590 matches
-
logopedică, mărește durata ei și micșorează șansele de reabilitare a vorbirii. În ceea ce privește frecvența fenomenului rhinolalic în funcție de criteriul etiopatogenetic, literatura de specialitate nu sintetizează anumite date. Studiul efectuat cu ocazia acestei cercetări găsește la un grup de 772 subiecți rhinolalici, 625 despicături congenitale labio-maxilopalatine, ceea ce reprezintă un procent de 81%. Rhinolalia determinată de alte forme reprezintă în ordine conform tabelului 2 un procent de 19% care rămâne în afara considerațiilor acestei lucrări. 1.3. Elemente de psihofiziologie a fonației și mecanismul de producere
RHINOLALIA ŞI TERAPIA EI STUDII ŞI CERCETĂRI by Margareta Tomescu () [Corola-publishinghouse/Science/91625_a_93000]
-
în vorbire (217; p.837). Aceasta produce o avansare pe linia mediană a faringelui cu ridicare în unele cazuri a pediculului „Passavant” la un nivel deasupra marginii moale a palatului moale (pediculul lui Passavant nu se poate vedea decât în despicăturile velare). Existența acestui pedicul este negată de unii autori. Astfel, Calman (40; p.229) pune la îndoială existența lui la indivizii normali - existența lui ar arăta o hipertrofie a mușchiului faringian mai ales la unii subiecți cu despicătură velopalatină și
RHINOLALIA ŞI TERAPIA EI STUDII ŞI CERCETĂRI by Margareta Tomescu () [Corola-publishinghouse/Science/91625_a_93000]
-
decât în despicăturile velare). Existența acestui pedicul este negată de unii autori. Astfel, Calman (40; p.229) pune la îndoială existența lui la indivizii normali - existența lui ar arăta o hipertrofie a mușchiului faringian mai ales la unii subiecți cu despicătură velopalatină și poate fi pusă în evidență mai degrabă în deglutiție decât în vorbire. Totuși However, Andran și Kemp, citați de Morley, au demonstrat prin studii radiografice că „ în cazurile indivizilor cu palat normal și plica lui Passavant este evidentă
RHINOLALIA ŞI TERAPIA EI STUDII ŞI CERCETĂRI by Margareta Tomescu () [Corola-publishinghouse/Science/91625_a_93000]
-
perfectă închidere a sfincterului. În sforăit, aerul respirat forțează sfincterul nasofaringian contractat, care alternativ se deschide și se închide atât de repede încât produce vibrații și un sunet caracteristic (se folosește ca test pentru capacitatea sfincterului palatofaringian post operator în despicături velare). Se constată uneori că testul este pozitiv chiar dacă la controlul vizual vălul apare scurt și incapabil să atingă peretele posterior al faringelui. Trebuie amintit că suprafața superioară a palatului nasal este aceea care atinge peretele posterior al faringelui și
RHINOLALIA ŞI TERAPIA EI STUDII ŞI CERCETĂRI by Margareta Tomescu () [Corola-publishinghouse/Science/91625_a_93000]
-
observație Podvinec sugerează că acțiunea palatului moale poate fi explicată ca fiind rezultatul contracției simultane a celor două unghiuri musculare ale mușchiului ridicător și al palatofaringelui. H. Bloomer (1953) citat de Morley a făcut unele observații pe 2 pacienți cu despicături de buză și de palat. El observă cum căscatul produce o mișcare maximă de ridicare a palatului moale și descrie mișcările palatului și ale faringelui în timpul căscatului și fluieratului găsind că ele sunt similare celor observate în vorbire, dar foarte
RHINOLALIA ŞI TERAPIA EI STUDII ŞI CERCETĂRI by Margareta Tomescu () [Corola-publishinghouse/Science/91625_a_93000]
-
e posibilă, aerul poate totuși fi ținut în gură cu un grad oarecare de presiune numai atunci când istmul orofaringian este închis prin coborârea palatului și ridicarea dosului limbii. Această mișcare e folosită uneori de copii cu sfincterul incomplet ca în despicăturile congenitale velare, presiunea pulmonară fiind insuficientă pentru a menține pe cea orală, suflul într-un balon fiind mai curând inaccesibil decât imposibil. Acest lucru se realizează numai cu narinele închise (197; p.47). Articularea normală a consoanelor cere un oarecare
RHINOLALIA ŞI TERAPIA EI STUDII ŞI CERCETĂRI by Margareta Tomescu () [Corola-publishinghouse/Science/91625_a_93000]
-
determinare etiologică permite ca o parte din aerul subglotic să refluieze nazal, amplificând rezonanța nasală și pentru consoanele orale. Cantitatea de nasalitate crește cu cantitatea deperdiției nasale, vorbirea devenind neinteligibilă pentru interlocutor. CAPITOLUL II MORFOLOGIA DEFECTELOR APARATULUI FONO - ARTICULATOR PRIN DESPICĂTURI CONGENITALE DE BUZĂ, BOLTĂ ȘI VĂL PALATIN „Malformațiile congenitale labio-maxilo-palatine formează o entitate independentă. Din cauza tendinței lor de a le spori incidența ele constituie un pericol pentru bazele biologice ale societății umane.” Fr. Burian 2.1. Organogeneza despicăturilor congenitale labio-maxilo-palatine
RHINOLALIA ŞI TERAPIA EI STUDII ŞI CERCETĂRI by Margareta Tomescu () [Corola-publishinghouse/Science/91625_a_93000]
-
ARTICULATOR PRIN DESPICĂTURI CONGENITALE DE BUZĂ, BOLTĂ ȘI VĂL PALATIN „Malformațiile congenitale labio-maxilo-palatine formează o entitate independentă. Din cauza tendinței lor de a le spori incidența ele constituie un pericol pentru bazele biologice ale societății umane.” Fr. Burian 2.1. Organogeneza despicăturilor congenitale labio-maxilo-palatine Studiul morfologic al despicăturilor congenitale de buză, boltă și văl palatin datează din timpurile cele mai vechi, sub forma unor observații empirice. Democrit și Herodot (sec. V î.e.n.) sau Plinius (sec. I î.e.n.) au definit faptul ca: „un
RHINOLALIA ŞI TERAPIA EI STUDII ŞI CERCETĂRI by Margareta Tomescu () [Corola-publishinghouse/Science/91625_a_93000]
-
BOLTĂ ȘI VĂL PALATIN „Malformațiile congenitale labio-maxilo-palatine formează o entitate independentă. Din cauza tendinței lor de a le spori incidența ele constituie un pericol pentru bazele biologice ale societății umane.” Fr. Burian 2.1. Organogeneza despicăturilor congenitale labio-maxilo-palatine Studiul morfologic al despicăturilor congenitale de buză, boltă și văl palatin datează din timpurile cele mai vechi, sub forma unor observații empirice. Democrit și Herodot (sec. V î.e.n.) sau Plinius (sec. I î.e.n.) au definit faptul ca: „un obiect contra naturii” sau, mai mult
RHINOLALIA ŞI TERAPIA EI STUDII ŞI CERCETĂRI by Margareta Tomescu () [Corola-publishinghouse/Science/91625_a_93000]
-
unor observații empirice. Democrit și Herodot (sec. V î.e.n.) sau Plinius (sec. I î.e.n.) au definit faptul ca: „un obiect contra naturii” sau, mai mult: „contra a ceea ce se petrece obișnuit în natură”*). În scrierile lui Hipocrat nu sunt amintite despicăturile de buză, dar în opera lui Celsius, apoi a lui Paul din Egina se vorbește despre „mutilațiile buzei”*). Celsius dă o descriere amănunțită despicăturii de buză, considerând-o ca o situație care „împiedică vorbirea”. Descrierea lui este importantă fiind prima
RHINOLALIA ŞI TERAPIA EI STUDII ŞI CERCETĂRI by Margareta Tomescu () [Corola-publishinghouse/Science/91625_a_93000]
-
mult: „contra a ceea ce se petrece obișnuit în natură”*). În scrierile lui Hipocrat nu sunt amintite despicăturile de buză, dar în opera lui Celsius, apoi a lui Paul din Egina se vorbește despre „mutilațiile buzei”*). Celsius dă o descriere amănunțită despicăturii de buză, considerând-o ca o situație care „împiedică vorbirea”. Descrierea lui este importantă fiind prima care privește aceste anomalii „din punct de vedere fiziologic și mai ales fonetic”*). În Evul Mediu, despicăturile congenitale ale feței sunt privite ca produsul
RHINOLALIA ŞI TERAPIA EI STUDII ŞI CERCETĂRI by Margareta Tomescu () [Corola-publishinghouse/Science/91625_a_93000]
-
mutilațiile buzei”*). Celsius dă o descriere amănunțită despicăturii de buză, considerând-o ca o situație care „împiedică vorbirea”. Descrierea lui este importantă fiind prima care privește aceste anomalii „din punct de vedere fiziologic și mai ales fonetic”*). În Evul Mediu, despicăturile congenitale ale feței sunt privite ca produsul unor fapte diabolice, iar Renașterea caracterizată prin înflorirea științei și a culturii face încercări descriptive fantastice (Ambroise Paré, Licetus, Andromad)*). Callen, în cartea sa „Medicus” amintește de fisurile buzei, iar bizantinii Aetius, Mirepsos
RHINOLALIA ŞI TERAPIA EI STUDII ŞI CERCETĂRI by Margareta Tomescu () [Corola-publishinghouse/Science/91625_a_93000]
-
Marcellus Empiricus folosesc termenii de “Labiorum fisurae și Labia rupta”*). Wilhelmus de Compenis și elevul său Yperman descriu fisurile unilaterale totale ale buzei și apare pentru prima dată denumirea de „buză de iepure”*). Urmează apoi o perioadă îndelungată în care despicăturile congenitale nu atrag atenția, se pare, din cauza obiceiurilor spartanilor de a extermina copiii cu vicii de conformație, tendință ce s-a perpetuat mai târziu și la alte popoare. Acest fapt reiese și din legile Rusiei anului 1469 în care se
RHINOLALIA ŞI TERAPIA EI STUDII ŞI CERCETĂRI by Margareta Tomescu () [Corola-publishinghouse/Science/91625_a_93000]
-
1964, este de părere că în cadrul malformațiilor congenitale trebuiesc incluse și anomaliile metabolice, precum și cele structurale ce apar în cursul dezvoltării prenatale (110). Cu secolul XVIII încep lucrările mai profunde de anatomie comparată care pregătesc concepțiile secolului XIX cu privire la organogeneza despicăturilor. Astfel, Dussy în 1869, emite o ipoteză care este reluată și argumentată de Hise în 1892, după care despicăturile se datoresc unei opriri în dezvoltare într-un anumit stadiu embrionar al mugurilor maxilo-faciali ai arcului I branchial, care nu se
RHINOLALIA ŞI TERAPIA EI STUDII ŞI CERCETĂRI by Margareta Tomescu () [Corola-publishinghouse/Science/91625_a_93000]
-
cursul dezvoltării prenatale (110). Cu secolul XVIII încep lucrările mai profunde de anatomie comparată care pregătesc concepțiile secolului XIX cu privire la organogeneza despicăturilor. Astfel, Dussy în 1869, emite o ipoteză care este reluată și argumentată de Hise în 1892, după care despicăturile se datoresc unei opriri în dezvoltare într-un anumit stadiu embrionar al mugurilor maxilo-faciali ai arcului I branchial, care nu se unesc, fapt ce duce la persistența despicăturii labio-maxilo-palatine de mai târziu. Această ipoteză a fost dezvoltată de o serie
RHINOLALIA ŞI TERAPIA EI STUDII ŞI CERCETĂRI by Margareta Tomescu () [Corola-publishinghouse/Science/91625_a_93000]
-
ipoteză care este reluată și argumentată de Hise în 1892, după care despicăturile se datoresc unei opriri în dezvoltare într-un anumit stadiu embrionar al mugurilor maxilo-faciali ai arcului I branchial, care nu se unesc, fapt ce duce la persistența despicăturii labio-maxilo-palatine de mai târziu. Această ipoteză a fost dezvoltată de o serie de autori, ca Fleischmann, Hochstetter, Veau, Polizer, Steininger, Tondury. Concepțiile actuale au considerat despicăturile congenitale ca o maladie fisurată ce intervine în dezvoltarea mugurilor embrionari din care se
RHINOLALIA ŞI TERAPIA EI STUDII ŞI CERCETĂRI by Margareta Tomescu () [Corola-publishinghouse/Science/91625_a_93000]
-
maxilo-faciali ai arcului I branchial, care nu se unesc, fapt ce duce la persistența despicăturii labio-maxilo-palatine de mai târziu. Această ipoteză a fost dezvoltată de o serie de autori, ca Fleischmann, Hochstetter, Veau, Polizer, Steininger, Tondury. Concepțiile actuale au considerat despicăturile congenitale ca o maladie fisurată ce intervine în dezvoltarea mugurilor embrionari din care se formează buza, maxilarul superior, bolta și vălul palatin. Aceasta constă într-o persistență anormală a lamei epiteliale și o deficiență primară în producerea de țesut mezenchimatos
RHINOLALIA ŞI TERAPIA EI STUDII ŞI CERCETĂRI by Margareta Tomescu () [Corola-publishinghouse/Science/91625_a_93000]
-
lamei epiteliale și o deficiență primară în producerea de țesut mezenchimatos la care se adaugă tulburări de creștere ale maxilarului. (Burian, Le Mesurier, Frazer, M. Menkeș, V. Popescu, C. Oprișiu, N. Duțescu, G. Ciobanu). 2.2. Etiologie și frecvență Cauzele despicăturilor congenitale de buză și palat, deși se cunosc foarte puțin, totuși s-au descris stadiile de dezvoltare ale faciesului și gurii la embrionul uman și s-a consemnat faptul că dacă dezvoltarea normală a fost întreruptă într-un anume stadiu
RHINOLALIA ŞI TERAPIA EI STUDII ŞI CERCETĂRI by Margareta Tomescu () [Corola-publishinghouse/Science/91625_a_93000]
-
de dezvoltare ale faciesului și gurii la embrionul uman și s-a consemnat faptul că dacă dezvoltarea normală a fost întreruptă într-un anume stadiu al vieții prenatale, indiferent din ce cauză, acesta va degenera într-un tip oarecare de despicătură. Wood și Jones menționau faptul că în a 5-a și a 8-a săptămână, întregul caracter al embrionului suferă un întreg proces de transformare de la stadiul de rudiment la părțile și organele definitive. Dacă în viața post natală o
RHINOLALIA ŞI TERAPIA EI STUDII ŞI CERCETĂRI by Margareta Tomescu () [Corola-publishinghouse/Science/91625_a_93000]
-
se unesc cu procesul fronto-nasal pentru a forma buza superioară, planșeul nasal, premaxilarul, o parte a maxilarului superior și palatul dur. Cele două procese mandibulare formează maxilarul inferior și buza inferioară. O anumită perioadă de timp s-a crezut că despicăturile de buză și palat se datoresc unei opriri în creștere în timpul lunii a 2-a și a 3-a de viață intrauterină și a unui defect de unire a diverselor procese ce înconjoară cavitatea orală primară. Depășindu-se timpul, defectul
RHINOLALIA ŞI TERAPIA EI STUDII ŞI CERCETĂRI by Margareta Tomescu () [Corola-publishinghouse/Science/91625_a_93000]
-
2-a și a 3-a de viață intrauterină și a unui defect de unire a diverselor procese ce înconjoară cavitatea orală primară. Depășindu-se timpul, defectul rămâne și copilul se va naște cu o malformație. Există unele forme de despicături incomplete sau discontinui, semnalate de V. Veau, care ar pleda pentru această explicație. Frazer este însă acela care arată că înainte de fuzionarea diferitelor procese, acestea sunt separate printrun sept epitelial. Membranele ce unesc părțile aderente, dispar în dezvoltarea normală, în
RHINOLALIA ŞI TERAPIA EI STUDII ŞI CERCETĂRI by Margareta Tomescu () [Corola-publishinghouse/Science/91625_a_93000]
-
Frazer este însă acela care arată că înainte de fuzionarea diferitelor procese, acestea sunt separate printrun sept epitelial. Membranele ce unesc părțile aderente, dispar în dezvoltarea normală, în a 7-a săptămână penetrând acest perete epitelial, pe măsură ce mezodermul crește spre înăuntru. Despicătura se datorește, deci, unei tulburări de creștere și penetrare a peretelui epitelial de către mezoderm (parțial sau total) cu o eventuală distrugere a țesutului prin care se separă părțile buzei sau ale palatului și vălului palatin, complet sau incomplet. Dar acest
RHINOLALIA ŞI TERAPIA EI STUDII ŞI CERCETĂRI by Margareta Tomescu () [Corola-publishinghouse/Science/91625_a_93000]
-
sau total) cu o eventuală distrugere a țesutului prin care se separă părțile buzei sau ale palatului și vălului palatin, complet sau incomplet. Dar acest fapt nu este dovedit și există o diversitate de opinii. Actualmente, este admisă concepția, că despicăturile labiomaxilo-palatine se datoresc unor tulburări de creștere în viața embrionară a mugurilor din care se formează buza, maxilarul superior și bolta palatină. Mecanismul de producere este diferit în despicăturile anterioare față de cele posterioare. Astfel, despicăturile anterioare se datoresc persistenței pereților
RHINOLALIA ŞI TERAPIA EI STUDII ŞI CERCETĂRI by Margareta Tomescu () [Corola-publishinghouse/Science/91625_a_93000]
-
și există o diversitate de opinii. Actualmente, este admisă concepția, că despicăturile labiomaxilo-palatine se datoresc unor tulburări de creștere în viața embrionară a mugurilor din care se formează buza, maxilarul superior și bolta palatină. Mecanismul de producere este diferit în despicăturile anterioare față de cele posterioare. Astfel, despicăturile anterioare se datoresc persistenței pereților epiteliali între mugurii embrionari, datorită insuficientei dezvoltări a țesutului mezenchimal de legătură, care nu mai poate realiza punțile de unire între muguri (Tondury) și deci nu se mai realizează
RHINOLALIA ŞI TERAPIA EI STUDII ŞI CERCETĂRI by Margareta Tomescu () [Corola-publishinghouse/Science/91625_a_93000]
-
Actualmente, este admisă concepția, că despicăturile labiomaxilo-palatine se datoresc unor tulburări de creștere în viața embrionară a mugurilor din care se formează buza, maxilarul superior și bolta palatină. Mecanismul de producere este diferit în despicăturile anterioare față de cele posterioare. Astfel, despicăturile anterioare se datoresc persistenței pereților epiteliali între mugurii embrionari, datorită insuficientei dezvoltări a țesutului mezenchimal de legătură, care nu mai poate realiza punțile de unire între muguri (Tondury) și deci nu se mai realizează coalescența și continuitatea morfostructurală a mugurilor
RHINOLALIA ŞI TERAPIA EI STUDII ŞI CERCETĂRI by Margareta Tomescu () [Corola-publishinghouse/Science/91625_a_93000]