1,251 matches
-
la plăcere. Prin urmare, toată industria mediatică are două pîrghii din care își trage elanul: divertismentul și publicitatea. Logosul culturii a fost înlocuit de logoul subculturii de promoție. Valoarea e înghițită de firmă, iar simbolul capitulează în fața mărcii comerciale. Iar desfătarea vizuală și elanul reclamei devin un fel de liant psihic care împrumută omenirii o neașteptată unitate planetară. E ca și cu ar apărea un rizom electronic ale cărui rădăcini, alcătuite din supraconductori moderni, antene de satelit și monitoare sofisticate, leagă
Cu mintea scăldată de ecran by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/7843_a_9168]
-
de a treia esențializare, care sporește efectul sinestezic al spectacolului, transformă celelalte voci ale piesei în părți cântate cu personaje-instrument. Dintre acestea, clarinetul muzicianului Kinan Azmeh, din taraful de Terpsihore arabe este echivalentul Prințului Ferdinand. Efectul cel mai dătător de desfătare al acestei esențializări - o traducere minimalistă, la urma urmelor, a textului shakespearean clasic - este că îi acordă cuvântul Mirandei, femeii îndrăgostite și capabile să traducă în vorbe vâltoarea și nesfârșirea mistică a iubirii. Fie că interpretăm în sens feminist această
Minimalism și metafizică by Ioana Zirra () [Corola-journal/Journalistic/7875_a_9200]
-
de marea amară, locul oricărei nenorociri, căci amarul inimii voastre este cel care vă oferă otrava morții, inima voastră stricată este locul nimicirii voastre, este marea în care puteți să vă înecați". Marea, locul nașterii, al vieții, al creației și desfătării, devine mare amară, loc de primejdie și moarte, de nenoroc, de trădare și tragedie, un loc de care trebuie să te ferești, loc de naufragiu, un naufragiu lăuntric. O răsfrângere a naufragiului ideilor bulversând întreg veacul XX, cu ideologiile sale
Romanul cu o sută de voci by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/7003_a_8328]
-
la dimensiunea nefericită de epigon. Or fi cele patru episoade vag legate între ele, fără crescendo dramatic, fără dimensiune psihologică notabilă și fără consecuție logică "structura secretă" mult lăudată? O operă valoroasă nu poate trăi doar prin țipetele emise spre desfătarea galeriei. Or, rareori am citit o carte mai lipsită de idei, de stil și de substanță. Ce mă irită cu adevărat e nivelul deplorabil al scriiturii. Nu există pasaj în care să nu dau peste construcții care să mă zgârie
Care e cea mai proastă carte românească? by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/7033_a_8358]
-
biografist pe care esteții imediat urmași lui l-au înghițit, de bună seamă, greu! Din cînd în cînd, durerea izbucnește în fățișe regrete, la care numai cine n-a citit a scrie poate să nu consimtă: "Cât de neasemuite sunt desfătările cititului, nimeni, poate, n'o simte mai adânc și cu mai multă amărăciune, ca cel pe care meseria sau năravul fără de leac al scrisului îl silește să le împărtășească și altora." (p. 51). Jurnalul, ca orice jurnal, e, în intenție
Bucuria descoperirii by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/7464_a_8789]
-
gaură în afară de cea a glonțului meu și a curului, atunci poți fi sigur că l-ai împușcat tu!ť" (Lucian Dincă, Vînători cu Ceaușescu) De mirare că niciunul dintre artiștii acelui timp n-a cugetat să imortalizeze, spre folosul și desfătarea posterității, izbînzile marelui Nimrod al României. Am fi putut admira astfel o superbă tapiserie cu Ceaușescu cățărat într-un prepeleac, pîndind cu pușca la ochi sosirea unui urs cvasidomestic, deprins de mult să-și capete, prin grija tandră a cabanierului
Epistolă către Odobescu (XI) by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Journalistic/7689_a_9014]
-
pentru ca imediat să treacă la cealaltă extremă: Evident că e o reacție furioasă, un protest justificat și nimic mai mult. Arunci o frază, asta declanșează te miri ce replică absurdă, și totul se rostogolește". După ce își descrisese în nenumărate rînduri desfătarea erotică și admirația pentru această "zeiță coaptă", "statuie de alabastru, asupra căreia îți vine să te arunci cu poftă", totodată "incredibil de diafană pentru formele trupești pline și voluptuoase", care "îl primea și păstra în ea cu o mare intelignță
O carte complexă by Gina Sebastian Alcalay () [Corola-journal/Journalistic/7291_a_8616]
-
Edwards revenită în band, alături de frații Ross și Paul Godfrey. Și au avut parte de un concert de sărbătoare. Chiar dacă au sosit la București pentru a-și promova noul album, Blood like Lemonade, cei de pe scenă, au oferit publicului o desfătare cu cele mai cunoscute piese lansate de-a lungul timpului. Big calm, Trigger Hippie, Slow down, Blindfold, Parts of the Process, The Sea sau Otherwise i-au făcut pe cei din sală să aplaude minute în șir după fiecare melodie
Concertul Morcheeba de la Sala Palatului, o lecţie de muzică primită cu ovaţii - VIDEO () [Corola-journal/Journalistic/71100_a_72425]
-
din Helsinki pentru ca, în sfârșit, să nu mai încerc acest sentiment de respingere, căci teatrul acesta în stil Art Nouveau nu-și propune să simbolizeze nimic, nu are alte veleități în afara celor artistice și se mulțumește să se consacre doar desfătării spectatorului și încântării produse de spectacol. Scrin deopotrivă discret și primitor, scrin ce le procură tuturor o stare de deplină satisfacție. Cineva îmi spune că nu mai poate merge la teatru ca urmare, lesne de înțeles, a traumatismului suferit în
George BANU - Sankt Petersburg, oraș de piatră by Ileana Littera () [Corola-journal/Journalistic/7650_a_8975]
-
al lumii... Te învăluie, coborând dinspre aceste simeze, un univers de ecouri, sensuri, fapte aspre și frumuseți diafane: un întreg policrom al cărui sâmbure și pivot este desigur corpul: motor prim al ființei, turn de veghe al ochiului, receptacol de desfătări și lăcaș de jertfă; lut însuflețit cu viață, pregătit a înțelege și extrage lumina și judecata din lucruri. în carne și oase, în nuditatea lui - curată sau vinovată - corpul, martor smerit al tragediei și bucuriilor ființei. Despre sursele imaginarului la
Universul picturii lui Vladimir Zamfirescu by Andrei Brezianu () [Corola-journal/Journalistic/7228_a_8553]
-
drama este că stilul lor l-a molipsit pe al nostru. Ceva din obișnuințele și reflexele lor s-a întipărit și în noi. Încetul cu încetul, începem să semănăm cu ei. Așa se face că nu mai citim cărți cu desfătarea cu care o făceam altădată, cum nici intransigența noastră în materie de valori nu mai e aceeași: suntem mai toleranți, mai docili, adică mai pregătiți pentru a ne recunoaște înfrîngerea. În acest regim de înfrîngere consimțită, cartea este o victimă
În pragul mutației by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/7261_a_8586]
-
ori pe pancreas tăiat." (Doleanță). De un comic (involuntar) infinit este folosirea gongorică a neologismelor, în versuri de slăvire exaltată a iubirii: Nu obosești, poet pasional,/ Să mă săruți cu un fior astral?/ Miriade, ardente sărutări/ Mă leagănă în zeești desfătări/ Când suntem doi, formând un întreg/ Cu rezonanța noastră un strateg/ Care doboară complexe și crispări/ Și ne face amnezici la-ntristări." (Appasionatta). Gabriela cochetează (nu numai prin intermediul versurilor, ci și prin acela al unei fotografii, care o prezintă tolănită
Tichia de mărgăritar by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/7265_a_8590]
-
o eroare să credem că cine face pictură sau poezie nu are nevoie de matematică, de vreme ce la temelia culorilor și a picioarelor metrice stau tot niște raporturi exacte. Mai mult, a avea preocupări științifice nu înseamnă a fi refuzat de desfătările simțului artistic. Științele sunt ele însele niște edificii eminamente frumoase, iar oamenii de știință sunt naturi cu aplecare estetică, asta însemnînd nu doar că pot gusta frumosul, dar că pot să-l și producă. De pildă, pentru Italo Calvino, Galileo
Logaritmul umaniștilor by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4931_a_6256]
-
în ediții critice. În materie de editologie, mai ales pentru scriitorii contemporani, cred că trebuie să ne obișnuim să folosim la maximum ocaziile care ni se oferă, tocmai pentru că ni se oferă atât de rar. În rest, Cosașu e o desfătare.
Inconturnabilul Cosașu by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/5987_a_7312]
-
picioare și îi mai trag un pumn. Și tot așa, în mai multe rânduri. Impulsurile astea erau ca niște străfulgerări. Când mă copleșeau, eram uluit și râdeam de mine însumi. Însă mă pierdeam în imaginile acelea cu un soi de desfătare. Cred că exagerez. Nu-i așa. În esență, eu mă simțeam în largul meu cu familia, cu munca, prietenii și cunoștințele. Mă simțeam bine și cu socru-meu, care mă invita întotdeauna în călătoriile lui (eu refuzam de multe ori
Alonso Cueto - Ora albastră by Tudora Șandru-Mehedinți () [Corola-journal/Journalistic/5993_a_7318]
-
a limita aceste compromisuri, cât și din conștiința compromisului, din sentimentul de vinovăție pe care Vianu nu și-l ascundea, cel puțin față de cei apropiați. Cartea lui Pavel Țugui nu-și propune, desigur, să se constituie într-o lectură de desfătare. Meritele ei rezidă în precizie, austeritate și temperanță. Documentele editate aici sunt de nemijlocit interes pentru oricine se apleacă asupra vieții literare și culturale românești din secolul trecut, în special din cea de-a doua lui jumătate. Ar fi fost
Forța documentului by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/5725_a_7050]
-
îndurînd complexul fiului de țăran, Nicolae Radu este un fin observator, avînd acel ochi clinic grație căruia poate întrezări, dincolo de strictul traseu biografic al apropiaților, natura lor intimă și însușirile latente. Urmarea este o galerie de figuri vii, dătătoare de desfătare estetică. Singurul regret este că Nicolae Radu, dintr-o reținere memorialistică de ordin pudic, nu dă decît inițialele personajelor negative, cititorul gustînd insatisfacția de a nu putea ghici identitatea sinistrelor specimene. Specialitatea autorului răzbate în titlul cărții, resuscitarea fiind una
Idoli și amintiri by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6028_a_7353]
-
de onoruri. Nici firea lui n-a cerut altfel. „Deși în mare favoare la curtea lui vodă Bibescu, dar nici intriga, nici lingușirea nu s-a putut apropia vreodată de dânsul." Drumul drept nu l-a dus, se-nțelege, la desfătări pământești: „Mai târziu a fost numit director la Departamentul Credinței, pe când moșiile mănăstirilor închinate și neînchinate se arendau cum da Domnul, post important și ambiționat de toți acei cari căuta să facă averi mari. El, care l-a ocupat atâți
Fraternitate by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/6308_a_7633]
-
lumina aurea prundul pe maluri” (Într-o casă memorială); „recunoșteam perfecțiunea/ după o mireasmă de pădure” (Iubirea dintre poeți). Suveranitatea e, în chip refrigerat-formal, cea a trupului, căruia îi corespunde textura densă a imaginarului, ca o carnație secundă. Nu o dată desfătarea corporală se avîntă pînă-n pragurile mitologice (Centauri). Din acest materialism sublimat în decorativ izvorăște, după cum am văzut, o poetică a asociațiilor luxoase. O suită de imagini ce-ți iau ochii, aidoma picturilor lui Klimt: „Lacrima să fie luată drept glazură
O fiică a focului by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/4900_a_6225]
-
ziua cu plîns amar. Sfîrșește, curmă pedeapsa unei crude ispitiri,/ Căci mă topăsc purtîndfrica unui amori cu-ndoiri./ Zadarnică nălucire, ce pînă mă trezii fu,/ Ah, cit îmi pare de dulce cînd mi-o dai aieve tu!/ Ca să-mi laud desfătarea, trebuie să gust pe-a ta, /Doresc să-mi sîmt inimioara bătîndu-să supt a ta (Cătră Leandru, că nu venea). Limbajul acestei traduceri, aprins și variat, pare să fi reprezentat izvorul unora dintre cele mai cunoscute imagini ale frămîntării amoroase
Părintele (re)găsit al poeziei românești Costache Conachi by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/5270_a_6595]
-
unei iluminări personale. Chiar dacă pasiunea pentru elefanți a cititorului de azi este chestionabilă, iar atribuirea unor valențe erotice uriașului pachiderm - una din temele principale - mi se pare insuficient construită în economia romanului, Dulcea poveste a tristului elefant prilejuiește momente de desfătare oricărui lector, mai mult sau mai puțin îndrăgostit de elefanți. Dincolo de motivația personală, autoarea pleacă de la ultimul roman al lui José Saramago, Călătoria elefantului, în care este relatată călătoria elefantului trimis de regele Portugaliei arhiducelui Maximilian al Austriei. Diana Adamek
Călătoriile pe hârtie ale elefanților by Raluca Dună () [Corola-journal/Journalistic/5395_a_6720]
-
întunecoase, scrutând bezna aleilor și a ușilor închise, avid să prindă măcar un sunet. Gemea în sinea lui ca o fiară văduvită de pradă. Simțea nevoia să păcătuiască cu o făptură din aceeași plămadă cu el, să se dezlănțuie în desfătarea păcatului. Avea senzația că o prezență întunecată prinde formă din tenebre și vine irezistibil, spre el; o prezență subtilă, insidioasă, care-i pătrundea întreaga făptură. Și murmurul ei îi năpădea urechile asemena șopotului unei mulțimi cuprinse de somn; vibrații subtile
Portret al artistului la tinerețe () [Corola-journal/Journalistic/5190_a_6515]
-
cele din urmă nici tu nu mai știi cine ești. E ca un Alzheimer spiritual..." . Cartea lui Dan Stanca, scrisă sub oblăduirea maeștrilor săi Dostoevski, Mircea Eliade, Cortazar sau Llosa, Vasile Lovinescu, René Guenon ar trebui tradusă în italiană, spre desfătarea și prevenirea publicului italofon, inclusiv a Vaticanului.
Ultimul Papă by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/6718_a_8043]
-
turla bisericuței o zăream ca prin ceață, parcă tremurând de groază. Dar sentimentul acesta nu ne putea abate de la hotărârea noastră de a lupta până la sfârșit. Dimpotrivă, acum ne era mai clar ca niciodată că moartea ar fi fost o desfătare în comparație cu infernul și necredința ce ni se dezvăluiau acolo jos. Amărăciunea noastră avea alt motiv: numărul lor nesfârșit. Erau mulți ca nisipul mării. Și vroiau să-și întindă împărăția așa încât de-a lungul ei soarele să nu apună niciodată. Cu
Ismail Kadare - Mesagerii ploii by Marius Dobrescu () [Corola-journal/Journalistic/6535_a_7860]
-
în același timp literatura Franței a cunoscut, pînă la cel de-al Doilea Război Mondial, o mișcare dextrogira care a fost curmata în momentul cînd repulsia față de nazism i-a îngenuncheat pe intelectuali în fața icoanelor marxiste. Volumul se citește cu desfătarea celui care îi este dat să asiste la o defilare de vorbe de spirit și de apoftegme dense, rostite pe seama unor teme bătătorite de uz. Probabil că acesta e motivul pentru care Antimodernii se citește cu o atenție care nu
Falanga inadaptaților by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6545_a_7870]