17,663 matches
-
reziști memoriei de după? Cum să-ți înfrunți amintirile? Unde să pleci cu memoria paradisului? N-ai da orice să nu-ți mai amintești lucrurile care te dor? Will you erase me, my love!? Clementine (Kate Winslet) se hotărăște să se despartă de Joel (Jim Carrey) și apelează la firma Lacuna Inc. care îi poate șterge amintirile dureroase printr-un program psihologic special. Cu ajutorul lucrurilor ce definesc spațiul emoțional al fostei iubiri - agenții amintirilor, cum ar veni -, programul special de la Lacuna Inc
Chinul eternei dimineți de dupa dragoste by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/12242_a_13567]
-
că autorul strîmbă din nas, dar nu se înțelege și de ce. Uneori ai impresia că autorul critică, dar el laudă, alteori ai impresia că laudă, dar el critică: "Ceea ce Dilema veche a reușit să facă în timpul în care s-a despărțit de protectorii bugetari și nu a reușit urmașa ei șde unde pînă unde "urmașa" ? n.m., Cronicarț Cultura, care a devenit o revistă valoroasă, dar de tipul National Geographic șși de unde pînă unde National Geographic?ț al culturii scrise, este conectarea
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/12226_a_13551]
-
din cer icoane ale împărăției. Doamne, mîngîie-mă aproape. Din icoane dau muguri și frunze și răsar Trei Dumnezei care merg împreună" (Psalmul 36). Extazul eului poetic se extinde panteistic-dionisiac, prin contopirea creaturii cu tot ce ființează, surpîndu-se zidurile ce au despărțit-o de sfera celorlalte animate și a înanimatelor, într-un unic torent al energiilor vieții. Psalmistul se întîlnește cu Nietzsche. Principiul întunecat, irațional, al existenței ca oarbă voință vorace se convertește însă într-un principiu asumat, luminos, al proslăvirii Atotputernicului
Un poet religios by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12622_a_13947]
-
totul pantă rei... inima lui caldă n-a mai vrut să bată, să mai cante versuri despre prunci și Țara; o...inima tristă lacrima curată, doliu-am pus pe glie... tare-i ger pe-afară. colo, pește PRUTUL care ne desparte cine-o să mai salte poduri mari de flori ? pe pagina scrisă în a noastră carte GRIGORE VIERU a sădit fiori. pe nemărginire canta crăișorii și pe bolta lumii s-a mai stins o stea; triști și negri, Doamne, ne
Poezii. In: Editura Destine Literare by Mariana Gheorghe () [Corola-journal/Journalistic/75_a_288]
-
de Stat din Moscova). Istorici însă n-au devenit. În timpul războiului au ajuns să lucreze la TASS, tata, pentru că știa multe limbi străine și era cel mai potrivit pentru captarea și traducerea mesajelor, iar mama, pentru că nu voise să se despartă de el. Mama a rămas să lucreze ca redactor la TASS toată viața, spre deosebire de tata care, după război, a lucrat în diverse edituri, ultima funcție ocupată fiind aceea de director al redacției de limba portugheză din cadrul Editurii Progress. Scria mereu
Interviu cu Anastasia Starostina – "Din copilărie am stiut că voi fi traducător" by Carmen Brăgaru () [Corola-journal/Journalistic/12612_a_13937]
-
și românească), elaborarea cărții dovedește acest efort de a crea metodă, de a concepe un mod de a gîndi și de a-l pune apoi în aplicare. Mai întîi de orice, însă, titlul obligă la un avertisment, și aici mă despart de alți comentatori ai cărții: nu avem de-a face cu o carte despre utopie, cel puțin nu una în maniera unei investigații de istorie intelectuală, precum cea a lui Sorin Antohi de pildă. Conceptul de "utopie" funcționează în cazul
" Cafeaua asta intelectuală..." by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/12641_a_13966]
-
vorba de cei stradali " și-au construit magnifice vile, nu atât din salarii, cât din economiile soacrelor, mătușilor unor veri de ambele grade și cu sprijinul unor luminoși bunici, împrumutându-l pe omul nostru cu miliarde, lucrul nu poate fi despărțit de specificul însuși al profesiei, pretinzând celui ce-și termină o zi fierbinte de lucru, deplina destindere în una din cele trei băi ale vilei cu trei caturi și brazi negri sub ferestre. Așijderi judecătorul care a împărțit dreptatea cu
Dacă dorim dulce durată by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/12692_a_14017]
-
the king-maker, a tăcut mâlc. Cum principalele victime sunt fideli de-ai săi, el percepe înlăturarea acestora ca pe un atac direct la poziția sa privilegiată. Cunoaștem din suficiente împrejurări "sentimentalismul" devastator al lui Ion Iliescu. El nu se va despărți niciodată de vechile iubiri numite Hrebenciuc, Popescu sau Tărăcilă, cu atât mai mult cu cât aceștia i se vor târî umili la picioare în urma expulzării brutale din palatul de fildeș năstăsiot. În aceste condiții, premierul se poate aștepta la reacții
Grobienii dansează menuet by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/12691_a_14016]
-
multor persoane, mai ales femei care se căsătoreau cu străini, le dădeau voie străinilor să-și ia soțiile, nu puteau să-i refuze. El a plecat cu destinația Elveția și ea a plecat probabil în Franța, că acolo s-au despărțit. A luptat mult... și, înainte de plecare, se pare că a reușit să aranjeze ca palatul să fie monument național, să nu-l transforme, deși palatul mic, unde ședeau Brâncovenii, fusese la un moment dat casă de creație a scriitorilor din
Despre Martha Bibescu și "Escadrila Albă by Georgiana Leancă () [Corola-journal/Journalistic/12663_a_13988]
-
am făcut școala la pension. Am, însă, o fotografie, din salon, cu cîțiva invitați la un ceai de fructe. Uitați-vă. Tava cu prăjiturele făcute în casă, sfeșnicele" O privesc și visez. Acolo, în ea, este toată fericirea mea." Ne despărțim. Căldură mare. Zăpușeală. Calea Victoriei parcă ia foc. O iau pe strada cu Biserica Albă. Mai fac cîțiva pași și rămîn cu ochii într-o vitrină. Tăvi de argint, sfeșnice, mătăsuri, voaluri, brocarturi, prăjiturele" Ridic privirea și citesc: "Fotografii după chipul
Maître phtotgraphe by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/12723_a_14048]
-
Nu era ușor lucru umorul în anii "80. În general, se consideră că , pentru istoria orală, îndepărtarea în timp a subiectului de obiectul relatărilor sale e o condiție de autenticitate; în mod sigur, lucrurile ar trebui reevaluate pentru perioada post-comunistă, despărțită de antecesoarea ei printr-o ruptură brutală cu efecte puternice asupra personalității prizonierilor ei. O carte precum Anii "80... e un soi de operațiune arheologică de recuperare a vestigiilor unei lumi care și-a lăsat cioburile în străfundurile fiecărui locuitor
Manualul Bucureștiului optzecist by Iulia Popovici () [Corola-journal/Journalistic/12752_a_14077]
-
îmi tot spun în momentele mele de cumpănă. Am ajuns de timpuriu la această constatare bizară care mi s-a impus nu fără brutalitate, dincolo de aparențele rulării banalelor mele dezastre biografice. Eu sunt un caz fericit mi-am spus convinsă, despărțindu-mă de lucruri, de faze întregi din viață și de oamenii lor. Trag linie și văd ce rămâne. Și mereu rămâne ceva bun dintr-un rău, un răgaz odihnitor dintr-o absență, o liniște de regăsire de sine după retragerea
Însemnări din balconul botanic by Constanța Buzea () [Corola-journal/Journalistic/12761_a_14086]
-
vedea tot mai multe lucrări și acțiuni inspirate de umanismul democratic. în ce mă privește, atît cît am reușit, am încurajat și am sprijinit tînăra generație de istorici, filosofi, literați și politologi să gîndească în chip autonom și să se despartă de ceea ce Francis Bacon numea "idolii tribului". Cît despre pozițiile unor intelectuali deciși să "mă tragă la răspundere", aproape ca în tristele timpuri de demult (slavă Domnului, nu mai avem "excluderi" și "voturi de blam cu avertisment"), ce pot să
Nu fără mâhnire by Vladimir Tismăneanu () [Corola-journal/Journalistic/12770_a_14095]
-
în alta - angajarea politică, constrînsă și unidirecțională în anii '50, liberă și plurală în anii '90, dar considerată, în fond, obligatorie în aceeași măsură. Să ne amintim condamnarea apolitismului, care semăna atît de mult în cele două epoci de tranziție despărțite de patru decenii și de sensuri democratice contrarii" (p. 8). Mă tem că aici autorul încurcă planurile. Atunci cînd se referă la anii '50, el nu ia ca instanță reprezentativă cititorul obișnuit, ci autoritățile regimului comunist. Altminteri îmi este imposibil
Raport despre starea fictiunii by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/12789_a_14114]
-
mama se prezintă a doua zi, cu soră-sa, lăsînd dincolo de Neva pe tînăra guvernantă cu cei doi copii și cu fratele nebun. Și cînd să treacă înapoi : toate podurile ocupate de Armata Roșie"Să înnebunească ! A văzut că e despărțită de copii! Știți că sînt lucruri care s-au întîmplat : romanul lui Boris Pasternak, mama despărțită definitiv de copil ! Și ne povestea întotdeauna chestia asta, ca să-mi zică mie, copil, trebuie să spui întotdeauna adevărul. Și de ce să spun adevărul
Acasă la NEAGU DJUVARA by Laura Guțanu () [Corola-journal/Journalistic/12760_a_14085]
-
dintre prietenii mei de aici sau de aiurea, cînd teatrul m-a acompaniat pe mine sau, de ce nu, eu pe el � dezamăgirilor care m-au cuprins, nu o dată, în acest interval. Au fost și trei ani în care ne-am despărțit. Utili, la urma urmelor, pentru că ne-am reanalizat și reașezat relația, valorile ei. Pentru că, dincolo de vanități, am înțeles că teatrul și locul acesta sînt mai presus de orice. Chiar dacă nu întotdeauna nivelul artistic a fost onorabil. Am înțeles că este
ORAȘUL MINUNILOR (I) by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/12782_a_14107]
-
dintr-o familie săracă și ajuns "un fenomen al culturii americane pop", un paradoxal proletar milionar, care denunță orînduirea cea crudă și nedreaptă, dar se dă în vînt după avioane personale, după limuzine, hoteluri și restaurante de lux, nu se desparte de bodyguarzi, dar merge să mărșăluiască în convoiul protestatarilor intermitenți și se declară alături de bieții "french workers"! Filmul, departe de a veni cu probe revelatoare și cu o argumentație coerentă - vehiculează locuri comune, amestecă ironia gratuită cu sentimentalismul de două
VIVE LA DIFFÉRENCE ! by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/12801_a_14126]
-
suprapun inițial ca într-un palimpsest, pentru a se diferenția apoi, pentru a se identica fiecare mesaj. Probleme de zi cu zi, trădări, părăsiri, iubiri aruncate pe apa sîmbetei, neînțelegeri cu celălalt, cu copilul, tulburarea propriei identități. Cupluri care se despart, care nu funcționează, înșelăciuni de tot felul, prăbușirea în prăpastie, disperarea, sinuciderea care dă tîrcoale minții năuce, așa începe spectacolul, emoționant, sus, cu trei actrițe, trei femei care par că spun aceeași poveste, trasă la indigo. Si totuși, nu. E
Locuri și întîmplări by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/12815_a_14140]
-
le urmărești pe Dana Dembinski-Medeleanu, pe Mihaela Rădescu - o actriță cu mii de posibilități și prea puțin pusă în lumină - și pe Ruxandra Enescu jucînd împreună, pentru a le observa apoi cum își personalizează rolurile. Cum drumurile și poveștile se despart, se nuanțează structuri actoricești și registre diferite. Si cum rămîne ceva din tensiunea experienței comune, de la începutul spectacolului, acelui "nu-i nimic nou sub soare". Ce n-am înțeles și ce cred că nu avea în comun cu ideea centrală
Locuri și întîmplări by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/12815_a_14140]
-
uneia "pure", condiționate însă de evitarea criticii la adresa "socialismului real", pînă și un "misticism de stat" se vedea admis dacă aurăriile decorației ortodoxe erau împletite cu elogiul "mărețelor realizări" ale partidului-stat etc. Spre a-l parafraza pe Marx, comunismul se despărțea de trecut rîzînd de sine! Dar asta doar în aparență, căci în fond făcea disperate exerciții de supraviețuire, fie și cu prețul celor mai bizare adaptări. Vladimir Bukovski vorbește despre această falsă supraviețuire care e, în realitate, o mască a
Poetul în cetate by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12830_a_14155]
-
al celeilalte mâini, indiferent care, - șase litere... Să fie Hitler?... Să fie Stalin?... Fiecare epocă își face calculele ei; fiecare având Fiarele,... având Fiara specifică. Cifra apocaliptică fascinează azi pe căutătorii de Absolut, secretul căruia, tenebros, fiind cum se va despărți definitiv omenirea de întreaga ei istorie, cum își va lua ea rămas bun, - dacă va mai avea răgazul s-o facă, ori s-o priceapă, - de la tot ce-a fost, de la... A FI SAU A NU FI, ACEASTA-I ÎNTREBAREA
Apocalipsa by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/12283_a_13608]
-
de moravuri) ușoare; deși, în urma confesiunii ei, prietena lui a trecut în a doua categorie, el e totuși dispus să se căsătorească cu ea, "iertându-i greșeala". Ea însă nu e dispusă să treacă acest fapt cu vederea și se despart, fără consecințe tragice. Epifania la care mă refeream anterior e resimțită de J.R. într-o biserică și e remarcabil dramatizată; camera se concentrează într-un ritm frenetic pe detalii (din sculpturi) care arată suferința fizică. Protagonistul se rănește sărutând un
Scorsese îți bate la ușă by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/12266_a_13591]
-
ce a constat această disciplină? N. C.: Bertolt Brecht, într-o poezie, spunea că "omul bun" ("Der gute Mensch") se gândește și la altceva în afara lui însuși. "Disciplina de gândire" și cea "morală" au constat exact în faptul că mă despărțeam de egocentrismul care se năștea în mine (datorită puseurilor creatoare), aderării la o cauză generală și generoasă. Că la ora aceea - în 1940! - aceasta s-a numit pentru mine "comunism" - aceasta merită o mai lungă și mai nuanțată discuție. Oricum
Nina Cassian: "Nu m-am despărțit nici o clipă de cultura mea" by Carmina Popescu () [Corola-journal/Journalistic/12285_a_13610]
-
de ușor/dificil este dialogul Ninei Cassian cu propria cultură? A schimbat exilul natura acestui dialog? Cum s-a întâmplat "reîncarnarea" în limba engleză și cât de înțelegătoare a fost limba română față de această schimbare? N. C.: Nu m-am despărțit nici pentru o clipă de cultura mea, de identitatea mea care-mi aparține și căreia sper că-i aparțin. Desigur că, datorită distanței, nu sunt întotdeauna în stare să mă țin la curent cu cele mai noi sau mai semnificative
Nina Cassian: "Nu m-am despărțit nici o clipă de cultura mea" by Carmina Popescu () [Corola-journal/Journalistic/12285_a_13610]
-
contrarie, a regăsirii unității pierdute, "revendicarea de la acea gândire mitică și magică a cărei logică refuză să separe reprezentarea de eficacitate". Cercetând societățile primitive Artaud caută modalitățile de comunicare capabile să treacă dincolo de diferențele culturale și refuză "progresul" care a despărțit cuvântul de acțiune, cuvântul de gândire. Când se îndreaptă spre lumea originilor, el constată că "adevăratele tradiții nu progresează pentru că ele reprezintă punctul de vârf al oricărui adevăr. Unicul progres ce se poate înfăptui constă în conservarea formei și a
O Utopie by Magdalena Boiangiu () [Corola-journal/Journalistic/12360_a_13685]