ta un spărgător de elită. Noaptea am intrat în secretariatul școlii și-am descuiat toate fișetele metalice, am scos dosarele cu adeverințe și le-am trimis pe canalizarea veceului. În graba mea, am distrus și niște hîrtii semnate de unii elevi asta aveam s-o aflu mai tîrziu -, hîrtii din acelea... despre colegi e-t-c
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
femeia de serviciu, pe care am găsit-o în casa ei de pe rîpele Țicăului bătută măr pînă la desfigurare, să spună dacă a dat cuiva cheia de la cancelarie... Cine să-și închipuie că unul ca mine era în stare să descuie orice încuietoare doar cu un ac și o sîrmă lățită la capăt?!... Ei da, văd că nu ți-ai dezmințit originea... rîde Maria, înfruntînd privirea lui Mihai. Și chiar nu te-au prins? îl privește ea cu suspiciune. Doar dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
să rămînă în apropierea cursei, plimbîndu-se cîte trei pași într-o parte și-n alta, așteptînd. Mihai traversează în grabă curtea autogării, să poată veni direct la burta cursei rapide, cu obloanele închise la loc. Nea Andrei, strigă el șoferului descuie-mi și mie, te rog, să iau geamantanele. Mihăiță! se ia șoferul cu mîinile ele păr dac-ai ști!... Știu, clătină Mihai din cap n-a mai rămas nimic. Eu am zis să împarți egal și mata, noaptea, cu cei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
s-a ascuns se aflau și români locatari din vecinătate (care au coborât acolo din cauza Împușcăturilor), dar românii au fost despărțiți de ceilalți - „și după ce șlocatarii româniț au reușit să se identifice ca români au fost conduși pentru a le descuia șlocuințeleț și a permite percheziționarea lor”. Cei căutați erau evreii care se ascundeau. Leizer Blum XE "Blum, Leizer" și bătrânul său tată au Încercat să fugă din curtea Chesturii „În timpul când a Început Împușcarea celor din curte, care cădeau ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2137_a_3462]
-
să aud ce avea de zis. Am trântit pur și simplu portiera și-am țâșnit În sus pe scările de la intrare, pescuindu-mi cheile din buzunar. Simțeam o nevoie copleșitoare de singurătate, chiar dacă asta nu avea să-mi priască. Am descuiat a treia yală, am dat un brânci ușii și-am intrat, Închizând-o apoi cu piciorul. Dar ușa nu se Închise sau n-am auzit eu zgomotul yalei Încuindu-se automat. Întorcându-mă, l-am văzut pe Hawkins stând În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]