17,897 matches
-
spus cu glas tărăgănat: ,,Dumnezeu există în viața fiecăruia. Dacă este ce este în viața ta, atunci este pentru că așa trebuie să fie.” Frumoasă cuvântare. Scurtă și nonconformistă. Știam din copilărie, de la un văr de la țară, că e păcat să desparți doi oamnei care sunt căsătoriți și au copii. Dar dacă femeia a adus argumente convingătoare, popa a uitat să-i spună că păcătuiește grav. Mă gândesc s-o șterg de acolo. Uitasem pentru ce am venit, cum uitasem și de
DEPRESIE de MARIA BURCĂ în ediţia nr. 2281 din 30 martie 2017 by http://confluente.ro/maria_burca_1490882651.html [Corola-blog/BlogPost/381518_a_382847]
-
din casa de iederă”, „În atelierul de potcovit inorogi/ viscolul se topește/ cu pleoapele strînse/ și genunchii la gură”, „Există atîtea zăpezi/ din care să-ți faci un contur”, „În jurul gleznelor mele/ și în spațiul curb dintre noi”, „încăperile goale/ despărțite de lume”, „Din harpă pot răsări/ oricînd/ două răsuflări gemene/ ca două aripi de ceară”, „Era seară și apele verzi/ tresăltau deodată cu cerul”, „Dimineața miroase a măr fermecat/ și a libelulă hrănită cu smirn: Constantin Trandafir ă”, poezia „Reduta
POEME CU CEASURI ŞI FLORI de IOAN LILĂ în ediţia nr. 812 din 22 martie 2013 by http://confluente.ro/Ioan_lila_poeme_cu_ceasuri_ioan_lila_1363998524.html [Corola-blog/BlogPost/345347_a_346676]
-
înstelată./ / Ar dori ca el să vină / Cu o trenă de lumină, / S-o așeze la picioare / Lunii. Doamna nopții are / / Strălucirea-nlăcrimată, / Că-i de Soare-amorezată. / Ar dori o clipă-n care / Dragostea să i-o declare. / Veșnic Ziua îi desparte / Și îi ține tot departe. Căci și dumneaei ar vrea / Să-l păstreze pentru ea.” Autoarea parcă vrea să prezinte copiilor întregul univers, ca o evadare spre necunoscut, spre astral, transmițând un mesaj cu semnificație cosmică prin prezența în poemele
SIMFONIA NATURII ŞI FARMECUL COPILĂRIEI de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1433 din 03 decembrie 2014 by http://confluente.ro/ion_nalbitoru_1417630456.html [Corola-blog/BlogPost/362286_a_363615]
-
pentru că el este un bărbat căsătorit, un om respectabil. Tocmai de aceea, nu are puterea să se implice într-o relație de durată, așa cum și-ar dori Platonia. Adrian Morariu însuși își mărturisește lașitatea și cruzimea cu care s-a despărțit de cea pe o care o dorea. „Dacă vrei”, spune el, „am fugit ca să nu mă angajez prea mult. Eram însurat. Mă gândeam că pentru cariera mea era mai confortabil un cămin liniștit, în care să pot lucra la muzica
O CARTE DESPRE INTREBARI SI MOMENTE HOTARATOARE, SEMNATA DE MIRELA ROZNOVEA de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 164 din 13 iunie 2011 by http://confluente.ro/_platonia_o_carte_despre_intrebari_si_momente_hotaratoare_semnata_de_mirela_roznovea.html [Corola-blog/BlogPost/367180_a_368509]
-
Anna, cu trecutul și prezentul ei, în eroina centrală a cărții. Cei doi, fără însă a recunoaște, se îndrăgostesc unul de celălalt, făcând din iubirea lor, nu un spectacol, ci o taină, un crez sfânt de care să nu te desparți niciodată. Dar cum viața e plină de surprize, ei nu vor forma un cuplu, așa cum ne-am aștepta sau am dori, ci vor trăi, furați de iureșul vieții, departe unul de celălalt, dar cu un dor imens de întregire, de
UMBRE ÎNDRĂGOSTITE SAU O INCURSIUNE ÎN NOAPTEA FĂRĂ LUNĂ, FĂRĂ STELE de HELENE PFLITSCH în ediţia nr. 1978 din 31 mai 2016 by http://confluente.ro/helene_pflitsch_1464710326.html [Corola-blog/BlogPost/365927_a_367256]
-
PRIMEȘTE-MĂ, PRIETENE Autor: Leonid Iacob Publicat în: Ediția nr. 1454 din 24 decembrie 2014 Toate Articolele Autorului Primește-mă, prietene Primește-mă, prietene să-ți cânt colinda de departe, că pe întregul pe mapamond nu e nimic ce ne desparte. Și, chiar de nu e frig și ger în seara când vine Mesia, eu tot cânta-voi leru-ler ca să-ți aducă bucuria. Primește-mă în casa ta și nu-mi plăti pentru urare: un zâmbet doar să-mi dai aș
PRIMEŞTE-MĂ, PRIETENE de LEONID IACOB în ediţia nr. 1454 din 24 decembrie 2014 by http://confluente.ro/leonid_iacob_1419450498.html [Corola-blog/BlogPost/366501_a_367830]
-
masa de lemn mălaiul aburind, strachina, mâna mamei turnând laptele lingura de lemn ticăind ca un ceas care nu se mai oprește printre îmbucături îl văd la ferestra cerului pe Dumnezeu plângând la gândul că o dată va trebui să ne despartă. Referință Bibliografică: Lacrima lui Dumnezeu / Valeria Iacob Tamaș : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 259, Anul I, 16 septembrie 2011. Drepturi de Autor: Copyright © 2011 Valeria Iacob Tamaș : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă
LACRIMA LUI DUMNEZEU de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 259 din 16 septembrie 2011 by http://confluente.ro/Lacrima_lui_dumnezeu.html [Corola-blog/BlogPost/341819_a_343148]
-
va lăsa omul pe tatăl său și pe mama sa și se va lipi de femeia sa. Și vor fi amândoi un trup; așa că nu mai sunt doi, ci un trup. Deci ceea ce a împreunat Dumnezeu, omul să nu mai despartă” (Marcu 10:6-9). După cum vedem, căsătoria presupune multă jertfă, precum și Apostolul Neamurilor, Sfântul Pavel, și împreună cu el mulți părinți ai Bisericii vorbesc adesea despre căsătorie, arătând scopul acesteia, acela de înmulțire. În ziua de azi însă în societatea în care
DESPRE TRADITIE SI MODERNITATE IN FAMILIA CRESTINA... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 206 din 25 iulie 2011 by http://confluente.ro/Despre_traditie_si_modernitate_in_familia_crestina_.html [Corola-blog/BlogPost/366875_a_368204]
-
nimic lumesc, însă perfect percepută voluntar ca un adevăr al existenței, a faptului că omul se simte dator sieși cu propria-i renaștere... Înaintând pe calea imposibilului ce devine posibil și tangibil ochilor minții la răscruci ale realităților, când se despart în bucăți ziduri ale neputințelor, iar bariere se deschid spre a traversa dincolo de orice plăsmuiri ale rațiunii conduse de viziuni, cufundându-se pur și simplu în negura viitorului, pășind spre o lume infinită a renașterii, ființa își urmează conștientă, însetată
PĂȘIND SPRE O LUME INFINITĂ A RENAȘTERII... de CRISTINA P. KORYS în ediţia nr. 2257 din 06 martie 2017 by http://confluente.ro/cristina_p_korys_1488764634.html [Corola-blog/BlogPost/383526_a_384855]
-
Pena Publicat în: Ediția nr. 2277 din 26 martie 2017 Toate Articolele Autorului Drumul către iubire este departe, pe cer, tot cade câte-o stea; degeaba avem oameni cu carte și creiere pentru știință și arte. Tarele minciunii încă ne desparte vâltoarea vieții devine mai grea; suntem amăgiți cu iluzii deșarte, speranța, azi, are zile numărate; Că la noi în România, la nimenea! Referință Bibliografica: ILUZII DEȘARTE, lui MARIN BUNGET / George Pena : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2277, Anul VII
ILUZII DEŞARTE, LUI MARIN BUNGET de GEORGE PENA în ediţia nr. 2277 din 26 martie 2017 by http://confluente.ro/george_pena_1490520059.html [Corola-blog/BlogPost/376020_a_377349]
-
în imensa grădină zoologică. Timpul zbura, iar ei nici nu sesizau trecerea lui, până nu-i apostrofa Ionuț că nu a mâncat nimic și îi este foame, și atunci trebuiau să revină la realitate, Gabi nu s-ar mai fi despărțit de ei niciodată. Laura înflorise, mlădie, cu părul auriu fluturându-i pe umeri în valuri bogate, era ca o divă din filme. Pentru moment, uitase de toate relele din viața ei și se bucura de fiecare clipă, simțindu-se iubită
de LUCHY LUCIA în ediţia nr. 1955 din 08 mai 2016 by http://confluente.ro/luchy_lucia_1462728212.html [Corola-blog/BlogPost/340141_a_341470]
-
păpuși, așa că nu-ți fă griji și nici alte planuri pentru mâine. - Ce fel de surpriză? M- ai făcut curioasă, dar sunt sigură că o să fie plăcută! Nu mai întreb, nu ar mai fi surpriză. Bine, atunci pe mâine! Se despărți de ei cu părere de rău, nu înainte de a-i pupa și strânge în brațe pe amândoi. Noaptea trecu rapid, iar Gabi se prezentă la ușa mamei Ioana, care îl aștepta cu o cafea tare, numai bună să-l revigoreze
de LUCHY LUCIA în ediţia nr. 1955 din 08 mai 2016 by http://confluente.ro/luchy_lucia_1462728212.html [Corola-blog/BlogPost/340141_a_341470]
-
oricât de lungă ni s-ar părea când încheiem anul școlar. Trebuie să mă întorc la Galați, în curând se vor susține corigențele. - Dacă acasă voi reuși să mă descurc cu închirierea gospodăriei, îmi va fi foarte greu să mă despart când va fi cazul, de locul meu de muncă. Acolo este munca mea și toată dragostea pentru profesia pe care mi-am ales-o. - Sunt de acord cu tine. Când vei descoperi și plăcerile muncii de pedagog, ai să uiți
ROMAN de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1287 din 10 iulie 2014 by http://confluente.ro/Stan_virgil_1405008334.html [Corola-blog/BlogPost/349194_a_350523]
-
fost așa mereu. Doar toamna frunzele uscate Se-ngrămădeau în poala ta Și tu le numărai pe toate, Iar vântu-n urmă le sălta. Mă uit pe geam și văd departe Cum ochii tăi mă urmăresc; Sunt trist că trenul ne desparte Și-i prea târziu să mă căiesc. De-o mai veni vreo primăvară, Cum au venit de-atâtea ori, Te-oi aștepta, a câta oară? În gară c-un buchet de flori... Referință Bibliografică: De-o mai veni vreo primăvară
DE-O MAI VENI VREO PRIMĂVARĂ de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 426 din 01 martie 2012 by http://confluente.ro/De_o_mai_veni_vreo_primavara_george_safir_1330591154.html [Corola-blog/BlogPost/365246_a_366575]
-
semne pe care le puteau desluși doar cunoscătorii. Așa stănd lucrurile, am învățat a scrie și citi cu mult înainte de începerea școlii, iar după ce am stăpănit cititul și scrisul, am intrat în taina cărților de care nu m-am mai despărțit. Îmi amintesc unele încercări naive prin anii copilăriei, prin 1972-1973, cănd mă întrebam deja ce rost am pe lume, însă, din cauza timidității excesive nu le-am arătat și nu le-am citit nimănui. Multe au rămas pierdute în tunelul timpului
EU ȘI DRUMUL MEU CĂTRE POEZIE … de URFET ȘACHIR în ediţia nr. 1681 din 08 august 2015 by http://confluente.ro/Redactia--Autori/Urfet_%C8%98achir.html [Corola-blog/BlogPost/340268_a_341597]
-
circumscris, istoric și geografic. Este taină, simbol și mod al prezenței lui Dumnezeu în lume, dar ea este și fenomen social, act și fapt istoric. Biserica nu poate lucra și cultiva mântuirea oamenilor desprinsă fiind de realitatea materială a vieții, despărțită fiind de pământ și de timp, pentru că ea a luat naștere în timp și este subordonată, în acest sens, categoriilor temporale. Ea este în mod necesar și concret o instituție. Alcătuirea sa ierarhică e ancorată în realitatea ei sacramentală, doar
DESPRE CARACTERUL ISTORIC AL BISERICII SI STATULUI... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 238 din 26 august 2011 by http://confluente.ro/Despre_caracterul_istoric_al_bisericii_si_statului_.html [Corola-blog/BlogPost/360796_a_362125]
-
fi mai bine sa ma însor, aș termină cu toata suferință noastră și apoi rușinea față de lumea din sat, totul s-ar putea cumva aranja am scăpa de gură lumii. Am mai discutat ceva timp cu Victor apoi ne-am despărțit, el mi-a urât armata ușoară iar eu i-am urât că lucrurile să-i meargă bine în viață. Indreptandu-ma spre gară mă gândeam la Victor, la dramă lui, la alegerea pe care trebuia să o facă îmi puneam
LA RASCRUCE de EUGEN ONISCU în ediţia nr. 1217 din 01 mai 2014 by http://confluente.ro/Eugen_oniscu_1398922612.html [Corola-blog/BlogPost/350657_a_351986]
-
însuși, în tandem cu poetul Adi Cristi. E o carte diafană, plină de tandrețe, de suferință, de bucurie a clipei, e un strigăt către clipa care vine peste poetul ce-și descrie apusul, în care va intra singur, doar el, despărțindu-se de sine... ... Și iată, acum, câteva linii, neclare, tremurate, scrise de Shaul Carmel, cu pixul, în loc de autograf pentru mine, pe prima pagină a acestei cărți teribile! Câteva linii ca de seismograf, care poate anunță un cutremur. Mă urc pe
SE STRÂNG VULTURII ! de RONI CĂCIULARU în ediţia nr. 96 din 06 aprilie 2011 by http://confluente.ro/Se_strang_vulturii_.html [Corola-blog/BlogPost/348166_a_349495]
-
tău confuz și flasc Să văd mulțimea ta primară, Hibrizii tăi cum se renasc, Și care- rostul Vieții, iarăși Scăpată din înghețuri vechi... Predestinare ca să ceară-și Reexistența în perechi... Sorgintea ei eterrnă, Moartea Care domnește în pustiu, Redeșteptarea ce desparte-a Umbrei umbră de ce-i viu Și reclădește de Niciunde Și din Nimic, Oricând, un Tot: Cuvântul cărnii, carnea unde E totul viu și-i totul mort... Retina trasă din moluște, Falanga ce s-a tras din pești, Ori inima
TOAMNĂ FATALĂ de ROMEO TARHON în ediţia nr. 456 din 31 martie 2012 by http://confluente.ro/Toamna_fatala_romeo_tarhon_1333255932.html [Corola-blog/BlogPost/354839_a_356168]
-
o ocazie pe care să o lași să treacă pe lângă tine. Bine, era politicos, nu insistent. Putea să îi spună „nu” în orice moment, iar el avea să o conducă până în prima stație de tramvai sau autobuz, unde se vor despărți ca niște cunoștințe care nu mai au nimic de împărțit. Și totuși... era atât de frumos acolo! Una dintre camere era chiar deasupra trandafirului cățărător și avea perdele dantelate, cu imprimeuri florale pufoase. Un pat cu saltea groasă, care promitea
INCIZII PE MIJLOCUL DESTINULUI (FRAGMENT DE ROMAN) de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1835 din 09 ianuarie 2016 by http://confluente.ro/mihaela_alexandra_rascu_1452315944.html [Corola-blog/BlogPost/376204_a_377533]
-
o clipă, o eternitate, Sau poate-o părere, un vis O iubire cu intensitate, Pătimașă, venind din abis. TE-AM REVĂZUT... Ieri, pe strada mea, te-am văzut trecând Și mi-am amintit iar de ziua când noi ne-am despărțit... Mi-ai zis doar: Adio! Și-ai plecat... fugind, Ne-mai-revenind, m-ai lăsat plângând mulți,mulți ani la rând. Ce frumoși eram, Ce dragostea curată... O mai port în gând! Dar soarta blestemată Ne-o răpi curând... Privirea ta senină
PĂTIMAŞA IUBIRE (POEME) de ALEXANDRU ŞI MARICUŢA MANCIUC TOMA în ediţia nr. 45 din 14 februarie 2011 by http://confluente.ro/Patimasa_iubire_poeme_.html [Corola-blog/BlogPost/351934_a_353263]
-
să-ți vezi visul cu ochii e prea mult nu mă lua cu d-astea niciodată visele nu trec de hotarele minții orice aliniere cu viața reală este absolut întâmplătoare femeia din spatele nopților tale de singurătate moare în zori ziua desparte întodeauna apele te poți trezi vorbind singur sau cu Hristos dacă te gândești prea mult ajungi să te înfurii viața asta-i o mizerie de neacceptat nu pot suferi asemene mizerii în fiecare zi femeia reală este și ea o
SĂ FACI O FIGURĂ URÂTĂ de AUREL CONȚU în ediţia nr. 2194 din 02 ianuarie 2017 by http://confluente.ro/aurel_contu_1483372940.html [Corola-blog/BlogPost/353223_a_354552]
-
dintre ei căutau ieșirea, mai îmbrâncindu-se din când în când - de data asta fără să vrea - și găsind-o până la urmă, plecară în parc. Alții rămaseră în discotecă să aștepte revenirea curentului. În învălmășeala aceea, multi dintre tineri se despărțiră fără voia lor de cei cu care veniseră la discotecă și așa se întâmplă și cu Alina, care fără să-și dea seama, se rătăcise de Ani și Mihai. La un moment dat se pomeni chiar lângă Ionuț, care și
PARTEA A TREIA de MIHAELA MOŞNEANU în ediţia nr. 1167 din 12 martie 2014 by http://confluente.ro/mihaela_mosneanu_1394627115.html [Corola-blog/BlogPost/350378_a_351707]
-
îl mângâie, să îl ia în brațe, să îl protejeze cumva. Se vedea foarte bine că el uitase de ea complet, că pur și simplu n-o mai vedea. Cu privirea fixă și înlăcrimată străbătu cei câțiva pași care îi despărțeau de Andreea și de Cornel, scrutându-i cu privirea, fără să spună nimic. - Ionuț, nu-i ceea ce crezi, încercă Andreea să se scuze. - Aaa, nu? Oricum, nu contează ceea ce cred. Mai contează ce cred eu, măi Andreea, cănd nu numai
PARTEA A TREIA de MIHAELA MOŞNEANU în ediţia nr. 1167 din 12 martie 2014 by http://confluente.ro/mihaela_mosneanu_1394627115.html [Corola-blog/BlogPost/350378_a_351707]
-
să te iubească. Monica prima mea fetiță avea vre-o doi ani și jumătate. Nu putea adormi numai dacă ține mânuța în părul meu. Scotea mânuța printre zăbrelele pătucului ei și adormea fericită așa. Într-o zi soarta ne-a despărțit, divorțând de primă soție... Scenă pe care nu am să o uit niciodată a fost cea care s-a întâmplat atunci când am ieșit pe poarta fostului meu cămin. Jup era întins la poarta cât era de lung. Și lung era
ULTIMA MEA IUBITĂ de OVIDIU CREANGĂ în ediţia nr. 776 din 14 februarie 2013 by http://confluente.ro/Ovidiu_creanga_ultima_mea_i_ovidiu_creanga_1360846685.html [Corola-blog/BlogPost/351889_a_353218]