2,257 matches
-
că fratele ei ar putea fi iubitul ei. Palmer intră. Închise încet ușa în urma lui și se sprijini de ea. Era îmbrăcat într-un halat de mătase de culoare închisă îmbrăcat pe pielea goală, după cum era ușor de observat. Era desculț. Se sprijini de ușă, cu ochii larg deschiși, și mă fixă cu privirea. L-am privit și eu dus pe gânduri, apoi mi-am întors privirea către foc și din nou spre el. Mi-am impus să nu tremur. Am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
cu gura căscată, respirând regulat dar părând lipsită de viață, mi-a amintit de o figură de ceară. Era întinsă pe o parte, cu o mână deasupra capului. Purta o cămașă albastră și pantaloni negri. Pe acestea le recunoșteam. Era desculță. I-am privit labele picioarelor. Și pe acestea le recunoșteam. Le-am atins. Erau reci, și ele parcă de ceară, și i le-am acoperit cu o pernă. I-am privit picioarele lungi și curbura coapsei. Cămașa era descheiată și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
fața de organele genitale ale unei femei ale cărei picioare se ridicau și se lăsau fără oprire, ca niște semafoare de tren. Eu mă distram cu o femeie palidă, care Își rula o mănușă lungă pe brațul Întins, În timp ce executa desculță câțiva pași de dans eleganți, pe un covor persan minuscul. Într-un fel, scena era indecent de prozaică. Dora mă trase de haină și zâmbi: — De ce anumite articole de Îmbrăcăminte exercită o atracție mai mare decât altele? Arătă mănușa care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
stare să așeze pietrele de mah-jong pentru doamnele cu care joc în fiecare marți seară. N-o să mai am deloc nevoie de tine. Nici că-mi pasă! Ies pe ușă, pe coridorul lung, întunecos. Nici că-mi pasă! O să vând desculț ziare pe stradă. O să mă duc unde vreau, în vagoane de marfă, o să dorm sub cerul liber, îmi zic eu - și, pe urmă, e destul să dau cu ochii de sticlele de lapte goale, ca să fiu copleșit de imensitatea pierderii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
dau pe-al meu. Chiar nu suport faptul că toată lumea din oraș se dă În vânt după gardenie. Milton zice că trebuie să port o gardenie În păr data viitoare când organizez vreo cină și că ar trebui să merg desculță. Ar trebui să vii și tu la următoarea. Mi-ar face mare plăcere. —Scuze, m-a Întrerupt ea. Poți să aștepți o clipă? Lauren Întrerupse convorbirea cu mine. În fundal, auzeam cum sună alt telefon. Lauren răspunse. Da, dragă... Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
din Zürich unde se știa că trebuie să stea. Nimeni nu știa unde plecase. Nu că e hilar? remarcă Glamela, pe când mă conducea prin mansardă. Purta o rochie din șifon cu imprimeu paisley 1, care plutea În urma ei când pășea, desculță, prin spațiul vast. Singura bijuterie pe care o purta era brățara din aur cu smaralde pe care o avea la gleznă, ca o prințesă indiană. —Îți vine să crezi că aici era cândva Manhattan Mini-Storage2? Normal că mansarda fusese un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
nu apar niciodată în presa serioasă. Săptămâna asta e vorba despre Sfânta Fecioară din Welburn, New Mexico. A apărut în zbor deasupra străzii principale, săptămâna trecută. Avea părul lung, împletit în șuvițe roșcate și negre fluturând în bătaia vântului, picioarele desculțe și murdare și era îmbrăcată cu o fustă indiană de bumbac, vopsită în două nuanțe de maro, și cu o vestă de denim. Materialul a apărut în World Miracles Report, numărul de săptămâna asta, care se găsește la casă în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
cu markerul: Magia însemnă ajustarea energiei necesare pentru schimbările naturale. Parcurge poemul cu ochii ei de chihlimbar. Chiar deasupra decolteului portocaliu al rochiei, deasupra omoplatului drept, și-a tatuat trei steluțe negre. Stă picior peste picior în scaunul rotativ. E desculță, cu picioarele murdare; la degetele mari are câte un inel de argint. — Știu ce este, zice, și ridică mâna. Înainte să strângă degetele, împăturesc hârtia și o bag la loc în buzunar. Cu mâna încă în aer, întinde arătătorul spre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
doar un film. În cultura noastră se tot strigă „Lupul!“. Oamenii ăștia obsedați de dramă... Alergici la calm... Cu unghiile ei negre, Mona apucă paharul gol de vin, cu buza mânjită de rujul roz al lui Helen, și se duce desculță în bucătărie, îmbrăcată într-un halat de baie alb, flaușat. Se aude soneria. Mona se întoarce, traversând salonul. Așezând un alt pahar de vin roșu pe consolă, zice: — Nu mă face de râs de față cu ceilalți vrăjitori! Și deschide
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
iese doar fețișoara. Pe degete are inele cu pietre mari de stică roșie. La gât, covorul de lănțișoare de argint se încheie, pe sâni, cu o grămadă de amulete, pandantive și talismane. Înveșmântată în nestemate. O fetiță care se fandosește. Desculță. Are vârsta pe care ar avea-o și fata mea, dacă ar mai trăi. Helen se întoarce în cameră, clătinându-se. Își apucă limba între două degete, apoi face turul încăperii, stingând conurile de tămâie cu degetele umede. Se reazemă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
cureți o rană cu spirt. Îmi încleștez mâinile pe fund și strâng din dinți, cu sudoarea curgându-mi pe picioare. Sudoarea frunții îmi picură de pe nas. Mi se taie răsuflarea. Picăturile cad drept în jos și pleoscăie între picioarele mele desculțe, desfăcute larg. Ceva enorm și tare se înșurubează în mine, mai adânc, și vocea oribilă a polițaiului zice: — Așa, prietene, relaxează-te. Și număr: 12, 13... Înșurubarea se oprește. Chestia aia imensă și tare se retrage încet, aproape de tot. Apoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
împrăștiind căldura, încăleca pe pieptul tatălui și sălta exclamînd di-di-di!, pînă ostenea. Afară se auzea viscolul ca acum, tatăl lui ieșea cu felinarul în mînă, să meargă în grajd, la vite, iar el, trezit din somn, fugea pînă în ușă, desculț, să facă pipi, dar cînd ajungea acolo, unde, pe o bundiță veche, dormea cîinele făcut covrig, termina. A doua zi cînd se trezea, maică-sa îl certa: Iar ai făcut în sală, ești mai rău ca un cățel, să vezi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
făcîndu-i semn să stea liniștită. Privește roată, nu-l vede pe profesor, își amintește că a cerut cărțile de joc și pornește spre bucătărie, înțelegînd unde s-au retras. Vrea să intre, dar, prin ușa întredeschisă, îl vede pe Lazăr desculț, cu picioarele sprijinite de un lemn, iar profesorul, gol pînă la jumătate, se căznește să-și scoată cureaua de la pantaloni. ,,Brrr!" se înfioară bătrîna și fuge la locul ei, cuibărindu-se lîngă cățelușă, bucuroasă că are cine o păzi. Trei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
îți bate fericit-speriată de parcă fiecare cal ar fi și prinț, și balaur, când mama și tata se pupă, când zgândări cu un băț mușuroaiele de furnici, când clefăi gumă de mestecat sârbească, roz, care imită țigaretele cu filtru, când intri desculț în apa rece ca gheața și ieși cât ai clipi, uimit și îngrozit, auzind râsul părinților. Ei bine, după toate astea, când ajungi acasă (aici se vede greșeala), găsești o mare de caca și pipi în întregul apartament, până puțin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
am auzit înăuntru o voce de femeie, un pic mirată, întrebând „e cineva?“ și am văzut-o pe mama apărând în cadrul ușii, cu cel mai nevinovat chip din lume. În spatele ei, s-a ivit imediat un nene scund și îndesat, desculț, în maiou și în pantaloni kaki, care-mi făcea cu mâna și-mi zâmbea. La vremea aia a prânzului (și a primăverii), când mi-era cam foame, am înțeles că războiul are fețe nebănuite, că un nou front se deschidea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
roțile scârțâie îngrozitor. Fata coboară din tren și privește la câmp, unde nu mai este nimeni. Fata o ia la fugă pe câmp, plângând, și strigând: „Răzvan! Răzvan!“. Fuge ca o disperată, scaieții și ciulinii o zgârie pe picioare, este desculță, și îl tot strigă pe Răzvan. Și aleargă și aleargă până ajunge la o râpă, unde câmpul se termină brusc. Fata privește la râpă, cade în genunchi plângând, și urlă cu vocea înecată de lacrimi: „Răzvaaaaaaaaaaaaan!“. Din râpă își ia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
penisul bărbatului. Fata din tren trage semnalul de alarmă, trenul se oprește, roțile scârțâie îngrozitor. Fata coboară din tren și aleargă pe câmp, dar bărbatul și femeia nu mai sunt acolo. Fata plânge și o ia la fugă pe câmp, desculță, strigând: „Matei! Matei!“. Fuge ca o disperată, ciulinii și scaieții îi zgârie picioarele, dar ea tot fuge mai departe. Brusc, câmpul se termină și în fața fetei se întinde o râpă. Fata cade în genunchi plângând și urlă hohotind: „Mateeeeeeeeeeiii!“. Din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
lucra într-o încăpere uriașă, împărțită în 40 de încăperi mai mici. Împărțirea se făcea cu ajutorul unor paravane din plastic alb. Un minut, spuse ceasul. SELL, spuse Shuoke. Opt secunde. SELL. BUY. BUY. BUY. SELL. Zero. Shuoke se încalță - lucra desculț -, își puse o geacă, înșfăcă un rucsac descusut de sub birou și o privi pe Suki. Suki lucra la computerul vecin. Era o fată dulce și purta, în momentul în care Shuoke se uită la ea, un tricou mulat pe corp
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
plantațiile, distrugîndu-i peșterile și furîndu-i chihlimbarul, Îndrăznea să-și azvîrle din nou ancora În apele „lui”, și putea auzi extrem de limpede vocea de stentor a bătrînului căpitan strigîndu-și ordinele, precum și dangătul clopotului la pupa și răsunetul pașilor făcuți de picioarele desculțe ale celor care alergau pe puntea lustruită. María Alejandra! - Barcă la apă! Curînd aveau să debarce, să calce pe nisipul de pe plajă, pîngărindu-l, să-și Înalțe tabăra pe mal și să-l caute, din dorința de a-l tîlhări și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
în Vladia. Chiar Vladia se schimbase, avea ceva de vis, totul era ca într-o somnambulie, se putea întîmpla orice, puteai să faci cu oricine ce-ți doreai, să-l pui să stea nemișcat ore întregi în mijlocul străzii, să umble desculț pe marginea gardurilor, să asculte orice gogomănie și să fie de acord cu ea numai să-i lași pe oameni să țină ochii închiși, să nu-i scoți din transa în care căzuseră. Umbla printre ei, cum umbla printre case
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
o fată care ți-a fost colegă la cursul de masaj. Fata-i cam de vârsta ta. Ați purtat șiraguri de mărgele împreună. Ați împletit salvie și ați ars-o ca să vă purificați câmpul energetic. Ați fost amândouă vopsite și desculțe și destul de tinere ca să vă simțiți nobile când masați picioarele vagabonzilor jegoși care apelau la serviciile gratuite ale clinicii de la școală. Asta cu ani și ani în urmă. Tu, tu ești tot săracă. Părul îți cade, rupându-se lângă scalp
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
mers la școală? La un colegiu din California, răspunde el. Unul de care n-am auzit în viața mea. El era copil când eram și eu copil, și cumva am crescut împreună. Avea un câine pe nume Skip și umbla desculț toată vara, mergând mereu la pescuit, sau construindu-și o căsuță în copac. Privindu-l, îmi vine în minte imaginea unei după-amieze în care el face un om de zăpadă perfect, în vreme ce bunica lui îl urmărește de la fereastra bucătăriei. Zic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
încă mai poți da pe câte un canal și să-l vezi pe Kenneth Wilcox, băiețelul de odinioară, fluierând și aruncând mingi de baseball, înainte de-a se transforma într-un monstru cu bale de gin. Micul Danny plimbându-se desculț prin Heartland, Iowa, împreună cu Skip, cățelul său. Fantoma lui cumpărată de televiziunile private îmi ține vie povestea, păstrează contrastul necesar. Oamenilor le place să cunoască adevărul meu despre băiețelul care părea atât de fericit. Die reinste Freude ist die Schadenfreude
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
se descălță și luă poziția de start. Hai, repede! Ne vom întrece. Cine câștigă îl sărută pe cel care pierde. Cum nu era loc de un refuz, fata își scoase pantofii și-l avertiză: N-am mai fugit până acum desculță. Nici o problemă. Nici eu. În clipa în care o luară la fugă, băiatul țâșni pe lângă ea ca o săgeată. Deși încercase să dea tot ce poate, Luana nu reuși să-l întreacă. Fu dezamăgită. Știa că, în alte condiții, ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
pe care-l păstra În minte. Iar când el a Închis iarăși ochii, s-a bucurat, pentru că redevenise un bătrân, un străin a cărui durere Îi era de asemenea străină. În fotografii era ca În amintirea ei, subțire, bine bronzat, desculț, În sarong, adesea În spatele celorlalți ca să-și lase soția În centrul atenției. Margaret nu-și mai văzuse mama de vreo zece ani și se Întrebă dacă ar mai recunoaște-o. A reașezat În cutie fotografiile, afară de una, și a făcut
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]