511 matches
-
peste măsură, pentru ca imediat să se încordeze din tot trupul, străfulgerat de o bănuială. Copila de lângă Agrippina n-are cum să fie a ei. Este fetița cea mică a Vipsaniei! Timpul se oprește în loc. Se află deci aici! Își rotește descumpănit ochii căutând să pătrundă cu privirea printre grupurile compacte din spate. Zadarnic. Îl zărește în schimb pe Asinius Gallus, ținându-și băieții pe după umeri. S-a așezat strategic în apropierea Agrippinei și a lui Germanicus. Doar se laudă peste tot
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
meșteșugite a seniorului Shiraishi. Oare Nueva España n-o să se învoiască la o astfel de înțelegere? Nu știu. Misionarul clătină din cap dinadins, căci voia să stârnească o umbră de neliniște în ochii acelor oameni de seamă, voia să-i descumpănească măcar pentru o clipă. Cred că e cu neputință. Cercetând cu atenție starea de spirit a înalților oficiali care stăteau înșiruiți ca statuile lui Budha în sanctuarul întunecat al unui templu budist, misionarul se bucură de zbuciumul din inimile lor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
pare că încuviințezi acest păcat oprit de Biserică. În ochii lui se ascundeau stânjeneala și teama de mine. Poate că aflase din scrisori venite din Spania că eu eram un trădător și că mă ridicasem împotriva Bisericii. Într-adevăr, sunt descumpănit, am ajuns în pragul disperării și nu mai înțeleg care a fost voința Domnului. Cu toate acestea, sunt cuprins de o teamă nespusă că încep să mă clatin în credința mea. Am pornit în toată această călătorie din dorința arzătoare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
urăsc din tot sufletul pe adepții Aum!“ Totuși, nu se lăsau conduse de acea „mânie puternică“, păreau destul de dezorientate. Cu alte cuvinte, unde puteau fi depozitate sentimentele de ură și de furie? În ce direcție să o ia? Victimele erau descumpănite din cauza faptului că nu știau cine era de vină pentru violența comisă. În acest sens - victimele nu au avut încotro să-și direcționeze sentimentele de furie și ură - atacul cu sarin de la metrou și cutremul devastator sunt aproape identice. După
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
Se opri la timp, cu greu; dar ea, îndreptându-se în șa și fulgerându-l cu privirea, își luă un ton sarcastic și completă fraza în locul lui: — Niște barbari, vrei să spui, nu-i așa? Sebastianus amuți. Ferocitatea fetei îl descumpănea. Ea, însă, insistă, implacabilă: Sigur că da! Păcat numai că tocmai barbarii ăștia violenți și ignoranți sunt cei care apără fundul pudrat și parfumat al împăratului tău și se luptă pentru el, în vreme ce generalii lui fac câte o plimbărică prin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
în schimb priviri mustrătoare și exclamații de nemulțumire; în final, însă, un bărbat cu fizic impunător, care, sprijinit cu ambele mâini de zid, scruta atent câmpia, le îngădui să se apropie. Bărbatul acela era Sangiban. 15 înfățișarea căpeteniei alanilor îl descumpăni pe Sebastianus. Se afla în fața unui bărbat de statură mai înaltă decât media, cu semne clare de obezitate, dar care părea mai tânăr decât vârsta pe care o avea - după toate aparențele, în jur de patruzeci. Avea capul mare și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
îi conducea tot atât cât ar fi putut conduce o mare în furtună. Abia avu timpul să se mire de tot ce se întâmpla, plin de spaimă, dar și de exaltare, căci el însuși se simțea cuprins în acea maree. Descumpăniți de năvala acelei hoarde de turbați care împingea înainte și mulți soldați romani ce fugeau, barbarii se opriră mai întâi, apoi rupseră rândurile și dădură îndărăt, dar fură ajunși din urmă, izbiți, străpunși de țepușe și călcați în picioare. împreună cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
sângeroase. Chinuiți de căldură și de oboseală, aproape toți războinicii, de ambele părți, își aruncaseră în iarbă armurile și luptau acum goi până la brâu și deci expuși la loviturile dușmanului. Alanii, extenuați de lupta ce dura de ore întregi și descumpăniți de sosirea forțelor proaspete în rândurile dușmanilor lor, cedau acum în mod vizibil, iar Balamber încerca deja senzația de exaltare pe care i-o producea victoria ce avea să vină curând, când se auzi chemat cu o voce puternică de către
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
îndreptă atenția către ființa albă ca varul care era Anrella Craig. Era primul lor contact față în față. Și, în ciuda aspectului ei palid, se simți impresionat. Era ceva în ochii ei, o demnitate și o forță, o maturitate care-l descumpăneau. După această primă impresie, vocea ei ștearsă îl surprinse. Părea mai abătută decât arăta. Anrella Craig rosti: - Eu vreau să vă spun. Lesley se ascunde în deșertul californian. Ferma este situată la vreo patruzeci de mile la nord de satul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85100_a_85887]
-
Anrella spuse încruntându-se: - Mă așteptasem ca ei să obiecteze când le-ai spus că te voi însoți oriunde mergi azi. Trebuie să-i fi nedumerit cu pretenția asta. Craig rămase tăcut. Rolul de conducător care îi fusese acordat îl descumpănea. De câteva ori sesizase un început de opoziție în gândul oamenilor, ca apoi să-l urmărească cum se stinge fără a fi exprimat. Se trezi că Anrella îi vorbea din nou: - Îmi pare rău că te-am sfătuit să mergi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85100_a_85887]
-
la o primă comuniune sau la o bar mizvah. Și nu cred că aici vorbește fratele pornit împotriva lui. Oamenii care nu-l cunoșteau, sau îl cunoșteau foarte puțin, sau numai ca pe un Copil-Celebritate-Radiofonică, fostă sau actuală, erau uneori descumpăniți de o anumită expresie - sau de lipsa de expresie - a feței lui, dar numai pentru o clipă. Și, în asemenea cazuri, victimele încercau adeseori o senzație agreabilă, vecină cu curiozitatea - niciodată, din câte îmi pot aminti, nu reacționau cu resentiment
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]
-
niciodată dacă o să susțină sau o să zădărnicească planurile echipei. Odată, într-unul din momentele foarte rare și savuroase când partenerii mei de echipă mi-au dat voie, în silă, să șutez eu, Seymour, care juca în echipa adversă, m-a descumpănit total prin expresia de fericire pe care a afișat-o când m-a văzut șarjând în direcția lui, de parcă ar fi fost vorba de o întâlnire complet neașteptată, providențială la culme. M-am oprit ca încremenit, și ceilalți m-au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]
-
Îl ții În palmă și nici nu-l simți. Ai impresia că nici nu are greutate, dar, dacă ar fi așa, de ce am simți atâta apăsare În piept!? Uneori sentimentele cântăresc mai greu decât materia din jur. Cuvintele Extraterestrului o descumpăniră și mai mult pe Mașa. Oaspetele știa să răstălmăcească În așa fel vorbele, Încât, orice ai fi spus, tot tu ieșeai prost. - Cu moartea nu se tocmește nimeni, repetă cu neliniște-n glas femeia. Ți-a venit ceasul să mori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
rămase gol. Necunoscutul, fără alte formalități, se proțăpi În fața lui Tony Pavone,exclamând. „Deci, tu ești magnificul...! Mi te Închipuiam altfel...Dar, ce importanță mai are...?? Oricum, deschide sertarele biroului și scoate tot ce ai prin buzunare...!!” Tony Pavone era descumpănit. Efectiv, nu putea realiza dacă urma să i-a lucrul În serios ori Șeful Șantierului era pornit pe glume. Numai În momentul când individul verifică vizibil poziția revolverului Înțelese situația disgrațioasă În care muncitorii holbau ochii, comentând, făcând aprecieri. Înțelegând
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
cu cei care-l așteptau și se auzi strigat de către Șeful Șantierului. „Vino repede Înapoi...!” Străinul care de la bun Început Îi făcuse o detestabilă impresie, Îl cercetă profesional privindu-l agresiv. „Tu conduci lucrările de la Afumați...??” „Da, desigur...!” mormăi el descumpănit de felul disgrațios În care i se adresase individul. „Adică vreau să spun, le-am condus: În momentul de față Însă, nu se mai lucrează. Lucrările au fost oprite de lucrătorii miliției. Afurisiții caralii, fără un plauzibil motiv au hotărât
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
meu care a privit în ochi zeitățile din Nara, la Delfi a stat de vorbă cu oracolul și a respirat cenușă-n Gange Nici tăria lui Aiax din Salamina, nici furia lui Agamemnon sau viclenia stăpânului Zeus nu-l pot descumpăni; Cu răsuflarea lui topește glonțul. Vă vorbesc despre mama mea care cuprinde trecutul prezentul și viitorul într-o singură bătaie de. Mama mea care este talismanul meu și-n trupul căreia stă toată grația alchimiei. Vă vorbesc despre mama mea
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
învăluise nu mai exista. Nu mai semăna cu cea de atunci, purta o ciudată umilință dincolo de înfrângere sau victorie, ce părea în același timp dominație protectoare, căreia încercam să mă sustrag, dar pe care nu îndrăzneam s-o îndepărtez. Eram descumpănit s-ar fi putut să înceapă, îmi spuneam, nu fără teamă, sentimentul marilor înotători în preclipa plonjării într-o apă necunoscută, de a se afla într-o aventură a existenței, iar eu nu eram, nici mai târziu n-am fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
am încetat nici o clipă să am în vedere motivul pentru care mă aflam acolo; trimiterea mea m-a onorat și, desigur, era un semn de încredere în capacitatea mea profesională spre a mi se încredința o sarcină care ar fi descumpănit pe oricine era un joc cu focul; dar era și o ambiție să prezint, echilibrat, cu măsură și onest, care era situația în România, chiar dacă nu toate erau în regulă la noi; eram conștient de acest lucru; făceam parte din
[Corola-publishinghouse/Administrative/1541_a_2839]
-
șuierul ghiulelelor și tânguirile bocitoarelor; în grădinile publice, sute de nevoiași în zdrențe, lipsiți de cele necesare înaintea iernii ce se anunța lungă și aspră, își disputau ultimele crengi ale celui din urmă copac făcut bucăți; oamenii șeicului, pe cât de descumpăniți pe atât de dezlănțuiți, dădeau târcoale pe străzi în căutarea unui vinovat bun de pedeapsă. În jurul orașului împresurat, luptele erau mai rare, mai puțin violente. Călăreții și pedestrașii Granadei, decimați la fiecare dintre ieșirile lor de către artileria castiliană, nu mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
CA O RĂSCRUCE... Priveam cum bolta își dansează hora Deasupra noastră, într-un pas vioi, Eram alături, stingheriți și goi Sub săbiile, ce marchează ora; Descumpăniți, priveam spre norii grei, Spre frământarea lor tentaculară Și încordați eram ca o vioară Cu strune-ntinse peste trupul ei; Dar nu se auzea suspin de cânt, Nici clocotirea sângelui din noi; Eram alături statuari, noi doi Și mângâiați de
CA O R?SCRUCE... by Ioan Știfii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83752_a_85077]
-
prea târziu. Deja apăruse În ușă, fără cămașă, cu jeanșii deschiși la nasturi, cu fermoarul tras, lăsând să se vadă niște boxeri verde-lămâie din bumbac indian. A, hei, Bette. Dădu din cap spre mine, fără să pară câtuși de puțin descumpănit că fusesem martoră la scena lui de seducție. —Hei, Avery, am spus, Îndreptându-mi privirea spre tenișii mei și Întrebându-mă pentru a enșpea oară ce anume, În afară de abdomenul lui Într-adevăr plat, vedea Penelope la el. Eu tocmai plecam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
așa la mine, mă turburi! mi-a spus incorigibilul galant. ,, Caut să văd dacă nu ai cumva "vîrsta critică" . . . Parcă ceva relaxare în colțul gurei. Am făcut un an la medicină, știi?. Și l-am fixat mai mult ca să-1 descumpănesc. " Dumneata faci tot ce poți ca să superi oamenii și nu reușești!" Mă bătuse, hoțul! Nu-și pierduse cumpătul. ,, Da! gândi Mini, căutând. Poate o linie relaxată lângă gură. Dar nu vine din vârsta lui, ci din vârsta epocei lui." E
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
din ele rătăcite de puterea coeziunei și rătăcind în materialul spiritual inform, lărgindu-și nemăsurat și diluat proporțiile aureolate și descompunîndu-și substanța sensibilă spre pericolul dizolvărei în spațiu. Așa îi apăreau lui Mini, nimbați felurit: amanții, mulțimea în luptă, înțelepții, descumpăni ții! Cum oare niciodată instinctul unui pictor modern nu redase mai bine decât sub forma unei lumini noi a carnațiunei sau unei renovări a proporțiilor, nu redase mai convins și mai expresiv a-ceastă îmbinare de opacitate și de străvezire, pe
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
cu interes. Iritat, Jonathan se duce la vagonul restaurant. Se așază și chelnerul vine să-i ia comanda, strecurând vorbele în engleză fără pauze, imediat ce Jonathan încearcă să deschidă gura. Un whisky cu apă sosește repede, dar pe el îl descumpănește ceva din expresia omului. Învârtește cuburile de gheață în pahar, ascultând frânturile de conversație de la alte mese. Câmpurile trec repede pe sub privirile lui. El soarbe whisky. Pasagerii discută. Se mai uită în răstimpuri la chelner, care nu face nimic neobișnuit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
să se împotrivească? Acum, însă, putea cugeta mai profund la propria lui moarte. Își rodea încontinuu buzele și-și reprima valurile care îi răscoleau adâncurile inimii. „Dacă-mi dau frâu liber mâniei astfel,“ medită el, „ar putea crede că sunt descumpănit și până și vasalii mei se vor simți făcuți de rușine.“ Existau mulți oameni care nu vedeau nimic mai mult decât exteriorul bărbătesc al lui Katsuyori și îl considerau cutezător, aspru chiar. Dar, adevărul era că, în acțiunile sale față de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]