1,671 matches
-
acea ordine necunoscută a lumii pe care începem s-o bănuim ca fiind un joc al relativului și al imaginilor, totul fiind străbătut de o sete de absolut”. (Lucian Radu Stanciu, „Dăncilă, un pictor între Suprarealism și Metafizic”). „Pictorul, excelent desenator, deținător al unei linii fluente, dinamice, laminate, își susține discursurlie picturale printr-o la fel de bună pozare a pastei pe suport. O pensulație când amplă, barocă, când alternând cu tușe de mare dinamism și transparență, ce iradiază o lumină izvorând din
DOUĂ GENERAŢII , EXPOZIŢIE DE PICTURĂ ŞI SCULPTURĂ LA GALERIA DE ARTĂ CALEA VICTORIEI 33 de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1420 din 20 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/376811_a_378140]
-
cea "abstractă", senzația mea însă este că s-a simțit și se simte cel mai bine în intermundiu, acolo unde cele două se întîlnesc. Pentru că și în Ușile sale și în Pantofii la care lucrează acum, simți nu doar mîna desenatorului exemplar, ci și pe cea a artistului care a știut să se joace cu "petele de culoare", dar și în acele "pete", percepi, cumva în filigran, desenatorul despre care era vorba la începutul frazei. Val Gheorghiu este, în același timp
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
Ușile sale și în Pantofii la care lucrează acum, simți nu doar mîna desenatorului exemplar, ci și pe cea a artistului care a știut să se joace cu "petele de culoare", dar și în acele "pete", percepi, cumva în filigran, desenatorul despre care era vorba la începutul frazei. Val Gheorghiu este, în același timp, un foarte fin interpret al artei și un foarte bun scriitor, autorul unor mici bijuterii în proză, comparabile, dintre autorii mai recenți, probabil doar cu cele ale
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
cu leșie de cenușă. Ce ziceți? Dar ăsta? Pentru scărmănarea cocenilor. Nu-i trăsnet? (O paranteză: pentru că în pagină există și un grafic, trebuie să recunosc, înduioșat și rușinat, că el îmi aparține... eu fiind, la acea vreme, încadrat ca desenator la organ; în grafic se arată, clar maoist, cum un kg de fîn mediocru trage, în taler, la fel cu două kg de paie; e limpede, nu?) Se dă și programul cinematografelor din Iași. Care se numeau, știți doar: Maxim
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
profesionist, excepțional. Mai zi ceva în chestiune! Pe coperta revistei Luceafărul e reprodus un desen făcut lui Sábato, de cine? nu știu, oricum de un bun artizan, de o acuitate a liniei, de o convingătoare pătrundere, amintind întrucîtva de Baba desenator, dar un Baba mai nervos, mai angular (ceea ce nu e Baba). Desenul merge foarte bine cu "stilul" abrupt-sucit al răspunsurilor marelui argentinian. Reporterul îl întreabă, după ce aflase că și-a rupt un deget: Ce mai face degetul dumitale? Bine. Mi
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
dintr-o "la belle époque" ducă-se pe pustii, mi se pare suportabil în sensul că trebuie, vorba ăluia, să ne despărțim de trecut hlizindu-ne. Printr-un bizar concurs de împrejurări, ocupam, în anii șaptezeci, un indefinit post de desenator la singurul "organ" local. Vă dați seama al cui era "organul". Ei bine, îmi revenea, prin destin pictoricesc, să fac și retuș de fotografie. Și, slavă Domnului, era ce retușa! Se-ntorceau frații de la "agrară" din teren (cum se zicea
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
de flori (Baronul... Baronul), balerini, psihiatri, atleți, cetitori în stele, instrumentiși, notiști sau doar simpli... urechiști. Dețin trei amintiri cu inconfundabilul George Mărgărit. Trei flash-uri. Pictam pe un colț de masă, după ce redacția "organului" se golea. Eram încadrat ca desenator (retușam și fotografiile care urmau să intre în cele patru pagini indigeste: pe țărani îi descălțam de opinci și-i încălțam cu cizme smolii de cauciuc, le scoteam căciulile, trebuind să le ghicesc, frenologic, chica sau chelia, făceam statuile să
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
care urmau să intre în cele patru pagini indigeste: pe țărani îi descălțam de opinci și-i încălțam cu cizme smolii de cauciuc, le scoteam căciulile, trebuind să le ghicesc, frenologic, chica sau chelia, făceam statuile să zîmbească etc.), eram desenator, dar mai și scriam cîte ceva pentru... organ. Ce? Într-o zi, mi-a apărut o anchetă prin restaurante și poanta care avea să mă facă știut lui Mărgărit a fost una legată de... de... listele de bucate, scrise înfiorător
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
insurgentului Jurnal de sex (1929). În deceniul șapte, inconfundabilul personaj întreținea, în presa bucureșteană, un serial cu voiajele (optimiste) pe întinsurile patriei și, venind rîndul Iașilor, cel ce fusese desemnat/ primise sarcină să-l însoțească era junele pe post de desenator la unicul "organ" local. (Dacă nu cumva chiar junele insistase să-i revină lui sarcina.) L-am însoțit așadar vreo două-trei zile pe bizarul hidalgo mai ales în locurile de închinare la reperele veșniciei. La Bojdeauca din Țicău asta chiar
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
Dincolo de presiunea unui cotidian irespirabil, exista noaptea sufletelor candrii, de care Iașii n-au dus lipsă niciodată. Dispărută doar odată cu dispariția trăsurilor. Noaptea, dar și ziua, cu evadările mirifice între coline, dincolo de dizgrațioasele blocuri-turn. Proaspăt absolvent de litere, eram încadrat... desenator la unicul organ local, clipa vital compensatoare însă consumîndu-se zilnic, imediat ce redacția (era la Palatul Culturii, cu vedere spre... ștrand) se golea și cînd îmi scoteam de după birou cartoanele și tuburile de culoare, dedîndu-mă, hapsîn, dezmățului picturii. Cînd a murit
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
număr printre ahtiații procedurii, rămîn, mai și schimbînd chiar păreri cu navigatorul, lăsîndu-mă contaminat de apetitul lui, bucurîndu-mă probabil, pentru prima dată de înlesnirile unei atari soluții contemplative. Da, numai că junele computerman știam bine asta e un foarte dotat desenator. Ei, aici e-aici. O dată cu schimbarea lumii, feței lumii moderne, și artele vizuale, și ele, s-au schimbat, poate prea mimetic după gustul meu (și nu numai), mimînd apăsat manfișismul general și producînd, ele însele, soluțiile cele mai rebarbativ manfișiste
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
faimă să-l concureze/ să-l submineze pe gigantul Delacroix, pe care-l și fotografiase? Își cunoștea bine lungul nasului. De revenit la momentul inițial, cel al contemplației computerizate. Dar ce contemplă junele navigator? (Care, spuneam, e și un dotat desenator.) Imagini superbe, pe ample suporturi, aparținînd unui nordic (al cărui nume nu l-am reținut/ n-am ținut să-l rețin, neajungînd, acesta, probabil niciodată, să fie memorabil). Plecînd de la fotografie, chiar pe fotografie, admiratul nostru din acea dimineață ajungea
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
65 de ani, preot pensionar, Ghiță C-tin, de 35 de ani, medic veterinar, membru P.C.R. și Florea Maria, de 48 de ani, gestionară la un complex alimentar, toți din Caracal, și Oancea Paul, de 30 de ani, din Slatina, desenator la atelierul de proiectare județean din cadrul Consiliului Popular al județului Olt, neîncadrat politic, se manifestă nemulțumiți cu privire la restricțiile din decret pentru circulația autoturismelor din zilele de sâmbătă și duminică. De asemenea, raportăm că în urma verificărilor efectuate la C.E.C. - Filiala Județeană
Partidul şi securitatea : istoria unei idile eşuate : (1948-1989) by Florian Banu, Luminiţa Banu () [Corola-publishinghouse/Science/100961_a_102253]
-
recent, în 1768), după ce a prezentat niște lucrări prin care să-și dovedească talentul în domeniul desenului academic. Cîștiga dreptul de a merge la cursuri și de a folosi resursele Academiei pentru șase ani. Îi întîlnește pe sculptorul, proiectantul și desenatorul John Flaxman (care era aproapre de-o vîrstă cu Blake fiind născut în 1755 și care era un swedenborgian convins; misticismul de vină swedenborgiană al lui Flaxman l-a influențat profund pe Blake) și Joseph Johnson. Printre prietenii pe care
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
misticismul de vină swedenborgiană al lui Flaxman l-a influențat profund pe Blake) și Joseph Johnson. Printre prietenii pe care și-i face cam tot în această perioadă se numără alți cîțiva artiști foarte talentați, ca Thomas Stothard (pictor și desenator) și Henry Fuseli (pictor, proiectant și scriitor în domeniul artei). Tot acum l-a cunoscut și pe George Cumberland. Îl antipatiza profund pe Șir Joshua Reynolds, pe atunci președintele Academiei Regale, și avea senzația că își irosește talentul. În perioada
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
W. Hazlitt, W.S. Landor, J.M.W. Turner și H.C. Robinson au fost interesați în mod special de poezia să. Reputația lui Blake cea mai stabilă a fost aceea de gravor, iar cele mai mari ambiții le-a avut ca desenator. Părerea larg răspîndită în secolul al XX-lea că Blake a fost unul dintre cei mai mari gravori de la Renaștere încoace, firește, ar fi uimit pe contemporanii săi28. În 1796, British Critic denunță "gustul detestabil" al "fanteziei depravate [a lui
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
1900, București - 5.XII.1963, București), cronicar teatral, dramaturg și prozator. Bunicul, Ion Anestin, se numărase printre ctitorii Teatrului Național craiovean, iar unchii, Victor și Alexandru Anestin, se făcuseră cunoscuți ca publiciști și literați. Și Theodor Anestin, tatăl lui A., desenator la Primăria Capitalei, avusese în tinerețe unele preocupări literare. A. învață la Școala Visarion, apoi la Colegiul „Sf. Sava”, unde este coleg cu Vladimir Donescu. Împreună scot „Revista Carol I”, ce va fi continuată de „Foaia tinerimei”. La ocuparea Bucureștiului
ANESTIN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285365_a_286694]
-
la mănăstirea Sfânta Ecaterina. În drum spre locul exilului e măcelărit de cei din escortă, rămășițele fiindu-i azvârlite în Tundja, un afluent al Mariței. Înzestrarea artistică a lui A.I. a fost bogată. Excela în xilogravură, dar era și îndemânatic desenator și un caligraf cu slovă măiastră. A fost editor și tipograf, a tradus sau a compilat, a scris cărți el însuși. Dintre cele treizeci și opt de cărți tipărite de A.I., douăzeci și patru au apărut în românește. Sunt, în general, tipărituri
ANTIM IVIREANUL (c. 1660 – 3.IX.1716). In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285382_a_286711]
-
din Pictorul vieții moderne. Comentând lucrările lui Horace Vernet consacrate războiului Crimeii, Baudelaire nu se poate Împiedica să nu remarce aerul dandy al multor ofițeri, ținuta selectă a acestora. După cum paginile copleșite de admirație pentru Constantin Guys, modestul și prolificul desenator, urmăresc predilecția acestuia pentru subiectele „de gen”, inspirate de ceea ce el numește „pompa vieții”, fie ea galantă sau militară. Invariabil Însă elegantă. „Pronunțata Înclinație a d-lui G.” pentru portretizarea militarilor poate deriva și din fascinația uniformei. Baudelaire nu uită
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
reușite”. Descins dintr-o familie selectă, face studii nu mai puțin alese (la Merton College și mai apoi la Oxford), fără Însă a le Încheia. Are totuși prilejul să se afirme Încă de pe băncile școlii și ca literat, și ca desenator, iar hârtia pe care scrie la doar 18 ani Beccarius, o satiră ușoară, se dovedește mai importantă decât textul. Galbenul ei devine, cum s-a văzut deja, culoarea-stindard a decadentismului englez. La 21 de ani scrie Incomparabila frumusețe a veșmântului
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
ale istoriei literaturii române. I. se oprește mai cu seamă asupra receptării cărților populare, refăcute permanent de cititor în momentul lecturii cu voce tare, ca și asupra ilustrării, desprinsă de litera textului, a manuscriselor cu elemente care reflectă realitatea familiară desenatorilor. Criticul analizează de asemenea limba ezoterică folosită, spre a încifra înțelesuri, de Dimitrie Cantemir, cărturar-artist interesat de ermetism și ocultism, contestă existența în Țiganiada a unui plan autentic miraculos, care ar fi incompatibil cu gândirea deistă a lui Budai-Deleanu, subliniind
ISTRATE-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287633_a_288962]
-
, revistă apărută la București, săptămânal, între 22 ianuarie 1922 și aprilie 1927, apoi în martie 1939. Editor, director și proprietar este G. Filip; desenator - A. Murnu. După un an de apariție neîntreruptă, G. Filip constată că a izbutit să atingă, punând în vânzare cincizeci și două de numere, incredibilul tiraj de 2 627 000 de exemplare. În L. c. apar texte adecvate publicului-țintă: poezii de
LUMEA COPIILOR. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287880_a_289209]
-
să o părăsească, punându-i-se în vedere că i se pregătea excluderea (fără îndoială pentru „origine socială nesănătoasă”). Din 1950 tânărul începe să muncească pentru a-și asigura existența (averea familiei fusese confiscată) ca salahor pe un șantier, ca desenator, slujbaș modest la un institut de cercetări în domeniul construcțiilor. Între 1955 și 1959, demisionând de la institut, își asigură existența prin colaborări regulate (activități redacționale, traduceri) cu o asociație a inginerilor și tehnicienilor. Lucrează, între 1959 și 1972, la Biblioteca
GEORGE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287217_a_288546]
-
Este fiul Valeriei (n. Chirițescu) și al lui Petre Giugariu, profesor de muzică (ofițer, șef de orchestră). Urmează Liceul „N. Filipescu” de la Mănăstirea Dealu (1939-1946), apoi Facultatea de Drept a Universității din București, absolvită în 1950. Lucrează o vreme ca desenator, funcționar de poștă etc. Din 1955 intră în magistratură (angajat, succesiv, ca judecător la diferite tribunale din provincie, consultant juridic la Tribunalul Suprem, judecător la Curtea Superioară de Control Financiar), ulterior profesând avocatura. Este diplomat al Facultății pentru Studierea Dreptului
GIUGARIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287283_a_288612]
-
războiului. Întors din refugiu, găsește în satul natal proiectile neexplodate, gospodării părăsite. Războiul, apoi seceta îl fac să perceapă viața ca pe o luptă pentru supraviețuire. Era un pasionat cititor, bineînțeles de basme, dar și de romane, și un talentat desenator. Primele versuri le-a scris la sfârșitul clasei I. Studiile gimnaziale le face la Liceul „Nicu Gane” din Fălticeni, începând din 1946; continuă să compună, adunându-și poeziile într-un caiet, sub titlul Cântecul unui adolescent. Însemnări de lectură, rezumate
LABIS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287733_a_289062]