613 matches
-
Acasa > Manuscris > Scriitori > ÎN IARBA NOPȚII Autor: Leonid Iacob Publicat în: Ediția nr. 457 din 01 aprilie 2012 Toate Articolele Autorului în iarba nopții în despletita iarbă neagră a nopții strigătele mele nu mai au nici ecou grele de dor își tânguie sorții sub pietrele albe ucise din nou țâșnirea albastră de vis a cântării în pâsle dospite s-așează cu greu, frumoaso, pe marginea neagră
ÎN IARBA NOPŢII de LEONID IACOB în ediţia nr. 457 din 01 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358765_a_360094]
-
frumoaso, pe marginea neagră a zării se sfâșie ora iubirii mereu sub roiul aprins de străpunse tăceri dorul mă duce cu oarba lui mână spre-un ieri prăfuit, spre un alt nicăieri clădit pe-o visare atât de nebună în despletita iarbă neagră a nopții strigătele mele nu mai au nici ecou grele de dor își tânguie sorții sub pietrele albe ucise din nou Leonid IACOB Referință Bibliografică: în iarba nopții / Leonid Iacob : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 457, Anul
ÎN IARBA NOPŢII de LEONID IACOB în ediţia nr. 457 din 01 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358765_a_360094]
-
Acasa > Poeme > Constiinta > ÎN SUFLETUL MEU... Autor: Mariana Ciurezu Publicat în: Ediția nr. 1223 din 07 mai 2014 Toate Articolele Autorului Mă cheamă visele în noaptea-ntunecată anotimpuri despletite, privesc zarea-mbujorată ascult greerii cum cântă pe ritmuri demodate și simt cum luna ar vrea din nou să mi-s-arate... E atâta întuneric pe cerul vieții mele s-au ascuns de teamă și ultimile stele, doar cât-o umbră mai brăzdează
ÎN SUFLETUL MEU... de MARIANA CIUREZU în ediţia nr. 1223 din 07 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/350661_a_351990]
-
Bodnărescu Publicat în: Ediția nr. 101 din 11 aprilie 2011 Toate Articolele Autorului ÎN NOAPTE Eram cu tine într-o nouă noapte Pășind încet să nu fim auziți, Doar vorbe calde îți spuneam și șoapte Se-aud încet sub teii despletiți. Erai frumoasă precum e o zână Plutind sublim în al ei zbor departe Cu flori de tei tu-mi împletești cunună De mi-o așterni tăcută-n miez de noapte. Cu drag eu versuri sumbre-ți dăruiesc Și îți dedic
NOAPTEA DOMINOULUI de CRISTIAN BODNĂRESCU în ediţia nr. 101 din 11 aprilie 2011 [Corola-blog/BlogPost/350670_a_351999]
-
1227 din 11 mai 2014 Toate Articolele Autorului Am înflorit în liliacul din grădina, Și-n tei mi-am pus sărutul de cu zori, Din meri bătuți, cu frunză de sulfina, Trimit spre tine calde îmbrățișări. Mă alinta o iasomie despletita Mirată-n râsul, ei mă regăsesc Miresme dulci, cu iz de sânziene, Mă poartă pe tărâmul cu povești. Mă vei află albita în cireș Și-n clopotul de lăcrămioare, Adorm în trandafiri și mă trezesc În lujerul din fiecare floare
AM INFLORIT de CAMELIA CRISTEA în ediţia nr. 1227 din 11 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/350712_a_352041]
-
mai trec perechi perechi , Cum treceam cândva și noi Și alți -n timpurile vechi. Același rău mai cânta azi Aceiași veche melodie Și e același pâlc de brazi Sus pe coasta lângă vie. Aceleași salcii peste apă Plâng și astăzi despletite Unde râul malu-l sapă Lângă vadul pentru vite. Doar pe uliți lume nu e Ci doar case părăsite, Din islaz azi nu mai suie Prunci cu larma praf și vite. Stana veche e pustie Că nu mai sunt ciobani nici
SATUL MEU de EMIL ŞUŞNEA în ediţia nr. 1227 din 11 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/350700_a_352029]
-
valuri Vrăjită, marea-ngân-o simfonie A dragostei ce-a-ncremenit pe maluri. DE SPUI VREODATĂ „TE IUBESC!” De spui vreodată „te iubesc!” unei copile rătăcite Printre livezi de portocali ori prin ruinele-mpietrite Când marea sapă-n pieptul ei atâtea doruri despletite, Pune și-un picur de nectar, de-al zeilor, și bea, iubite! Simți-vei stâncile-fărâme sub talpa ta cum plâng, tăcute, Și soarele cum te pătrunde, lăsând în urmă vremi trecute În tine înflorește-n taină un crin... petale desfăcute
VISÂND PE MALUL MĂRII PRIMĂVARA (POEME) de GEORGETA RESTEMAN în ediţia nr. 504 din 18 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/358839_a_360168]
-
valuri Vrăjită, marea-ngân-o simfonie A dragostei ce-a-ncremenit pe maluri. DE SPUI VREODATĂ „TE IUBESC!” De spui vreodată „te iubesc!” unei copile rătăcite Printre livezi de portocali ori prin ruinele-mpietrite Când marea sapă-n pieptul ei atâtea doruri despletite, Pune și-un picur de nectar, de-al zeilor, și bea, iubite! Simți-vei stâncile-fărâme sub talpa ta cum plâng, tăcute, Și soarele cum te pătrunde, lăsând în urmă vremi trecute În tine înflorește-n taină un crin... petale desfăcute
VISÂND PE MALUL MĂRII, PRIMĂVARA (POEME) de GEORGETA RESTEMAN în ediţia nr. 504 din 18 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/358837_a_360166]
-
servește de adăpost/ Fenomenele rostogolesc în praf/ Zarurile unor necunoscute energii". Confesive în substanța lor intimă, poemele utilizează subtile trucuri retorice pentru a echilibra emisia lirică și pentru a dubla existența în sine prin reflecția artistică: "Eu iubeam o femeie despletită, o femeie cu pielea/ Roșie/ O femeie din trestie de zahăr cu rochia/ Sfârtecată/ Prin mărăcinii filosofilor". Originalitatea vine din aparența de lume faustiană, din tensiunea premonițiilor: "Văzând stâlpul de foc ce se depărta/ Un muribund ar putea să se
APOCALIPSA DUPĂ VALERIU de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 352 din 18 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/358901_a_360230]
-
și sufletească, înțelegere, răbdare, îngăduință, virtuți creștine lăsate de Isus Cristos în Fericirile de pe Munte, din Evanghelia după Matei. Dar mai cu seamă, autorul ne invită la trăirea carității creștine: “Să pui doar lacrimi în cutia milei. / Bănuți de toamnă, despletite flori - / În timp ce sângele, afară, pe comori / Se va negocia, la prețul zilei - // Să nu pui niciodată nici-un sfanț / Aici, lângă icoana afumată; / Lăsați măcar un Dumnezeu fără de plată, / Și flori ușoare, neplătite-n pat, la danț - // Atunci e-atât de
POEMELE VAMEŞULUI MÂNTUIT. JIANU LIVIU-FLORIAN: IMNURILE FĂŢĂRNICIEI , SEMĂNĂTORUL, 2011 de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 332 din 28 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/358904_a_360233]
-
peste cale, un bici trezea rar licurici. / în umbrar de arini mâna nopții întinsă / cobora cu arici și-ndemna din arnica / care grele cu fân, prin lumina cea ninsă. // goale, stelele beau din izvoare de var, / florile-și culegeau umbrele despletite, / ochiul nopții torcea, răsfirând din cuibar, / o năframă de vânt peste noatini și vite. // poate-o pasăre grea ne lua sub aripe, / poate râul întors se pierdea în izvoare; / poate-o turmă de oi număra călătoare / timpul meu amorțind în
POEMELE VAMEŞULUI MÂNTUIT. JIANU LIVIU-FLORIAN: IMNURILE FĂŢĂRNICIEI , SEMĂNĂTORUL, 2011 de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 332 din 28 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/358904_a_360233]
-
a căzut și Centura - de i se vedeau toate cele Trei Rușini - rădăcinoase caraghioase și grele... i-am vârât - adânc - mâna în Oală - i-am furat Grebla și alte cele - și astfel - Regalitatea Crimei Celeste-a amorțit - s-a lăsat despletită și re-mpletită țesută inestetic - ba chiar pocit - din paiete și nuiele - între-ale Parcelor oarbe războaie și strâmbe ìglițe și andrèle... CE-I ROADA? - ISPĂȘIRE ÎN ICOANĂ de ce - în lumea mea - eu - astăzi - să fiu trist? grădină de lumină și comori
ISPĂŞIRE ÎN ICOANĂ (POEME) de ADRIAN BOTEZ în ediţia nr. 2286 din 04 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/358999_a_360328]
-
o atitudine de “ damnat“, incapabil, de foarte multe ori, de a iubi fără sarcasm și conștiința morții iminente, dar fără lamentație. Universul eroticii lui Emil Botta diferă fundamental de spațiul închis al lui Bacovia, de “odăița “ acestuia, unde iubita cântă despletită la clavir, pentru a se prăbuși epuizată pe covor, face lecturi “de la Poluri “ și își tamponează din când în când cu apă de colonie buzele ca să șteargă posibilele urmări nefaste ale sărutului iubitului ftizic, în timp ce afară ninge fără întrerupere. Spre deosebire de
POEZIA LUI EMIL BOTTA NAVIGÂND ÎNTRE EROS ŞI THANATOS de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 651 din 12 octombrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/359419_a_360748]
-
structura textului poetic: „Amână-mă-n Tăcere, tinerețea respiră”, „Să amânăm să bem tăcut Tăcerea”, „Sângele își amână Tăcerea mereu”, „Ochii promit Tăcerea să amâne” (ochii-simboluri ale conștiinței umane reflexive). „Tăceri în doi” refac simbolica unitate primordială: „Într -un flux despletit Tăcerea mă prinde”, „Pătruns-au zorii, Tăcerea e întreagă”, „Ești azi Tăcerea dăruită mie”, „Arar Tăcerea știe Cuvântul să mângâie”, „Tăceri în doi, Tăceri fără simbrie”. „Tăceri din Turnul lui Nimrod”, urmașul lui Noe, al cărui turn a fost clădit
EVANGHELIA TACERII de NICOLETA MILEA în ediţia nr. 388 din 23 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/360347_a_361676]
-
Acasa > Strofe > Delicatete > TU ERAI TOTUL Autor: Radu Liviu Dan Publicat în: Ediția nr. 1260 din 13 iunie 2014 Toate Articolele Autorului erai la ferestră cu ochii mării și părul despletit în valurile acelea negre-albastre tăceai prin cuvinte parcă pictate în miezul clipei ce îmi bătea ca un pescăruș ciugulind din nisip perna mea de vise am crezut că am ajuns primul pe plajă și te priveam uimit cum erai mare
TU ERAI TOTUL de RADU LIVIU DAN în ediţia nr. 1260 din 13 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/360528_a_361857]
-
într-un joc de biliard enorm Se mai juca cu jerbe neutronice incandescente Și gângurea în depărtări pierdute și quasare Sărea prin constelații pure inocente Și se scălda în marea Marelui Cel Mare Dormea pe câte o cometă cu părul despletit Solare adieri îi murmurau lumina harpă Visa la infinitul în trei chipuri nemurit Și se spăla pe față într-un ocean pe o pitică albă Și alerga ca mii de ani lumină, chiar cu lumina contopindu-se Zbura din plus
COPILĂRIA LEVIATHANULUI de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 394 din 29 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/360588_a_361917]
-
tare pasul... mult prea repede ... XXIX. ARATĂ-MI DRUMUL, de Clarissa Emanuela , publicat în Ediția nr. 1121 din 25 ianuarie 2014. îți strâng numele în suflet ca pe o mantra secretă, cu șoapte fierbinți te invoc în taină și umblu despletita-n noapte cu tălpile goale să ard pământul. ma-ntind neștiuta pe o rază de luna și-o las să mă cuprindă cu tine în gând. mă pierd și mă aflu în brațele tale, în timpul ce-a stat să mai
CLARISSA EMANUELA [Corola-blog/BlogPost/360455_a_361784]
-
dor nebun și praf de stele și du-ma în lumea ta din nou, să-mi pot visa uitarea din înalturi. Citește mai mult îți strâng numele în sufletca pe o mantra secretă,cu șoapte fierbintite invoc în tainasi umblu despletita-n noaptecu tălpile goalesa ard pamantul.ma-ntind nestiutape o rază de lunasi-o las să mă cuprindacu ține în gand.ma pierd și mă afluin brațele tale,în timpul ce-a statsa mai curgă,te respir că pe o vrajasi mă
CLARISSA EMANUELA [Corola-blog/BlogPost/360455_a_361784]
-
Acasă > Versuri > Iubire > ARATĂ-MI DRUMUL Autor: Clarissa Emanuela Publicat în: Ediția nr. 1121 din 25 ianuarie 2014 Toate Articolele Autorului îți strâng numele în suflet ca pe o mantra secretă, cu șoapte fierbinți te invoc în taină și umblu despletita-n noapte cu tălpile goale să ard pământul. ma-ntind neștiuta pe o rază de luna și-o las să mă cuprindă cu tine în gând. mă pierd și mă aflu în brațele tale, în timpul ce-a stat să mai
ARATA-MI DRUMUL de CLARISSA EMANUELA în ediţia nr. 1121 din 25 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/360154_a_361483]
-
mine și nestriviți de ploi, Purtăm povara vieții, pe umeri, amândoi. E-adevărat că drumul este greu, Dar ranița ne-o duce Dumnezeu. A VENIT TOAMNA Printre copaci, ca o ispită Cu jocul ei de ani mereu, În rochii colorate, despletită, Calcă râzând, pe pasul meu. Alungă frunzele din ramuri, Ascunde pașilor cărarea, Gonește florile din geamuri Și-aprinde în iubiri chemarea. Alt sens îi caut dimineții. Prins de al gândului suspin, Mai scriu o filă-n cartea vieții, Cu mai
FEMEIA SUFLETULUI MEU (2) – VERSURI de GAVRIL MOISA în ediţia nr. 1115 din 19 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/359833_a_361162]
-
să cânte fagul. În vârful turlei plânge crucea, Crișul își cântă-n strune vadul. Noaptea, în păr cu lună plină, A deschis în taină dansul Și, cu trupul de felină, Pe alei își plimbă pasul. Toamna, răvășită de poeme, Umblă despletită, cu figuri boeme. Păsările nopții, în straie parfumate, Pândesc pe la colțuri, de vers înfometate. Bardul, cu câinii albi și iuți, Alungă strigoii prin munții cărunți. La castel, prinți și Ilene Cosânzene Se prind în joc, cu brâu de sânzâiene. Cu
FEMEIA SUFLETULUI MEU (2) – VERSURI de GAVRIL MOISA în ediţia nr. 1115 din 19 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/359833_a_361162]
-
27 octombrie 2016 Toate Articolele Autorului În mine-i Toamnă,-acum! Plâng frunzele Și ramul canta-a jale. S-au scuturat petalele La flori. Vuiește râul, Geme vantu-n cale. Și lacrimile curg Și versurile dor. E toamna-n mine, Vânturi despletite, Amare ploi Se scutură la geam. Din vesel cântec Au rămas doar umbre, Din cer senin, Doar fum și cenușiu. M-adapostesc sub streasine, De ploaie. Pe drum mă bate vântul, A pustiu. Tristețile sunt grele Și mă încovoaie. Sub
IN MINE-I TOAMNA de FLORINA EMILIA PINCOTAN în ediţia nr. 2127 din 27 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/340493_a_341822]
-
ne scoată ochii prin posturi amenințătoare și zeci de comentarii cum că ar fi aurie toată ziua, drama fumătorilor a crescut considerabil veniturile domnului Zuckerberg pe România. Imediat după ce legea a fost aprobată, s-au putut observa grupuri de fumătoare despletite, pe jumătate îmbrăcate, cu machiajul curs și repetând obsesiv versete din Lana del Rey, alergând disperate dintr-o locație în alta, urlând că misterul fumului din baruri a dispărut. Erau urmate la puțină distanță de fete cu tablete și uniforme
Nu mai ai unde să fumezi? Ia-ți mașină () [Corola-blog/BlogPost/338356_a_339685]
-
de mâna a treia, iar prietenii mei erau de acord. Așa am aflat de Olga. Numele sonor mi-a dat încredere, nu mai spun de laudele și de tam-tam-ul create în jurul coafurilor ieșite de sub foehn-ul ei. Parcă mă vedeam despletită, deși tunsă scurt, dansând ca o naiadă în mijlocul pădurii, sub stropi generoși de ploaie rece. Eram ca în povești, așa că am zis da fără să ezit. Am vorbit cu Olga, m-a programat abia peste două săptămâni, la ora 9
Olga, hair stylist-ul care m-a făcut să plâng. „- Aș vrea să am puţin din Monica Belluci, dar cum nu se poate, să mă tundeți măcar ca pe Charlize Theron...” () [Corola-blog/BlogPost/338959_a_340288]
-
învinge!”... A doua zi, în ograda părinților mei, lângă un șotron singur și bătut de vânt, am găsit câteva cuvinte triste, desenate încet, cu grijă și răbdare (citez din ograda memoriei): “în(cerc) să mă vindec de tine... și fug/ despletită (nici eu nu știu unde)/... mă doare, e greu, dar sublim acest jug.../ jugul vorbelor tale fecunde!”... ! și le-am frământat! și am făcut o turtă minunată, cum numai mama știa să facă pe plita memoriei și pe memoria plitei noastre!... și
Ca să nu se ridice la cer, le-am adunat şi am plâns peste ele () [Corola-blog/BlogPost/340012_a_341341]