1,902 matches
-
imaginea sa reflectată în oglindă ce părea că se dizolvă și piere... Dimitrie avea un meșteșug aparte atunci când mânca pește, spunea că-l învățase cândva un lipovean, în tinerețe. Făcea o incizie cu lama cuțitului de-a lungul spinării, îl despica în două, trăgea apoi șirul de osișoare ușor, fără să rupă vreunul. Fana încerca și ea dar nu reușea de fiecare dată, se înciuda și-l întreba, unde anume greșise? Ovidiu făcea un adevărat măcel în farfurie, se alegea cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
coleg de școală, agricultor, cică, venise cu ARO-ul lui în piață, cu pepeni. Îi vindea socrul său. Mi-a ales și mie un pepene, m-a tras în margine, sub o tarabă ponosită, cu mișcări iuți aproape de neobservat a despicat pepenele în felii. Mănâncă, mi-a zis, calitatea întâia, garantat, băiatul nu se înșală. Am șovăit o clipă, nu se cadra de loc, eu acolo, sub tarabă. Până la urmă am cedat pitorescului, m-am cocoțat pe masa de piatră și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
bage mâna în foc pentru oamenii lor și care numai printr-o minune nu s-au ars. Simțea că leșină dacă nu se apucă imediat să mănânce. Petrecu arătătorul subțirel, cu o mișcare delicată, de-a lungul spinării peștelui, îl despică, își mai tăie o bucată de mămăligă, Doamne, Dumnezeului, ce pace o apuca! M-am cam săturat s-o moșesc pe fetișoara asta, își spuse mai apoi, fără să mai privească spre Carmina, n-am văzut-o niciodată mulțumită, nici măcar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
rotundă din fier forjat, și pe două scaune, un gard, o căsuță pentru porumbei. Lipsea cu desăvârșire elementul uman. Atunci care e sensul vieții, i-a întrebat exasperată Carmina și ar fi vrut să o arate clar, așa ca și cum ai despica un măr în două și ai dezgoli căsuța cu pereții ațoși, rezistenți, ce închide în cămăruțe sămânța. Se săturase de abstracții, de vorbe goale, voința ei era mâncată de putreziciune, avea nevoie de un duș rece, de un îngheț, de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
nu te mai izbi de toți pereții, ce dracu’, mă enervează când trebuie să strâng în urma ta și când trebuie să fiu responsabilă de genul ăsta, nu vezi că baba stă cu urechea lipită de tavan, e 1, totuși... Miau despică pe jumate peștii marinați și la scoate șira spinării pe care o aruncă pe geam, ne vine chef să aruncăm și noi și aruncăm, nu țigările mele, vaco, numai una, un Tigar mort, din armata ta regală, de ce nu arunci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1988_a_3313]
-
lumina, nici lumina verzuie din lentile, nici căldura, nici mașinile, nici calmul meu, nici controlul mersului, nici clădirile, nici treburile oamenilor care au treabă, e mult prea cald și-mi vine să-mi înfig mâinile în față și să mă despic pe lung cu efort de coca moale, ațoasă, în mijlocul drumului las o piele moartă, uzată, sărutată, futută, extraterestru, mă liniștesc vorbind cu altă voce, cu oameni care se opresc să asculte, scot citate, maxime, proverbe, teoreme, cifre, litere, înnebunesc. Băi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1988_a_3313]
-
pe jos din târg În fiecare an, pe străzi lăturalnice și aproape pustii, grohăind În ceața liliachie, cu ochi lacomi și tâmpi lipiți de știuletele de porumb din mâna doamnei Moduna, zăcea a doua zi pe ușa magaziei de lângă bucătărie, despicat În două, Înconjurat de lighene și găleți cu apă În care mai zvâcneau mădularele-i fierbinți. Rezemat de prunul renglot, măcelarul admitea că vinul fiert era bun cu zahăr, iar scorțișoara tocmai potrivită ca să-i mai ia ceva din șmagul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
să-i cadă În farfurie, de data asta cu o graba explicabilă, cu ochii Închiși după regulamentul viselor, dar degeaba. În Întunericul din el nu mai era nimeni. În schimb, violența Întâlnirii cu masa fu cât pe-aci să-i despice capul ca pe un dovleac și să o lase pe Zorela văduvă. Noroc că ea, prevăzătoare, era deja În brațele lui Brândușă, de unde putea privi melancolică locul plin de lumină și verdeața spre care Gheretă s-ar fi Îndreptat ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
dar am continuat să bat din picioare. Epava prinse viteză, ridicând valuri haotice de-o parte și de cealaltă, proiectând în aer nori albi de stropi. Țrr, țrr, țrr, țrr — Haide, am strigat. Uite-mă aici. Haide. Înotătoarea se ridică, despicând apa din fața butoaielor și răsturnând ca-n brazdă un val lung și precis. Am dat din picioare și am strigat și am strigat și am dat din picioare. Ludovicianul înaintă mai repede, ajunse mai sus, mai aproape, mai aproape. Brr
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
mine într-o răbufnire de stropi - amintiri și regrete și dorințe și tristețe și fericire și visuri - capul rechinului, doi ochi negri, de jucărie de-o parte și de cealaltă a unui glonț uriaș și cenușiu o nicovală jet gigantic, despicat pe din două, în față, într-o pâlnie neagră și roșie plină de dinți. Știu ce ești. Am aruncat laptopul în gaura lui roșie, deschisă și m-am rostogolit pe spate de pe puntea superioară, în timp ce ludovicianul o zdrobea, făcând-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
și era pusé alté bîrné, legaté cu sîrmé groasé de spalier, pe care el nu putea nici mécar sé o Îndoiascé cît de puțin. BÎrnă era legaté cu șmecherie, céci amîndoué bîrnele erau téiate pîné la jumétate cu ferestréul, apoi despicate cu toporul și rémîneau doué jumétéți de bîrné, una dintr-o bîrné și alta din alté bîrné, care erau puse una peste alta, așa Încît féceau o singuré bîrné și pe deasupra erau legate cu sîrmă groasé de spalier, care se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2008_a_3333]
-
tinde să devină fixă. În spațiul ăsta, plin de prezența lui, legată fedeleș de mîini și de picioare cu spirala unui veșnic ieri... Prețiozități cu carul, Iordana, ajunge! E o grădină mare. Cu un cireș în mijloc, cu un măr despicat pînă la jumătate (mi-e milă să-l tai), cu un nuc respectabil. Mă suiam în nuc și de acolo îl ascultam cîntînd la pian: Elegia lui Grieg, Debussy, prima Arabescă, Fantezie de Schumann, Variațiunile fierarului de Haendel, Marea poloneza
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
Telefon n-am, dar am factor poștal. Sînt în relații excelente cu el și cu inginerul silvic. Rogu.te, scrie.mi". Să înțeleg, să înțeleg de ce m-a pictat așa, să înțeleg. "Nu trebuie să faci cine știe ce presupuneri, să-ți despici mințuca, se aude vocea. Ăsta îți șterge sexul de praf ca pe-o mobilă veche. Nu, nu trebuie să faci cine știe ce presupuneri. Toată viețuca te-a obsedat cum te văd ceilalți". "De ce oare? Pentru că "te vezi mai bine în ceilalți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
negru. Tunetele îți bubuiau creierii și fulgere te atacau din toate părțile și-ți ardeau ochii. Eliberat de povară, după ce-am reușit să ies la suprafața apei, m-a lovit un fulger ascuțit ca un fierăstrău și m-a despicat exact pe la jumătate. Cele două fețe ale mele, ce pentru prima oară exprimau același lucru, cuprinse de spaimă și deznădejde, au început să fie purtate de ape fiecare în altă direcție, fiecare cu perechea ei de mâini și de picioare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
rechini s-au întors pentru o clipă către mine. Prietena mea s-a întors în loc și a început să înoate spre mal, dar, de data asta, cu viteza maximă. Rechinii s-au întors și ei, cu toții în același timp, au despicat apele cu cozile lor grațioase și s-au strâns în jurul ei cu gurile larg deschise, ca și cum i-ar vorbi, cu ochiul lor albastru și lateral ce o priveau intens din toate unghiurile. Viteza cu care ea înainta pe unda de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
un însingurat. Când va muri, nu va duce cu el în moarte decât povestea lui, dacă se va găsi cineva s-o scrie. Puntea bărcii, dimineața. Păsările fregate Toată lumea era adunată pe bord și privea la norul de păsări ce despicau aerul și apa în toate direcțiile. Descriau cercuri largi, apoi schimbau brusc direcția, se opreau pentru o clipă în aer ca în fața unei fotografii, ca apoi să plonjeze ca săgețile în apă. Mai aproape de suprafața mării se întretăiau cercurile de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
și obositor, etern și perpetuu îndrăgostit. I-am invitat pe prietenii mei la un fel de praznic, pentru că este vorba de un moment solemn. Mi-am pus o rochie neagră, foarte simplă, lungă, cu umerii în formă de barcă și despicată în părți. Rochia am construit-o mental, prin suprapunerea mai multor rochii de-ale mele, ce aveau, fiecare, câte un cusur: la una nu-mi convenea lungimea, la alta materialul sau culoarea. Nu este vorba de un praznic tradițional, mâncarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
nări ies aburi, din carnea tremurândă, lacrimi de sudoare, din copite, neliniștea trepidațiilor, pocnetul genunchilor fragili, tibia de balerină, linia fină a botului alungit după depărtări, adulmecând parfumurile de mânze cu coame zburate a chemări la dragoste, pulpe vânjoase care despică aerul, gâturi încordate, urechi aplecate cu gura spre zare, în urma lor căruța cu trupurile ciopârțite ale copacilor în care zace ideea de flacără și în spatele atelajului spectrul calului mirat că aleargă după un șir de spectre de cai și căruțe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
puse în poală. Mângâie broasca flască, bală neagră, care-și scutură capul râios și, după câteva scâncete orăcăite, se întoarse cu fața spre noi, luminând înscrisul aurit de la picioare: Căpcăunu per Ptolemeus. D eschideți gurile, vino cu furtuni care să despice intersecțiile înghețate, încarcă acoperișurile cu plăpumi albe, întinde poduri de gheață, plimbă sloiuri pe mațele goale ale orașului, cuțitele frigului să taie în carnea pământului, din brazdele cerului să cadă grindina speranțelor deșarte, rugăciunile să picure pe buzele uscate de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
mendrele în partitură. Grotesc este părul lui Gustav, tăcerea pescarilor surprinsă în melos, dar Hugo îl domină cu explicații de natură ontologică, încât Gustav, reverberă, savură și prelevă totul într-un: Fie! Când a compus Cărarea de Lună pe apele despicate în noapte de iahtul Președintelui Consiliului Județean Brăila, Hugo a înjurat suprapunerea, imprimate volens-nolens în bolta care leagă un Do minor de un Fa diez din partea a III-a, aproape de final. Gustav a sesizat nuanța, dar a pus-o pe seama
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
că abia trecuse într-a V-a în gimnaziul Dunării, avea părul albastru prin care înotau pești. Nouă fete care au făcut cerc în jurul fraților lipoveni. I-au luat în brațe și au dispărut cu un zgomot scurt de trupuri despicând apa în cădere. Apoi liniște. Șarpele muzical se zvârcolea în depărtare, spre Ghecet. Am plecat alături de Zeu, urmărind de la distanță panglica albă, fără să mă mir că respirăm apă, ca peștii. M-am văzut pe mine dormind pe mal alături de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
De ce nu vă împăcați cu situația? Asta este, și gata. Ne-ați înțeles greșit, n-am vrut să vă supărăm cu nimic, spune Curistul. — Ba din contră, îl întrerupe Părințelul, sîntem de acord că nu are nici un rost să mai despicăm firul în patru. — E mai bine așa, spune Roja, mai bine uitați vă și voi încolo. V-ați fi gîndit la așa ceva acum cîteva zile? Eu spun că nici în cele mai frumoase vise nu puteați spera la așa niște
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
Nu mai era nimic de adăugat la subiectul ăsta, spusese totul, se lămuriseră, uite cît de repede găsiseră unul din motivele pentru care căsniciile lor fuseseră sortite din prima clipă dezastrului. Iubeau și urau în același timp. — Iar începem să despicăm firul în patru, dom’ Șef, spune Gulie, și nu ajungem nicăieri. S-au schimbat lucrurile, în ziua de azi fiecare își urmărește interesul, ce vă face să credeți că e ceva ilegal la mijloc? — Nu despre aste e vorba, zice
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
lume de sub observație, îți simțeam inima bătînd, venele pulsînd, mă omori cu sinceritatea ta copilărească, Părințele, din păcate eu n-am de făcut asemenea confesiuni. — Despre ce vorbești? îl întrerupe Roja nedumerit, bagă la cap, eu n-am venit să despicăm firul în patru, se uită la pereții văruiți ai confesionalului. — Prea tîrziu, m-ai stîrnit deja, spune Părințelul, acum că tot nu mai ai cu ce să mă șantajezi, să știi că pe Angelina n-am mai văzut-o de
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
Cu astfel de material, plus convorbirile codificate la fel de sofisticat, s-a pornit mașinăria care veghează vama. Televiziune, cătușe inoxidabile, declarații, emisiuni TV imbecile și forfotă cît încape. Un post specializat în "clacă de maidan", cu ciocli profesionalizați, își propune să despice firul în opt. Ce credeți despre cele întîmplate? întreabă o moderatoare, care nu poate deschide gura și vorbește printre dinți. Eu cred că este doar vîrful ghețarului. Este grav că nu se pot preveni astfel de... Sîntem în UE și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]