649 matches
-
cu "Generalul armatei moarte" (1963), Kadare va continua să-și surprindă publicul (inclusiv cel occidental) în anii '70 prin romane cum ar fi "Cetatea" (1970), "Tobele ploii" (1972), "Iarna marii însingurări" (1973). Disidența sa estetică, morală și politică (față de un despotism local și totodată internaționalist, conform dictatului alternativ via Moscova, via Pekin ș.a.m.d.) va fi fățișă și ireversibilă odată cu "Concert la sfârșitul iernii" (1988). Notorietatea scriitorului este deja mondială când, determinat nu numai de instabilitatea politică și socială a
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
și a unui mod de viață care se opune tendinței cotidianului de a deveni din ce în ce mai tehnic. După cum am încercat mai sus să arăt, pentru Benjamin flaneurul se manifestă politic prin felul în care opune zidurilor imobile, străzilor, „fațadei gri a despotismului“ urmele inepuizabile ale vieții. Manifestarea publică a boemei este iarăși un fenomen care ilustrează valențele politice ale experienței urbane. 4.1.2. Dimensiunea teologică a experienței urbane Gestul politic al experienței urbane devine, instantaneu, unul teologic. Am discutat deja problematica
City Lights: despre experienţă la Walter Benjamin by Ioan Alexandru Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/1346_a_2383]
-
un sistem fundamentat pe drepturile individului și în care rațiunea pare să stea la baza politicii. Voltaire laudă perfecțiunea sistemului politic englez, iar Montesquieu teoretizează, după Locke, sistemul unei monarhii temperate, în care separarea puterilor apare ca o garanție împotriva despotismului. Această admirație a Europei luminate pentru sistemul politic liberal în stare incipientă în Marea Britanie trebuie să fie totuși temperată. Mai întîi de toate, nu există o adevărată Constituție britanică ci un ansamblu de texte disparate, juxtapuse unele celorlalte, după capriciile
by ADRIAN NICOLESCU [Corola-publishinghouse/Science/963_a_2471]
-
XIV-lea, suveranii o pun în serviciul lor, aducînd-o la Curte și încredin-țîndu-i funcții în armată sau în administrație. Ea furnizează deci cadrele principale ale statului, care copiază modelul francez al monarhiei absolute sub masca ideilor filosofice care îl numesc "despotism luminat". Așa se întîmplă cu nobilimea prusacă, formată din ofițeri și din funcționari, sau cu cea rusă, de care țarii se folosesc respectînd cinul, scara ierarhică nobiliară. La polul opus al acestei nobilimi, a cărei putere se bazează pe proprietatea
by ADRIAN NICOLESCU [Corola-publishinghouse/Science/963_a_2471]
-
mai puțin grandios, dar orientat mai mult spre intimitate, confort și redescoperirea istoriei. Ca și în secolul al XVII-lea, Franța dă tonul în domeniile culturii, în Europa centrală și orientală, suveranii proslăvesc rațiunea, sărbătorind pe filosofii francezi șipracticînd un "despotism luminat 75 , al cărui scop real este consolidarea puterii lor. Dar împotriva dominației culturale franceze încep să se manifeste reacțiile naționale din Germania, din Italia și din Spania. ■ Pe plan politic, această Europă a Luminilor reprezintă în același timp o
by ADRIAN NICOLESCU [Corola-publishinghouse/Science/963_a_2471]
-
este imitată la Lisabona sau la Rio de Janeiro. Francezul Houdon este însărcinat să realizeze statuia lui Washington, în timp ce maiorul Lenfant desenează planurile capitalei federale a tinerelor State Unite ale Americii. Acest primat al ideilor franceze explică dezvoltarea în Europa a "despotismului luminat". Într-adevăr, în a doua jumătate a secolului al XVIII-lea, un mare număr de suverani europeni își reformează guvernarea într-un mod care seamănă cu modul de a gîndi al filosofilor. Aceste reforme pregătesc calea spre o unificare
by ADRIAN NICOLESCU [Corola-publishinghouse/Science/963_a_2471]
-
influența noii ideologii răspîndite de filosofi. De asemenea, este bine să se facă distincție între două Europe. În estul și în sudul continentului continuă să se perpetueze structurile feudale tradiționale. În aceste regiuni, cu structuri sociale arhaice, și-a găsit "despotismul" terenul cel mai potrivit. Ideile noi nu contribuie aici decît la consolidarea puterii suveranilor și a aristocrației. Situația Europei occidentale este cu totul diferită. Regimul feudal este aici foarte slăbit și aproape peste tot țăranii sînt liberi, iar datoria pe
by ADRIAN NICOLESCU [Corola-publishinghouse/Science/963_a_2471]
-
considerabilă, evenimentele din 1789 au un ecou deosebit. Pe tot continentul, caracterul simbolic al Revoluției franceze impresionează elita intelectuală luminată, obișnuită să considere Franța drept călăuza ideilor noi. Astfel, căderea Bastiliei, la 14 iulie 1789, este considerată drept începutul prăbușirii despotismului și abolirea privilegiilor care anunță o eră nouă în istoria omenirii. Tradusă în toate limbile Europei, Declarația drepturilor omului și cetățeanului se răspîndește chiar și în țările care, ca Spania, îi inter zic difuzarea. În țările vecine Franței, Țările de
by ADRIAN NICOLESCU [Corola-publishinghouse/Science/963_a_2471]
-
Tot acest ansamblu teritorial este strîns legat de Franța, care dă tonul întregii Europe. Evoluția Franței imperiale se îndepărtează din ce în ce mai mult de aspirația revoluționară. Chiar dacă "Marea națiune" continuă să apară ca pionier al modernității, acest aspect ia mai mult forma despotismului luminat decît aceea a unei țări care, în 1793, declanșa războiul popoarelor împotriva regilor. Tendința monarhică a Imperiului se accentuează începînd din 1807. Din ce în ce mai infatuat și mai sigur pe el, Napoleon nu mai crede decît în forță și în frica
by ADRIAN NICOLESCU [Corola-publishinghouse/Science/963_a_2471]
-
înăbușă orice libertate. El cere o supunere absolută magistraților, care trec printr-o epurare severă, și prefecților însărcinați să rezolve toate problemele departamentului: comerț, finanțe, recrutarea militară, activitatea funcționarilor și a primarilor și, bineînțeles, supravegherea opiniei publice. În serviciul acestui despotism, Napoleon poate conta pe o poliție omniprezentă, care supraveghează totul, plătește informatori în toate mediile sociale, supraveghează corespondența (aceasta este funcția "Cabinetului negru" al lui Lavalette) și nu ezită să recurgă la detenția arbi trară sau citare la domiciliu fără
by ADRIAN NICOLESCU [Corola-publishinghouse/Science/963_a_2471]
-
care le deține, aristocrația formează totuși, sub conducerea familiei Czartoryski o grupare ostilă lui Napoleon, căreia i se alătură și Biserica. În ciuda acestor nuanțe și chiar dacă modernizarea socială pare mai puțin avansată decît cea administrativă, continuînd opera Luminilor și a despotismului luminat, Napoleon a condus întreaga Europă spre o epocă nouă. Ieșind din ultimele vestigii ale epocii feudale, ea intră fără piedici în plină modernitate. Dar, aceste progrese nu-i servesc împăratului. Neajunsurile economice ale popoarelor Europei și accentuarea naționalismu-lui vor
by ADRIAN NICOLESCU [Corola-publishinghouse/Science/963_a_2471]
-
în posesie această provincie smulsă Austriei. Mai interesantă este mișcarea națională care se întinde în toată Prusia strivită și dezmembrată după înfrîngerea de la Iena. Regele și familia sa, refugiați la Königsberg, în Prusia orientală, încep, în virtutea unei pure tradiții a despotismului luminat, să-și refacă statul, aducînd aici reformatori din toată Germania (Stein, Hardenberg, Scharnhorst sau Gneisenau). Pătrunși de spiritul național și proveniți din curentul romantic, aceștia sînt hotărîți să organizeze națiunea punîndu-se în serviciul statului decis să-și afirme identitatea
by ADRIAN NICOLESCU [Corola-publishinghouse/Science/963_a_2471]
-
-lea se reîntoarce în Suedia în 1715. 73 Vezi nota 39. 74 Termenul "cosmopolitism" (gr. "kosmos" = lume și "po-liteis" = cetate) este folosit pentru a desemna întregul, în acest caz unitatea Europei, trecînd peste granițele politice existente în Evul Mediu. 75 "Despotism luminat" (gr. "despotes" = maestru; lat. "lumen" = lumina). Despotul este suveranul ce guvernează arbitrar; în secolul al XVIII-lea însă, unii suverani adoptă filosofia Luminilor pentru a-și spori popularitatea și a-și consolida puterea. 76 "Francmasoneria" este o societate secretă
by ADRIAN NICOLESCU [Corola-publishinghouse/Science/963_a_2471]
-
tată să fie ucis, deoarece i-a succedat la tron, să recurgă la un gest de mare curaj, acela de a-și otrăvi soțul aflat pe patul de suferință, dar care mai găsea încă resurse să-și dezvăluie cruzimea și despotismul. Doamna țării, înlăturându-și soțul, face și un gest patriotic, readucând țării liniștea de care avea nevoie după domnia însetată de sânge a lui Lăpușneanu. în perioada marilor clasici, găsim în literatura noastră alte imagini emblematice ale mamei. Impresionează, prin
Femeia în viziunea creştină by pr. Ioan Cârciuleanu () [Corola-publishinghouse/Science/1163_a_1936]
-
colective care se exercită prin forță, care sînt forță nudă. La începutul secolului al XIX-lea, Benjamin Constant denunțase deja concepția rousseauistă privind voința generală nelimitată. Echivalentă cu o suveranitate absolută obiectivată politic, ea condusese Revoluția franceză la Teroare, girase despotismul napoleonian. Reluînd termenii lui Constant, recunoașterea abstractă a suveranității poporului, triumfînd ca teorie, putuse deveni, în aplicațiile sale, o calamitate. în modernitatea tîrzie, formele de putere nu mai sînt admise ca transcendențe seculare, dar e adevărat că ele și-au
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1740]
-
gândit ca o mai mare justiție socială, ea ar însemna o nouă ordine a rangurilor, mai arbitrară și mai greu de eludat decât oricare alta; conștientizarea faptului că în locul mai marii libertăți promise, ea ar duce la apariția unui nou despotism"1223. În legătură cu primul factor invocat de Hayek, trebuie să spunem că socialismul, deși și-a propus, nu a reușit să câștige competiția economică cu lumea capitalistă. Omul dezvoltă în mod natural un nivel al moralei în concordanță cu complexitatea în
Feţele monedei: o dezbatere despre universalitatea banului by Dorel Dumitru Chiriţescu [Corola-publishinghouse/Administrative/1442_a_2684]
-
informații privind vârsta, originea socială, profesiunea, apartenența politică (în trecut și astăzi) "și eventualele studii". Clar: originea esențială; studiile eventuale. Lucian Dumbravă împarte istoria acestui deceniu scriitoricesc ieșean în două perioade distincte. Prima: perioada directivelor dictatoriale exclusiviste, ideologice, politice, administrative. Despotismul "domniei" lui Mihai Novicov et co. "Reacțiunea" cvasi-permanentă a grupării scriitoricești de la Iași, fățișă ori numai sugestivă. A doua: perioada emancipării, nu ocazionale, ci neîntrerupte, curajoase, subtile, de sub tutela uniformizatoare, abuzivă. Concepțiile novicoviene, strâmte, bolșevice, criticate deschis. Dogmatismul "antidogmatic" rămâne
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
din Europa, căci atunci războaiele ar fi mai rare. Va fi ușor să li se arate cât de fals este acest argument, observând că poziția lor, orice inconvenient ar înfățișa ea astăzi, este preferabilă aceleia la care i-ar reduce despotismul rusesc, care nu ar mai avea nimic de cruțat. Interesul sultanului îl silește la mari considerațiuni față de ei; acel al rușilor ar fi, dimpotrivă, să-i zdrobească spre a se mântui de grijile ce creditul lor trebuie să inspire unor
Acţiunea politicii ruse în Ţările Române povestită de organele oficiale franceze by Radu ROSETTI () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101003_a_102295]
-
superputere comunistă; a treia, de la o superputere în declin la o nouă entitate a cărei natură este încă în proces de definire. Creatorul primei tranziții a fost Petru cel Mare, un țar al secolului al XVIII-lea care a combinat despotismul cu admirația pentru tot ce este european. La reîntoarcerea lui din primul tur continental, a tăiat personal bărbile nobililor care îl slujeau și a ordonat înlocuirea căciulilor conice și a mantalelor lungi cu îmbrăcămintea occidentală. Pentru a simboliza noua Rusie
by MADELEINE ALBRIGHT [Corola-publishinghouse/Administrative/999_a_2507]
-
sa, este una eliberatoare, aceea de a fi o școală a libertății. Despre tiranie și alte neînțelegeri Adela Cîmpean Secolul al XVIII-lea este de obicei recunoscut ca fiind momentul ieșirii tiraniei din scena istoriei și a rudei ei apropiate, despotismul. Abia secolul al XIX-lea aduce cu sine o nouă vitalitate reflecțiilor despre tiranie, o dată cu o nouă terminologie specifică determinată de epoca revoluțiilor și a constituțiilor și anume: terorism, dictatură și totalitarism. Deși orice cercetare atentă este obligată să observe
[Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
procustiană, angajată ideologic, de forțare a asemănărilor. Acceptând, măcar ipotetic pentru început, tirania ca fiind „matricea” guvernărilor rele și, respectiv, ca fiind cea care se ascunde sub toate denumirile de forme politice decăzute (absolutism, autocrație, autoritarism, cezarism, rațiune de stat, despotism, dictatură, totalitarism etc.), aceasta ar deveni o categorie istoriografică, un modul de cercetare, formă de bază a guvernărilor contemporane privatoare de libertate, iar secolul XX ar deveni astfel caracterizat de tirania totalitară. În „vulgata” teoriei totalitarismului, mai ales prin textele
[Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
care oferă explicația acestui vocabular variat în folosirea sinonimelor cuvântului „tiranie”: de exemplu, pentru grecii antici, cuvântul „despot” intrase deja în concurență cu cel de „tiran”, Tacitus vorbea de dominatio, Machiavelli face o analiză a „tiraniilor princiare”, Montesquieu introduce cuvântul „despotism” în discursul politic european, Tocqueville folosește termenii de opresiune și servitute, Marx proferează împotriva „despotismului capitalului”, ș.a.m.d. Termenii de tiranie, despotism și dictatură sunt însă „sinonime virtuale” și orice cercetare lipsită de prejudecăți și pasiuni nejustificabile trebuie să
[Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
antici, cuvântul „despot” intrase deja în concurență cu cel de „tiran”, Tacitus vorbea de dominatio, Machiavelli face o analiză a „tiraniilor princiare”, Montesquieu introduce cuvântul „despotism” în discursul politic european, Tocqueville folosește termenii de opresiune și servitute, Marx proferează împotriva „despotismului capitalului”, ș.a.m.d. Termenii de tiranie, despotism și dictatură sunt însă „sinonime virtuale” și orice cercetare lipsită de prejudecăți și pasiuni nejustificabile trebuie să recunoască că tirania a fost și rămâne o problemă persistentă și că variațiile ei din
[Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
cel de „tiran”, Tacitus vorbea de dominatio, Machiavelli face o analiză a „tiraniilor princiare”, Montesquieu introduce cuvântul „despotism” în discursul politic european, Tocqueville folosește termenii de opresiune și servitute, Marx proferează împotriva „despotismului capitalului”, ș.a.m.d. Termenii de tiranie, despotism și dictatură sunt însă „sinonime virtuale” și orice cercetare lipsită de prejudecăți și pasiuni nejustificabile trebuie să recunoască că tirania a fost și rămâne o problemă persistentă și că variațiile ei din secolul XX nu sunt atât de diferite calitativ
[Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
o problemă persistentă și că variațiile ei din secolul XX nu sunt atât de diferite calitativ încât să nu fie recunoscute ca doar o altă manifestare, în mod evident evoluată, având în vedere că totalitarismul este o tiranie și un despotism al epocii democrației de masă. Astfel, reintroducerea cuvântului „tiranie” în terminologia politică a secolului XXI, cu condiția să îi cunoaștem istoria și dezvoltarea și să știm cum putem să adaptăm lecțiile ei la problemele prezente, ar avea avantajul esențial de
[Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]