4,169 matches
-
are puterea să ne aducă senin cu picioarele pe pământ. Metafizica detectivului Marlowe respectă principiile de construcție ale cărții Viața, patimile și cântecele lui Leonard Cohen. Un prim capitol teoretic, de departe cel mai interesant al cărții, intitulat chiar Metafizica detectivului Marlowe, este urmat de cronici literare aplicate pentru fiecare dintre romanele lui Chandler. Ultimul capitol este dedicat finalizării de către Robert B. Parker a romanului neterminat Poodle Springs Story și scrierii de către același "urmaș al lui Chandler" a unei continuări a
Cui prodest? by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/8702_a_10027]
-
iar adevărul iese la lumină așa cum cer regulile jocului. Și totuși, centrul de greutate al povestirii se află în altă parte: în țesătura fină de senzații și cuvinte ce însoțesc deplasările aparent haotice ale lui Marlowe. Pornit în căutarea aventurii, detectivul nu e doar un căutător al adevărului, un tehnician rece al jocurilor enigmistice. El este posesorul unei minți dubitative, nutrită din vorbele Ecclesiastului, în stilul căruia comentează deșertăciunile lumii intrate în putrefacție morală" (p. 133). Toate afirmațiile criticului român sunt
Cui prodest? by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/8702_a_10027]
-
diverse perioade ale vieții, studiile critice dedicate romanelor sale și, nu în ultimul rând, lectura foarte atentă a textelor propriu-zise. Citite cu inteligență, comparate în permanență cu alte texte fundamentale din istoria literaturii, romanele avându-l ca personaj pe celebrul detectiv Philip Marlowe sunt mult mai complexe decât par la prima vedere: "ținta la Raymond Chandler trebuie căutată dincolo de obișnuitele scopuri ale romanului polițist - divertismentul și, eventual, încercarea de a reda o lecție de morală. }inta lui e metafizică. Ea vizează
Cui prodest? by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/8702_a_10027]
-
scopuri ale romanului polițist - divertismentul și, eventual, încercarea de a reda o lecție de morală. }inta lui e metafizică. Ea vizează teme abstracte precum singurătatea, deziluzia, zădărnicia, eșecul, urâtul, criza, degenerescența, plictisul, oroarea, alienarea, căderea, opacitatea, revolta, frica. În raport cu ele, detectivul Marlowe e un Ťinvestigatorť al nevăzutelor (s.a.) și nu al aparențelor (s.a.) nemilosului univers tentacular" (p. 27). Analiza lui Mircea Mihăieș nu ocolește nici zonele mai delicate ale creației lui Chandler, cum ar fi acuzele ce i-au fost aduse
Cui prodest? by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/8702_a_10027]
-
aspect, se spune că, pentru a elimina orice malentendu, unele dintre romanele sale scrise în timpul celui de-al Doilea Război Mondial au fost discret retușate, cuvântul "evreu" fiind înlocuit de fiecare dată cu mai inocentul "om"). Una peste alta Metafizica detectivului Marlowe este o analiză cvasiexhaustivă făcută operei unuia dintre cei mai populari autori de la mijlocul secolului XX, Raymond Chandler. Dincolo de nostalgia generată de coperta încărcată de promisiuni îmi este însă destul de dificil să intuiesc target-ul acestui studiu, prea serios pentru
Cui prodest? by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/8702_a_10027]
-
populari autori de la mijlocul secolului XX, Raymond Chandler. Dincolo de nostalgia generată de coperta încărcată de promisiuni îmi este însă destul de dificil să intuiesc target-ul acestui studiu, prea serios pentru cititorii înrăiți de literatură polițistă (cei cu adevărat pasionați de isprăvile detectivului Marlowe) și a priori facil pentru cei care disprețuiesc proza hard-boiled. Chiar dacă din lectura cărții ambele categorii ar avea numai de câștigat
Cui prodest? by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/8702_a_10027]
-
fi indicat această grilă de lectură prin chiar titlul romanului. Altminteri, stilul ironic și autoironic în care personajul-narator (firește, Greuceanu însuși) relatează faptele (cu o lungă tradiție în literatura de gen, de la celebrul Philip Marlowe, al lui Chandler, până la simpaticii detectivi din romanele lui George Arion), excelenta fixare a măștilor contemporane peste chipurile arhetipale ale eroilor de basm (împăratul Roșu este primar, fiica sa are și ea aspirații politice, așa cum se întâmplă și azi cu anumite progenituri ale unor lideri marcanți
Logica basmului în postmodernitate by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/8785_a_10110]
-
citi, ci, pur și simplu, sărăciei. Salariile de mizerie, enorma presiune socială, frustrarea i-a determinat pe profesori să renunțe tocmai la unul din atuurile care le dovedeau superioritatea asupra celor mai bogați, dar cu mai puține "celule cenușii" (vorba detectivului Hercule Poirot). Una peste alta, lucrurile ar putea sta și mai rău. Cu greutățile inerente, cu frustrările inevitabile, se poate spune că în ultimii trei-patru ani s-a câștigat, în domeniul cărții, o bătălie esențială. Dacă vom reuși să scoatem
Cartea ca scut by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/8857_a_10182]
-
reduși la parametrii de funcționare a unui mecanism de făcut sex), avea toate datele unui tip bizar, aerian, imposibil de înțeles. Mai mult decât atât, comparând paginile scrise de autor cu elementele din realitate care le-au inspirat, cei doi detectivi improvizați realizează - din punctul de vedere al maiorului - involuntar un studiu despre condiția scriitorului în lumea contemporană și despre relațiile care se stabilesc între real și imaginar la nivelul unei opere de ficțiune. Modul în care realitatea este transfigurată în
O moarte fictivă by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/9901_a_11226]
-
cruzimii. În acest context, dragostea apare neașteptat, printr-un ricoșeu brutal și tandru în același timp, paradox care întreține arderea interioară a personajelor. Richard își sărută soția în timp ce o ajută să urineze într-o cratiță, adolescenta japoneză se oferă goală detectivului Mamiya, gest disperat al fetei respinse repetat, din start sortit ridicolului. Ińárritu evită cu toate acestea vulgaritatea sau pornografia, evidențiind puterea de semnificație pe care o au actele liminale. De altfel, regizorul privește cu scepticism rezolvarea istoriilor prin- tr-un deznodământ
Babel : istoria lumii în 4 capitole by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/9925_a_11250]
-
poetul enunță: "Cer de septembrie. Starea de sfâșiere,/ aparent nejustificată" și încheie, asemănător: "Dar nu de aici sfâșierea.// Nu de asta duhoarea de aer liber de-afară", înțelegem de ce Gheorghe Crăciun afirma că "Ioan Flora a rămas tot timpul un detectiv al dedesubturilor lucrurilor". Emoția reprezintă elementul care, fără a părea detașat de factualitatea vâscoasă, creează poemul, ambiguitate desăvârșit plăsmuită în Cârciuma cu pitbuli, în care dramatizarea durerii înlocuiește confesiunea. Tragismul și anxietatea formează, de altfel, textura de fond a volumului
Desprinderea de sine by Simona-Grazia Dima () [Corola-journal/Journalistic/8967_a_10292]
-
declanșator nu mai este doar nevoia de a se apăra, ci dorința de a răzbuna o moarte absurdă, de a întoarce agresivitatea asupra agresorului luat pe nepregătite. Rolul este asumat deplin și pentru a complica lucrurile, Sean Mercer (Terrence Howard), detectivul care anchetează cazul criminalului care devine rapid o legendă urbană, îi devine prieten. Este locul în care filmul avea toate șansele să capoteze într-un ridicol imens, transformînd clasicul pistolar cu spirit civic, gen Bruce Willis în Die Hard, din
New York, NewYork... by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/9064_a_10389]
-
ucide pentru că nu poate altfel și în cîteva cazuri lasă o șansă celuilalt. Pînă la ce punct crima reprezintă o terapie de șoc pentru ea este dificil de spus. Finalul însă ne înfățișează ceva mai mult decît un caz izolat. Detectivul Sean îi ia arma și i-o oferă pe-a lui pentru a-l împușca pe ultimul dintre cei trei ucigași ai iubitului ei. Ea îl lichidează pe unul dintre interlopii împotriva căruia justiția se dovedește ineficientă, frontiera între bine
New York, NewYork... by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/9064_a_10389]
-
nu trece din păcate, întotdeauna, și proba actului de justiție. ( În treacăt fie spus, România constituie un exemplu trist al derizoriului actului de justiție, așa că filmul lui Jordan este cum nu se poate mai actual la noi.) Relația dintre acest detectiv și Erica are zonele ei de subliminal, nefericirea constituie premisa unui puternic rapel la interioritate, a unei comunicări profunde, iar această relație, marcată de zone de umbră și de tandrețe mi se pare cea mai reușită realizare a lui Neil
New York, NewYork... by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/9064_a_10389]
-
inaccesibile vulgului, totul în perfect acord cu sensibilitatea protagonistei principale. Cînd ne aflăm într-un loc precum Bancorex, camera evită printr-un unghi privilegiat conatctul cu spațiul limitrof. Excedată de atenția al cărei obiect obosesional a devenit, artista angajează un detectiv, Stan (Constantin Florescu) care nu reușeste să dezlege enigma și este scos din scenă printr-o simplă împușcătură venită de undeva. Constantin Florescu are cea mai bună prestație actoricească din film ceea ce nu este cîtuși de puțin o mare realizare
Îngerul gratuit by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/9086_a_10411]
-
avioane aliate. Și se gândi la mutra lui de bărbat bine, când se auzi deodată salutată din urmă, fără să-l fi văzut, sau simțit, de un tip foarte scund, cu o mustăcioară caraghioasă, frizată parcă, asemeni celei a unui detectiv celebru... Era pilotul. Care se recomandă, după ce o salutase ca un civil nu un ofițer: Volcovăceanu... Ce nume! își spuse ea. Era pe semne de la Volcovici. Ucrainean, poate. Era mai înaltă cel puțin cu un cap decât el. Pe Marșeuză
Marșeuza (2) by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/9334_a_10659]
-
a construcției personajului. Știm foarte puțin despre georgian, orizontul unei alte vieți abia se conturează, vine parcă de nicăieri și dispare în anonimatul creat în jurul său de regizor, care nu spune povestea prezenței sale în Franța. Dialogul dintre el și detectiv ar fi putut fi revelator în acest sens, însă regizorul ratează și acest moment. Filmul pornește cu o serie de stîngăcii, cu această lipsă de informație minimală și esențială în același timp, care nu va fi suplinită niciunde pe parcursul filmului
Și oamenii se împușcă, nu-i așa? by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/9433_a_10758]
-
civilizată, s-ar numi hingher -, o persoană afectivă, sensibilă, un bun soț și tată, adică nimic interesant. Actorul care s-a remarcat printr-o mobilitate împinsă spre burlescul spectacolelor de patomimă, circ și chiar stand up comedy, jucînd personaje precum detectivul Ace Ventura sau The Mask, își relevă posibilitățile histrionice într-un film centrat în jurul unei obsesii: numărul 23. Nu am intenția să ofer măcar un exemplu din multiplele combinații malefice sau doar revelatoare în care acest număr poate intra, Walter
Strigarea numărului 23 by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/9528_a_10853]
-
încetul într-o șaradă monstruoasă pe măsură ce evenimente și referințe precise din existența lui Walter Sparrow converg către o configurație stabilă, dar terifiantă, unde numărul 23 joacă rolul unui cifru. Din momentul începerii lecturii, schizoidia lui Sparrow se amplifică. În carte, detectivul Fingerling cu care se identifică bonomul Walter - în film, personajul este jucat tot de Jim Carrey -, este un dur acompaniat de o femme fatale și încearcă să împiedice o serie de crime și să descifreze misterul numărului 23. În această
Strigarea numărului 23 by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/9528_a_10853]
-
soția lui Walter Sparrow, Agatha (Virginia Madsen) și fiul său Robin (Logan Lerman) care împărtășește gustul de ficțiune al tatălui. Jim Carrey a lestat destul de mult într-un tipar al comicului clownesc, adesea grosier, dar de efect, cu ipostazele sale, detectivul lu' pește, Ace Ventura, Tipul de la cablu sau personajul unui comics, Masca. A ieșit din schemă surprinzător, cu un film deosebit, Eternal Sunshine of the Spotless Mind ( Eterna strălucire a minții neprihănite, 2004 ) al lui Michel Gondry, unde, alături de Kate
Strigarea numărului 23 by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/9528_a_10853]
-
minuțios în personaj un întreg mecanism maniacal-obsesional, un double-bind din care am reținut pasiunea pentru romanul polițist, un fel "sesam deschide-te!" al unei minți neprihănite. Pe măsură ce se strîng datele unui transfer dinspre ficțiune spre realitate, lectura devine investigație, Walter detectiv, ficțiunea prinde corp și iese la plimbare și, deodată, Walter Sparrow se trezește într-o lume de semne, semne care explodează într-o polisemie derutantă, iar el trebuie să învețe să citească "pe dedesubt". Tocmai acest melanj dintre lectura genuină
Strigarea numărului 23 by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/9528_a_10853]
-
semnificație, atunci cînd fiecare detaliu devine o piesă a unui puzzle monstruos, cînd, oriunde întorci privirea, ceva te privește, cînd îți asumi un rol esențial în desfășurarea istoriei, cînd totul ți se întîmplă numai ție etc. Astfel, Sparrow devine întrucîtva detectivul Fingerling, cinic, dur, inteligent cu o amantă trăznet, pe potriva caracterului său violent, pe care o și ucide, și cîinele pe care-l scapă din laț devine un fel de mesager infernal, totul pe potriva ficțiunii. Fingerling reprezintă un fel de mauvaise
Strigarea numărului 23 by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/9528_a_10853]
-
său violent, pe care o și ucide, și cîinele pe care-l scapă din laț devine un fel de mesager infernal, totul pe potriva ficțiunii. Fingerling reprezintă un fel de mauvaise conscience, scoasă la lumină și distribuită într-un rol tare. Detectivul nu are nimic din finețea intelectual-savantă a aristocraticilor Sherlock Homes sau Arsene Lupin, din stîngăcia controlată a histrionicului Colombo, ci este croit dintr-un material dur, neiertător al personajelor tipice pulp-fiction. Deși nu cred că regizorul a avut intenția să
Strigarea numărului 23 by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/9528_a_10853]
-
experienței traumatice, Walter Sparrow redevine banalul ofițer cu controlul animalelor, trebuie să se supună rigorilor legii avînd circumstanțele atenuate pe care le ridică cazul său, își recuperează familia și sănătatea mintală, dar decade din statutul de erou asemeni lui Don Quijote. Detectivul Fingerling moare odată cu numărul 23, în paginile cărții rămase neterminate, așa cum faimosul hidalgo își regăsește liniștea în afara ficțiunii care i-a dat chip aventurii lui. Dincolo de aceste considerații, Schumacher realizează mai mult decît un thriller de excepție, o poveste care
Strigarea numărului 23 by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/9528_a_10853]
-
lumină cu rictusul fixat etern în mintea copilului, imaginația se digitalizează, amintirile din copilărie, cele fictive ale lui Fingerling, desfășoară locuri spec-tra-le, luminate artificial, așa cum hoinărelile detectivistice deschid spații ale minții, interioare încărcate de graffitiuri, în-căperi degradate sau tenebroase etc. Detectivul cîntă la saxofon și, în timp ce își îmbrățișează pasional iubita, deasupra lor cad foi albe, ca textul să meargă mai departe. Nu este astfel și subconștientul, unde ard cu flacără oxiacetilenică amintirile "de neșters", inoxidabile? În fond și la urma urmei
Strigarea numărului 23 by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/9528_a_10853]