547 matches
-
o povestire ce încearcă să elucideze cauza urâțeniei baroncilor, locuitori ai unui cartier din Florența. Se arată, în următoarea povestire rostită, compătimitoare a acelor femei urgisite de gelozia excesivă și, de multe ori, neîntemeiată a unor soți cu un comportament despotic, dezaprobă claustrarea forțată în casă a femeii, privarea ei de libertate și de bucurii, supunerea la munci mai mult sau mai puțin covârșitoare. Verdictul Fiamettei este dur: „bărbații de acest soi merită a fi încornorați, și mai cu seamă atunci când
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
de parvenire sau de orgoliu nefiresc, Grizilda eșuează în a ne impresiona ca mamă, nu este deloc umană, nu putem fi de acord cu învoirea ei la sacrificare copiilor („Fără să șovăi mă supun cuminte”799) numai pe criteriul autorității despotice a soțului, care joacă un scenariu al unei patriarhalități greu de privit ca fiind îndreptățită. Ironia naratorului este subtil inserată în text („La fel rămase inima din ea/ și pe măsură ce îmbătrânea/ Mai grijulie-i fu, mai de credință,/ Mai iubitoare
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
acut presentiment al dezastrului. Recapitulând, constată că nimic În viață nu i-a ieșit cum trebuie. Cinismul și răceala spiritului, calculul fără scrupule nu i-au adus, totuși, fericirea visată. Jurnalul e dominat de frustrările unui ins cu un temperament despotic, dar de o sensibilitate și o fragilitate neverosimile. Jurnal atipic, caietele lui Drieu la Rochelle relevă drama unui intelectual prins În menghina istoriei și incapabil să se sustragă maleficelor tentații de a-i deveni personaj. Atipicitatea Însemnărilor lui Drieu provine
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
mai noi, Îndeosebi În perioada post-structuralistă, modelul (unitatea) textului nu mai este fraza. Textul poate fi format și de „un jet puternic de cuvinte”, de o panglică de infra-limbaj80. Altfel spus, teroarea ordinii a fost Înlocuită de nu mai puțin despoticul spectru al libertății, al eliberării de sub constrângerile construcției literare tradiționale. Ca gen literar, jurnalul intim intră În scenă abia În această clipă: când caracterul non-logic și non-articulat al gândirii intimiste devine un a priori al discursului. Aproprierile de tipul joycean
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
organizării civile, ci numai împotriva creștinismului văzut ca religie. Religia romană era ridicată la rangul de regulă comună: refuzul creștinilor viza idolatria și imoralitatea acceptată de statul roman. Acel nu al creștinilor Imperiului trebuie inserat în cadrul unui refuz față de statul despotic și absolutist. Ucenicii lui Cristos așteptau venirea împărăției lui Dumnezeu, de mulți considerat iminent și contrapus puterii civile. Pentru Hipolit Romanul (170-235) statul roman, indicat cu dispreț, era comparat cu cea de-a patra fiară din viziunea profetului Daniel, cu
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
1917, când 86,7% dintre locuitorii Basarabiei erau români; și în 1818, când Pogăneștii fac parte din ,,Oblasticʺ, și în 1828 când închipuita autonomie a Basarabiei este desființată, într e 18 28 -1871 ea fiind o gubernie a Romanovilor guvernată despotic. Este perioada în care procesul de rusificare se intensifică, l imba rusă și alfabetul chirilic în administrație, biserică și școală devin obligatorii nu numai la Pogăneștii din stânga Prutului, ci în toată Basarabia românească. Marele eveniment de la 1848 - 1849 și Unirea
Carte ..., vol. I by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/492_a_1296]
-
pluralismului prin acțiuni rău intenționate și fraude; desființarea partidelor politice și condamnarea președinților; implementarea totalitarismului de tip sovietic; "sovietizarea totală, prin forță, a României, mai ales în perioada 1948-1956 și, impunerea, sub numele de "dictatura proletariatului", a unui sistem politic despotic, condus de o castă profitoare (nomenklatura), strâns unită în jurul liderului suprem"19; eliminarea oricărei forme de opoziție (se vorbește de aproape 2000000 de victime ale închisorilor, deportărilor, lagărelor) și persecutarea minorităților; oprimarea culturii, anihilarea valorilor naționale, negarea artei și culturii
Monica Lovinescu, O Voce A Exilului Românesc by MIHAELA NICOLETA BURLACU [Corola-publishinghouse/Science/1012_a_2520]
-
România 2375. Congresul, drepturile omului și derogarea din 1986 În acest timp, problemele dezbătute la audierile Senatului de la Washington, din februarie, continuau să irite pe o serie de congresmeni. Pentru unii dintre ei, România părea din zi în zi mai despotică. Pe 27 martie, Larry Pressler, care prezidase audierile din februarie și Richard Lugar, din Indiana, au prezentat o moțiune așa-zisă în Spiritul Senatului. Moțiunea 372 cerea Departamentului de Stat să încurajeze România să-și schimbe atitudinea față de drepturile omului
Relații româno-americane by Joseph F. Harrington, Bruce Y. Courtney () [Corola-publishinghouse/Science/1036_a_2544]
-
care le avusese cu preoții catolici și penticostali și cu clericii baptiști. Toți descriseseră tratamentul inuman la care erau supuși deținuții religioși. Din punctul de vedere al poporului român, faptul că Statele Unite reînnoiau mereu Clauza dovedea indiferența Washingtonului față de politica despotică a Bucureștiului 2379. A doua zi, Paul Trible a dat glas acelorași sentimente, solicitînd Senatului să adopte o lege prin care să suspende Clauza României pentru o perioadă de șase luni2380. Deși aceste pledoarii nu au dus la adoptarea vreunei
Relații româno-americane by Joseph F. Harrington, Bruce Y. Courtney () [Corola-publishinghouse/Science/1036_a_2544]
-
teoretice, o ordine care riscă să devină dictatură doar când este subsumată unor "întrebuințări" rigide. Se poate nuanța, astfel, între aspirația ontologică, interioară, către armonie și echilibru și dorința de normare care presupune o viziune ce tinde către un absolutism despotic. Aceasta din urmă este tendința în care se înscriu poeticile clasicismului francez, subsumându-se unei tonalități prescriptive, care face din recomandările oferite adevărate legi. De altfel, clasicismul francez își stabilește mai întâi regulile prin teoreticienii săi din prima jumătate a
[Corola-publishinghouse/Science/1558_a_2856]
-
Încă din faza II, gânditorii critici au avansat ideea potrivit căreia consumul spectacular trebuie înțeles ca o „organizare sistematică a precarității facultății de a întâlni pe cineva”, ca o „comunicare fără răspuns” care dă naștere unui „autism generalizat”21. Ordinea despotică a consumului nu-i alta decât cea care instituie unilateralitatea comunicării, o relație socială abstractă care interzice orice formă de reciprocitate între ființe: astfel, televiziunea este „certitudinea că oamenii nu-și mai vorbesc, că ei sunt definitiv izolați în fața unor
Fericirea paradoxală. Eseu asupra societății de hiperconsum by GILLES LIPOVETSKY [Corola-publishinghouse/Science/1981_a_3306]
-
său ironic, reflexiv, emoțional. Adversarii publicității se dezlănțuie pe motiv că, în ultimele ei tendințe, ea se străduiește să difuzeze valori și mesaje pline de sens, asemenea unui sistem totalitar. Atacul e puternic, argumentația fragilă. Unde e de găsit dominația despotică atunci când marketingul valorilor nu face decât să se alinieze la ideologia triumfătoare a drepturilor omului, a moralității minimale ori a ecologiei? Controlul brandingului asupra culturii? Suntem departe de asta, publicitatea nu exaltă decât ceea ce e acceptat prin consens 23. Cu
Fericirea paradoxală. Eseu asupra societății de hiperconsum by GILLES LIPOVETSKY [Corola-publishinghouse/Science/1981_a_3306]
-
nu sunt chiar atât de sigur. Suntem îndreptățiți să asimilăm valul uriaș al idealului de împlinire cu o patologie modernă, cu „pervertirea celei mai frumoase idei din câte există”9? Suntem, într-adevăr, martorii înlocuirii dreptului democratic cu o constrângere „despotică”? Adevărul este că avem de-a face nu atât cu un „mecanism pervers”, cât cu o dinamică implacabilă bazată tocmai pe dezvoltarea dominației individului și a pieței. Când individul e statuat ca valoare primă, fericirea se impune dintr-odată ca
Fericirea paradoxală. Eseu asupra societății de hiperconsum by GILLES LIPOVETSKY [Corola-publishinghouse/Science/1981_a_3306]
-
cooperare”tc "Gospodăriile ca baze de „conflicte de cooperare”" Economiștii neoclasici tratează gospodăriile ca pe niște entități unitare. Senxe "Sen, Amartya" (1983) a dat nume diferitelor abordări ale gospodăriei ca unitate de analiză în economia neoclasică: familia strâns unită, familia despotică și familia supercomerciantă. Prima abordare presupune că nu există variații în interesele membrilor gospodăriei. Cea de-a doua consideră că sunt variații, dar că există, de asemenea, un cap despotic al familiei, care ia toate hotărârile în numele acesteia. În ambele
Gen, globalizare şi democratizare by Rita Mae Kelly (ed.), Jane H. Bayes (ed.), Mary E. Hawkesworth (ed.), Brigitte Young (ed.) [Corola-publishinghouse/Science/1989_a_3314]
-
unitate de analiză în economia neoclasică: familia strâns unită, familia despotică și familia supercomerciantă. Prima abordare presupune că nu există variații în interesele membrilor gospodăriei. Cea de-a doua consideră că sunt variații, dar că există, de asemenea, un cap despotic al familiei, care ia toate hotărârile în numele acesteia. În ambele abordări, bunăstarea gospodăriei este reprezentată de funcția utilității comune. Beckerxe "Becker, Gary S." (1981) introduce modelul familiei supercomerciante, care tratează gospodăria ca pe o piață de schimb. Acest model consideră
Gen, globalizare şi democratizare by Rita Mae Kelly (ed.), Jane H. Bayes (ed.), Mary E. Hawkesworth (ed.), Brigitte Young (ed.) [Corola-publishinghouse/Science/1989_a_3314]
-
modernizare și având o orientare expansionistă. În perioada Meiji, această țară era un stat patriarhal, care se confunda cu poporul japonez și în fruntea căruia se afla împăratul - pater familias, într-un sistem „familial-capitalist”, cu rol unificator pentru acest tip despotic de dezvoltare. Sectorul prostituției garanta perpetuarea ordinii patriarhale moderne, disociind satisfacția sexuală a bărbaților din societatea familial-capitalistă de activitățile productive și reproductive, cărora, astfel, bărbații și femeile din sfera formală li se puteau dedica exclusiv. Funcția aceasta particulară a prostituției
Gen, globalizare şi democratizare by Rita Mae Kelly (ed.), Jane H. Bayes (ed.), Mary E. Hawkesworth (ed.), Brigitte Young (ed.) [Corola-publishinghouse/Science/1989_a_3314]
-
din multe țări neoccidentale, unde discursul moral tradițional al carității, compasiunii și grijii coexistă cu cel etic/legal formal privind drepturile universale ale individului (Bowdenxe "Bowden, Peta", 1997). Această etică a „grijii” a servit ca metodă de rezistență în fața conducerii despotice, prin crearea unor relații umane mai calde în cadrul comunităților. Acest cod etic de tip Gemeinschaft a devenit ținta atacurilor sistematice ale forțelor iluministe și de democratizare, deoarece folosește un discurs patriarhal și evită să pună sub semnul întrebării puterea absolută
Gen, globalizare şi democratizare by Rita Mae Kelly (ed.), Jane H. Bayes (ed.), Mary E. Hawkesworth (ed.), Brigitte Young (ed.) [Corola-publishinghouse/Science/1989_a_3314]
-
este, în cazul lor, personală, lipsită de formalitate și trece complet cu vederea responsabilitatea juridică a statului. Această a treia poziție folosește un discurs moștenit de la etica premodernă de tip Gemeinschaft, care încearcă, după cum am văzut înainte, să rectifice domnia despotică a legislației impuse printr-o etică binevoitoare și patriarhală a „grijii”. Susținătorii fondului au evitat să conteste argumentele juridice ale Ministerului nipon al Afacerilor Externe, ce neagă necesitatea luării unor măsuri juridice prin care s-ar recunoaște responsabilitatea statului japonez
Gen, globalizare şi democratizare by Rita Mae Kelly (ed.), Jane H. Bayes (ed.), Mary E. Hawkesworth (ed.), Brigitte Young (ed.) [Corola-publishinghouse/Science/1989_a_3314]
-
organizare, pentru același tip de organizare politică a unei colectivități umane. Statul antic se caracteriza prin confuzia între monarhul ereditar și prerogativele sale de conducere pe care le deținea ca bunuri personale, prin centralizarea excesivă a puterii și prin metode despotice de guvernare. Statul grec antic și Imperiul Roman de Apus au dispărut. Statul roman a decăzut în secolul al V-lea sub presiunea atacurilor succesive ale unor puternice popoare migratoare foarte bine organizate din punct de vedere militar, dar inferioare
Bazele constituționale ale administrației publice by Crina Ramona Rădulescu () [Corola-publishinghouse/Science/219_a_361]
-
organizare, pentru același tip de organizare politică a unei colectivități umane. Statul antic se caracteriza prin confuzia între monarhul ereditar și prerogativele sale de conducere pe care le deținea ca bunuri personale, prin centralizarea excesivă a puterii și prin metode despotice de guvernare. Statul grec antic și Imperiul Roman de Apus au dispărut. Statul roman a decăzut în secolul al V-lea sub presiunea atacurilor succesive ale unor puternice popoare migratoare foarte bine organizate din punct de vedere militar, dar inferioare
Bazele constituționale ale administrației publice by Crina Ramona Rădulescu () [Corola-publishinghouse/Science/219_a_360]
-
eficacitatea ei va depinde numai și numai de credința și devotamentul agenților. Narcis a optat pentru Nero; de acum înainte, îl va „dezinforma” pe Britannicus. Mai mult ca oricând, supravegherea se împletește cu intriga politică. Iar Nero, în numele aspirațiilor sale despotice, va dori să îi dea o asemenea amploare, încât până și „zidurile să aibă ochi”. Cât de aproape este viitorul împărat de „panoptizarea” lui Bentham, atunci când pretinde, la fel ca și acesta, ca supravegherea să fie aidoma „unei priviri fără
[Corola-publishinghouse/Science/2222_a_3547]
-
spectatori. Forța tiranului e cu atât mai mare cu cât falsa lui absență merge mână în mână cu o vigilență ireproșabilă. Mânuirea complexă a supravegherii constituie o trăsătură proprie oricărei puteri, a fortiori dacă e vorba de o putere totalitară, despotică. Monstrul vă vede... Supravegherea nu își limitează funcțiile la testarea fidelității supușilor; stăpânul se servește de ea și pentru a-și destabiliza adversarii, manipulând abil mărturiile. Efect pervers, ilustrat exemplar de o scenă din Britannicus, al cărei interes se explică
[Corola-publishinghouse/Science/2222_a_3547]
-
ce au În stăpînire lăcașuri fericite, netulburate de vînt, În Elizeu, dincolo de pustiul Înstelat al cerului 8. „Binecuvîntata” și „măreața Republică” a eonilor, un fel de Pleromă formată În jurul unui Dumnezeu necunoscut, se manifestă printr-un glas anonim, Încuviințînd Înlăturarea despoticului Jupiter. SÎnt evidente analogiile dintre mitul creat de Shelley și mitul gnostic. În ambele cazuri, un tiran ceresc ignorant și neputincios stăpînește Pămîntul; În ambele cazuri, un MÎntuitor trebuie să vină să salveze omenirea și trebuie să treacă prin suferință
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
aceluiași Dumnezeu. Multiplicarea sistemelor de putere aparținînd unui creator nefericit preschimbă suferința Într-o dimensiune cosmică a ființei. „Mintea” din poemul lui Byron este Rațiunea Luminilor. În consecință, mesajul poetului este că singura salvare a omenirii stă În abandonarea transcendenței despotice și acordarea unui rol central Rațiunii. Chiar dacă invențiile de ordin mitic ale lui Byron se aseamănă la suprafață cu mitul gnostic, atitudinea lui fundamentală este nihilismul modern. Marele poet din Recanati, Giacomo Leopardi (1798-1837), care Îi cerea, disperat, În 1833
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
3) distrugerea partidelor politice și a continuității constituționale a statului român, prin abdicarea forțată a Regelui Mihai; (4) sovietizarea totală, prin forță, a României, mai ales în perioada 1948-1956 și impunerea, sub numele de „dictatura proletariatului”, a unui sistem politic despotic, condus de o castă profitoare, strâns unită în jurul liderului suprem; (5) politica de anihilare a unor întregi categorii sociale în numele luptei de clasă. Cei mai de seamă reprezentanți ai elitelor din România au fost eliminați fie prin asasinat, fie prin
Cum gîndesc și cum vorbesc ceilalți. Prin labirintul culturilor by Andra Șerbănescu [Corola-publishinghouse/Science/1922_a_3247]