3,459 matches
-
știu să distingă între literatură (ficțiune) și cronica de ziar... Cartea mea e mult mai profundă și unitară decît ar da să se înțeleagă alcătuirea ei din trei nuvele. Ele sînt de fapt interdependente, iar nota cea mai gravă se deslușește abia la sfîrșitul lecturii. Dacă mi-am îndeplinit datoria față de țară, atunci am făcut-o la fel cum au făcut-o - păstrînd proporțiile! - la timpul lor, Ion Budai-Deleanu sau I.L. Caragiale. închistarea într-un "românism" scris cu nu știu cîți
Dumitru Radu Popa: "Sansele nu se asteaptă ca o pară mălăiată" by Cristina Poenaru () [Corola-journal/Journalistic/15907_a_17232]
-
în culise. Personajele aproape nu se mai vedeau, vorbeau în întuneric, iar cuvintele, replicile deveneau tot mai acute. Pentru Vlad Mugur, reflectoarele s-au stins. Zgomotul bulgărilor de pămînt din Hamlet îmi sparge timpanele. În întunericul ce-a coborît îi deslușim contururile umbrei sale uriașe. Din "culise", forța creatorului, imagini din spectacole, amintiri, rîsul lui, cuvintele, superstițiile se supradimensionează. Devin tot mai pregnante. "Să nu văd nici o scară pe scenă"; "Recuzita 11", "12 bis", "Aveți grijă să nu ratați intrările, pentru că
In memoriam Vlad Mugur: Toate drumurile duc la München by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/15988_a_17313]
-
fi citit literatură, ar fi aflat cum trebuie păstrat echilibrul) și s-a retras din vâltoarea lumii, când a văzut că nimeni nu-i percepe avertismentele. Reeditările succesive au polizat valoarea literară a scrierilor sale, dar aceea filosofic-politică poate fi deslușită de-abia de acum înainte. J.D. Salinger , Nouă povestiri. În românește de Marcel Corniș-Pop. Editura Polirom, București, 2001.
Politicienii: fericiți și virtuoși by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/15616_a_16941]
-
truismelor ce încătușează nu atît idiomul specific (emanciparea acestuia a fost deja omologată), cît natura psihiei impulsive, gata a se revărsa agresiv: ,,dorm cu fruntea pe-o lacrimă-n flăcări roată de car antic perfect conservată pe care se poate desluși încă urma sandalei lui ahile la troia/ mă rostolesc în mine însumi ca pe-o vîlcea căptușită cu șiraguri de canini ascuțiți de tigri și lupi: (niclae magnificul apollinaire bocancii lui mihai eminescu). Sau: ,,sînt general și soldat totodată în
Un postavangardist (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15692_a_17017]
-
la ora opt, nici robinetul chiuvetei, nici zgomotul jaluzelelor, nici placheurile cizmelor și cele trei bătăi fatale în ușă cu palma ei de traficant de sclavi negri. Fratele meu își lipi urechea de perete, ținându-și respirația pentru a putea desluși cel mai mic semn de viață din camera de alături, și în cele din urmă scoase un suspin de ușurare. - S-a făcut - zise. Nu se aude decât marea. Ne pregătirăm gustarea puțin înainte de unsprezece și coborârăm la plajă cu
Gabriel Garcia Márquez - Vara fericită a doamnei Forbes by Tudora Șandru-Mehedinți () [Corola-journal/Journalistic/15735_a_17060]
-
comisă nu doar împotriva propriului popor, ci și împotriva propriului partid. Cercuri apropiate liberalilor susțin că dl. Lăzărescu ar fi refuzat să-l susțină pe Theodor Stolojan în clipa în care, chestionat în partid, acesta n-a fost capabil să deslușească anumite porțiuni mai obscure din existența sa - nu știm dacă e vorba de colaborarea cu Securitatea sau cine știe ce alte imbroglio-uri ceaușiste. Nu văd decât o explicație: probabil că Dan A. Lăzărescu era nemulțumit că dl. Stolojan nu fusese suficient
Integrarea cu silicoane by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/16169_a_17494]
-
autenticitatea. Doar eu văd,... am prilejul să observ, pe ușa de la intrare, dată de perete, - cu pornirea mea de a mă interesa mai întîi de ceea ce pare să se ascundă: din modestie, - plăcuța de alamă coclită, pe care, concentrîndu-te, poți desluși numele: Mihai Ralea. E, sînt convins, singurul lucru rămas la locul lui, nemișcat. Dovadă acțiunea de eroziune a timpului. Tot astfel, o dată, la Istria, cu mulți ani în urmă, cînd văzusem întîia oară altarul lui Apollo, - ce-a mai rămas
Război și pace by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16258_a_17583]
-
ca să-și acorde certificat de victimă doar pe baza tragediei colective a războiului. Mai plauzibilă, și totodată mai importantă mi se pare o altă explicație, sugerată chiar de autor. T.S. Eliot spune undeva - și Kermode îl citează - că nu putem desluși o ordine clară în întîmplările vieții noastre decît în acele rare momente de neatenție, cînd moțăind sub o rază de soare ("drowsing in sunlight") sîntem suficient de detașați spre a ieși parcă din noi înșine, pentru a ne privi astfel
O autobiografie reticentă by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/16363_a_17688]
-
Mircea Mihăieș Ori de câte ori încerc să aflu de la prieteni clujeni secretul popularității lui Funar, ei schimbă vorba, pe jumătate jenați, pe jumătate enigmatici. Deși primarul napocan e prezent în viața publică de vreo zece ani, n-am reușit să deslușesc în ce constau calitățile lui providențiale. Tind să cred că e vorba de-o bună adaptare la așteptările concitadinilor săi: atunci când clujenii au devenit peste noapte milionari, cu ajutorul "Caritas"-ului, primarul a știut să dea impresia că uriașul corn al
Fecioara Nuți și păsăroiul Cristi by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/16367_a_17692]
-
au descoperit întîmplător un anunț referitor la un post academic în Statele Unite, pentru care se cerea drept calificare "specializare în domeniul noului istorism". Surpriză! Cînd a devenit noul istorism un domeniu? Poate fi cu adevărat un domeniu? I se pot desluși temeliile teoretice, presupozițiile și aspirațiile, un set de concepte fundamentale, o metodă distinctă de a citi literatura? Pe scurt, răspunsul ar fi: nu. Mai în detaliu, răspunsul ar fi cu totul altul. La origine, noul istorism a fost răsfățul unor
Noul istorism by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/16418_a_17743]
-
SUPREM,... acești oameni cu mijloace materiale imense, morți și renăscuți, bogații, să zicem, reînviind, de astădată concret și adevărat prin clonările umane de mult intrate în obișnuință... își vor petrece revelionul pe ultimul corp ceresc confortabil amenajat?... Filme greu de deslușit și îmbătrînite de pe la 1999 vor arăta cetățenilor de la 2755 ceremoniile religioase primitive cu prapuri și bocete, ca mulțimea adorînd oasele sfintei Paraschiva?... Adio, Moșule bun și cu barbă! Adio, îngeri, arhangheli, demoni! Mileniul vostru expiră... Doar Poetul mai veghează: De-atîtea
Ordinatorul suprem - 3000 by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16544_a_17869]
-
fără tehnice postmoderniste, fără complicații și ambiguități formale. Vocea narativă aparține unei persoane care o cunoaște pe Maryna la o petrecere unde fusese invitată întîmplător și unde aude diverse fragmente de conversație, bîrfă, mici certuri, pe care încearcă să le deslușească. Povestea se întrupează din asemenea eforturi de înțelegere, din curiozitate și lipsă de discreție. Opțiunea autoarei pentru o asemenea strategie introductivă e interesantă, pentru că îți lasă impresia că te strecori pe furiș în viața cuiva, că tragi cu urechea, fără ca
O Europă interioară by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/16563_a_17888]
-
fragilizează fizic, provocându-i voma. Atunci chipul și trupul dezarticulate sunt acoperite cu ziare, pături și orice ar putea să camufleze sângele. Ceea ce rămâne în urma supliciului fizic este o movilă de carne sângerândă, din care nu întotdeauna se mai poate desluși ceva. Microcosmosul corporal a devenit o hartă stâlcită a lumii. Urletul și mimica îndurerate au pierit și doar sângele a rămas singurul indiciu că victima mai trăiește.
LIMBAJELE DURERII by Ruxandra Cesereanu () [Corola-journal/Journalistic/16576_a_17901]
-
Dumitru Hurubă l După cum ne ajută mintea să deslușim din știrile televizate, vizitele de lucru ale domnului președinte Băsescu sunt, cel puțin pentru mine și prietenul Haralampy, un înduioșător și pe alocuri răscolitor exemplu personal, despre felul în care avem datoria să învățăm aplicarea practică a trăitului bine în
Noi știri TV sau metode de a-l face pe român să vorbească singur by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/11872_a_13197]
-
peliculei părea deranjant. în curând, ritmul trepidant al imaginilor derulate pe ecran a mistuit sforăiala aceea molcomă în tăcerea unui timp camforat. Ea însăși, tăcerea, de fapt, este plămădită dintr-o infinitate de zgomote imperceptibile. Priveam... mut și încercam să deslușesc notele omagiale ale filmului. Priveam cu ochii și mintea celui care trecuse el însuși printr-o epocă îmbâcsită de omagii. Care el însuși își potrivise de câteva ori cuvintele în texte forțat omagiale. Priveam "Oktiabr" de la capătul unei istorii omagiată
Calul și revoluția by Ioan Lăcustă () [Corola-journal/Journalistic/11945_a_13270]
-
stetoscopului pe ventuzele de cauciuc prinse de pieptul cu infarct și tahicardie/ inima alergînd în maratonul cincinalelor prin praful bărăganului/ ekg kgb ținta băltind în propriul sînge în propria sincopă/ ființe de iridiu scriu pe oasele îmbolnăvite/ într-un palimsest". Deslușim astfel și o discretă manevră de coagulare, de organizare "pozitivă" în calea avalanșei de conexiuni incontrolabile, un mod de-a puncta contururi fie și vagi într-o materie prin sine nedeterminată, anarhică. Această gratuitate a haosului vitalist suportă încă o
Expresionism and avangardă by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11951_a_13276]
-
încă mai discutau cu aprindere, ignorându-l. Mai stătu puțin, să nu le tulbure. Cum avea un prilej, Menaru îi ghicea pe loc femeii tinere îndrăgite, în Coran, în ceașca de cafea, în ghioc, cum se nimerea. Acum, privind atent, desluși ghiocul. Vorbea în el, ca-ntr-un microfon. Sisi, după ce ascultase amuzată, probabil că i-l ceruse, nu se auzea de vuietul mării, fiindcă acum ea dusese la ureche instrumentul turcoaicei, ascultând ceva cu o atenție mărită, ca orice ins
Asfințit cu ghioc (VII) by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/12005_a_13330]
-
de trei entități, de trei stihii tutelare, care țin, implacabil, în chingile lor, destinele eroilor: Arhitema (Cunoașterea de sine) și două arhipersonaje (Iubirea și Moartea - Eros și Thanatos). De pe acest palier, ca de la o amețitoare înălțime, ochiul atent al cititorului deslușește, pe întinsul platou, confuz și frământat, al Samsarei, zbuciumul personajelor, strivite de suferință, după ce au cunoscut, câteva clipe doar, și gustul fericirii. Astfel, eroii, aidoma unor diamante brute, sunt șlefuiți, cu necruțare, de cei doi iscusiți meșteri ( Fericirea și Suferința
EUGEN DORCESCU, DESPRE INIŢIEREA ÎN SUFERINŢĂ de EUGEN DORCESCU în ediţia nr. 1530 din 10 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382706_a_384035]
-
Acasa > Poezie > Credinta > LUCEAFĂR PRIMEI DIMINEȚI Autor: Maria Bălăcianu Publicat în: Ediția nr. 2197 din 05 ianuarie 2017 Toate Articolele Autorului Ai deslușit pe trupul meu petale Din prima vară când ne-am cunoscut Și le-ai aprins în noapte la icoane Parfumul lor să țină cât mai mult. Ai desfrunzit cărarea dinspre crânguri Când ai simțit al frunzelor blestem Și te-ai
LUCEAFĂR PRIMEI DIMINEȚI de MARIA BĂLĂCIANU în ediţia nr. 2197 din 05 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/382795_a_384124]
-
larg, de cînd am plecat din România pînă în momentul scrierii, adică o etapă cu bătaie de circa cincisprezece ani. Ultima carte ajunge la sursele mele spirituale și se întoarce la copilăria mea, analizată cu ochiul meu de astăzi, cînd deslușesc alte compatibilități. Viitoarea carte, este prima dată cînd o spun, va fi o tragere către rădăcini, un alt pullback; mă întorc și mai mult înapoi, caut să văd de unde vin, de unde mă trag și de unde au apărut simțirile mele și
Constantin Virgil Negoiță și inovațiile literar- matematice by Cosana Nicolae () [Corola-journal/Journalistic/16040_a_17365]
-
mă găseam într-o sâmbătă la o altă sinagogă importantă, "Malbim" (o sinagogă pe care, mai târziu, Ceaușescu a distrus-o, a dărâmat-o). Evreii se găseau acolo, într-o mare tensiune. Ei așteptau, cu înfrigurare, să le vorbesc, pentru ca să deslușească din cuvintele mele care este... "situația". Le-am adus un mesaj al credinței, al nădejdii, făcându-i în același timp conștienți de realitatea "situației" lor; căutam dozajul potrivit, suportabil, de speranță și realism. O misiune din cele mai dificile și
Alexandru Șafran, marele rabin al Genevei - "Memoria este un act etic, și etic înseamnă acțiune, înseamnă viitor" by Ion Pop () [Corola-journal/Journalistic/16053_a_17378]
-
în viziune, mereu și mereu (“interminabil”!), el nu ne dezamăgește, nici măcar o dată, nici măcar o clipă de/din... “interminabilitate”! Singura problemă este (și rămâne!) una destul de grea: ca EUGEN EVU să fie citit “în cheia” sa originară, în care și-a deslușit, sie însuși, ceea ce divinitatea i-a dezvăluit (cât de ocult!) Misterele IsiacoEleusine. Oare va fi posibil? și în ce proporții umane? ... Se va vedea, în timp. “Á la bon entendeur, salut!” ...Dar, Poetul va apuca, oare, să știe/afle (sofianic
Dainaua soteriologică şi„orgasmul iniţiatic”:„poeme interminabile”, de Eugen Evu. In: Editura Destine Literare by Adrian Botez () [Corola-journal/Journalistic/95_a_374]
-
paste pasiune; o nuanță, o umbră a consistenței, controlul cuptorului sunt taine scump plătite. Achile Zoia, spre pildă, e numărul 1 în lume la un anumit fel de paste. Antonio Passarelli este unul dintre foarte puținii discipoli căruia i-a deslușit secretele sale. Tot așa, a furat (pe bani grei) meserie de la Vissani, Tacchela, Cognini, cu toții niște Pavarotti ai bucătăriei italiene. „Înțelegi ce gust amar am când seară de seară clienții mei, oaspeții mei îmi cer ciorbă de burtă, cartofi prăjiți
Agenda2003-9-03-c () [Corola-journal/Journalistic/280757_a_282086]
-
făcut spațiul, profesorul Bazil Dumitrescu a deschis fereastra: — Să aerisim nițel, e nevoie... Eu m-am simțit jenat, mi se părea că am comis o gafă sau, cel puțin, o ineleganță: nu-mi controlasem expresia feței, îl lăsasem să-mi deslușească starea sufletească nefavorabilă. Acum, în locuința sa, profesorul era schimbat. Oricum, nu mai era cel de ieri: parcă totuși acum își arăta vârsta. Mi-am zis că de vină trebuie să fie și lumina sărăcăcioasă din cameră. Umbrele jucau pe
Punct și de la capăt by Gabriel Chifu () [Corola-journal/Journalistic/2732_a_4057]
-
auzit gândurile, gazda ține să mă corecteze, cu voce tărăgănată și stinsă: — Nu uitat, ci îngăduit. Îngăduit de Dumnezeu. Tresar, mi se face frică: Vai, ce arătare! mă pomenesc reflectând și repede îmi reprim gândurile, nu cumva să mi le deslușească din nou. De la început am avut bănuiala că profesorul poate să-mi citească gândurile. Dându-mi seama de totala confuzie în care este scufundată acum mintea lui, spun ca și cum l-aș vedea în clipa asta pentru prima dată: — Domnul profesor
Punct și de la capăt by Gabriel Chifu () [Corola-journal/Journalistic/2732_a_4057]