454 matches
-
mai dificile. Ce facem noi preoții, noi persoanele consacrate? Vom sta tot aici să dezbatem în zadar despre războiul licit sau ilicit, pe când el duce la exterminarea familiei umane, când acesta este o descărcare a celor mai mârșave patimi, exercițiul desfrânat al celor mai rele instincte, distrugerea calculată a unor rase și popoare? „Război contra războiului”, striga Pius al XII-lea în Mesajul său de Crăciun din 1944. Așadar, de ce să nu mobilizăm cu adevărat amvoanele noastre, altarele noastre, cei 400
Apostolica vivendi forma. Meditaţii pentru preoţi şi persoane consacrate by Giovanni Calabria () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100984_a_102276]
-
din nou în locul său divin sau va continua să rătăcească jos, în formele inferioare, dizolvându-se și distrugându-se printr-un avânt demonic.” Necromant Am fost definit poeta lascivus, iar la Roma toți și-amintesc de mine ca de un desfrânat maestru al iubirii. Nu neg că Augustus a avut argumente ca să mă considere cel mai nociv inamic public. E curios că simpli oameni din părțile Sulmonei, mai ales după ce aflaseră că am studiat în Grecia și că sunt mare poet
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
mele Îndeletniciri memorialistice de pe aici: „Bucuța a fost un om care a vrut să Înfrunte legea naturii. A suferit și eul lui va suferi, fiindcă nu-și va putea găsi echilibrul. În viața ce va urma va fi un mare desfrânat. Așa pățesc cei ce nu se Încadrează legilor vieții. Nimeni nu poate fi erou nesocotind ceea ce destinul i-a hărăzit: celui ce-i este sete să bea, iar celui ce-i este foame să mănânce. Evoluția se face atunci când prin
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
trădează! Ar trebui să-l Îndepărtezi de la tine. Nu te Încrede În el! — Eglord? Nu se poate! răspunse mirat ducele. E adevărat, copil de cor nu e, mi-au ajuns și mie la ureche unele și altele... E crud și desfrânat. Dar ce vrei, sunt șerbii lui, nimeni nu-l poate Împiedica să-și ia femeile care-i plac de pe moșia lui... Așa a fost și așa va fi Întotdeauna. Totuși până la trădare e cale lungă. Nu uita, e o spadă
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
Pe malul mării (1937), tineri fii de țărani, merituoși, ajunși la o anume poziție în ierarhia intelectuală și socială, sucombă din cauza neadaptării și a neacceptării (non)valorilor „lumii bune”. Fete de condiție modestă, insuficient pregătite pentru viață, cad victime unor desfrânați sau răutății semenilor, încheind în mormânt scurte existențe pline de durere și de umilință, ca în Lucia (1934), Suzana (1939), Numai o primăvară (1941). Sau, dimpotrivă, bărbați de diferite vârste și condiții sociale sunt distruși, împreună cu familiile lor, de venalitatea
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288631_a_289960]
-
care nu poate epuiza sensul acestui coup de force al marelui papă, merită să ne Întrebăm dacă imaginea respectivă nu aștepta, cumva, de câteva secole bune, În subconștientul creștinătății. În fond, Maria Magdalena, reconstruită acum după modelul vetero-testamentar al Poporului desfrânat Întors la Dumnezeu după o lungă rătăcire prin pustiu sau un exil teribil, Încarnează mitul creștin Însuși, structurat În trei momente: căderea, pocăința, botezul/mântuirea. Maria din Magdala a rămas aproape nouă veacuri prizoniera acestei tradiții, consfințită oarecum prin sphragis
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2307_a_3632]
-
p. 39): numele invocat de preoți este numele Său; tot numele Său e scris și pe casa unde au loc jertfele. În numele Său generațiile omenești „au sădit copaci fără rod, În chip rușinos”. Iar cei doisprezece preoți, vulgari, păcătoși, criminali, desfrânați sunt chiar cei doisprezece apostoli, care n-au Înțeles taina lui Isus, pervertindu-I mesajul. Să nu uităm că avem de-a face cu un text de factură și doctrină gnostică. Isus din Evanghelia lui Iuda se opune sacrificiilor, considerându
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2307_a_3632]
-
succesorul lui Amurat II născut în 1430. Când a intrat în Moldova, avea ani 47. Moare la 1481. S-a suit pe tron la 1451. Constantinopol 1453. Bătut de Ion Corvin la 1456 (Belgrad). Spirit cultivat, îi plăcea literatura. Crud. Desfrânat (Radu) Și-a ucis frații când a luat tronul. Grecia Serbia 1459 Trapezunt 1461 Lesbos 1462 Muntenia 1463 Coramania 1464 Negroponte (a Veneției) 1470 Bate pe Perși la Capadochia 1472 Caffa 1475 Sultan al otomanilor trimisul lui Alah pe pământ
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
nimic din jur, ci poate cu altele, din evul mediu târziu al țărilor române, cu Domni ce-și cumpărau tronul În altă parte și se lăsau Înconjurați de o camarilă servilă, excesiv, suspect de servilă care, după ce le ridica monumente desfrînate, Îi izola de lume și de realitate și apoi Îi ucidea. Într-un fel sau altul, prin otravă, cuțit sau glonț. Bucuroasă de libertate - deși libertatea Încă nu era pe nicăieri, aproape, deoarece libertatea este una nu numai formală, afirmată
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
din aceeași schiță. „Artistul meu avea odată doi cocoși, pe cari-i deprinsese la beție, și încă beție de alcool, fiindcă le dedea boabe și grăunțe zăcute-n rom. Am văzut într-o dup-amiaz de vară, în fața prăvăliei, pe desfrânații aceia beți turtă, făcând mustră și defilând soldățește, ca doi muscali pe două cărări, pe dinaintea unui cățel, alb și creț, muiat în boia de băcan pentru roșit ouă. Samurache stetea sluj, cu o chivără de hârtie în cap, încins cu
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
sexuală este permisă doar în scopul procreării (generatio), și nu pentru plăcerea sexuală (delectatio). Chiar și Papa Ioan Paul al II-lea era de părere că până și în cadrul căsătoriei un bărbat putea să-și privească soția într-un mod "desfrânat". Nu trebuie să ne uimească faptul că o astfel de ostilitate față de eros și sexualitate a cauzat un rău nemăsurat în Biserica și educația catolică, având o influență ce a condus la interzicerea pilulei anticoncepționale. Erosul este suspectat chiar și
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
dintr-un dialog cu eroarea? Este adevărat că ne cunoaștem prost unii pe alții. Și că într-o discuție față în față cu aceasta, este tentant ca fiecare să se înțepenească în rolul pe care i-l rezervă celălalt: eu, desfrânatul imperialist proaspăt ras, ei, subdezvoltații fanatizați și bărboși. Cred totuși că există, mult mai multe cărți despre islam în librăriile din Paris sau din Londra, mai multe anchete la televiziune, decât volume despre creștinism sau ateism în librăriile din Cairo
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
vicii pălesc, de regulă, în comparație cu anvergura „profesioniștilor“. Față de bețivul cronic, prăbușit sub mesele bodegilor, prin parcuri sau sub podurile orașelor, față de zgârcenia caricaturală a câte unei rude bogate, față de accesele de furie ale colericului clinic sau față de surescitarea perpetuă a desfrânaților insațiabili, te simți mai degrabă neinteresant, minor, scuzabil. Tu nu ai vicii. Ai „slăbiciuni“. „Omenești.“ Dar uită-te mai atent: deconstruiește-ți, cu o minimă luciditate, respectabilita tea, ia notă de toate câte îți trec uneori prin cap, fă inventarul a
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
cu cămașa cu zimți de zăpadă a bunicii, efectul ei erotic era un eșec, cămășuța era o imitație cochetând cu vulgaritatea. La fel de ordinară ca și complexele ce răzbăteau din securistul care mă interoga, atunci când începea să-mi vorbească despre Occidentul desfrânat. Cămășuța asta era ca un soi de plagiat după argumentele lui - un fanion croit din invidie și dispreț. Cămășuța de dantelă oficia o plăcere senzuală care aici, în țară, nici n-ar fi putut exista din cauza pauperizării vieții cotidiene. De
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
a valori sale în care credeam din momentul când am insistat vre-o doi ani să-l conving să pregătească acest rol, pe care iubit, l-a înțeles deplin și astfel a conturat un Scarpia venal, plin de poftele unui desfrânat, dur, necruțător și de temut pentru subordonați. George Cojocariu în rolul lui Angelotti, Mihai Furtună în rolul Sacrestanul, Adrian Ionescu în rolul Spoleta, Cristian Marele în rolul lui Sciarone, deși au avut roluri de mai mică întindere au contribuit cu
PANORAMIC ARTISTIC (consemnări de regizor) by MIHAI ZABORILĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91815_a_93193]
-
ale lumii. Specialitatea mea, ca scriitor și om de drept, a fost ancheta socială, interviul și reportajul. Călătoriile prin țară m-au ajutat să cunosc graiuri, dialecte, idiolecte, inclusiv cel brăilean, în care am scris Îngeri și banjouri și Poeme desfrânate, de care vorbește criticul Marin Mincu într-o cronică din Luceafărul. Călătorind, am descoperit alte logosuri, din care am preluat unele elemente de vorbire. Toate mi-au îmbogățit limba: limba în care scrii este averea cea mai de preț a
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
povestiți despre "Metamorfozele lui Casanova"? Un titlu interesant, incitant... Cartea nu întâmplător a primit acest titlu, un titlu bun atrage cititorul. Casanova există în fiecare din noi, cum scrie Ion Deaconescu în prefață, însă nu este vorba de scriitorul, gânditorul desfrânat faimos, ci de faptul că personajul "Casanova e mereu în noi, cu împliniri efemere și bucurii ale dragostei, ce te inspiră și te împlinesc." Erosul ne saltă spre marile înălțimi ale sufletului, dar și spre dezamăgiri. În frământarea lui, deseori
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
furtul sau chiar omorul, sub oricare din formele sale. Pornind de la aceste considerente, Dumnezeu instituie, prin Sfânta Scriptură, sancțiunea aplicată celor care încalcă această poruncă: “Nu știți, oare, că nedrepții nu vor moșteni împărăția lui Dumnezeu? Nu vă amăgiți: Nici desfrânații, nici închinătorii la idoli, nici adulterii, nici malahienii, nici sodomiții, Nici furii, nici lacomii, nici bețivii, nici batjocoritorii, nici răpitorii nu vor moșteni împărăția lui Dumnezeu.” (I Corinteni 6, 9-10). Gândurile nu sunt ale omului. Ele vin ori de la Dumnezeu
Decalogul şi Codul Penal Românesc by Răzvan Badac () [Corola-publishinghouse/Law/100965_a_102257]
-
chiar și de legea socială. Dacă legea socială poate fi, în anumite circumstanțe, eludată, pedeapsa lui Dumnezeu nu lasă loc de îndoială, căci pentru minciună, pedeapsa este moartea veșnică: “Iar partea celor fricoși și necredincioși și spurcați și ucigași și desfrânați și fermecători și închinători de idoli și a tuturor celor mincinoși este în iezerul care arde, cu foc și cu pucioasă, care este moartea a doua.” (Apocalipsa 21, 8). Cum trebuie să vorbească un creștin care clădește clipă de clipă
Decalogul şi Codul Penal Românesc by Răzvan Badac () [Corola-publishinghouse/Law/100965_a_102257]
-
-l iubești, acel Castelmare, să te ia de soție...? Știi că sunt bogat... știi că te iubesc ca pe fiica mea... știi că tatăl tău te-ar vinde dacă i s-ar plăti prețul ce-l cere, căci e sărac, desfrânat, jucător... și că nu-i o altă cale ca să scapi de nenorocire decât fugind de această casă. Vrei un părinte?... Iată-mă... Vrei o casă? A mea îți stă deschisă. Vrei un amant, Cezara?... Iată-l. Și eu am iubit
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
-l iubești, acel Castelmare, să te ia de soție. Știi că sunt bogat, știi că te iubesc ca pe fiica mea... știi că tatăl tău te-ar vinde dacă i s-ar plăti prețul ce-l cere, căci e sărac, desfrânat, jucător... și că nu-i o altă cale ca să scapi de nenorocire decât fugind de această casă. Vrei un părinte?... Iată-mă... Vrei o casă? A mea îți stă deschisă. Vrei un amant, Cezara?... Iată-l... Și cu toate astea
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
-l iubești, acel Castelmare, să te ia de soție... Știi că sunt bogat... știi că te iubesc ca pe fiica mea... știi că tatăl tău te-ar vinde dacă i s-ar plăti prețul ce-l cere, căci e sărac, desfrânat, jucător... și că nu-i o altă cale ca să scapi de nenorocire decât fugind de această casă. Vrei un părinte?... Iată-mă... Vrei o casă? A mea îți stă deschisă. Vrei un amant, Cezara?... Iată-l... Și eu am iubit
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
și igiena acestui om - pe care eu îl credeam că-i vun geniu pierdut. Așa e felul meu. În visurile mele mă cred în stare de-a deveni un tiran carnivor, setos de sânge și omor, avar de aur și desfrânat ca un Eliogabal, când în realitate neci nu sunt în stare să mă mîniu cumsecade. Atâta timp sunt și eu mânios pe-un om cât ține el mânie pe mine. Ei bine, cu Toma puteam fi mai sever. - Toma, zisei
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
orașului, cari râdeau în convoiul mortuar, îmbrăcați cu pantaloni de călărie strâmți, cu veste vinete, cu legături roșii, cu jachete galbene, cu pălării largi și cu câte două lanțuri de orologii. Secele fețe de maimuță râdeau râsul cel amar al desfrânaților sceptici, într-un convoi care numai râsul nu era apt de a-l escita. Rătăcit, în neputință de - a-mi da cont de ceea ce cugetam și simțeam, urmării convoiul până la biserică. Mulțimea se grămădea la ușă și-năuntru. Eu pătrunsei
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
mâna cea fină. Am deschis - o cu repejune ți-am citit-o. Era scrisă tremurat și cerneala șirurilor era turburată de lacrimi căzute pe hârtie. O reproduc tot așa cum era scrisă: Amantul meu, dulcele meu amant! M-ai crezut trădătoare, desfrânată, și-ai luat lumea-n cap. Da, am fost criminală, inima mea, criminală cum a fost Maria Magdalena. Tomo, nu mai cer iubirea ta, căci când vei citi aceste șire, n-ai mai putea iubi decât cranul cel îngropat și
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]