242 matches
-
dar nu l-am sunat Înapoi. Mă simțeam groaznic de vinovată, dar Lauren avea dreptate. Nu puteam să vorbesc cu el până ce nu Îmi dădeam seama cum stau lucrurile, până ce nu mă mai calmam. „Dar cum oare“, mă Întrebasem pe când despachetam valijoara În camera de hotel, „cum oare mă voi calma vreodată În legătură cu nenorocirea asta? Oare se mai liniștește cineva după așa ceva? Cum o să-mi șterg din minte imaginea Sophiei purtând la gât colierul acela? Cum de mă Înșelasem atât de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
o lăsăm pe Lucy să aleagă prima, iar ea optează pentru Stan și Bran, la capătul holului. Tom îl ia pe Buster, iar eu sfârșesc la mijloc, cu Groucho, Harpo, Chico, Zeppo și Margaret Dumont. Primul contact cu împrejurimile. Imediat ce despachetăm, ieșim să vizităm celebra peluză a lui Stanley. Timp de câteva minute, cad pradă unei avalanșe de senzații schimbătoare. Iarba moale, îngrijită, sub picior. Bâzâitul unei muște verzi pe la ureche. Mirosul de iarbă. Mirosul tufelor de caprifoi și liliac. Lalelele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
putut să trimit la dracu’ „civilizația“, „omenirea“, Statele Unite, Armata, pe vietnamezi și pe blestematul de colonel Harwood... Este singura amintire frumoasă pe care mi-a lăsat-o Clarence. Tot ce a mai rămas după opt ani de căsnicie - începu să despacheteze tot ce era în sac. Ce se întâmplă prin lumea de acolo, de afară? Vești bune? — Niciodată nu sunt vești bune. Cel puțin, nu ajung până la mine. Cele rele, da... Se zice că se va construi o șosea prin Teritoriul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
brațe și pe față și pe cămașa udă leoarcă. Bocancii îmi erau plini de apă și lipăiau. — Bună, am spus. Mă întrebam dacă vindeți dictafoane. 17 O adiere invizibilă de vânt Stăteam pe marginea patului meu din hotelul Willows și despachetam un dictafon nou din cutia lui de plastic și polistiren. La începutul serii, lumina palidă a soarelui bătea spre portocaliu, umbrele zilei se alungeau și nu mai lăsau decât petice abandonate de lumină. Hainele mele ude și noroioase zăceau grămadă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
toate părțile. Unul singur s-a încăpățânat pe aragaz, concentrat să adulmece nu știu ce. Sabina a rămas nemișcată într-un picior. Eu m-am apropiat tiptil de aragaz cu un papuc în mână și zbanggg! Degeaba, lighioana sărise la timp. În timp ce despachetam, am primit un telefon. Era mătușă-mea, tanti Cucu. Mi-a comunicat sec că Gigi, puradelul familiei Zane, era la poliție. Împreună cu niște prieteni, atacase stația de benzină din Băneasa. Lovitura fusese hollywoodiană: își trăseseră cagule pe țeste, apoi unul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
Vocea prezentatoarei este entuziastă, șfichiuitoare, plină de vervă și fericire. Sabina o întreabă pe tanti Cucu ce vrea să mănânce: ia taci! Ia taci! Mamăă ce ceas și-a luat ăsta! După știri, mătușă-mea se repede în bucătărie și despachetează cârnații. Privesc hârtia maronie pătată de grăsime și îmi aduc aminte că americanii avuseseră ideea tâmpită ca, în anii primului război mondial, să cumpere zeci de mii de mumii egiptene, să topească bandajele în care erau învelite și să facă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
întâmplat, peste doi ani când am primit un colet de la unul din foștii mei profesori de la colegiu. Se făcuse un fel de curățenie și găsiseră, se pare, câteva schițe de-ale mele, pe care mi le-au înapoiat. Le-am despachetat și am început să mă uit din nou la ele. Ciudățeania a făcut ca schițele să fie primele versiuni ale tabloului care provocase atâtea necazuri, cel pe care bărbatul acela îl înțelesese greșit. Și văzându-le din nou - văzându-le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
și el o particularitate ciudată: sugera putreziciune și mucegai, era stătut ca în încăperile de la subsol. Singura fereastră îngustă și înaltă zăngănea neîncetat în rama ei, zguduită de furtună, până când părea că sticla ei se va crăpa. În timp ce Michael își despacheta valiza și își aranja pieptenele, aparatul de ras și punga de burete pe măsuța de toaletă, un sentiment tot mai acut de neliniște începea să-l învăluie. Oricât de absurde ar fi fost cuvintele majordomoului, ele sădiseră în el semințele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
vă cunosc, spuse Bugs. De unde spuneați că sunteți? — Din Chicago, răspunse Nick. — Frumos oraș. N-am Înțeles bine, cum vă cheamă? — Adams. Nick Adams. — Auzi, Bugs, puștiu’ zice că n-a fost niciodată nebun. — Păi, are tot timpu’, răspunse negrul. Despacheta ceva lângă foc. Auzi, Bugs, da’ noi când mâncăm, Întrebă fostul campion. — Imediat. — Ți-e foame, Nick? Mi-e o foame de lup. — Ai auzit, Bugs? Păi, de obicei aud cam tot ce se spune. Nu asta te-am Întrebat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
pe un „Viețist”: „Octav Botez, cu înfățișare de mușchetar burghezit după douăzeci de ani (dulci), cu lavalieră moale, cu galoși în loc de pinteni și cortel (permanent) în loc de spadă, trăia într-un fel de extaz, ca adolescenții înamorați. Intra grăbit, saluta, se despacheta (din palton, fularuri, cortele, șoșoni) și rămânea în picioare, între ceilalți, dar pe marginea lor. Se silea să asculte și să participe, - dar nu izbutea decât intermitent și superficial. Cred că redacția era mai cu seamă locul unde se întâlnea
Ce nu ştim despre Iaşi by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/549_a_868]
-
Împreună cu Mariah sau J-Lo. Uite-așa. Și s-a Îndepărtat, jumătate făcând pe furiosul, jumătate pe seriosul, el și așa fiind veșnic cu susul În jos. Până una alta, săptămâna de după Anul Nou fusese lejeră. Eram Încă În faza de despachetat și catalogat cadouri - eu fusesem cea care descoperise azi-dimineață cea mai uluitoare pereche de pantofi cu cristale Swarovski cu toc cui, - dar nu mai aveam nici un cadou de expediat, iar telefoanele tăceau, majoritatea oamenilor fiind Încă În vacanță. Miranda urma
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
de prânz? i-am oferit eu explicația ajutătoare. — Ei da. Exact. Știi tu ce vreau să spun. Da, bineînțeles că știu, Sebastian. O să-i placă foarte mult, sunt sigură. Nu m-am Îndurat să-i spun că eu urma să despachetez imediat toată creația lui, pentru că domnișoara Priestly, pe care o adora atâta, s-ar isteriza ca o pisică furioasă dacă s-ar pomeni față În față cu un șervețel În oricare altă formă decât cea de șervețel - darămite În formă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
ia cu ea și le Împachetam pe fiecare În catifeaua moale. Coletele individuale din catifea erau apoi puse În zeci de valize Louis Vuitton, cu asemenea compartimente suplimentare pentru momentul În care ea arunca, inevitabil, o primă tranșă după ce le despacheta. În plus, de regulă, jumătate dintr‑o valiză era ocupată de vreo două duzini de cutii portocalii de la Hermès, fiecare conținând câte o eșarfă albă care Își aștepta răbdătoare rândul să fie pierdută, uitată, rătăcită sau pur și simplu aruncată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
zicem că locuiți la Paris și că vecina dumneavoastră, pe nume Fiona Régale, une sorte d’Amélie Poulain en négatif (n-o scriu eu, ci www.gensheureux.com) - poreclă, nume de buletin? - vă povestește, Într-o seară, la o clătită despachetată Într-o clătitărie de cartier, pe ducă, despre ea: jitană, descinde dintr-o femeie și un bărbat care s-au căsătorit În Închisoare, prin telefon (erau cazați În stabilimente din orașe diferite), care au avut grijă să moară foarte repede
[Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
că nu ai nici o baghetă magică cu care să rezolvi lucrurile. Să presupunem că lucrezi într-un magazin și că tocmai vi s-a livrat o cantitate uriașă de marfă. Șeful tău dificil aruncă o privire și își spune să despachetezi toată marfa și să o așezi pe rafturi pînă ce ieși din tură. Cea mai comună strategie este să începi să-i argumentezi că această sarcină aparent simplă presupune de fapt foarte mult efort. Ai putea spune: „Dar nu pot
[Corola-publishinghouse/Science/1886_a_3211]
-
pînă ce ieși din tură. Cea mai comună strategie este să începi să-i argumentezi că această sarcină aparent simplă presupune de fapt foarte mult efort. Ai putea spune: „Dar nu pot să fac asta de unul singur! Trebuie să despachetez, să fac verificările conform listei, să introduc datele în calculator, să găsesc loc pentru marfă, să eliberez rafturile, să lipesc etichete cu prețurile, să așez marfa pe rafturi și să strîng ambalajele!” Sigur că acestea sînt lucrurile pe care le
[Corola-publishinghouse/Science/1886_a_3211]
-
trebuie păstrate refrigerate până la examinare, care trebuie efectuată în 48 ore de la primirea acestora. ... (3) Probele de pe încălțămintea de protecție de unică folosință se examinează astfel: ... a) cele două perechi de încălțăminte de protecție de unică folosință sau tălpici se despachetează cu grijă pentru a se evita desprinderea materiilor fecale aderente; acestea sunt adunate și puse în 225 ml de soluție tamponată de apă peptonată care a fost încălzită la temperatura mediului ambiant; ... b) preparatul se amestecă până când proba este saturată
EUR-Lex () [Corola-website/Law/211336_a_212665]