568 matches
-
15) spre a lui osândă și moarte veșnică. Cuviosul Paisie Aghioritul arată o altă pricină suficientă pentru a ne convinge ferirea de desfrânare și anume acela că ea ne face să uităm de moarte urând-o până într-acolo încât desfrânarea n-ar mai vrea să moară niciodată, aceasta deoarece cel care duce o viață plăcută și desfrânată nu se gândește la ce-i va urma acesteia, ci se gândește numai la desfătarea de aici, fiind robit de ea. Acest lucru
Revista Teologică, Serie Nouă, Anul XVIII (90), Nr. 2 by Liviu Petcu () [Corola-journal/Journalistic/164_a_93]
-
ci și asupra altora, căci sunt multe cazuri când femeile care strică casele altora nici n-au mai avut nevoie de farmece și de otrăvuri, căci rivalele lor au fost răpite mai înainte din viață, datorită marii lor supărări 201. Desfrânarea perturbă funcționarea, normală, sănătoasă, curată a tuturor facultăților sufletești, precum și a simțurilor. Omul stăpânit de această patimă pierde simțul pudorii, care este unul din elementele fundamentale ale moralității. Devine un cinic, își istovește forțele fizice și intelectuale, dă naștere unor
Revista Teologică, Serie Nouă, Anul XVIII (90), Nr. 2 by Liviu Petcu () [Corola-journal/Journalistic/164_a_93]
-
simțul pudorii, care este unul din elementele fundamentale ale moralității. Devine un cinic, își istovește forțele fizice și intelectuale, dă naștere unor copii degenerați, își ruinează avutul, poate fi atins de boli grele și contagioase și își roade floarea tinereții. Desfrânarea aduce totdeauna o bătrânețe prematură. E un păcat ce produce obișnuințe tiranice, ce paralizează orice avânt spre desăvârșire. Desfrânatul devine egoist și obsedat. Echilibrul puterilor sufletești este rupt. Trupul este acela care comandă, tiranic, iar voința devine sclavă acestei patimi
Revista Teologică, Serie Nouă, Anul XVIII (90), Nr. 2 by Liviu Petcu () [Corola-journal/Journalistic/164_a_93]
-
Trupul este acela care comandă, tiranic, iar voința devine sclavă acestei patimi rușinoase. Aceste ravagii produse în trup se explică prin faptul că este o patimă ce se săvârșește în trup, pe când alte patimi se află în afară de trup: Fugiți de desfrânare! Orice păcat pe care-l va săvârși omul este în afară de trup. Cine se dedă însă desfrânării păcătuiește în însuși trupul său (I Cor. 6, 18)202. Prin desfrânare, trupul este abătut de la rostul său firesc, căci trupul omului este chemat
Revista Teologică, Serie Nouă, Anul XVIII (90), Nr. 2 by Liviu Petcu () [Corola-journal/Journalistic/164_a_93]
-
în trup se explică prin faptul că este o patimă ce se săvârșește în trup, pe când alte patimi se află în afară de trup: Fugiți de desfrânare! Orice păcat pe care-l va săvârși omul este în afară de trup. Cine se dedă însă desfrânării păcătuiește în însuși trupul său (I Cor. 6, 18)202. Prin desfrânare, trupul este abătut de la rostul său firesc, căci trupul omului este chemat ca și sufletul și împreună cu el la unirea cu Dumnezeu prin virtute, la sfințire, îndumnezeire și
Revista Teologică, Serie Nouă, Anul XVIII (90), Nr. 2 by Liviu Petcu () [Corola-journal/Journalistic/164_a_93]
-
săvârșește în trup, pe când alte patimi se află în afară de trup: Fugiți de desfrânare! Orice păcat pe care-l va săvârși omul este în afară de trup. Cine se dedă însă desfrânării păcătuiește în însuși trupul său (I Cor. 6, 18)202. Prin desfrânare, trupul este abătut de la rostul său firesc, căci trupul omului este chemat ca și sufletul și împreună cu el la unirea cu Dumnezeu prin virtute, la sfințire, îndumnezeire și slavă și are rostul de a face vădită încă din această lume
Revista Teologică, Serie Nouă, Anul XVIII (90), Nr. 2 by Liviu Petcu () [Corola-journal/Journalistic/164_a_93]
-
are ca menire firească și normală să fie afierosit lui Dumnezeu și să-L slăvească pe Acesta și să fie pnevmatofor, tot așa cum este și sufletul cu care este unit. Spunând pe de altă parte, că trupul nu este pentru desfrânare (I Cor. 6, 13), Sfântul Apostol Pavel arată vădit că, dedându-se acestei patimi, omul se folosește în chip nefiresc de trup. Omul desfrânat disprețuiește voia lui Dumnezeu în ceea ce privește folosirea trupului: Căci voia lui Dumnezeu aceasta este: sfințirea voastră; să
Revista Teologică, Serie Nouă, Anul XVIII (90), Nr. 2 by Liviu Petcu () [Corola-journal/Journalistic/164_a_93]
-
13), Sfântul Apostol Pavel arată vădit că, dedându-se acestei patimi, omul se folosește în chip nefiresc de trup. Omul desfrânat disprețuiește voia lui Dumnezeu în ceea ce privește folosirea trupului: Căci voia lui Dumnezeu aceasta este: sfințirea voastră; să vă feriți de desfrânare, ca să știe fiecare dintre voi să-și stăpânească vasul său în sfințenie și cinste, nu în patima poftei cum fac neamurile, care nu cunosc pe Dumnezeu (I Tes. 4, 3-5); el păcătuiește astfel împotriva propriului trup: Cine se dedă desfrânării
Revista Teologică, Serie Nouă, Anul XVIII (90), Nr. 2 by Liviu Petcu () [Corola-journal/Journalistic/164_a_93]
-
desfrânare, ca să știe fiecare dintre voi să-și stăpânească vasul său în sfințenie și cinste, nu în patima poftei cum fac neamurile, care nu cunosc pe Dumnezeu (I Tes. 4, 3-5); el păcătuiește astfel împotriva propriului trup: Cine se dedă desfrânării păcătuiește în însuși trupul său (I Cor. 6, 18), și-L defăimează pe Dumnezeu Însuși (I Tes. 4, 8). Și pentru că desfrânarea îl împinge pe om să-și renege propria fire și să se lepede de Dumnezeu, de la Care a
Revista Teologică, Serie Nouă, Anul XVIII (90), Nr. 2 by Liviu Petcu () [Corola-journal/Journalistic/164_a_93]
-
care nu cunosc pe Dumnezeu (I Tes. 4, 3-5); el păcătuiește astfel împotriva propriului trup: Cine se dedă desfrânării păcătuiește în însuși trupul său (I Cor. 6, 18), și-L defăimează pe Dumnezeu Însuși (I Tes. 4, 8). Și pentru că desfrânarea îl împinge pe om să-și renege propria fire și să se lepede de Dumnezeu, de la Care a primit viață și sens, desfrânarea poate fi privită ca izvor al morții pentru întreaga ființă 203. O altă consecință este următoarea: satisfacerea
Revista Teologică, Serie Nouă, Anul XVIII (90), Nr. 2 by Liviu Petcu () [Corola-journal/Journalistic/164_a_93]
-
său (I Cor. 6, 18), și-L defăimează pe Dumnezeu Însuși (I Tes. 4, 8). Și pentru că desfrânarea îl împinge pe om să-și renege propria fire și să se lepede de Dumnezeu, de la Care a primit viață și sens, desfrânarea poate fi privită ca izvor al morții pentru întreaga ființă 203. O altă consecință este următoarea: satisfacerea senzualității încă și 200 Constantin Pavel, op. cit., pp. 433-434. 201 Sf. Ioan Gură de Aur, Despre feciorie..., p. 98. 202 Constantin Pavel, op. cit
Revista Teologică, Serie Nouă, Anul XVIII (90), Nr. 2 by Liviu Petcu () [Corola-journal/Journalistic/164_a_93]
-
98. 202 Constantin Pavel, op. cit., p. 433. 203 Jean-Claude Larchet, op. cit., p. 140. 25 nesatisfacerea ei, aprinde patima mâniei, aceasta pentru că fiara care este în noi caută satisfacere, hrană. Nesatisfăcută această patimă urlă prin mânia pe care o stârnește. Păcatul desfrânării spurcă atât pământul cât și văzduhul. Despre pângărirea pământului vorbește Sfânta Scriptură a Vechiului Testament (Levitic 18, 25-27), unde se arată că fărădelegile oamenilor au pângărit pământul. În zilele noastre, erotismul colectiv al maselor vulcanizate, dezgustul general îi neliniștește profund
Revista Teologică, Serie Nouă, Anul XVIII (90), Nr. 2 by Liviu Petcu () [Corola-journal/Journalistic/164_a_93]
-
a orienta pe om mai mult față de lumea de aici, decât față de lumea spirituală 207, o lume în care omul nu se mai prosternează în fața Rațiunii divine, ci începe să adore propria-i rațiune 208. Perversiunile sexuale se deosebesc de desfrânare. Astfel, desfrânarea nu este un păcat prin raportare la instinct (pentru că scopul acestuia este împreunarea cu celălalt sex), ci numai prin raportarea la rațiune. Există, însă, practici sexuale, care păcătuiesc și prin raportarea la instinct, și prin raportarea la rațiune
Revista Teologică, Serie Nouă, Anul XVIII (90), Nr. 2 by Liviu Petcu () [Corola-journal/Journalistic/164_a_93]
-
pe om mai mult față de lumea de aici, decât față de lumea spirituală 207, o lume în care omul nu se mai prosternează în fața Rațiunii divine, ci începe să adore propria-i rațiune 208. Perversiunile sexuale se deosebesc de desfrânare. Astfel, desfrânarea nu este un păcat prin raportare la instinct (pentru că scopul acestuia este împreunarea cu celălalt sex), ci numai prin raportarea la rațiune. Există, însă, practici sexuale, care păcătuiesc și prin raportarea la instinct, și prin raportarea la rațiune. Sfinții Părinți
Revista Teologică, Serie Nouă, Anul XVIII (90), Nr. 2 by Liviu Petcu () [Corola-journal/Journalistic/164_a_93]
-
mărturisesc că greșeală mea e și mai gravă. Nu întreba care este; am scris o Artă absurdă (Ars amandi, n.n.). Această carte mă împiedica să consider că mîinile mele sînt curate. Dacă am înfăptuit altă greșeală (cea tăinuita, - desfrîul, sau desfrînarea Iuliei) te rog să nu-mi ceri s-o spun; țin că în Arta mea să se vadă întreaga mea greșeală. Carmen et error!" Or, Ars amandi apăruse la Romă cu opt ani în urmă. Și Arta nu era mai
Cînt lucruri triste,fiind trist by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/18091_a_19416]
-
Care dintre aceste două partide a găsit că drumul cel mai scurt și cel mai practic, de la dânsul până la jețul puterii, este calea agitațiilor și scandalurilor de uliță? Care din aceste două partide a ales drept arme, în lupta poltică, desfrânarea și agitarea maselor de mahalale, prin mijloace ultrademagogice, prin conspirații, prin urziri ascunse și prin turburări populare? Care partid, partidul conservator sau cel radical? Partidul conservator, tocmai în interesul general al țării, a crezut de cuviință, în tot decursul guvernului
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
să mă pedepsesc. Însă niciodată binele nu este silit, și nici că s-a auzit vreodată că sila este mama binelui. Dacă nu știi ce trebuie să faci, arată, și atunci vom spune ce trebuie; dar dacă cunoști singur că desfrânarea, de pildă, este un lucru rău, pentru ce atunci nu fugi de rău? Nu pot, zici tu. Însă te vor învinui și-ți vor închide gura alții care au izbutit a face cele mai mari fapte. Tu poate având și
Despre credinţa ortodoxă şi despre erezii by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/129_a_440]
-
de unii, iar de alții să fie socotită 75 nebunie”. (Clement Alexandrinul, Stromatele, stromata a VII a, cap. XVI, 100.7., 101.1.-101.2., în PSB, vol. 5, p. 540) „Nu trebuie deci, nicicând, așa cum fac ereticii, să faci desfrânare față de adevăr, să jefuiești îndreptarul Bisericii, să-ți satisfaci propriile tale pofte și dragostea de slavă spre înșelarea semenilor, pe care mai mult decât orice se cuvine să-i iubești și să-i înveți să se țină strâns de adevăr
Despre credinţa ortodoxă şi despre erezii by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/129_a_440]
-
aceste duhuri spunea lăudându se: Voi ieși și voi fi duh mincinos în gura tuturor profeților lui. (...) Evangheliile atestă că alți demoni sunt muți și surzi, iar profetul amintește că unele duhuri sunt ațâțătoare ale poftelor și ale desfrâului. Duhul desfrânării, zice el, i-a cuprins pe ei și s-au desfrânat părăsind pe Dumnezeul lor. Autoritatea Scripturilor ne învață, de asemenea, că există duhuri de noapte, de zi și de amiază. Am avea nevoie de prea mult timp dacă am
Despre credinţa ortodoxă şi despre erezii by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/129_a_440]
-
el este pedepsit cumplit pentru aceleași fapte pentru care ceilalți se desfătează cu bunătăți nespuse, când va vedea că el, care a trăit ca un sfânt, este chinuit mai mult decât desfrânații și stricații. Castitatea ereticilor e mai rea decât desfrânarea altora. Desfrânarea altora nedreptățește și face rău numai oamenilor; castitatea ereticilor însă se ia la luptă cu Dumnezeu, insultă covârșitoarea Lui înțelepciune. Astfel de curse întinde diavolul slujitorilor lui! Nu e ideea mea că fecioria ereticilor este curat o născocire
Despre credinţa ortodoxă şi despre erezii by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/129_a_440]
-
pedepsit cumplit pentru aceleași fapte pentru care ceilalți se desfătează cu bunătăți nespuse, când va vedea că el, care a trăit ca un sfânt, este chinuit mai mult decât desfrânații și stricații. Castitatea ereticilor e mai rea decât desfrânarea altora. Desfrânarea altora nedreptățește și face rău numai oamenilor; castitatea ereticilor însă se ia la luptă cu Dumnezeu, insultă covârșitoarea Lui înțelepciune. Astfel de curse întinde diavolul slujitorilor lui! Nu e ideea mea că fecioria ereticilor este curat o născocire a vicleniei
Despre credinţa ortodoxă şi despre erezii by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/129_a_440]
-
ispitit să fugă, să își găsească alt sălaș, să vagabondeze trupește, ca să folosesc expresia Ieromonahului Gabriel Bunge, ars pe dinăuntru de un demon al schimbării și nestatorniciei. Pentru avva Evagrie Ponticul, akedia este unul dintre cele opt gînduri păcătoase, alături de desfrînare, mînie, lăcomie, întristare, slavă deșarta, mîndrie și pofta pîntecului. Mai tîrziu avea să dispară de pe listă, cum aflăm din comentariul lui Cristian Bădilită la Tratatul practic al lui Evagrie Ponticul, apărut la Editură Polirom în 1997. Pornind de la comentariile lui
Demonul de amiază by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17614_a_18939]
-
moralității orașului. 20 dintre bisericile și casele parohiale ortodoxe ale orașului, construite din lemn, în mare parte vandalizate încă în vremea primului război mondial, au fost înlocuite cu biserici din piatră. Episcopul Nicolae Popoviciu a combătut în predicile sale libertinajul, desfrânarea, alcoolismul, ura dintre nații și numeroase alte patimi, militând pentru curăție, bună înțelegere între oameni, respect reciproc, hărnicie, credință, dragoste de țară etc. Începe demersurile pentru ridicarea Catedralei Ortodoxe din Oradea. Construiește la Beiuș un internat de fete. Instituie un
Nicolae Popoviciu () [Corola-website/Science/320616_a_321945]
-
afli. Ce mai e de adăugat? Unul după altul, intră ceilalți. Părintele Bresciani mă informase că pentru a-i reprezenta pe iluminații germani avea să vină Babette d’Interlaken, strănepoată a lui Weishaupt, marea fecioară a comunismului helvetic, crescută În desfrânări, tâlhărie și sânge, expertă În a răpi secretele impenetrabile, În a deschide depeșele fără să le violeze sigiliile, În a administra otrăvuri dacă secta ei Îi poruncea. Intră deci ca un tânăr agatodemon al crimei, Înfășurată Într-o blană de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
doza de imagini necesară supraviețuirii: fără atingeri, fără implicații, fără obligații. Nimeni nu trebuia să știe că posedam totul, fără să mișc un deget. Bineînțeles că, pe-ascuns, trăiam cu totul altfel. Dincolo de narcisismele mele de intelectual subțire, rânjeau bucuriile desfrânării. Aveam acasă exact ce-mi trebuia ca să pun în practică tot ceea ce nu trebuia să se afle despre mine. La Facultate vorbeam frumos, roșeam când mi se făceau complimente, zâmbeam stângaci în timpul conversațiilor savante, ca un mic imbecil potolit. Iubeam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]