532 matches
-
prin intermitență. Dar pentru a se salva cu adevărat, pentru a ieși din intermitență, el trebuie să facă experiența „amorului sacru“. Să-și propună, adică, „asemă narea“ cu prototipul unei iubiri, pe care indigența oamenilor și a lumii nu o descumpănește, nu o șubrezește, nu o descurajează. Iubirea despre care e vorba în capitolul 13 al primei epistole adresate de Apostolul Pavel corintenilor. Scurt acces de optimism Mi se întâmplă rar. Din ce în ce mai rar. De regulă, ceea ce văd, ceea ce aud, ceea ce trăiesc
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
ele. Cu multă dragoste colegială te sărută, Maria și Dumitru Vârgolici. București, 1 octombrie 1983 Dragă domnule Mânăstireanu, Vestea nemaipomenit de tristă, pe care ne-a adus-o scrisoarea din 25 a lunii trecute, ne-a surprins dureros, ne-a descumpănit. Aflasem ceva, cu totul vag, că nu stă prea bine cu sănătatea, dar nici un moment nu ne-am gândit că sfârșitul i ar putea fi atât de apropiat. În fața unei lovituri atât de sfâșietoare, cuvintele devin prea palide și lipsite
Alexandru Mănăstireanu : corespondenţă by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/629_a_1301]
-
Medicul l-a sfătuit să rămână la pat. Din acel moment primea sfânta Împărtășanie de la preotul care celebra în biroul alăturat, transformat în capelă. Ziua era o continuă alternare de rugăciuni, deși era chinuit continuu de dubii și scrupule. Era descumpănit mai ales, pentru că spunea el că nu-l mai simte pe Domnul aproape, că nu ar fi corespuns cu generozitate harurilor și că ar fi ruinat Opera din cauza păcatelor sale. Numai rugăciunea îi aducea alinare. Chinuirea dura zi și noapte
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
-l facă rătăcit. Domnule, vorbești serios?! mă înfierbînt eu și, dintr-o dată, pentru o clipă, am iarăși senzația aceea de prăbușire. Da. Am ieșit din birou numai să vă spun... De ce? îl întreb. Dumneavoastră de ce scrieți literatură?... Întrebarea asta mă descumpănește. Cum să-i explic în două-trei cuvinte ce-nseamnă pasiunea pentru literatură?! Vedeți, continuă Olaru, la întrebarea pusă vă pot răspunde cu o replică dintr-un film, parcă: Fac lucrul ăsta din aceeași pornire interioară, care te îndeamnă să îndrepți
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
așa ceva, în realitate? Din senin, chiar când îmi vine să mă răstesc din nou la el, mă năpădește îndoiala. Poate că, dimpotrivă, apariția mea e prea prozaică în uniformă de liceană și contrastează în mod flagrant cu inefabilul textului meu, descumpănindu-l iremediabil? îmi scot elasticul cu care mi-am prins părul la școală și mi-l ascund în buzunarul de la uniformă. îmi trag uniforma puțin în sus pe pulpe, prefăcându-mă că o aranjez, pentru a-mi dezveli genunchii (groaznic
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
ceasul. Se întârziase plecarea cu douăsprezece minute. Cam mult, își spuse, simțind cum se zburlește pielea pe ea. De ce nu pornea odată avionul? Pe locul dinspre hublou, lângă ea, ședea un bărbat cu o alură inconfundabilă de șofer. Un șofer descumpănit de un mij loc de transport pe care nu îl putea controla. Bărbatul dădea din mâini, în gol, de parcă ar fi mânuit un volan nevăzut, în încercarea vană de a porni vehiculul înțepenit la sol. Până la urmă, mâinile i se
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
scape de ciufulit, care voia să continue discuția. În fața clădirii o aștepta Bobo, cu Zogru în el. - Mă iertați, domnișoară, am nevoie de o informație: îi aștept pe studenții anului III, Cinematografie. Nu știți dacă au terminat cursurile? Giulia se descumpănise puțin în fața bărbatului care semăna cu Orlando Bloom, apoi devenise foarte amabilă, gata să-i dea toate informațiile: Sigur, eu sunt în anul III. A ! Îl căutați pe Dani! Dar el nu vine decât rareori la școală, mă și mir
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
Recunoscu cu deplină sinceritate: "Simt că-mi pierd mințile, că mă sonez, dracu', dă tot..." " Da. Și o să mă bagi și pă mine-n pământ cu răutățile și cu dileala ta...", suspină juna prin batista de hârtie. Bărbatul se uită descumpănit la secretara blonduță și începu să analizeze cu glas tare întreaga întâmplare: "Bine, mă. Admitem cazu' că tu nu ești băgată-n manevra asta. Da' atunci cine? Cine putea să intre-n camera asta, că doar am încuiat-o cu
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
le poate asigura, în vremurile acelea tulburi și în colțul acesta de lume, liniștea și stabilitatea. Nimeni nu a făcut un mai mare serviciu propagandei și regimului lui Ceaușescu. Acest scriitor, prin acțiunile lui, prin personalitatea lui care fascina și descumpănea, a prelungit existența comunismului naționalist-ceaușist, precizându-i, cristalizându-i și întrupându-i doctrina. În schimbul serviciului făcut conducătorului, Adrian Păunescu - un nume pe buzele tuturor - a devenit indispensabil și puternic în ierarhia propagandei, slobod să înfăptuiască, să îndrepte erori, să facă
BULVERSAREA VALORILOR by Dan Tãpãlagã () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1337_a_2737]
-
de bani? N-am fost foarte atentă la ce spunea. — De ce? — Pentru că am luat-o drept o glumă. Nu vi se pare? — Nu. Un „nu” foarte tăios, urmat de o tăcere amenințătoare. La celălalt capăt al firului, Francine Lange era descumpănită și nu știa ce să spună. — Eu nu sunt de la poliție. Vă repet, am crezut că e o farsă. — Vi se fac deseori farse de acest gen? — Nu de acest gen. — Oare nu convorbire asta telefonică v-a speriat destul de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2055_a_3380]
-
atârnat pe cruce o jumătate de zi, noi suntem răstigniți săptămâni întregi, și dacă el a fost străpuns cu trei piroane, noi suntem străpunși de șapte ori mai mult. Așa că spune-mi ceva mai înțelept, dacă ești în stare. Eram descumpănit, incapabil de a mai spune ceva, drept care fantasma a continuat: - Spaima? Oare nu tremura și sudoarea lui nu sângera de frică în grădina măslinilor? Nu voia să fie cruțat de soarta ce-i fusese hărăzită? Oare nu și-a învinuit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
eram mâna de fier care răspândea teamă. Așa se face că am pus un ucigaș cu simbrie să-l omoare pe ducele de Vicenza, aflând că își bătea joc „de un rege cu capul îngropat în mormântul concubinei“. Vasalii erau descumpăniți văzând un Rotari care le apărea tot mai străin de cel pe care-l admiraseră, respectaseră și de care se temuseră. La început au crezut că era ceva trecător și au făcut scut în jurul lui ca să-l ocrotească, despovărându-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
repezi în bucătărie și deschise ușa cuptorului. Rața se caramelizase în cratiță. Vezi, spuse Nieve, care o urmase în bucătărie. Rața nu contează, zise Aidan ivindu-se de după ușă. Și-așa nu mă prea înnebunesc după ea. A. Darcey era descumpănită. Nu contează. Nu era decât aperitivul. Atunci care era felul principal? întrebă Nieve. —Ăăă... vițel cu șuncă de Parma, răspunse Darcey. —Vițelul meu cu șuncă de Parma? Nieve făcu ochii mari. — Păi, da, rețeta ta. — În cazul ăsta, lasă-mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
limpezi și se ridică În picioare, cei din jur fură ușurați. Situația fu adusă grabnic la cunoștința lui Samanosuke și câteva dintre ajutoarele acestuia năvăliră afară, cu ochii mari, Întrebând cu Îngrijorare: — Unde e tânărul stăpân? — Cum se simte? Fură descumpăniți. Dar cel mai șocat dintre toți era tatăl lui. Când Își văzu fiul intrând În grădină cu ajutorul gărzilor, alergă În calea lui, neputându-și stăpâni neliniștea părintească: Sunt adânci rănile? — Tată... Ukon se prăbuși, spunând: — Iartă-mă... Și leșină din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
un dezavantaj dezastruos. Dar, după ce ajunsese până acolo, n-ar fi fost prea elegant să bată În retragere fără a fi realizat nimic. Pe de altă parte, nu mergea nici să Înainteze cu nepăsare. Caracterul bărbătesc al lui Katsuyori era descumpănit de-a binelea. Iar pentru firea lui Îndărătnică era dureros să-și amintească faptul că, la plecarea armatei din Kai, Baba și Yamagata Îl preveniseră să nu se pripească. Ar trebui ca trei mii de soldați să pornească spre Nagashino
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
albă din vaza de bambus devenea tot mai albă și mai Înmiresmată, pe măsură ce absorbea apa. Hanbei se Învinuia, În tăcere, pentru lacrimile lui Hideyoshi. Era o neloialitate de neiertat din partea vasalului și o lipsă de hotărâre a războinicului, să-și descumpănească stăpânul când avea responsabilități militare atât de Împovărătoare. — M-am gândit că această lungă campanie v-a obosit, așa că am cules crizantema asta din grădină, spuse Hanbei. Hideyoshi tăcu, dar ochii i se Îndreptară spre floare. Părea ușurat că subiectul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
să se Împotrivească? Acum, Însă, putea cugeta mai profund la propria lui moarte. Își rodea Încontinuu buzele și-și reprima valurile care Îi răscoleau adâncurile inimii. „Dacă-mi dau frâu liber mâniei astfel,“ medită el, „ar putea crede că sunt descumpănit și până și vasalii mei se vor simți făcuți de rușine.“ Existau mulți oameni care nu vedeau nimic mai mult decât exteriorul bărbătesc al lui Katsuyori și Îl considerau cutezător, aspru chiar. Dar, adevărul era că, În acțiunile sale față de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
izbânzilor voastre. Glasul lui Toshimitsu nu se schimbă prea mult, până termină de vorbit. Știa de la Mitsuhide ceea ce trebuia să spună și, probabil, nu se potrivea cu propriile lui gânduri. — Să trecem râul! Cerul era Încă Întunecat. Curentul râului Katsura descumpăni, un moment, caii de război, În timp ce Încercau să treacă prin vad. Jerbe de spumă albă țâșniră În sus, răsturnându-se Înapoi peste ele Însele. Întreaga armată tremura, pe când oamenii plescăiau prin apă cu sandalele de paie ude. Deși erau leoarcă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
erau din cântecul care Îi plăcuse atât de mult lui Nobunaga și care Îi caracterizaseră concepția de viață din anii tinereții. Nu se gândea la ceea ce se Întâmpla ca la un eveniment care să clatine lumea. Cu siguranță, nu era descumpănit la gândul că acela putea fi sfârșitul. Lupta, mai degrabă, cu un spirit arzător, feroce, care nu voia să se dea bătut și să moară. Idealul pe care-l păstra În inimă ca marea operă a vieții lui nu se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
asculți cu atenție, se aude nechezatul cailor și zgomotul copitelor. Nu-i de glumă. Veți avea nevoie să plănuiți o contra-strategie, cât mai repede cu putință. — Ei, și ce-i cu Hideyoshi? — Hideyoshi e În avangardă. Genba fu atât de descumpănit, Încât abia-și mai găsi cuvintele să vorbească. Mușcându-și buzele, ridică o privire tăcută, palid la față. După un timp, spuse: Ne vom retrage. Altceva nu avem ce face, nu-i așa? O armată numeroasă e pe drum Încoace
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
-ngrozitoare pentru Ochii muritorilor ce tremura. Și Enitharmon, tremurînd și temîndu-se, rosti cuvintele acestea: Nu cred deloc în tine, și nici în solzii tăi scăpărători; Îmi sînt o groaza pleoapele-ți; și vîlvătaia coamei tale, A solzilor tăi goana mă descumpănesc, solzii tăi care gonind dogit răsună. 85 Și dacă Los sălaș pe-o stîncă nu mi-ar fi zidit, Pesemne-aș fi murit în sumbră pustiire printre vătămătorii viermi. Cum să fug, cum să fug într-al lui Los sălaș
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
peisajului postbelic european, al anilor douăzeci, asemenea unei "generații pierdute", menite să-și irosească talentul și valoarea intrinsecă într-un univers descompus identitar și social. Ulterior, noțiunea a făcut carieră și peste Ocean, funcționînd ca o "etichetă" culturală pentru junii descumpăniți de Marea Depresiune din 1929, juni forțați să supraviețuiască unui proces de alienare, în anumite privințe mai dur chiar decît războiul. Și fără a fi activ în cadrul grupului ca atare (deși a călătorit de cîteva ori la Paris, din atmosfera
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
produs, perspectiva clonelor). Se pune problema ambivalenței naturii celor mai multe dintre creațiile omului. Aptitudinea omului de a folosi roadele invențiilor sale rămâne în urma geniului său inventiv (René Remond "Privire asupra secolului"). Progresul cunoștințelor investește cu responsabilități a căror amploare sperie și descumpănește. Politicienii își asumă stabilirea unor criterii în cazurile în care există goluri juridice (reproducerea asistată medical, transplantul de organe). În 100 de ani, durata medie a vieții a crescut de la 46 de ani la 79 în 1999 (Franța). În unele
Datoria împlinită by Mihai Pricop [Corola-publishinghouse/Science/1391_a_2633]
-
răfuiala cu instituția criticii literare. Ce vrea să însemne că "singurii creatori de literatură" sînt scriitorii sau că "avem nevoie, acum, mai ales de opere literare"? Inocența cu care dl Rusu apelează la prejudecăți și poncife de tipul acestora mă descumpănește. După cum mă lasă visător teama d-lui Rusu (și nu numai a lui) că Eminescu poate fi periclitat sau chiar demolat de lecturi critice mai puțin ortodoxe, care nu confundă analiza cu un cult aproape religios al poetului. Dl Rusu
Ecouri și aberații by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/16479_a_17804]
-
liderii sindicali, un susținător onest așa cum un suport neașteptat vine din partea Lisei (Rosamund Pike), soția unuia dintre directorii locali ai uzinelor Ford. Discuțiile cu patronii relevă prezenta de spirit a Rîței, replică ironică, o bună plasare în context care-i descumpănește pe interlocutorii masculini, aceasta și pentru faptul că în mod aprioric o considera un partener inferior de discuție. Desconsiderarea nu reprezintă doar un plasament pe o scară ierarhică, ci și un reflex mentalitar, o grilă cutumiara de receptare. Se așteaptă
Ce vor femeile by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/5583_a_6908]