1,668 matches
-
captivanta povestire a părintelui meu, am citit documente despre asasinarea lui Vasile Blidaru, am constatat că versiunea lui se deosebea cu un singur amănunt de cea a unui martor ocular, un securist ce participase la operațiune și care s-a destăinuit În Informația zilei din Satu Mare: beculețul de la gura de sus a hornului era Înlocuit de o sonerie activată Într-o ascunzătoare a comandoului. Înclin să cred că au fost declanșate ambele semnale. Vasile Blidaru a fost un machisard anticomunist, deci
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
el să mă rețină locului. Și, În fața acelui semn evident al sorții care nu lucra cu noi și pentru noi, a pus stăpînire pe el o amintire pe care, Întrezărind În ea tot jocurile destinului, a ținut să mi-o destăinuie și mie, nepotul lui de zece ani cu luminile În scăpătare. Era, mi-a spus, În 1940, la vreo lună de cînd ungurii intraseră În Ardeal. Noile autorități l-au chemat la Sătmar, la un centru de recrutare unde se
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
Evanghelia lui Filip. În cea dintâi, Maria Magdalena îi încurajează pe apostolii îngroziți de perspectiva evanghelizării păgânilor 19, care nu-i vor cruța: dacă Isus Însuși n-a scăpat viu, cum vor scăpa ei? La rugămintea lui Petru, ea le destăinuie convorbirile secrete cu Isus. Din păcate, numai primul răspuns ni s-a păstrat, o bună parte din manuscris fiind distrusă. Maria Magdalena Îl întreabă pe Isus cum se percep viziunile, cu sufletul (psyche) sau cu duhul (pneuma)? Isus îi răspunde
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
n-a fost mincinoasă, ci cât se poate de autentică. Iuda L-a iubit realmente pe Isus, așa cum Acesta și-a iubit realmente „trezorierul”. În 20,17, Matei scrie că Isus i-a luat deoparte pe „cei doisprezece” ca să le destăinuie în secret ce I se va întâmpla în Ierusalim. Iuda se afla deci printre ei, martor al acestei „spovedanii” premonitorii. La fel în cazul scenei provocate de mama fiilor lui Zebedeu: Iuda face parte din grupul celor „zece apostoli revoltați
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
și eu pe la ei... Mă descurc chiar foarte bine!... Grigore Gospodin îl ascultă cu atenție și dădu de câteva ori din cap în semn că pricepuse, dar pe chipul său rotofei, rumen și viclean se citea neîncrederea. Atunci Stelian îi destăinui că avea de gând să vândă casa și să se mute la oraș. Țăranul rămase o clipă fără grai. Cum, de ce să vinzi dumneata, cuscre, casa și să pleci de-aici?! sări el de pe scaun, aproape revoltat. Nu se merită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
nou urmate de tăcere. Hm, într-adevăr foarte ciudat! rosti Stelian, negăsind pentru moment ceva mai bun de spus. În fața lui, de cealaltă parte a mesei, Mitică al lui Caloianu tăcea tulburat. Apoi limba i se dezlegă și țăranul îi destăinui că în ultima vreme Culae al său avusese iarăși niște purtări mai ciudate decât de obicei... Pe la sfârșitul iernii parcă nu mai avusese răbdare să stea locului, umbla de colo până colo bălmăjind în legea lui, iar uneori se apuca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
Bine, dar dumneata ai putea să-i ceri lui Aronică să intervină în favoarea lor... Doar este fiul dumitale! interveni Stelian, nedumerit că lui Mișu Leibovici nu-i trecuse prin cap această idee salvatoare. Ceasornicarul oftă, clătinând din cap, și îi destăinui atunci că Aronică nu le mai putea fi de nici un folos, pentru simplul și bunul motiv că, după căderea Anei Pauker, fusese și el dat afară din serviciul său de la Securitate... Nu mai era nici colonel și nici măcar angajat al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
am venit aici ca să mă plâng de ceva... Vicepreședintele îl măsură cu o privire iscoditoare și zâmbi. Ba puteți să vă plângeți, domnule Teodorescu, de ce nu?... glăsui el. Doar suntem prieteni!... Se întrerupse ca să își aprindă o țigară, apoi îi destăinui că directorul școlii încă mai spera să-i cumpere casa și că era cam supărat că lucrurile fuseseră lăsate baltă. Da, e adevărat că am discutat mai demult cu domnul Anton despre casă, dar nu ne-am putut înțelege în privința
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
piața Obor. Deodată însă veselia aceasta îl părăsi și, uitându-se grijuliu în jur, omul se aplecă peste masă spre ginerele său, cu un aer grav și misterios. Eu, ginere, mi-am făcut niște socoteli..., se apucă el să-i destăinuiască lucrul care se pare că-i stătuse pe inimă și pe limbă, glăsuind în șoaptă, de parcă prin preajmă un dușman nevăzut ar fi stat să-i asculte. Uite cum vine tărășenia... Eu mă gândesc mă bate gândul, de! să cumpăr
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
gătit cu gaz în foarte bună stare. Bucuros de vizită, Virgil îi luă din mână mașina de gătit și o porniră amândoi pe șosea înainte. Nici că se putea nimeri mai bine mașina asta! o asigură el vesel și îi destăinui ceea ce maica încă nu știa: că el și Mariana așteptau al doilea copil. Dumnezeu să v-ajute! se închină maica cu evlavie, oprindu-se o clipă din mers. Uite că v-a dat doi copii, așa cum ați vrut voi... Așa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
o bucată de drum în tăcere. Fata ridică din umeri. Habar n-am, zise ea. În felul ei de-a fi era ceva foarte feminin și foarte natural. Sunt și eu nouă pe-aici, de-abia îmi fac inițierea, îi destăinui, strângându-și la piept, cu un gest instinctiv, gentuța cu cărți. Și eu sunt nou pe-aici, spuse Victor, silindu-se să-și potrivească pașii după ai fetei și având grijă s-o țină pe partea dinspre stradă a trotuarului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
ca tânăr abia trecut de treizeci de ani și plecase ca bărbat matur, cu fire de păr albit pe la tâmple. Cu părere de rău se despărțise de colegii săi de serviciu și de șeful Vlădulescu, care, între patru ochi, îi destăinuise că, dacă nu i-ar fi înțeles atât de bine situația, nu i-ar fi dat niciodată voie să se transfere. Rău îi păruse și după badea Panciu, un om de omenie, în casa căruia trăise nestingherit cu familia, simțindu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
dacă nu ar fi fost desprinsă din realitatea acelor timpuri. "Familia ei" și "la ea acasă" nu erau decât niște cuvinte, erau un fel de a spune. Cu un glas calm și preocupată să nu omită nimic important, Felicia îi destăinui mai întâi faptul că pe ea nu o chema, în realitate, Măgureanu, așa cum, cu îndreptățită ezitare, îi spusese atunci când se cunoscuseră și așa cum figura în actele cu care se înscrisese la universitate, și nici măcar nu era din București, după cum îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
pe acel om de treabă iar acum o mai face și pe mofturoasa... Al meu zicea că Chelu n-ar fi murit de moarte bună... Că i-ar fi făcut de petrecanie chiar cuconița în persoană când omul ar fi destăinuit câteva pricini de nemulțumire. S-ar putea, vecină! Că prea repede s-a petrecut și prea repede l-au uitat! Iar apoi, de toate ale casei s-a învrednicit Vasile pe care l-a tot încurcat mamă-sa cu alesul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
gheșeft tot ai făcut din întâmplarea asta: a scos taică-tu degeaba cureaua de la pantaloni. Gata cu somnul! La viață!... Dar iar somn, până a doua zi. Brusc am simțit apoi nevoia să devin cobaiul științei viselor. Voiam să mă destăinui, deși încă nu-mi revenisem. Aveam capul plin de vise. Nineta mă aștepta... Știi, am ajuns, nu știu cum, la Polul Nord. Eram îmbrăcat de primăvară și, cum era pustiu peste tot, n-am avut de unde arunca o țoală în plus pe mine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
în grijă de Suzana, dar nu puteam să fac un pas în direcția asta. Mă visam că sun la ușa apartamentului lui Milică, agățat de un buchet de flori, așa cum merge un novice la maestru, că-l rog să-mi destăinuiască secretul acelei "floricele" milica sublimă, îi ziceam eu pe care niciodată n-o puteam imita, dar nu-mi puteam duce niciodată visul pe tărâmul realității. Visasem cândva să-mi cumpere mama o jucărie din vitrina unui magazin de pe Calea Victoriei: un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
târziu. Și continua să scormonească colbul așa cum gândurile îi scormoneau în cap pentru a găsi o ieșire din acest închis al singurătății. Ideea lui că prieteniile se fac din interes nu am înțeles atunci. Repet, eram copil, iar omul își destăinuia necazul unuia ca mine pentru că îl ascultam și nu pentru că aș fi înțeles ceva. În mine găsea oaza de liniște de care avea mare nevoie și pe care o căuta precum este căutată apa în deșert. Într-o zi, când
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
iubirii și nădejdii. Când intru într-un cimitir, mi se pare că am intrat, într-un oraș de morți, a cărei lume e rece, tainică și pustie. Citesc cu nesaț rugăciunile scrise pe crucile și soclurile fiecărui mormânt, unde se destăinuiesc cele din urmă dorințe ale celui ce a murit și mă cuprinde un fior de groază și milă. În fața crucii, care-i amintește lupta cu viața și-ți descoperă un ideal mare, sublim dar... depărtat, te simți mai mic față de
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
coduri de onoare. Nu era dispus să le Încalce, chiar dacă i-ar fi fost viața În joc, iar asta o știa și Guadalmedina foarte bine. Altădată, când la mijloc fusese numele lui Álvaro de la Marca, fostul soldat refuzase să-l destăinuiască unor terți, cu aceeași stăpânire de sine. În măruntul petic de lume care, În pofida unor destine atât de diferite, era a lor, a amândurora, acestea erau regulile. Iar Guadalmedina nu era nici el dispus să se abată de la ele, nici măcar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
de masă musculară la baza aripilor. Și cum ar fi arătat atunci? îngerii în care Doré credea cu adevărat erau în formă de spirală și așa de mici - aproape invizibili -, că se arătau doar în matematică. Acest lucru l-a destăinuit într-o scrisoare către editorul său elvețian. Doré nu a reușit să termine Noul Ierusalim. Acest lucru la făcut unul din angajații lui. Se vede foarte limpede. Casele din Noul Ierusalim sunt foarte, foarte pătrate și lipsite de suflet, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]
-
chiar în ultimii cinci ani, se corectă zâmbind amicul, și făcu un gest cu mâna prin aer, ci de vreun an și ceva, de când încetase să mai lucreze la ziarul lui Lumânărescu, unde scria niște articole foarte bune. Bart îi destăinui, fără să intre mult în amănunte, cum ajunsese să fie pus pe liber de patronul trustului de presă, cunoscut de toată lumea ca un cal breaz, și ce se întâmplase cu el după aceea. Da, știu, vorbi Doru Ionescu întrerupându-l
KARMA. NOPŢI DE MĂTASE by DANIEL DRAGOMIRESCU MARIA ARDELEANU-APŞAN () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1614_a_2969]
-
cap ar ieși noaptea din casă și s-ar plimba pe străzi? Dar uite că m-am depărtat de povestea cu oglinda și tocmai despre istoria asta vreau să-ți spun totul, pentru că ești singurul om căruia pot să-i destăinuiesc cele ce s-au abătut asupra mea. Doar tu cred că o să înțelegi - cât de cât, măcar - cum stau lucrurile și chiar să mă ajuți în vreun fel. Ce-i pot face Rebelului? (fiindcă așa i-am zis țicnitului din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1901_a_3226]
-
oglinzii și-o să-i privesc înfrângerea clipă de clipă. Voi mânca și voi privi! Aș vrea, de s-ar putea, nici să nu dorm, să-l am înaintea ochilor fără încetare. Îl urăsc așa cum nici nu-ți închipui. (Să-ți destăinui un secret: oglinda din baie am spart-o, crezând că voi sfârși cu el pentru totdeauna.) După atâta chin am și eu dreptul să-l joc cum vreau. Vâjjjjjjjjjj! Iar e vântul, șuieratul fiind acum de nedescris. Astral. E de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1901_a_3226]
-
Covrig Roxana Un fost pușcăriaș, închis pentru furt din magazin, s-a destăinuit pe un forum. Cu numele "cel-ce-știe" și cu poza lui Ceușescu la avatar, fostul pușcăriaș a deschis discuția " Vreți să știți cum e viața în penitenciar? Vă spun eu". "Am convingerea că majoritatea știu doar ce au văzut prin filmele
Destăinuirile unui fost pușcăriaș. "Îți fură din lucruri ca să le vândă pe țigări" by Covrig Roxana () [Corola-journal/Journalistic/80484_a_81809]
-
Cam trăgea curentul în geamie. Muezinul Iusuf, tînăr, tinerel, contractase un reumatismum care îl chinuia noaptea, de viermuia în pat și ofta așteptînd să-i treacă durerile. Nu se ducea la doctor, spera că Profetul îl va ajuta. I-a destăinuit imamului că îl sfredeleau niște dureri prin oase, iar imamul i-a recomandat niște cataplasme cu frunze de aloe, ca expresie a milei lui Allah pentru reumatici. Pe el îl încercau niște fierbințeli, cărora nu le dădea atenție prins în
Trandafirul Profetului by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/7375_a_8700]