1,412 matches
-
Era fața care se potrivea de fapt corpului. Coama făcea valuri peste fața cu nas cârn și mustăți; laba netedă o ținea lejer, dar sigur, ca și când în orice moment leoaica ar putea să-și pună masca pe față, să se destindă și să sară de pe coloană, ușor și agil. Două semne zodiacale, Săgetător și Leu. Mai urmau încă zece. Și după atenția cu care le tratase pe acestea două, procesul avea să fie unul îndelungat. Nu doar figurile erau lucrate excelent
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
ale vieții. De exemplu, a se plimba cu bicicleta era nu numai un exercițiu bun pentru sănătatea oaselor, mușchilor și circulației sangvine, dar și un „nimic“ prin care plasa albastră a nervilor de care depindea bunăstarea organelor corpului său se destindea, legănându-se ca algele pe valurile mării de cobalt. Începuse să descopere frumusețea orașului când se plimba prin Hagaparken și pe potecile cimitirului Norra din Solna. Bicicleta devenise un ritual sacru pentru el, cum fusese altădată pentru cavaleri calul, detronat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
l-am dus ca în transă în colivia lui, apoi am închis portița cu un sentiment de eliberare. În sinea mea mi-am spus că niciodată nu-l voi mai lăsa liber în sufragerie. Treptat, atmosfera din sufragerie s-a destins și oamenii au izbucnit într-un hohot de râs, începând să vorbească între ei - păreau amuzați de spaima trasă de mine și mai ales de sfârșitul fericit. De la această întâmplare s-a semănat în mine sămânța neliniștii - m-am hotărât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
pe acolo. Calistrat se opri chiar pe margine, privind în lungul ei. Mai la deal de ei, la cel mult douăzeci de metri, ascunsă sub buza ravenei stătea vâlva. Bulgărele de ceață pulsa rar, părând că-i așteaptă. Bătrânul se destinse brusc, în sfârșit o găsiseră. Ai văzut-o? îi șopti el lui Cristian. Cum naiba să n-o văd? Ce face acolo? Ne pândește. Mie mi se pare că se comportă ciudat. Ai observat că mai devreme, pe drum, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
viață bogată și Închinată artelor liberale. Dante avu impresia că era afectat de o durere insuportabilă, ca și când un junghi neașteptat i-ar fi devorat măruntaiele. În momentul acela, Marcello deschise ochii și Îl recunoscu. Ca prin farmec, chipul său se destinse, redevenind cel dintotdeauna. - Ce vânt bun te aduce, priorule? Vii și dumneata În această biserică extraordinară ca să Îi mulțumești lui Dumnezeu? - Nu, mai puțin nobile sunt motivele pentru care am venit. Știam că te pot găsi aici. - Pe mine mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
Arrigo pricepu și stătu locului. Un zâmbet Îi Încreți buzele. - Nu eu am căutat să te ucid. - Cineva a Încercat s-o facă. Iar ochii mei nu te văd decât pe dumneata. Filosoful strânse din buze, apoi trăsăturile sale se destinseră. O lumină șireată Îi ardea În privire. - E adevărat, dar revino la știința dumitale: lumea e plină de lucruri pe care le vedem și nu au corp. Curcubeul care colorează cerul, vântul care umflă pânzele, cântecul care ajunge la inimă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
potrivindu-și-o blajină pe nas, recepționerul mi-a spus că voi doi sunteți aici sus... Ce mai faci, Amory? Amory s-a uitat la Myra, așteptând scandalul, dar n-a urmat nici un scandal. Gura fetei, făcută pungă, s-a destins, Îmbujorarea i-a pălit, iar vocea Myrei era la fel de placidă ca un lac vara cînd i-a răspuns mamei sale: — O, am plecat atât de târziu, mămico, că am zis că-i mai bine... El a auzit jos rafalele de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
necăjiților din Botoșani, să scriu ceva legi, să însemn ceva pentru partidul din care fac parte, să-mi cresc copiii, deși aici Anca a decis deja și rolul meu este oarecum decorativ, să trăiesc și eu, să citesc, să mă destind, să scriu, să fiu eu însumi. Toate astea trebuie să se întâmple zilnic, adică tuturor acestor deziderate trebuie să le acord zilnic ceva timp și nu am deloc sentimentul că duc la bun sfârșit ceva, puzzle-ul meu este încă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2164_a_3489]
-
demonstreze vehemență. Lucrurile vin către ea și uneori ea le spune: și mâine e o zi, iar alteori le acceptă. După cum are chef. Rainer spune că e bine să se arate dură, numai în brațele lui are voie să se destindă și să fie și ea o dată slabă. Ca să comită câteva infracțiuni, Sophie trebuie mai întâi stimulată serios, fiindcă din proprie inițiativă nu consideră că e necesar să se obosească într‑atât. Nici nu e frumos să rămâi treaz noaptea și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
vrea să răstoarne cu totul alte lucruri, pentru că și lucrurile pe care le posedă sunt cu totul altele. Rainer - care n‑a fost invitat, dar care a făcut investigații și a aflat totul, punând întrebări iscusite - intră în cafenea, face destins cu mâna în toate direcțiile, dar nimeni nu‑i răspunde, și începe, la rândul său, să vorbească despre infracțiuni. O fi molipsitor. Despre dragostea lui pentru Sophie nu vrea să vorbească cu Hans ăsta de față. Experiența fărădelegii te maturizează
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
va dirija totul de la cafenea, repezindu‑se întruna la telefon, cu emoție, dar și cu siguranța unei profesioniste. Va spune că are întâlnire cu Sophie la ceai. Supunerea șade înăuntrul Sophiei ca un arc spiralat care se încordează și se destinde fără durere. Ca un animal frumos și sprinten pe care‑l îndemni cu pintenii fără să‑i faci vreun rău sau să‑l distrugi. Hans o să rămână la Viena și o să meargă mai des cu bicicleta la Gänsehäufel ca să le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
să-și Întrerupă puțin povestea și am căutat o scuză ca să părăsesc Încăperea. Camera era dotată și cu telefon, și cu toaletă. — Mă scuzați, aș putea să merg sa-mi iau niște țigări de la recepție și să fumez, ca să mă destind puțin? Asta a fost singura scuză care mi-a venit În minte. — Vă rog, spuse ea Îndreptându-și ținuta. Dar să vă Întoarceți neapărat! Când am ieșit din cameră, m-a cuprins amețeala; aerul avea parcă o altă densitate. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
post mâine dimineață la 6. Întrebări? Bruno scutură din cap. — Vrei să o sun eu pe nevastă-ta? — Nu, mersi. Katia s-a obișnuit de mult cu orele mele ciudate, Bernie. Și oricum, dacă nu sunt eu acolo, se mai destinde atmosfera. Am mai avut o ceartă cu Heinrich, fiu-meu, când m-am întors de la Zoo. — De data asta care-a mai fost baiul? — S-a dus pur și simplu și s-a înscris în brigada motorizată a Tineretului Hitlerist
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
-a-mpietrit. Și-n vreme ce c-un gest de renunțare Atâtea stânci expiră-n vijelie, Șuvoiul apei neîncăpătoare, - Șerpuitoare formă veșnic vie - Prin necuprinsa zărilor câmpie Se-ndreaptă către mări odihnitoare... COPACUL Hipnotizat de-adînca și limpedea lumină A bolților destinse deasupra lui, ar vrea Să sfarăme zenitul și-nnebunit să bea Prin mii de crengi crispate, licoarea opalină. Nici vălurile nopții, nici umeda perdea De nouri, nu-i gonește imaginea senină: De-un strălucit albastru viziunea lui e plină, Oricât
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
o să se-așeze, de pe-acum În dantelări de fine salbe, Pe tufă umedă, pe drum. Un cinic puf au nins scaieții... Și totuși, iată-mă venit În fața toamnei și-a tristeții Cu gândul iarăși ispitit, 76 De-avîntul surd care destinde Tot mai departe largu-i zbor Deasupra zărilor murinde, A sumbrei văi, a tuturor. II De-a lungul tristelor răzoare Pe care vântul grămădi Atâtea crengi rătăcitoare, Mângâietoare vei veni? Din golul toamnei vei renaște Iubirii mele, vis fugar, Și însetatul
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
să-nnod întruna - inel lângă inel - Din sfoară, mreji; și vârșii, din salcie tăiată. Și totuși cât de dornic eram să-i fiu aproape Să-nclin spre el urechea trudindu-mă să prind Ce hohotiri trufașe îl pleacă și-l destind Când viforul în trâmbe de-omăt vrea să-l îngroape. Dar, uite, munci de iarnă te leagă de colibă Și nu-ți dau timp s-adulmeci nici aerul de-afar'; - Necum s-alergi pe drumuri, când viforul hoinar Te-nșfacă dârz
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
Stelian Platon Publicat în: Ediția nr. 1103 din 07 ianuarie 2014 Toate Articolele Autorului Confesiune Mi se năzări așa deodată Să-mi răsucesc cuțitu-adânc în rană, Cam cum ar face un cavaler nipon Abstractizându-și viața demodată. Și-am mers destins din stradă-n stradă, Cu ochii frunzăream absent la case. Un strigăt mi se răsucea în carne Și-n piept mă pârjolea adânc zăpadă. Se-albea decembre. Spre ziua de Crăciun Treceam umil printre pereți de sticlă. Gându-ndepărtat ca
CONFESIUNE de STELIAN PLATON în ediţia nr. 1103 din 07 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/363833_a_365162]
-
ritm, emoție. Subiectul favorit al lui Hâim Savitzky este profund israelian, fie că în centrul compoziției se află peisajul, populat dese ori de pastori cu turme de oi sau cirezi de vaci, marea cu ambarcații pitorești, chibuțnici care ce se destind cântând, oameni în sărbătoare... Nici un subiect desprins din cotidian nu este ocolit, arta să atinge toate aspectele existenței. Care nu sunt tratate dulceag, duios, pașunist, ci viguros, dinamic, uneori cu încărcătură simbolică într-o realitate... modernă. Această explică impactul public
DECANUL DE VÂRSTĂ AL PICTORILOR de DOREL SCHOR în ediţia nr. 923 din 11 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363900_a_365229]
-
Italia după o lipsă mai lungă. Locuiam sigură și cum sosisem pe seară răpusă de oboseală și de frig după călătoria lungă cu autocarul, la sosire am făcut un ceai, am mâncat ceva frugal, apoi m-am întins să-mi destind oasele amorțite de atât stat pe scaunul mașinii. Mă așezasem pe canapeaua din living cu o pătura pe picioare și o carafă cu ceai fierbinte alături pe măsuța jioasă în fața televizorului, cu intenția ca puțin mai târziu după ce mă încălzeam
ICOANA PRIETENIEI NOASTRE(CONTINUARE) de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 2152 din 21 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/362762_a_364091]
-
umilit și dezlănțuit. - Mă doare!, scânci ea neconvingător. - Lasă gura!, i-am spus lovind-o cu dosul palmei. S-a ghemuit brusc, într-o mișcare ciudată. - Dezbracă-te!, am insistat lovind-o din nou. Impactul a făcut-o să se destindă brusc, țâșnind fără veste pe lângă mine, pe ușă spre scările pe care de-abia urcasem. - Mă-tii tăi de curvă!, am mai apucat să rostesc înainte de a mă repezi după ea. - Săriți! Mă omoară!, strigă ea în vacarmul general. Doi
TATUAJUL de GHEORGHE NEAGU în ediţia nr. 2093 din 23 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/362731_a_364060]
-
dând cu ochii de mogâldeața din pat. - Bunico, a venit Mihăiță al tău! Ia scoală să vezi pe cine ți-am adus! Liniștea îi învălui nefirească. Tânărul se aplecă ușor asupra patului și depuse o sărutare șmecherească pe obrazul palid, destins într-un zâmbet straniu. Afară începură să răsune clopoței și strigătele colindătorilor, care acopereau schelălăitul amar al câinelui. Luminița roșcată a candelei mai pâlpâi scurt, de câteva ori, după care se stinse, nu înainte însă de a lumina scurt obrajii
AJUNUL CRĂCIUNULUI de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1440 din 10 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/363279_a_364608]
-
și nesătule se perindau de-a lungul și de-a latul mesei într-o încercare dealtfel inutilă de a prinde ceva ce nu era. Discuțiile aprinse, hohotele de râs și zarva creată, oferi preț de câteva clipe bune o atmosferă destinsă în așteptarea bucatelor și a băuturii. Contradicții în dialog urmate de scurte monologuri, fură completate de aplauze și râsete. O întrebare se născu, după un timp, pe buzele unia dintre cei prezenți: - Pe noi nu ne servește nimeni ? Se lăsă
OSPĂŢUL de BORCHIN OVIDIU în ediţia nr. 1072 din 07 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363309_a_364638]
-
Gigi o masează,o sărută,o mângâie,o strânge-n brațe...Silvica înflorește.. Ochii îi lucesc,respiră sacadat și-i șoptește tremurat: -Ce...bi...ne...e...e. Se lipește tot mai mult de Gigi.Trupul i se încordează și se destinde în zvâcniri repetate.Deodată,sare ca arsă,parcă trezită din acel extaz: -Aoleu,Gigi,cum am uitat? -Ce-ai uitat,mă?sare buimac și Gigi. -Mister Ornic! Teroristul care ne mănâncă zilele. Silvica s-a repezit la șifonier de unde a scos
FRAGMENT 3 DIN NUVELA OMUL DIN VIS de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1376 din 07 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362388_a_363717]
-
să găsească o soluție pentru salvarea lor. Dar Silvica nu mai sforăia.Acum zâmbea radioasă și respira tot mai sacadat.Începu să sufle greu și să geamă,scăpând câte un ”ah!”și icnituri extaziate. După acest zbucium,trupul ei se destinse și se liniști,respirând normal.Gigi nu auzea,nu observa nimic.El se rătăcise în hățișurile problemei pădurilor.Și se tot holba,căutând un luminiș în fundul ecranului.Silvica zâmbea în vis,purtată pe valuri de fericire ce curgea prin Edenul
FRAGMENT 3 DIN NUVELA OMUL DIN VIS de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1376 din 07 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362388_a_363717]
-
este un progres însemnat în psihoterapie și consiliere, un studiu al structurii trăirilor subiective. Un film, cu un subiect relaxant, despre viața liniștită a unei familii de la țară, cu toate ocupațiile de fiecare zi, cu exprimări degajate, lipsite de tensiuni, destind imaginația dând posibilitatea creierului să alunece în lumea imaginarului, unde subiectivismul vieții calme este un miracol terapeutic. În esența ei, NLP desemnează o atitudine de curiozitate, pasiune și dedicare în studiul comportamentului uman și al modalităților de îmbunătățire al lui
DISPENSIA NEUROLINGVISTICĂ de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 219 din 07 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360894_a_362223]