608 matches
-
nu sunt de față" (Simone Weil, Greutatea și harul, ed. cit., pp. 178, 81). 14 Despre neînserata iubire (PD), p. 227. 15 Prima oară (E), p. 106. 16 Alb, veșmântul (PD), p. 252. "A te goli de lume. A te despuia de domnia imaginară asupra lumii" (Simone Weil, op. cit., p. 49). 17 Balada splendorii (E); Athanatos (E), pp. 120, 158. În "adiere de vânt lin și acolo va fi Domnul" (3 Regi 19, 12). 18 Despre poezie (E), p. 146. 19
[Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
mai rău, într-o revistă proprie, unde se tot fotografiază, se autoslăvește cu chitarozii lui, cântând din zdrâng în fața reflectoarelor, tot de el ! Petrache Lupu din Maglavit a fost un dulce copil. În cenaclul său nasc fecioarele și băieții se despoaie, uitându-și prezervativele printre scaune, bătrânii se vindecă de trânji instantaneu și umblă ca milogul din Capernaum. Mântuitorul tineretului strânge toată pleava bacantelor în tribune sub faldurile tricolorului, mai vâră câte o strâmbă, ca să fie, să se găsească la o
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
și fără a ține cont de cel mai elementar adevăr istoric, că după toate acestea, sufletul meu va mai suferi o lovitură inumană, dată chiar de ierarhia Bisericii Ortodoxe Române și de frații mei preoți. Ei au socotit să mă despoaie printr-un decret de caterisire de harul preoției pe care nu ei mi l-au dat, ci un mare arhiereu care acum a murit și care ar fi fost singurul în drept să mă oprească de la funcțiile mele sacerdotale, căci
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
început dărâmarea bisericii Văcărești, am încercat să o mai văd pentru ultima oară. Păzită ca pe vremea în care în incinta închisorii slujea drept depozit, biserica, în care stilul brâncovenesc, chiar după moartea sângeroasă a domnitorului, își atingea plenitudinea, era despuiată de onoare, de coroana ei. În zăpada murdară a curții zăcea catapeteasma! Doborâtă, crucea mai strălucea pe alocuri de vechea ei poleială. Turlele erau desfăcute și zidurile se înălțau golașe spre cerul vânăt. Era într-o zi de iarnă. De
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
a fi, semn, acesta, de radicalizare în timp a aceluiași fond sufletesc. În Efebia și Spălându-mi ciorapii (1994), sunt tatonate teritoriile fragilității adolescentine, se exploatează liric nevoia de sprijin în logica sentimentelor. Gestul cotidian este înregistrat în proiecție existențială, despuiat de utilitatea imediată, în favoarea efortului de recuperare a vieții interioare: „M-am trezit plin de transpirație și milă, ca un animal/ șoldurile/mele salivează odată cu ramurile”. Romanul Balamuc sau Pionierii spațiului (1994) aduce o voce autentică de prozator, oarecum din
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286798_a_288127]
-
pentru a lua puterea "surorii sale mai vârstnice", Ereșkigal. Suverană a "Marelui Regat de Deasupra", Inanna aspiră să troneze și asupra Lumii Inferioare. Ea reușește să pătrundă în palatul zeiței Ereșkigal. Dar pe măsură ce trece prin cele Șapte Porți, paznicul o despoaie de veșmintele și însemnele sale. Inanna ajunge, cu desăvârșire goală - adică despuiată de orice "putere" - înaintea surorii sale. Ereșkigal ațintește asupra ei "privirea morții" și "trupul ei înțepeni". La capătul a trei zile, sfetnicul ei devotat, Ninșubur, urmând poruncile pe
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
Regat de Deasupra", Inanna aspiră să troneze și asupra Lumii Inferioare. Ea reușește să pătrundă în palatul zeiței Ereșkigal. Dar pe măsură ce trece prin cele Șapte Porți, paznicul o despoaie de veșmintele și însemnele sale. Inanna ajunge, cu desăvârșire goală - adică despuiată de orice "putere" - înaintea surorii sale. Ereșkigal ațintește asupra ei "privirea morții" și "trupul ei înțepeni". La capătul a trei zile, sfetnicul ei devotat, Ninșubur, urmând poruncile pe care i le dăduse Inanna înaintea plecării, îi înștiințează pe zeii En-lil
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
4) hieros gamos al regelui, cu o hierodulă întruchipând zeița; 5) hotărârea destinelor de către zei. Prima secvență a acestui scenariu mitico-ritual - umilirea regelui și captivitatea lui Marduk - semnalează regresiunea lumii spre haosul precosmogonic. În sanctuarul lui Marduk, marele preot îl despuia pe rege de însemnele sale (sceptrul, inelul, paloșul și coroana) și îl lovea peste față. Apoi, în genunchi, regele pronunța o declarație de nevinovăție: "N-am păcătuit, o, Doamne al țărilor, n-am fost lipsit de grijă față de divinitatea ta
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
nimeni". "Răufăcătorul este 48 Ne putem întreba de ce n-a mâncat-o pe loc, dar Ghilgameș și-a păstrat-o pentru mai târziu; cf. A. Heidel, op. Cit., p. 92, n. 211. 49 E vorba de o temă folclorică bine cunoscută: despuindu-se de pielea sa cea veche, șarpele își înnoiește viața. 50 Tableta XII, redactată în sumeriană, a fost adăugata mai târziu; întâmplările relatate nu au raporturi directe cu narațiunea pe care am rezumat-o. 51 "A Pessimistic Dialogue between Mașter
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
o schimbare de ordin interior. Anumiți demnitari, cel puțin, își pun întrebări asupra responsabilității lor în catastrofă și nu șovăie să se recunoască vinovați. Un anume Ipu-wer se prezintă în fața faraonului pentru a-i raporta proporțiile dezastrului. "Iată, țara este despuiată de regalitate de către câțiva indivizi iresponsabili! Iată, oamenii se răzvrătesc împotriva Uraeus-ului regal! Care a pacificat cele Două Țări. Reședința regală poate fi rasă într-o oră!" Provinciile și templele nu mai plătesc taxele din pricina războiului civil. Mormintele Piramidelor au
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
nu fa răul", în loc de a ridica un monument de piatră "acționează astfel încât monumentul tău să dureze prin dragostea pentru tine". "Iubește întreaga lume!" Căci zeii prețuiesc dreptatea mai mult decât ofrandele. "Consolează-1 pe cel care plânge; nu urgisi văduva. Nu despuia pe nimeni de averea tatălui său. Nu pedepsi pe nedrept. Nu ucide!"43 Un anumit vandalism îi consternase întotdeauna pe egipteni: oamenii distrugeau mormintele strămoșilor, azvârleau trupurile și răpeau pietre pentru propriile lor morminte. Așa cum arăta Ipu-wer: "numeroși morți sunt
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
sus-zisa reședință vor fi gentilomi spanioli, precum și cei veniți din alte țări și aflați în trecere prin Spanii, precum și viitorii noștri favoriți! FLORENTINO Dată astăzi, 14 decembrie, Anno Domini 1249 12 decembrie 1950 Mă contemplu la microscop: egoismul meu e despuiat și mi se pare enorm, stupid și de nevindecat... Iar pe deasupra - zadarnic! Este exagerat ceea ce spun, dar în clipa de față sunt incapabil să mai văd altceva în mine! Toată această delăsare, această inerție, oboseală, indiferență și lene... Din ce în ce mai decepționant
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
efort serios pentru a respecta această promi siune. Aveam atâtea lucruri să spun, atâtea lucruri să-mi lămuresc și, cu toate acestea, nu mai știu cum s-o fac... Săptămâna aceasta, încă o dată, Omul mi-a apărut într-atât de despuiat de orice importanță, într-atât de puțin în gesturile, gândurile și simțămintele sale, încât mi se părea zadarnic a încerca să pun rânduială în această grămadă mocirlită pe care obișnuim s-o numim în chip pompos „pasiunile omenești“... Mă simt
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
din pură curiozitate, cum definiți o lume în care Constanța Crăciun, personaj notoriu în epocă, decidea elimi narea cuvântului „Crăciun“ din cărți? A.R. Era, bineînțeles, o lume descrăciunizată. Într-un cuvânt, nu în două. Adică o lume cenușiu-comu nistă, despuiată de mituri, de parfumul tradițiilor, de magia basmului, de farmecul inocenței copilăriei. O lume în care jovialul, generosul și rubicondul Moș Crăciun se metamorfozase în principialul, anostul și dogmaticul Moș Gerilă. În nopțile de sărbători, se trimiteau activiști care să
Toamna decanei: convorbiri cu Antoaneta Ralian by Radu Paraschivescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/592_a_1297]
-
primul om căruia i-a dezvăluit hotărârea sa, deoarece până atunci nu spusese nimic nici unui duhovnic. 18. În ajunul sărbătorii Stăpânei noastre din martie, după căderea nopții, în anul 1522, se duse și căută în mare taină un sărac, și despuindu-se de toate veșmintele sale i le dădu, iar el se îmbrăcă cu mult dorita sa haină. Apoi merse și îngenunche înaintea altarului Stăpânei noastre 3 și, cu toiagul de pelerin în mână, veghe toată noaptea, stând când în genunchi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
ani ce nu mai are dorințe pământene, nu mai este posedat de ambiții de devenire. El își dă seama că nu mai are mult de staționat printre cei vii și că îi va părăsi exact așa cum a și venit: adică despuiat de orice bunuri materiale, oricât de scumpe i s-au părut la un moment dat. Înțelegând toate acestea, un astfel de bătrân a devenit un înțelept. Un înțelept neînțeles de cei din jur, stăpâniți în continuare de demonii posesiunilor și
Nevăzutele cărări by FLORIN MEȘCA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91862_a_93220]
-
și mai modestă: a Șoricelului. În trecere, toată lumea atingea micuțul transportor al nobilului rege-copil. În stânga și în dreapta acestui drum ce conducea spre curățenie, pe jos, oameni în meditație. La altar oficia un om - nu știu cum să-l numesc, ca să nu greșesc - despuiat până la brâu. Acesta primea din mâinile credincioșilor florile și dulciurile aduse drept ofrandă. Atunci mi-am dat seama că noi intrasem cu mâinile goale. Stânjenit, m-am uitat în jur și am observat că toată lumea avea câte ceva de oferit. L-
Nevăzutele cărări by FLORIN MEȘCA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91862_a_93220]
-
înseamnă că a uitat cum i-a ridicat Mântuitorul nostru demnitatea preoțească la maximum, în ziua înjosirii Sale de pe Calvar. „Astăzi mai mult ca niciodată - scria revista Sacerdoti adoratori (Preoți adoratori) - e nevoie de preoți care să știe să se despoaie de sine, să fie capabili să ajungă până la trăirea respingătoare a unui număr imens de săraci deziluzionați și înșelați de maxime perverse, înzorzonate de libertate și de revendicări. Preotul trebuie să iasă din parohie și să meargă în căutarea atâtor
Apostolica vivendi forma. Meditaţii pentru preoţi şi persoane consacrate by Giovanni Calabria () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100984_a_102276]
-
Munte, ci, în primul rând, este faptul istoric al «Cuvântului care s-a făcut trup» pentru noi oamenii și pentru mântuirea noastră (In 1,14); totul s-a desfășurat în jurul faptului istoric; aș putea să spun că, dacă ipotetic, ați despuia Evanghelia de partea didactică și ați lăsa faptul istoric al lui Cristos în Întrupare, în Viața, Pătimirea și Învierea Sa, Evanghelia ar fi la fel de egală și, în acea mare realitate, ar purta în sine, ca o consecință logică, toate cuvintele
Apostolica vivendi forma. Meditaţii pentru preoţi şi persoane consacrate by Giovanni Calabria () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100984_a_102276]
-
instrumente ale mântuirii noastre? Oh! da: Dacă cineva nu-l iubește pe Domnul, să fie anatema!» (1Cor 16,22). 104. Cea mai mare șansă de mântuire a omenirii din toate timpurile Erau acele vremuri în care o erezie diabolică îl despuia pe Dumnezeu de dulcea Sa paternitate, pentru a-L transforme într-un stăpân autoritar, iar Isus intervenea să-I revendice adevărul și drepturile iubirii Sale. Începeau să apară la orizont alte curente de gândire, care aveau să introducă în viața
Apostolica vivendi forma. Meditaţii pentru preoţi şi persoane consacrate by Giovanni Calabria () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100984_a_102276]
-
pe care i-o atribuie lumea. Să ne încredem în Providența divină. 7) Sentire cum Ecclesia Catholica - și să-i trăim catolicitatea, dezlegându-ne de orice prejudecată particularistă și nu numai, ba chiar slujind pentru cauza sufletelor și a binelui, despuiați de orice spirit al închiderilor egoiste, în contrast cu marea poruncă a unității sufletelor și ale inimilor pe care Domnul ne-o cere. 8) Să promovăm fraternitatea dintre popoare, în marele concept al paternității comune a lui Dumnezeu și a Răscumpărării; să
Apostolica vivendi forma. Meditaţii pentru preoţi şi persoane consacrate by Giovanni Calabria () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100984_a_102276]
-
atât de intensă. Am înțeles că veșmintele noastre sunt doar un obstacol, o piedică ce ne refuză contactul direct cu elementele naturii, izvor de vitalitate indispensabilă. Niciodată nu mi-am dat seama, ca acum, cât e de important să te despoi de povara civilizației și să renunți la perversiunea rafinamentelor. Când calc, nud, pe plaja asta însorită și simt uniunea dintre trupul meu și firea care mă înconjoară, le sunt nespus de recunoscător soarelui, vântului, prafului, verdelui frunzelor, albastrului cerului și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
emoție nouă, senzuală, elementară și obscură, resimțită chiar În paginile memorialu lui; „cubismul“, În sfârșit, avea să dezlănțuie cumplitele sale ravagii printre câțiva pictori, sculptori, dar, mai ales, printre arhitecții noștri, care, Încurajați de tehnica sumară a betonului armat, au despuiat Bucureștii noștri, acest oraș al grădinilor, de orice farmec propriu locului și climatului, ba insinuându se chiar, cu mobilierul „cubistic“, până și În locuințele cele mai modeste, Încă cu igrasie, fără baie, fără electricitate, cu bucătă ria și privata din
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
permanent al scrisorilor lăsate de oamenii veacului al XVII-lea și al XVIII-lea (Saint-Évremond, Voltaire, Vauvenargues, Di derot), admirabila artă epistolară pier dută În zilele noastre din neastâmpărul și automatismul funcțiilor noastre pe toate planurile vieții - triumf al omului despuiat de orice personalitate. Cea dintâi manifestare a lui Emanoil Bucuța În public, În ciclul conferințelor Ideii Europene din toamna lui 1922, când a vorbit despre Papini, necunoscut pe atunci decât numai câtorva dintre cei prea puținii noștri cititori de literatură
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
porumbei la tavă pe orez și roșii, În odăița din fund, cu tavanul jos, În care ne Înghesuiam În compania neuitată a câtorva prieteni și a metreselor noastre tinere, frumoase și ispititoare, venite aci cu sânii și spatele lor mândru despuiat până la noadă, ca pregătite pentru balul, din aceeași seară, al țiganilor, al lăutarilor sau al măcelarilor, de la Liedertafel, de la Oppler, de la Roxy, unde eram nelipsiți În fiecare an; eu simțindu-mă, ce să vă spun, tare bine Într-o ase
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]