588 matches
-
produs în lume, ura, disprețul, furia fiind opuse dragostei, generozității. Sfânta Scriptură ne învață că „oamenii sunt mizerabili datorită faptului că sunt păcătoși și criminali, căzând în sclavia păcatului de a consimți la eroare”. Lumea noastră de astăzi este agitată, descumpănită, răul este luat în brațe cu ușurință și chiar cu inconștiență, se dorește peste tot schimbare: schimbarea conducătorilor, schimbarea politicilor, schimbarea granițelor etc., și toate se fac cu sacrificii de vieți omenești, cu imense suferiți. Nu se conștientizează efectele, dezastrul
DURERE, AMĂRĂCIUNE de VAVILA POPOVICI în ediţia nr. 2065 din 26 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/379138_a_380467]
-
ce mă însoțea în tăcere. Nici rănile și nici întemnițările dintre două cuvinte nu mi le-am dorit. Nu te mai furișa în strigătele de la miezul nopții. Oprește viforul care-mi cutreieră sângele de la un capăt la altul al trupului descumpănit. Aceasta nu sunt eu, strigam timpului ce mă privea cu nepăsare. Nici flacăra , nici zbaterea alarmantă din retină, oricât ai vrea, nu le recunosc, și nici mâinile întinse pentru mântuire. Oprește cuvintele și spaimele la marginea întrebării, oprește privirea la
VALENTINA BECART [Corola-blog/BlogPost/379262_a_380591]
-
sunt eu,strigam timpului ce mă însoțeaîn tăcere.Nici rănile și nici întemnițările dintredouă cuvintenu mi le-am dorit.Nu te mai furișa în strigătelede la miezul nopții.Oprește viforul care-mi cutreierăsângelede la un capăt la altul al trupului descumpănit.Aceasta nu sunt eu,strigam timpului ce mă priveacu nepăsare.Nici flacăra , nici zbaterea alarmantădin retină,oricât ai vrea, nu le recunosc,și nici mâinile întinse pentru mântuire. Oprește cuvintele și spaimelela marginea întrebării,oprește privirea la un pasde abisși
VALENTINA BECART [Corola-blog/BlogPost/379262_a_380591]
-
ce mă însoțea în tăcere. Nici rănile și nici întemnițările dintre două cuvinte nu mi le-am dorit. Nu te mai furișa în strigătele de la miezul nopții. Oprește viforul care-mi cutreieră sângele de la un capăt la altul al trupului descumpănit. Aceasta nu sunt eu, strigam timpului ce mă privea cu nepăsare. Nici flacăra , nici zbaterea alarmantă din retină, oricât ai vrea, nu le recunosc, și nici mâinile întinse pentru mântuire. Oprește cuvintele și spaimele la marginea întrebării, oprește privirea la
VALENTINA BECART [Corola-blog/BlogPost/379262_a_380591]
-
sunt eu,strigam timpului ce mă însoțeaîn tăcere.Nici rănile și nici întemnițările dintredouă cuvintenu mi le-am dorit.Nu te mai furișa în strigătelede la miezul nopții.Oprește viforul care-mi cutreierăsângelede la un capăt la altul al trupului descumpănit.Aceasta nu sunt eu,strigam timpului ce mă priveacu nepăsare.Nici flacăra , nici zbaterea alarmantădin retină,oricât ai vrea, nu le recunosc,și nici mâinile întinse pentru mântuire. Oprește cuvintele și spaimelela marginea întrebării,oprește privirea la un pasde abisși
VALENTINA BECART [Corola-blog/BlogPost/379262_a_380591]
-
de mere. Nu știu de ce mi-a venit tocmai cantitatea asta în minte, sau de ce am scos pe gură tocmai aceste cuvinte. Aveam să aflu, firește, foarte curând. Vânzătoarea, o blondă platinată oacheșă, mi-a aruncat o privire afrodiziacă, ușor descumpănită, după care mi-a ales din grămada de mere de pe masă unul mic, cel mai sfrijit măr dintre toate, pe care mi l-a pus mai apoi pe cântarul electronic. A privit spre cadran și a exclamat uimită: - Exact 21
GREUTATEA SUFLETULUI DIN TRUP de LIVIU PIRTAC în ediţia nr. 1940 din 23 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381398_a_382727]
-
apoi sunteți un neam mic rabinule. Va trebui să cuceriți lumea ca să vă impuneți zeul printre ceilalți zei ai lumii fiindcă lumea nu se confruntă numai în războaie ci și în puternicia zeilor lor! Învățatul evreu nu păru însă deloc descumpănit. -Mă tem că asta nu stă în putința noastră prietene! Dumnezeul nostru are planurile Sale. În învățătura scripturilor noastre nu contează mărimea sau forța cuiva. Cel mai mare rege al nostru, pe nume David, a fost un simplu păstor, cel
ANCHETA (FRAGMENT DIN ROMAN) PARTEA A DOUA- AL SASELEA FRAGMENT de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 1447 din 17 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/380854_a_382183]
-
Pilat cu detașare. -O întrebare mărite procurator! spuse mirat Comus Lucretius. -Vă ascult magistre Comus. -Ce veți face dacă acest Iisus care se spune că a înviat va fi prins viu? Îl veți răstigni din nou? Ponțiu Pilat oftă insesizabil, descumpănit. Părea a fi una din batjocurile obișniuite ale lui Comus Lucrețius rostită însă pe un tot cât se poate de sobru. -Mda, zise el, este o variantă la care nu m-am gândit. Există totuși mărturia celor de pe Golgota că
PRIMUL FRAGMENT de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 1686 din 13 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/373286_a_374615]
-
și riscul ăsta? - Întodeauna există un risc. N-aș putea să avansez o părere autorizată cu privire la agresivitatea feroce a rechinilor, întrucât n-am avut de a face cu dânșii. Ceea ce îți doresc și d-tale”. Îl las acolo, în mijlocul punții, descumpănit, reflectând, pesemne, la condiția mizerabilă a ființei umane, și schimb direcția spre Café de Flore, aflată în apropiere, când simt o bătaie ușoară pe umăr. Descopăr cu mirare că nu-i altcineva decât prietena căpitanului, Annike, despre care cred că
DRUMUL APELOR, 21 ( ROMAN ) de AUREL CONȚU în ediţia nr. 2243 din 20 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/375467_a_376796]
-
atunci? am întrebat eu, hotărâtă să pun lucrurile la punct. - Eram nervos, aveai o singură fiță, aia cu nunta în București, a răspuns el grăbit, pe tonul copilului prins cu mâța în sac. - Asta numești tu fiță? am întrebat eu descumpănită. - Am înțeles, Natalia, altceva mai e? a răspuns cu un aer plictisit Ovidiu. - Cum rămâne cu nunta? am continuat eu cu altă întrebare neplăcută, deși părea că discuția noastră era lipsită de sens. - Nu știu acum, mai vedem, ne mai
ROMAN, EDITURA JUNIMEA 2013, CAPITOLUL 8 de DORINA GEORGESCU în ediţia nr. 2230 din 07 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/371675_a_373004]
-
următorul mesaj primit de la Ovidiu, care îmi zdrobea inima, căci îl percepeam sfâșiat de dor, în ciuda aparenței îngâmfări și a surplusului de aroganță, încă îmi cerșea iubirea, mă ruga într-un fel aparte, să-l reprimesc în viața mea. Eram descumpănită și visam să-l strâng în brațe, sărutându-l pe frunte ca pe un copil, fără să realizez însă, că devenisem propria mea victimă, nemaigândindu-mă la suferința ce mi-o provocase, orbită de iubire, mă perpeleam doar imaginându-mi
ROMAN, EDITURA JUNIMEA 2013, CAPITOLUL 8 de DORINA GEORGESCU în ediţia nr. 2230 din 07 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/371675_a_373004]
-
acolo până se uscară olecuță. Când crezu că poate să-și îmbrace pantalonii peste ele, fără să îi ude, se întoarse la locul în care îi lăsase, dar constată cu nedumeriră că dispăruseră. Se uită de jur împrejur și rămase descumpănit, gândind că îi fuseseră furați. Nu știa cum se va întoarce acasă numai în izmene. Să nu mai pomenim de bâlci. Cum se uita descumpănit de jur împrejur, o văzu pe Maria care agita pantalonii lui deasupra capului și striga
MOȘ MACHE CAP.II MARIA de DAN PETRESCU în ediţia nr. 1612 din 31 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/377813_a_379142]
-
din teritoriile cucerite! Când va stăpâni lumea toată ce se va întâmpla? Își va dărâma Roma Pantheonul și va face altul mai mare pentru că statuile zeilor nu vor mai încăpea acolo? Ponțiu Pilat vru să spună ceva dar se opri descumpănit însă Claudia continuă plină de curaj. -Zei al căror chip și ideologie a cultului lor servesc o mână de oameni situați în unghiul ierarhiei? Zeități care au apucături omenești și iau hotărâri arbitrare și discreționare? Zeități care cer sacrificii umane
AL CINCISPREZECELEA FRAGMENT. de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 1351 din 12 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/376369_a_377698]
-
Ba mai mult..., mai aducem și jertfe acestui rău și acestei înșelări, care iese din noi precum un șuvoi de necurăție. Idoli nemișcați și batjocoritori care stau la loc înalt pe mărețele lor socluri! -Nu vorbi așa Claudia! spuse procuratorul descumpănit, cu privirea ațintită spre ea. Zeii sunt nemiloși și necruțători și ne vor zdrobi! Le vom cerși mila și va fi prea târziu! -Milă? Dar când le-a fost milă zeilor, Pilatus? Prea puțin îmi pasă acum de zeii Romei
AL CINCISPREZECELEA FRAGMENT. de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 1351 din 12 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/376369_a_377698]
-
ambarcațiunea fuge amețitor de repede pe ape, cum trece pe lângă maluri înalte, întortocheate, cu viteză și mai amețitoare, se apropie de un ostrov, apoi se izbi cu trosnet de un dig, se sparse, și începu să ia apă. Rameses rămase descumpănit, neștiind ce să facă. Barca se scufunda repede. Văzând că apele fluviului înghit ambarcațiunea, sări în apă, înotând vânjos să ajungă la mal. În acele momente văzu pe ape o nălucă neagră care se ascunse în apa fluviului, ca apoi
FĂCLII PE NIL (3) de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1501 din 09 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/375997_a_377326]
-
în: Ediția nr. 1996 din 18 iunie 2016 Toate Articolele Autorului PEȘTIȘORUL DE AUR (Poveste în versuri) În liniștea ce pare nefirească Se-aude-o șoaptă clipocind ușor, Din baltă mă privește-un peștișor De parc-ar vrea, cu mine, să vorbească. Descumpănită, mi-a pierit și graiul Și-aproape, nu mai știu cum să m-adun. Eu cred că-i fermecat și că e bun... O fi venit să-mi schimbe mie traiul? -Tu chiar ești peștișorul din poveste Ce vii pe la
PEȘTIȘORUL DE AUR de SILVIA RÎȘNOVEANU în ediţia nr. 1996 din 18 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/375257_a_376586]
-
ce mă însoțea în tăcere. Nici rănile și nici întemnițările dintre două cuvinte nu mi le-am dorit. Nu te mai furișa în strigătele de la miezul nopții. Oprește viforul care-mi cutreieră sângele de la un capăt la altul al trupului descumpănit. * Aceasta nu sunt eu, strigam timpului ce mă privea cu nepăsare. Nici flacăra , nici zbaterea alarmantă din retină, oricât ai vrea, nu le recunosc, și nici mâinile întinse pentru mântuire. * Oprește cuvintele și spaimele la marginea întrebării, oprește privirea la
ÎNTRE DOUĂ CUVINTE de VALENTINA BECART în ediţia nr. 2249 din 26 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/379253_a_380582]
-
ce mă însoțea în tăcere. Nici rănile și nici întemnițările dintre două cuvinte nu mi le-am dorit. Nu te mai furișa în strigătele de la miezul nopții. Oprește viforul care-mi cutreieră sângele de la un capăt la altul al trupului descumpănit. * Aceasta nu sunt eu, strigam timpului ce mă privea cu nepăsare. Nici flacăra , nici zbaterea alarmantă din retină, oricât ai vrea, nu le recunosc, și nici mâinile întinse pentru mântuire. * Oprește cuvintele și spaimele la marginea întrebării, oprește privirea la
ÎNTRE DOUĂ CUVINTE de VALENTINA BECART în ediţia nr. 2318 din 06 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/379263_a_380592]
-
greșelii comise, căci ceea ce s-a făcut nu mai poate fi împiedicat. Pedeapsa este văzută ca o adevărată binefacere pentru suflet, "în măsura în care am obține înlăturarea răului, am vorbi în chip potrivit numind procedeul "purificare"", căci "sufletul nechibzuit este rău și descumpănit", iar răutatea "reprezintă o boală a lui"143. Potrivit lui Aristotel, fundamentul pedepsei rezidă în necesitatea ei socială: " Astfel în faptul de justiție omenească, pedepsirea și pedeapsa justă a vinovatului sunt fapte de virtute; însă acesta este și un fapt al
Filosofia sistemelor normative: dreptul şi morala by Raluca Mureşan () [Corola-publishinghouse/Science/1443_a_2685]
-
chiar că ne încurci! Vezi că mai sînt debarale, balcoane, baia. Las-o pe actriță pentru alt joc... Au rămas dependințele și filosoful. Răul lovește în punctul cel mai vulnerabil. Cu o pasivitate care e un al nume al bicisniciei, descumpănite gazdele cedează neașteptat de ușor în fața cinicei intruziuni. Dispuse la concesii, ele consimt, cu o strîngere de inimă, ca un spasm al conștiinței, la rușinosul viol. Pînă și pe răzvrătitul Alex îl surprindem exersînd, la ghitară, acordul rusesc! Ca să nu
[Corola-publishinghouse/Science/1566_a_2864]
-
sictir! Dar cînd ai scris despre nevastă-ta, D-zeu s-o ierte, că asculta Europa liberă, și că-și punea părul pe moațe cu hîrtie din Scînteia, tot n-ai făcut nici un rău? Tot nevinovat ești? Gh. P. unu: (descumpănit) ...Tot... (în lipsă de altceva, oarecum pe de rost) ...N-am făcut poliție politică... Gh. P. doi: Du-te dracului cu tîmpenia asta, cu poliția ta politică, sau economică, sau științifică, sau dracu' mai știe ce fel de poliție! Gh.
[Corola-publishinghouse/Science/1566_a_2864]
-
nu mai poate fi stăvilită. Foarte tânărul Beardsley Îi uluiește pe cei prezenți la Salonul parizian din 1893 cu mixtura savantă de griuri a costumului, mănușilor și pălăriei. Și totuși, scandalul Wilde Îl afectează direct. E demis de la Yellow Book. Descumpănit, Îndurerat, Își găsește refugiul (În 1896) la o altă revistă, Savoy, singura care mai are curajul să publice texte și desene ale autorilor decadenți. Măcinat de tuberculoză, cu un corp scheletic, Înveșmântat Însă cu un rafinament desăvârșit, Beardsley se convertește
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
deja să mă scol, dar Charlotte a insistat cu o politețe apăsată, care, prin formulele ei desuete, împrumutate din franceză, după cum știam bine, îi impresiona întotdeauna pe ruși. Bărbatul a ezitat o secundă, apoi a plecat, cu un aer vizibil descumpănit. Ne-a adus o mâncare surprinzătoare prin simplitate: o farfurie cu o duzină de rondele de salam, un castravete mare, murat, tăiat în felii subțiri. Dar, mai ales, a pus în fața noastră o sticlă cu vin. Niciodată nu cinasem așa
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
ce vrei să spui! tună Abatele. Slăbiciunea mea pentru tine nu mi-a întunecat chiar de tot judecata! Te înșeli însă dacă îți închipui că apropierea noastră va fi de-ajuns ca să-mi iei locul. Aloim păru pentru o clipă descumpănit de felul în care sunase rostirea de către Abate a celei mai tainice și totodată ambigue ambiții ale sale. Nu îndrăznise până atunci să o enunțe nici măcar în mintea sa. Franchețea Abatelui îl făcu să sesizeze că mersese destul de departe. Sondă
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
erau treaba stăpânilor și a bătrânilor, nu a tinerilor; nimic bun nu poate ieși din ceva făcut pe la spatele unui stăpân; era clar că Horațio nu era unul dintre cei care știu cum stau lucrurile.” Laura Bohannan e și mai descumpănită când se dovedește incapabilă să răspundă la Întrebarea dacă tatăl lui Hamlet și Claudius au aceeași mamă, o Întrebare totuși esențială pentru tribul Tiv: «Tatăl lui Hamlet și unchiul său aveau aceeași mamă? Ă Întrebarea sa nu avu timp să
Cum vorbim despre cărțile pe care nu le-am citit by Pierre Bayard () [Corola-publishinghouse/Science/2314_a_3639]