283 matches
-
însă, ea se face cu alte scopuri (impuse de dinamica particulară a fiecărui itinerar personal), deci își modifică esențial demersurile. Acest mecanism metodologic 16 înmulțește în chip firesc (acolo unde este posibil adică în sectorul vizării subiectului ca reper noematic) determinațiile coordonatoare și acoperă astfel spațiile vide ale obiectivității interioare (care poate suplini efortul cognitiv prin construcție de sine, însă păstrând proporțiile corespunzătoare unui relativ dezavantaj legat de mijloace). Fenomenul țeserii unei rețele conceptuale peste realitatea internă (care, practicată "supraîncărcat", conduce
Conştiinţa de sine. Eseu despre rolurile multiple ale reflexivităţii by Vlad-Ionuţ Tătaru () [Corola-publishinghouse/Science/929_a_2437]
-
în termenii unicității și ai originalității absolute. Aici comerțul cu esența este de tip constructiv, iar sarcina zidirii propriei personalități aparține în întregime educației ca demers formativ sistematic al unei veșnice condiții a comuniunii sociale, al unei interacțiuni care cultivă determinația esențială doar cu scopul desăvârșirii de sine (corolar pragmatic al unei filosofii democratice moderne a individualității). Unei viziuni a aneantizării de tip existențial, corespondentă unei teoretizări a stării "căzute" a omului contemporan (care îmbracă multe înfățișări doctrinare), i se opune
Conştiinţa de sine. Eseu despre rolurile multiple ale reflexivităţii by Vlad-Ionuţ Tătaru () [Corola-publishinghouse/Science/929_a_2437]
-
autentică re-prezentificare. Acest răgaz acordat cunoașterii și opțiunii permite mântuirea robotului de acțiune, reducând domnia automatismelor și a algoritmilor până la tărâmul limitat al unei eficiențe strict instrumentale. Ridicându-se deasupra unui asemenea angajament iterativ, personalitatea autentică înseamnă autonomie, iar această determinație fundamentală o distinge în noianul inform al colectivității, îi dă statut de exponent al unei valori și o contrapune unui val acaparator al tendințelor unui mediu solicitant. Mai mult, în unghi psihologic, personalitatea înseamnă individuație (unde "individuația coincide cu dezvoltarea
Conştiinţa de sine. Eseu despre rolurile multiple ale reflexivităţii by Vlad-Ionuţ Tătaru () [Corola-publishinghouse/Science/929_a_2437]
-
intelectul însuși. El distinge două tipuri de conștiință de sine: una a stărilor psihologice în simțul intern ("conștiința de sine empirică") și una a exercitării actelor de apercepție ("apercepția transcendentală" cea responsabilă de statornicia și unitatea conștiinței)32. Reprezentările, certitudinea determinațiilor sufletului, aparțin simțului intern în măsura în care ele pot fi obiect pentru reprezentări, adică în măsura în care pot fi intuite. De aceea simțul intern operează cu percepții, cu imagini, cu amintiri etc. De cealaltă parte, apercepția pură este exclusiv pentru gânduri, pentru inteligență și
Conştiinţa de sine. Eseu despre rolurile multiple ale reflexivităţii by Vlad-Ionuţ Tătaru () [Corola-publishinghouse/Science/929_a_2437]
-
morală, a cărei activitate vizionară o completează cu o cunoaștere a spațiului lăuntric. Prin conștiința morală omul discerne între bine și rău, în timp ce conștiința de sine acceptă, pe de o parte, reflectarea lor subiectivă și oferă, pe de altă parte, determinația care stă la rădăcina actului (adică tot ce ține de planul motivațional, de universul decizional sau de teritoriul regulativ al scopurilor individuale). Prin această înțelepciune pre-aplicativă și prin știința de sine pe care o degajă, ea este ghid către bine
Conştiinţa de sine. Eseu despre rolurile multiple ale reflexivităţii by Vlad-Ionuţ Tătaru () [Corola-publishinghouse/Science/929_a_2437]
-
al unei combinații normative și de realitatea contextualizării acesteia. Ea trebuie să pună în balanță capacitatea subiectivă de a satisface cerințele interioare cu cea de a le satisface pe cele exterioare și să traducă în limbajul caracteristicilor de personalitate orice determinație de tip aplicativ pe care conștiința morală a descoperit-o în eforturile sale de individuație, de concretizare, de actualizare. Reflexivitatea nu face, în ceea ce privește realul reprezentat de lumea obiectelor, decât să ridice norma etică la rangul aparent tranzacțional (asimilabil mai curând
Conştiinţa de sine. Eseu despre rolurile multiple ale reflexivităţii by Vlad-Ionuţ Tătaru () [Corola-publishinghouse/Science/929_a_2437]
-
de detaliul personal și subiectul cunoscător trebuie să înlăture veșmântul particularității în fața sarcinii teoretice care impune un ritual rațional al generalității. Perspectiva devine astfel reflectarea esențială a implicațiilor ultime pe care le aruncă în joc interioritatea angajată pe cale și adună determinațiile fundamentale care servesc drept criteriu orientativ pentru ceea ce nu poate fi o înlănțuire neîntreruptă de silogisme, pentru ceea ce nu poate întrupa o înșiruire algoritmică nesfârșită. Expozeul discursiv este o realitate logică presărată cu devieri de opțiune, cu sincope ale liniei
Conştiinţa de sine. Eseu despre rolurile multiple ale reflexivităţii by Vlad-Ionuţ Tătaru () [Corola-publishinghouse/Science/929_a_2437]
-
înlăturarea dependențelor unei interiorități în ignorare de sine. Capitolul 7 Atitudinea estetică în lumina conștiinței de sine Toate actele sau trăirile care ajung să compună atitudinea estetică (fie că ea reprezintă esențializat întreg drumul parcurs de creator, fie că unește determinațiile comportamentului contemplatorului) trebuie să acceadă la un nivel superior de raționalitate, să progreseze ontologic până la o treaptă a deplinei limpezimi eidetice, a maximei clarități conceptuale. Fără metamorfoză transfiguratoare și fără forțarea caracteristică simbolismului noțional abstract, ele trebuie investite cu substanța
Conştiinţa de sine. Eseu despre rolurile multiple ale reflexivităţii by Vlad-Ionuţ Tătaru () [Corola-publishinghouse/Science/929_a_2437]
-
filtrat și continuu prelucrat de către reflexivitate (el neajungând în stadiul expresiv final fără acest popas verificator care își oferă propriul reper valoric, într-o interacțiune infinit benefică pentru rezultatul demersului artistic). Conștiința adună laolaltă într-un neobosit efort cognitiv toate determinațiile reciproc compatibile ale subiectivității, creând ansamblurile comprehensive ce vor fi apoi traduse în semnificație estetică, adică elaborând sistemul noetic pe care se întemeiază creația ca formă de transmutare condițională a unui dat intuitivo-conceptual. Facultatea autoaprecierii este locul originar al judecăților
Conştiinţa de sine. Eseu despre rolurile multiple ale reflexivităţii by Vlad-Ionuţ Tătaru () [Corola-publishinghouse/Science/929_a_2437]
-
forța cognitivă prin feed-back generos și mediază un schimb reciproc sintetic care ilustrează dialectica interpersonală a oricărei relații. Subzistă aici o atmosferă a temelor legate de interioritate, a unui umanism accentuat care adună în cerc închis toată încărcătura antropologică a determinațiilor comportamentale. Totul converge în jurul unei stăruitoare centrări pe esența general-umanului, ceea ce oferă o reprezentare corespondentă străină de orice caracteristică legată de teme categoriale teoretice, înclinând către tabela suprastructurală orice încercare de aproximare descriptivă. Dacă în complexitatea fenomenului relațional nu se
Conştiinţa de sine. Eseu despre rolurile multiple ale reflexivităţii by Vlad-Ionuţ Tătaru () [Corola-publishinghouse/Science/929_a_2437]
-
rațiunii, ed. Humanitas, București, 2003, p. 110. 12 Immanuel Kant, op. cit., p. 134. 13 "[...] ceea ce căutăm este exact temeiul fundamental al posibilității autoatribuirii empirice a diverselor stări de conștiință din partea unei conștiințe în stare să-și cunoască propria identitate dincolo de determinațiile ei schimbătoare (sau constante).", P. Strawson, op. cit., p. 111. 14 P. Strawson, op. cit., p. 113. 15 Henri Ey, Conștiința, ed. Științifică și Enciclopedică, București, 1983, p. 51. 16 El se aseamănă oarecum cu sistemul sintetic propus de terapia jungiana, cu
Conştiinţa de sine. Eseu despre rolurile multiple ale reflexivităţii by Vlad-Ionuţ Tătaru () [Corola-publishinghouse/Science/929_a_2437]
-
asupra lumii, inventând chiar sisteme lingvistice funcționale. Eroul basmului modern, spre deosebire de eroul basmului tradițional, pare plictisit de miracolele prea simple și e Înclinat mai mult spre meditații filsofice, spre magie și ocultism. În basmul modern legile naturale sunt suspendate, iar determinațiile spațiale de obicei lipsesc. Autorul se joacă cu timpul și cu spațiul, reușind să-și manipuleze de cele mai multe ori cititorul. „În momentul În care basmul părăsește sfera oralității, se modifică și raportul dintre emițător și receptor; comunicarea devine indirectă (textul
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2197_a_3522]
-
de dies und das îi este receptorul (nemer) potrivit, în care divinul curge cu toată libertatea Lui. De aceea, un suflet liber (ein ledig gemüete) este, la Eckhart, un suflet vid, golit sau eliberat de orice proprietate limitativă, de orice determinație. Aici, creșterea spirituală ia chipul invers, apofatic, în negativ, al golirii de sine și de toate modurile multiplicității, astfel încît ființa umană să-și crească pînă la capăt capacitatea de receptare. Oameni ai modernității tîrzii, am ajuns să funcționăm mental
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1739]
-
fiindcă ea dă acces la totalitatea realului și la Principiul lui divin (cum face orice religie autentică, oricît de selectiv ar fi criteriul de integrare în ea). O religie e considerată universală dacă se adresează tuturor oamenilor, indiferent de cultură, determinație etnică și geografică. Universal e, în sens curent, un limbaj pe care toți oamenii l-ar înțelege, un model de societate aplicabil în orice parte a lumii, un magazin cu toate felurile de produse ; universală e o expoziție la care
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1739]
-
care îl avem de parcurs noi înșine. Iar în acest dosar omul e caracterizat de multe ori ca o făptură în care libertatea are preeminență asupra ființei. în om, libertatea nu e o însușire a ființei ; ființa omului este o determinație, un rezultat, un efect al libertății lui. Ești ceea ce faci cu libertatea ta. în mitul lui Er, sufletele sînt libere să-și aleagă viața viitoare, decid ce tip de ființă vor fi. Cele mai multe sînt, desigur, condiționate în această decizie de
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1739]
-
un altceva, dă suport arhetipal pentru realitatea relativă a alterității, a creației, a lumii. în dialogul platonician care îi poartă numele, Parmenide începe prin a considera în mod absolut Unul absolut Unul care este Unu , realitate compactă, infinită, precedînd orice determinație, inclusiv cea a ființei, depășind orice distincție. Densitatea Unului unu nu lasă loc ființei, așa cum nu lasă loc identicului și diferitului. Unul sau Binele întrece în demnitate ființa, e Supra-Ființa, Principiul suprem. Abia cînd Unul e conceput în retragerea sa
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1739]
-
sporește nu este nevoie să fie conținută în el. Un concept devine complet determinat prin adăugarea de noi determinații, iar printr-o determinare completă ajungem la reprezentarea unui lucru individual. Astfel, existența nu este predicat real pentru că nu este o determinație care să se adauge conceptului unui lucru. A. Niță constată că, de fapt, distincția dintre predicat logic și predicat real s-a estompat. Cu toate acestea, pentru a menține distincția și pentru a valida astfel critica argumentului ontologic, Kant este
Argumentul ontologic în filosofia analitică. O reevaluare din perspectiva conceptului de existenţă necesară by Vlad Vasile Andreica () [Corola-publishinghouse/Science/891_a_2399]
-
plan mai elevat, pe care l-am putea numi SOPHIA. Un asemenea câmp referențial nu trebuie privit, însă, ca un "la mijloc de rău și bun", ci ca un "dincolo de bine și de rău", ca "lume posibilă imposibilă" aflată dincolo de determinațiile categoriale ale câmpurilor referențiale amintite. Acest stadiu, manifestat prin proiecția sub specie aeternitatis a EROS-ului, echivalează, în plan existențial, cu momentul încheierii parcursului inițiatic, iar, în plan "poetic", cu cristalizarea creației de sens. 3.4.3. Traseul hermeneutic pe
Textemele românești. O abordare din perspectiva lingvisticii integrale by Simina-Maria Terian () [Corola-publishinghouse/Science/84995_a_85780]
-
de dies und das îi este receptorul (nemer) potrivit, în care divinul curge cu toată libertatea Lui. De aceea, un suflet liber (ein ledig gemüete) este, la Eckhart, un suflet vid, golit sau eliberat de orice proprietate limitativă, de orice determinație. Aici, creșterea spirituală ia chipul invers, apofatic, în negativ, al golirii de sine și de toate modurile multiplicității, astfel încît ființa umană să-și crească pînă la capăt capacitatea de receptare. Oameni ai modernității tîrzii, am ajuns să funcționăm mental
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1740]
-
fiindcă ea dă acces la totalitatea realului și la Principiul lui divin (cum face orice religie autentică, oricît de selectiv ar fi criteriul de integrare în ea). O religie e considerată universală dacă se adresează tuturor oamenilor, indiferent de cultură, determinație etnică și geografică. Universal e, în sens curent, un limbaj pe care toți oamenii l-ar înțelege, un model de societate aplicabil în orice parte a lumii, un magazin cu toate felurile de produse ; universală e o expoziție la care
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1740]
-
care îl avem de parcurs noi înșine. Iar în acest dosar omul e caracterizat de multe ori ca o făptură în care libertatea are preeminență asupra ființei. în om, libertatea nu e o însușire a ființei ; ființa omului este o determinație, un rezultat, un efect al libertății lui. Ești ceea ce faci cu libertatea ta. în mitul lui Er, sufletele sînt libere să-și aleagă viața viitoare, decid ce tip de ființă vor fi. Cele mai multe sînt, desigur, condiționate în această decizie de
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1740]
-
un altceva, dă suport arhetipal pentru realitatea relativă a alterității, a creației, a lumii. în dialogul platonician care îi poartă numele, Parmenide începe prin a considera în mod absolut Unul absolut Unul care este Unu , realitate compactă, infinită, precedînd orice determinație, inclusiv cea a ființei, depășind orice distincție. Densitatea Unului unu nu lasă loc ființei, așa cum nu lasă loc identicului și diferitului. Unul sau Binele întrece în demnitate ființa, e Supra-Ființa, Principiul suprem. Abia cînd Unul e conceput în retragerea sa
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1740]
-
Islamului sau creștinismului ar însemna astfel imense pete albe pe harta începuturilor rațiunii, căci aceasta din urmă nu este o invenție exclusiv grecească. Pentru limpiditatea discursului critic la care aderăm, e adecvat să precizăm care sînt, în viziunea filosofiei comparatiste, determinațiile conceptului de gîndire fondatoare 2. Obsesie a sfîrșitului de secol XX, cînd lumea a intrat parcă abrupt într-o criză a temeiurilor, ceea ce s-a numit gîndire fondatoare își propunea să descrie emergența acelor mari momente fondatoare ale culturii și
Cel de-al treilea sens by Ion Dur () [Corola-publishinghouse/Science/911_a_2419]
-
el însuși definea drept "cel de-al doilea nume", dincolo de cel dintîi, cel de suprafață și mai puțin propriu. Afla, altfel spus, o legitimare a cuvîntului mult mai profundă decît ne-o poate da motivația sa exterioară. Mai mult, prin determinațiile pe care le recunoaște în cuvinte, venind mai totdeauna cu greutatea lor etimologică, Noica pătrunde în subiectivitatea acestora pentru a le face tot mai vizibile și, paradoxal, tot mai încărcate de obiectivitate. E la mijloc un proces care face, doar
Cel de-al treilea sens by Ion Dur () [Corola-publishinghouse/Science/911_a_2419]
-
printr-o întoarcere interioară. Timpul care se socotește, care se desparte în unități artificiale este un concept asemănător celui de spațiu. Mai mult. Aici s-a realizat un fel de asimilare a timpului la spațiu"98. Califică aici, bergsonian bineînțeles, determinațiile timpului și spațiului omogen, durata pură și eterogenă, pentru a invoca apoi succesiunea și simultaneitatea stărilor de conștiință, amintind astfel și alte trăsături din fișa caracterologică a eului fundamental de care vorbea Bergson. Îl citise, ca student, pe Bergson, îl
Cel de-al treilea sens by Ion Dur () [Corola-publishinghouse/Science/911_a_2419]