790 matches
-
copilul lui poate muri și că microbul, virusul sau cancerul nu aleg. Da, dar conștiința lui nu va fi surprinsă. Nu va intra în derută că e respins în dragoste, își va iubi copilul și în moarte (nu va fi disperat că nu l-a iubit în viață, că n-a avut grijă de el, că l-a abandonat mizeriei fizice și morale). Cât despre propria lui suferință în boală și în ghearele morții nici atunci nu va fi surprins, căci
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
un adversar serios în polemicile culturale; să trebuiască să-ți întreții familia deschizînd un restaurant în Ploiești și să faci o muncă de birtaș pe care o detești în aceeași măsură în care o practici cu un netăgăduit succes, să disperi luptînd pentru cauza socialismului în România și să vezi că de toată munca ta se alege praful, să participi la întruniri conspirative cu prietenii narodnici din Europa și să încerci să pui umărul la răspîndirea internaționalismului socialist; să-ți capeți
Abnegația eclipsării de sine by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/10687_a_12012]
-
amuză e condamnată să stea pe treapta minoră a vodevilului de poante. Autorul scrie nostim din neputința de a fi aspru. Îi lipsește veninul, indignarea, pofta de lovi, de aici arguția de catifea a cuvintelor sale. Chiar și atunci cînd disperă, Vălcan își diluează deznădejdea în prețiozități speculative, tensiunea emoției risipindu-se în arborescență narativă. Proza lui rămîne la o tonalitate minoră, de giumbușlucuri culte hrănite de o erudiție savantă. Și mai e o cauză a impresiei de non-beligeranță pe care
Filosofia nostimă by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5465_a_6790]
-
temperate. Dar romanii aduseseră cu ei o invenție nouă: Gorfa. O piatră sfântă, adusă tocmai din India, care răspândea căldură în jurul ei. Cu ajutorul ei, topiră ghețurile eterne, alungară urșii și focile, iar peștii muriră în apa clocotindă. Poporul norvegian era disperat: barbarii triumfaseră! Dar spiritul nostru de luptă nu fusese încă înfrânt. O cale de scăpare continua să existe. Sfatul bătrânilor de la Markafjald se adună în peștera Rengersfengen. Acolo, pe întuneric, își uniră mâinile cu pielea crăpată de căldură, ziseră cuvintele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
în calea tuturor răutăților, dar cu inimi mari și treze, cu minți agere și deștepte și mai cu seamă cu credință față de țară și neam, gata oricậnd să ne apăram “sărăcia și nevoile și neamul”, cum spune poetul. N-am disperat niciodată și nu m-am temut de dușmani; dușmanii cei mai de temut sunt aici, printre noi, gata săși vậndă ce au mai scump pentru treizeci de arginți. Am simțit toate acestea, odată cu cel din urmă mort condus la groapă
Yon by Luminita Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91711_a_92875]
-
explice că, de fapt, el își manifestase îngrijorările față de Amanda. Și-a dat seama că nu ar fi crescut în ochii lui Neil dacă i-ar fi mărturisit că nevastă-sa nu fusese interesată să le asculte. În plus, era disperat să-l facă pe Theo să înceteze cu zgomotele. A început să scotocească printr-un buzunar în căutarea unei jucării, rugându-se să nu fi uitat să ia una. Nu uitase. Va trebui să mă mai gândesc, a spus Neil
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
la salariul care, fără îndoială, era și el fantastic de mare, dar care, în mod misterios, nu ajunsese niciodată în Fitzherbert Place. Amanda s-a aplecat din nou la oglinjoara de la pătuț ca să-și inspecteze straturile de mascara. —Rick e disperat să fac mai multe. Să fiu directorul unui lanț întreg de publicații. —Felicitări. Amărât, Hugo și-a imaginat că asta însemna că Theo avea să petreacă zile multe și lungi într-o altă creșă. —Mulțumesc. Amanda a clătinat din cap
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
acolo. Așa cum erau și paragrafele familiare care însoțeau fotografia. „O ocazie de neegalat de a cumpăra această proprietate unică... “ Hugo și-a spus că aliterația e un lucru minunat. Dar nici măcar asta nu reușise să vândă casa. — Sincer, dragă, sunt disperat, a oftat o voce nazală și efeminată de lângă el. Vreau să zic că Bătrânul Marinar a scăpat ieftin. Dacă voia să știe ce-i aia o problemă adevărată, atunci trebuia să încerce să vândă Firth House. Măcar de-ar încerca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
și a fricii de intimitate -, o femeie incredibil de frumoasă pe care să o aibă și să o păstreze, care ar Înțelege când anumite părți ale lui ar da rateuri și s-ar strica, acum și pentru totdeauna. Harry era disperat după dragoste și sex, iar pentru prima dată În viață, chiar În această ordine. Frumoasa și eleganta Marlena Chu se urcase În autocarul care urma să-i ducă la Lijiang chiar În fața lui și se așezase pe unul dintre locurile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
De data aceasta fără lumina iertătoare a lumânărilor și a dorinței sexuale, iar În curând și fără nici un pic de intimitate. Ce se auzea? Strigăte de bărbați, pași tropăind pe podețul de lemn! Harry și Marlena Începură să-și caute disperați hainele numai cu câteva minute În urmă abandonate pe podea cu gesturi grăbite și fericite. Harry reuși să-și găsească pantalonii și se chinuia să-și introducă un picior. Marlena, În schimb, nu găsi decât un cocoloș de voal portocaliu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
încă să instituie, pentru regularea acestui soi de stăpânitori, ordinul Sfintei Cânepe spre a ridica la aceleași demnități pendente și pe grecul Serurie și pe grecul C. A. Rosetti și pe bulgarul Mihălescu și toată seminția dominantă. Dar să nu desperăm. Planta crește la noi. Ar trebui numai niște mâni vârtoase mocănești cari să știe s-o întrebuințeze. Apară ele în Moldova, apară peste Olt ca-n vremea lui Tudor, nația le-ar primi așternîndu-le flori și covoare pe drumuri, precum
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
membrii acelui partid sunt venetici [în] tribunale și-n administrație greci, în armată greci, profesori greci, samsari, negustori, arendași greci, și așa in infinitum. În sfârșit am ajuns să le romanizăm limba - le-am botezat pielea pe românie. Dar ceea ce desperăm de-a le schimba vrodată este caracterul de ipocrit și de trădător. Constatăm cu adevărată mândrie că între trădătorii militari de la 11 fevruarie n-a fost mai nici un român, că toți aciia erau greci, începînd cu fiul făclierului grec de la
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
peste Carpați. Să ne înțelegem. Ce voiește d. Brătianu? Binele țării, se zice. Dacă l-ar voi pe acesta ar trebui sau să ne mirăm de ciudatele procedimente ale partidului său pentru a ajunge la un asemenea scop, sau să desperăm de bunul său simț, căci o picătură de bunsimț tot trebuie să aibă. Ce mai rămâne să vrea decât mănținerea cu orice preț la putere? Ei bine, șirul de expediente pentru a se mănținea nu s-a sfârșit încă. Finanțele
Opere 11 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295589_a_296918]
-
departe de sensul pe care îl dă expresiei H. Arendt. "Răul" care a pus stăpânire pe sufletul compatrioților mei a încetat să mă intrige, nici măcar nu îmi sare în ochi. Nu mai sper nimic, dar nici nu sunt capabil să "disper". Sentimentul este parcă și mai intens la București, oraș-avorton al Balcanilor cu pretenții de salon parizian. De fiecare dată când mă mut într-o nouă locuință, am sentimentul că nu servește la nimic aranjarea obiectelor personale, mobila, cărțile din bibliotecă
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
privesc cu atenție mâinile. Pielea de pe trei degete era distrusă (la propriu!) de culorile pe care le folosea. Avea chiar și o bătătură vizibilă produsă de coada pensulei. Când este urcat în ambulanță se trezește pentru câteva momente, își caută disperat din priviri desenele, căutând o articulare mută, ca a unui pește. I le așez pe piept, îmi mulțumește din priviri. Jandarmul de la ambasada de vis-à-vis care mă ajută în toată această operațiune spune strepezit printre dinți galbeni de tutun: dă
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
știi prieten și ai Încredere În el, și el te vinde!? Apăi, să mă ierte Dumnezeu, Iuda și Hristos... tot acolo sunt. Deci păcatul de a-ți vinde aproapele... Sunt niște gesturi pe care omu’ nu le face pentru că-i disperat, că nu-l pune nimeni, domnule, dar el s-a angajat să aibă un avantaj din asta! Vă mulțumesc... Nistor Mantc "Nistor Man" S-a născut la 1 august 1929, În comuna Șieu, județul Maramureș. Naționalitatea: română. Religia: greco-catolică. Studii
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
Wolf Solent. Din păcate sunt obligat să citesc manuscrise adesea destul de mediocre și mereu plictisitoare! Te las, ma femme à la chevelure de feu de bois, avec des penssées d’eclairs de chaleur și murmur la urechea ta un dulce, disperat de dulce: je t’aime. Al tău, pentru totdeauna și ca întotdeauna, René. Vineri, 11 octombrie 1974 Mon merveilleux amour. Cum Breton repeta destul de des, „le merveilleux est toujours beau, nu importă care minunat e frumos, numai minunatul e frumos
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
1974 Gavréa, mon amour. Cât de mult îmi lipsești! Cât de mult am nevoie de tine: hic et nunc! În ultimele zile te-am visat de mai multe ori - erau vise obscure și de nedescifrat: multe elemente îmi lipsesc. Sunt disperat, cum ar spune Leo Ferré „disperarea e o formă superioară a criticii”. A început să ningă, și Stockholmul nu mi-a părut niciodată mai curat ca acum. Ceva îmi spune că vom traversa o iarnă aspră! Aștept cu nerăbdare convorbirea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
de degradați trebuie să fim noi românii, dacă până și maghiarii, poporul cel mai decăzut al Europei moderne, au ajuns să fie stăpânii noștri și să-și bată joc de noi în ședințele acelei adunăture ce se pretinde Cameră. Am desperat de mult de a cere de la români virtutea și demnitatea străbunilor, neci credem că am putea deștepta în el simțul cetățeanului Romei; dar neci că facem aicea apel la simțăminte de cari noi nu suntem capabili, ci numai la simplul
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
spre lumină, o piatră mai mult ce se adaogă la temelia edificiului social". Poate! Mai știi? Dar umilita noastră părere este că ar fi fost mai bine ca mai întîi să se dezmodestifice cunoștințele respectabililor câțiva juni, căci ceea ce ne desperează nu sunt pe atâta bătrânii pe cât tinerimea noastră. [18 iunie 1876] SERBIA ["LIPSA UNUI BIUROU TELEGRAFIC... "] Lipsa unui biurou telegrafic de corespondență și greutatea cu care ziarele noastre își procură noutățile din străinătate ne face ca mai întotdeauna să înregistrăm
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
instinctelor sale, e roabă pînteceului și unealtă în mâinile șarlatanilor de tot soiul, care știu să-i lingușească patimile rele, Iezuitismul a încercat a ținea clasele de jos într-un binefăcător semiântuneric, puindu-și drept țintă - nu cultura minții, căci desperase a scoate trandafiri dintr-o buruiană rea și menită orbirei - ci caracterul prin credințe metafizice. De aceea se va găsi preste tot că popoarele catolice sunt mai vesele și mai frumoase decât cele protestante, tocmai pentru că această biserică au abstras
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
dar nu reușeam niciodată să aflu de ce naționalitate era el. Dimineața, m-am trezit foarte obosit; era aproape ora zece, așa că m-am dus să-mi iau micul dejun și să-mi beau cafeaua. Casa mi se părea pustie. Eram disperat: ce puteam să fac? M-am decis să pornesc către faleză. Am înotat apoi în larg, dar valurile veneau din ce în ce mai mari și mai amenințătoare, așa că am hotărât să mă întorc. Urma oricum să mă întâlnesc astăzi
AGENT SECRET, CODRIN by LUMINI?A S?NDULACHE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83872_a_85197]
-
punea ea pe inteligența unui bărbat. Dacă el nu respira cel mai rarefiat aer al efortului și nobleței, atunci îi dorea o moarte comună în norul toxic al existenței cotidiene, legat de slujbă, fierbând în suc propriu în magazinul liniștit, disperat fără putere de a recunoaște în cătușele căsătoriei fără speranță, sau îi dorea starea obișnuită a resentimentului care zămislește bube neștiute în inimă sau bulbi ai unor flori carnivore. Avea un standard înalt, absolut, și prefera ca oamenii să nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
ace? Care-i problema? Are o femeie pe cap, nu? Era pregătită să-l aprobe chiar dacă făcea mișto, căci observase la el ceva extravagant și în afara legii cu care era de acord. Însă Simon nu era tot timpul grosolan, sau disperat peste poate. Nu, uneori dădea și spectacole. Era vară, și, încet și natural, pierdea bani. Charlotte, o femeie de afaceri excelentă, și unul dintre principalii lui susținători financiari, precum și consultanta lui, i-a dăruit exact lucrul de care el avea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
de multe alte lucruri există în afară de amor de care să fii dezamăgit. Ești norocos să fii dezamăgit în amor. Mai încolo s-ar putea s-o pățești mult mai rău. Nu te gândești că probabil unchiu-meu trebuie să fi fost disperat de ajunsese să meargă așa la biserică și să-i sperie pe toți? Trebuia să își exercite și el puterea. Simțea că nu mai are decât câțiva ani de trăit. Ei, m-am prefăcut că nu-l înțeleg pentru că îmi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]