608 matches
-
m-am adresat ofițerului supraveghetor care constată împreună cu mine, surprins și îngrijorat, că scaunul liber era al lui Dreyfus. Minutele treceau, sferturile de oră treceau; la un moment dat Dreyfus se întoarce. Mă duc la el: "Unde ați fost?". Destul de descumpănit, murmură: "de ieri, soția are dureri grele de naștere, care îi neliniștesc pe medici. Adineaori m-a cuprins o mare teamă: mi se părea că o aud chemîndu-mă să-și ia adio. Am dat o fugă pînă la ea și
by DIMITRIE GHYKA [Corola-publishinghouse/Memoirs/1001_a_2509]
-
întorc mai liniștit". "Oricare ar fi grijile dumneavoastră personale, la care nu ați ceda cu siguranță pe cîmpul de luptă, la comanda tunurilor, nu trebuia să vă eschivați în felul acesta. Desigur că la plecare ați înmînat documentele supraveghetorului." Dreyfus, descumpănit, le-a scos din manta, scuzîndu-se că a uitat. M-am simțit obligat să ridic și mai mult tonul și să-i spun că din vina sa, în urma raportului pe care îl voi întocmi, ofițerul supraveghetor va primi o pedeapsă
by DIMITRIE GHYKA [Corola-publishinghouse/Memoirs/1001_a_2509]
-
Serbia, Grecia și Turcia, nu vedeam pentru noi decît calea Mării Negre prin Burgas sau Varna). Danev m-a informat că va fi pe la Rusciuc-Dunăre (adică spre mitralierele românești) și că ni se va rezerva un vagon special. A părut foarte descumpănit cînd, abandonîndu-mi vechea ținută de bună educație, am cerut două vagoane pentru a putea lua cu noi femeile, copiii și bătrînii din colonie, "căci dacă îi las aici vor fi masacrați, conform unor obiceiuri foarte bine cunoscute". După o noapte
by DIMITRIE GHYKA [Corola-publishinghouse/Memoirs/1001_a_2509]
-
la palat cu ocazia sărbătorilor ocazionate de căsătoria fiicei împăratului cu ducele de Brunswick. El a transmis cancelarului Bethmann-Hollweg conținutul mesajului regal spre a obține urgent o audiență la Kaiser. Cancelarul a primit comunicarea ca pe o lovitură de măciucă. Descumpănit, într-un potop de vociferări și cuvinte nedeslușite, Bethmann-Hollweg îl părăsea pe general pentru a se duce repede la suveran, iar acesta, puțin mai tîrziu, îl primea pe Perticari, auzind chiar din gura acestuia mesajul regelui Carol. Întărindu-i sensul
by DIMITRIE GHYKA [Corola-publishinghouse/Memoirs/1001_a_2509]
-
nuvelă, exploatează gelozia paternă, care ia o turnură demențială, patologică și duce la întâmplări tragice. În general, sub aparențe inofensive, aproape banale, personajele lui S.-R. ascund un uriaș potențial de neliniște, de instabilitate interioară, transformându-se, subit, în indivizi descumpăniți, explozivi. SCRIERI: Andrei Braniște, București, [1913]; ed. Berlin, 1914; Propilee artistice, București, 1913; Istoria artelor, București, 1924; Necesitatea frumuseții, București, 1925; Martirolog profan, București, [1930]; Libertate, I-III, București, [1936]-1942; Bucureștii, metropola culturii (în colaborare cu Liviu Rebreanu, V.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289688_a_291017]
-
mă văd chemat de director și fratele său, colonelul. Îmi face cunoștință și mă întreabă de una, de alta și în această împrejurare, colonelul mă întreabă dacă n-aș vrea să trec de la Normală la Liceul militar din Iași. Momentan descumpănit, răspund că n aș face așa ceva, deoarece abia pot face față problemelor de ordin material. Colonelul îmi explică faptul că la un liceu militar totul este gratuit și că nu mi se cere decât să învăț ca la normală și
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
în continuare, Cohn-Bendit. „Politețea, de pildă!“ - sună răspunsul. Urmează unul din acele trucuri dialectice care fac originalitatea și hazul fostului șaizecioptist, ajuns, azi, parlamentar european: „Când soldații germani, bine-crescuți altfel, au invadat Europa, au fost politicoși?“ Dl Bueb e deja descumpănit. Se străduiește să demonstreze că, dacă o virtute e compromisă de dictatură, ea nu-și pierde sensul și nu e mai puțin dezirabilă. Putea foarte bine să observe și că războiul, indiferent cine îl poartă, nu e, în genere, un
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
că e tot ce avem mai puțin solicitant. Ne menține la distanța cuvenită față de noi înșine. Să te ignori pe tine însuți înseamnă să te cruți pe deplin. Când dispare firescul, cel mai greu de îndurat este că te trezești descumpănit, rămas de izbeliște nu în chestiuni distincte și numerabile, ci într-o vraiște de lucruri care toate deodată nu mai concordă cu ele înseși. Se formează o conștiință ce zburătăcește și pulsează neîncetat. Continua percepție de sine e incestuoasă cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
psihologii naturiști. Stricăciuni majore fuseseră „neînțelept“ comise. Aveam de-a face cu „neatenții de temut“. Aveam de-a face cu „erori de gândire“ vizând potențialul. Situațiile se „deterioraseră“. Cruzimea era în creștere și nimeni nu putea face nimic. Populației, deși descumpănită, nu-i păsa. Studii încă nepublicate făceau referire la faptul că era vorba de un preț pe care toți trebuia să-l plătim. Oamenii de știință analizau datele la îndemână și trăgeau concluzia că ar trebui să fim extrem de îngrijorați
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
a închis ușa în nas. Mi s-au întunecat ochii, mi s-a încețoșat mintea, mi-au înțepenit picioarele. Nu știu ce i-am spus mamei care aștepta la poartă. Nu știu cum arătam. A fost singura dată când am văzut-o pe mama descumpănită. „Ai ciorilor mai sânt”. Peste câteva secunde și-a șters lacrimile din ochi și m-a îmbărbătat . „Lasă-i mamă, fii bucuros că ai pe Suzănica și pe Liviuțu”. Doamne, câtă înțelepciune, și câtă stăpânire de sine a avut. Se
A FOST O DATA........ by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83162_a_84487]
-
o cafenea în care tronează o motocicletă de colecție. Un Harley. Îi spun că o să așteptăm acolo. Trag de mânerul geamantanului cu rotile, merg spre cafenea. Rămâne pe loc. Mă opresc, mă întorc spre ea. Se uită la mine, ușor descumpănită, apoi se urnește încet. O aștept. Intrăm. Se așază pe un scaun. Las geamantanul lângă masă, rămân în picioare. Văd o vitrină frigorifică plină cu multe feluri de înghețată. O întreb dacă vrea o înghețată. Se uită spre vitrină. De pe
Opere cumplite-vol. 2 by Florin Piersic junior. () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1343_a_2707]
-
roman de Hemingway); prin 1930, André Malraux se considera ca făcând parte din "generația etică", hotărâtă să schimbe fața lumii. La noi, circula o formulă largă, "generația de sacrificiu", iar Cezar Petrescu invoca într-o povestire (Omul de calcar) "generația descumpănită"; ulterior, contradictoriul Miron Radu Paraschivescu se referea la o "generație patetică...". În cazul generațiilor, nu doar cronologia își spune cuvântul, ci și contextul plurivalent determinând fie acordul, fie dezacordul; intră în acțiune cadrul mobil, arborescent, în care se manifestă subiecții
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
am mai auzit numele ăsta, înainte de a ne îmbarca pe vapor, dar nimeni nu ne-a spus ce semnifică - și constă în a prezenta, concomitent, câteva happening-uri, independente unul de altul, antrenând grupuri de artiști diferite. O clipă rămân descumpănit. Deasupra noastră, dirijabilul continuă să arunce manifeste. Studioul multiplex în aer liber rulează delirant, pe mai multe monitoare, același film documentar, despre istoria tragică a unei familii de letoni, risipită, de împrejurări dramatice, în necuprinsul Uniunii Sovietice. Filmările alternează, caleidoscopic
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
pe ai mei. îmi doream foarte mult să pricep de ce, în ultima vreme, există tot mai multe momente când parcă nu-i cunosc și nu mă cunosc. E adevărat, sunt momente fugare, dar sunt foarte puternice și mă lasă total descumpănită, precum în duminica aia cu olimpiada. Și mă simt te ribil de vinovată, îmi spun că e fără îndoială numai vina mea, îi supăr și îi dezamăgesc constant prin purtarea mea nesăbuită și probabil chiar prin ființa mea. Nu am
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
un sărut, o atingere oarecare de buze, limbă și dinți... Și mireasma pielii unui obraz care te atinge... Și strângerea unor brațe în jurul tău... Apoi am deschis geamul, larg, și am aruncat ghemotoacele de hârtie care au plutit o vreme, descumpănite, ca niște fulgi murdari și urâți de zăpadă, și au căzut apoi neputincioase în noroiul de pe alee. Am închis geamul, mi-am pus caseta cu Genesis și m-am lungit în pat, în rochia mea nouă și vesel colorată, învelindu
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
că în jurul lui se naște o a doua parte a lumii, nemulțumit și înfricoșat de propria soartă, fără să știe încotro se îndreaptă și până unde va ajunge. Își vedea pașii lăsați în urmă, ca pe o dâră otrăvitoare, șerpuind descumpănită, fără direcție. Apoi renunțase să-și mai plângă de milă și începuse să se gândească la o mie de moduri de a se despărți de Andrei Ionescu. Credea vag că despărțirea Giuliei de Andrei Ionescu era, de fapt, și despărțirea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
mai hollywoodian, unde binele învinge, aventuri, 'ște treburi, cu scene sexy, eroul nostru gândac având succes la fetele-gândăcițe..." "Gândacul de bucătărie, libarca, e o insectă hermafrodită", mi-a trântit-o el sec, aprinzându-și liniștit o țigară. L-am privit descumpănit, simțind că brusc îmi țiuie urechile de parcă aș fi primit niscaiva palme peste amândouă deodată. "I-auzi, al dracului gândac! Hermafrodit zici?" "Hermafrodit, da. Îți dai seama că succesul ăla nebun al eroului la fetele-gândăcițe cam cade în cazul ăsta
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
fi întrebat pe Fratele Innochentie. El a avut grijă de acest domn. I-a dus mâncare îi fiecare zi și i-a vorbit. ă Mi s-a ordonat să vă întreb pe dumneavoastră. Ochii bătrânului îl părăsiră pe Ulitin, aproape descumpăniți. Ulitin se temea că exagerase. ă Cineva cu numele ăsta a fost aici. ă Între acele date? Bătrânul călugăr abia de încuviință. ă Registrul mănăstirii va confirma asta. ă Mulțumesc. Ulitini dădu să se ridice. Ochii reveniră asupra sa. Mișcările
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
mult mârâi decât zise: „Ei și... ”. Apoi se cufundă iar în gândurile lui. Rămăsesem stupefiat, nu mă așteptasem la acest răspuns. Mă așteptam la orice dar la acesta așa de aiuristic, nu. Poate de puține ori în viață rămăsesem așa descumpănit, cu gura căscată de spontaneitatea unui răspuns ce-mi crea o stare de neacceptare imediată. Dar singura mea reacție acum a fost o enervare bruscă și parcă un pic fără rost. Eram așa de înciudat încât pe moment eram să
Parasca by Mititelu Ioan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91853_a_92383]
-
de întrunire de la rege la Verona, în a cincisprezecea zi a lunii august. Faroald m-a întrebat în fiecare seară aceleași lucruri. Întrebarea finală era mereu aceeași: „Ești sigur că Rotari mai trăiește?“. Devenise de nerecunoscut: un bătrân disperat și descumpănit. Și de la Brescia a sosit un luptător care mi-a cerut imperios din partea lui Maginulf o relatare amănunțită despre ceea ce se-ntâmplase la Oderzo. Nu-mi aduc aminte de câte ori am fost interogat și nici de câte persoane, dar neîncetata rememorare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
numai Biserica, căreia îi va fi foarte ușor să mă numească blasfemiator, ci și colegii mei, pictorii, sau foștii mei profesori mă vor judeca aspru de la înălțimea mediocrității lor, acum câțiva ani mi-ar fi plăcut să le văd mutrele descumpănite, astăzi însă m-am depărtat atât de mult de imaginea aceea damnată a artistului care înfruntă lumea, astăzi nu-mi pasă, atenție, Daniel, s-ar putea să mă vezi mine poimâine îngenuncheat și pocăit, Mai că i-aș crede cuvântarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
bălĂngăne ușile și feresterele a pustiu, gata să fie luate În stăpânire de orice duh rău care s-ar fi nimerit prin preajmă. răul Își desă- vârșise opera prin ei și, apoi, ca pe niște păpuși de cârpe, Îi abandonase, descumpăniți și neștiutori, fărĂ habar de ce Înfăp- tuiseră cândva și de ce se aflau acolo. Am Început să caut claia de păr Încâlcit a nebunului și era cât pe ce să răsuflu ușurată că n-o văd, când am dat cu ochii
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
cheia ei, am insistat eu. Sunt sigură că o voi găsi acolo. — Facultatea e Închisă. Cine vă va deschide ? Ați vobit cu prietena dumneavoastră să vă deschidă ? — Nu. Portarul nu e acolo ? — Nu e nimeni acolo. Am rămas pe loc, descumpănită, neștiind ce să fac mai departe cu viața mea. Dacă doriți, pot să vă deschid eu și să verificăm Împreună În laborator, s-a oferit el plin de generozitate. Am acceptat cu Înfrigurare. — Urmați-mă, a spus polițaiul binevoitor. o
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
Își termina cuvântarea, o iscoadă veni mâncând pământul. — Tenzo și oamenii lui sunt În Mikuriya, raportă acesta. Se așteaptă să fie atacați și Întăresc punctele de apărare ale satului. Când aflară că inamicul lor era Watanabe Tenzo, oamenii părură cam descumpăniți, dar auzind ce se Întâmplase, se hotărâră să apere cinstea obrazului. Cu pași hotărâți, se Îndreptară spre depozitul de ornament, unde se găsea o uluitoare gamă de arme. În trecut, armele și armurile fuseseră adeseori abandonate pe câmp, după fiecare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
de la bucătărie la conducerea grajdurilor. Trebuie să-l cunoști. Da, păi... roși Nene. Îl cunosc deja pe Domnul Kinoshita. — Hm? Cum adică, Îl cunoști? Unde și când v-ați cunoscut? — Domnul Tokichiro mi-a trimis scrisori și cadouri. Mataemon rămase descumpănit: — Sunt șocat. I-ai răspuns la scrisori? — N-am trimis absolut nici un răspuns. — Bine-bine, dar să nu mi le arăți mie, tatăl tău, e de neiertat! — I-am spus mamei de fiecare dată, iar ea a trimis darurile Înapoi, cu excepția
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]