384 matches
-
ce fiecare din cei înscriși în lista va face în privința acelora pe care voiesc să-i aleagă că mandatari. Alegerea mandatarilor se va face cu majoritatea voturilor celor prezenți, socotita atît asupra numărului celor de față, cît și asupra drepturilor devălmașe. (10) Dacă locuitorii nu vin sau dacă cele două majorități arătate mai sus nu se pot întruni, judecătorul va numi din oficiu pe mandatari dintre membrii colectivității. ... (11) Cele savirsite înaintea judecătorului vor fi constatate printr-o încheiere, care va
CODUL DE PROCEDURĂ CIVILĂ din 9 septembrie 1865 (**republicat**)(*actualizat*) (actualizat până la data de 31 ianuarie 2013*). In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/145352_a_146681]
-
s-a dat. ... (14) Mandatul poate fi revocat pentru incapacitate sau rea-credință. ... (15) Mandatul pentru stingerea pricinii prin tranzacție va putea fi dat numai cu majoritate de două treimi, socotite atît asupra numărului celor de față cît și asupra drepturilor devălmașe. ... (16) Dacă sunt mai mulți mandatari, ei hotărăsc cu majoritate. ... (17) În caz de încetarea împuternicirii unui mandatar, rinduielile prevăzute mai sus vor fi urmate pentru desemnarea înlocuitorului". ... Capitolul V Asistență judiciară Articolul 74 Abrogat. ------------ Art. 74 este reprodus astfel
CODUL DE PROCEDURĂ CIVILĂ din 9 septembrie 1865 (**republicat**)(*actualizat*) (actualizat până la data de 31 ianuarie 2013*). In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/145352_a_146681]
-
accesorii și toate obiectele ce slujesc la exploatarea imobilului sau care sunt așezate în imobil pentru veșnicie. Art. 490. Creditorii personali ai unui împreună moștenitor sau ai unui asociat nu vor putea să urmărească și să pună în vînzare partea devălmașe a datornicului lor, în imobilele moștenirii sau societății. Ei vor trebui mai întîi să ceară împărțeala sau licitația imobilelor ce se află în devălmășie. Se poate însă vinde partea devălmașe (indiviza), daca câtimea ei este neîndoielnic stabilită și lămurita (lichidă
CODUL DE PROCEDURĂ CIVILĂ din 9 septembrie 1865 (**republicat**)(*actualizat*) (actualizat până la data de 31 ianuarie 2013*). In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/145352_a_146681]
-
vor putea să urmărească și să pună în vînzare partea devălmașe a datornicului lor, în imobilele moștenirii sau societății. Ei vor trebui mai întîi să ceară împărțeala sau licitația imobilelor ce se află în devălmășie. Se poate însă vinde partea devălmașe (indiviza), daca câtimea ei este neîndoielnic stabilită și lămurita (lichidă). Art. 491. Vânzarea silită a bunurilor nemișcătoare se va urmări la judecătoria unde se află imobilul sau la alta judecătorie aleasă de părți. Secțiunea a ÎI - a Urmărirea nemișcătoarelor bunuri
CODUL DE PROCEDURĂ CIVILĂ din 9 septembrie 1865 (**republicat**)(*actualizat*) (actualizat până la data de 31 ianuarie 2013*). In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/145352_a_146681]
-
mare extindere și intensitate, limitată doar în confruntarea dotei feminine cu obligația conservării sale și, eventual, a restituirii ei10. Acesteia trebuie să i se adauge influența legii romane, a principiilor societății în asocierea conjugală și a constituirii comunității bunurilor. Proprietatea devălmașă asupra pământului și pășunilor va fi înlocuită treptat cu proprietatea individuală, care marchează începutul unei diferențieri sociale: de o parte aristocrația gentilică și familia înstărită, de altă parte familia de rând. Ernest Glasson, cunoscut autor francez din cea de-a
Germania. O istorie de la antici la moderni by GHEORGHE BICHICEAN [Corola-publishinghouse/Science/948_a_2456]
-
fi țăran, nu locuitor al satelor, nu a avut un act de proprietate, prin care să probeze un drept exclusiv asupra unei suprafețe de pământ. Pe tot teritoriul locuit de români a existat, înainte de formarea statelor feudale românești, o stăpânire devălmașă, arhaică, nediferențiată, a comunităților sătești, care îmbrăcau forma de obști teritoriale, provenite din obștile gentilice. Această stăpânire devălmașă, mai corect spus, folosire devălmașă, care se referă la posesiunea și folosirea în comun a pădurilor, apelor, fânețelor, islazurilor, pășunilor, mai puțin
Momente din Istoria României Orientale by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Science/91880_a_92359]
-
drept exclusiv asupra unei suprafețe de pământ. Pe tot teritoriul locuit de români a existat, înainte de formarea statelor feudale românești, o stăpânire devălmașă, arhaică, nediferențiată, a comunităților sătești, care îmbrăcau forma de obști teritoriale, provenite din obștile gentilice. Această stăpânire devălmașă, mai corect spus, folosire devălmașă, care se referă la posesiunea și folosirea în comun a pădurilor, apelor, fânețelor, islazurilor, pășunilor, mai puțin a terenurilor de arătură, care, multă vreme, au fost trase la sorți, ca fiecare să aibă parte, prin
Momente din Istoria României Orientale by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Science/91880_a_92359]
-
de pământ. Pe tot teritoriul locuit de români a existat, înainte de formarea statelor feudale românești, o stăpânire devălmașă, arhaică, nediferențiată, a comunităților sătești, care îmbrăcau forma de obști teritoriale, provenite din obștile gentilice. Această stăpânire devălmașă, mai corect spus, folosire devălmașă, care se referă la posesiunea și folosirea în comun a pădurilor, apelor, fânețelor, islazurilor, pășunilor, mai puțin a terenurilor de arătură, care, multă vreme, au fost trase la sorți, ca fiecare să aibă parte, prin rotație, de toate categoriile de
Momente din Istoria României Orientale by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Science/91880_a_92359]
-
revendicat pe lângă ce n-au avut și ce-a folosit comunitatea să tească în urmă cu câteva sute de ani, deși de neînțeles, poate fi, totuși, descifrată dacă avem în vedere evoluția structurii sociale și de proprietate, de la existența folosirii devălmașe a pământului, de către o largă categorie de oameni liberi, pe care-i numim țărani, fiindcă erau și nu puteau fi altceva decât țărani, agricultori, oameni ai țării și ai pământului. Această atotcuprinzătoare categorie de oameni liberi, stăpâni devălmași, au fost
Momente din Istoria României Orientale by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Science/91880_a_92359]
-
o călătorie în Rusia la invitația țarului, pentru a studia situația țărănimii. În lucrarea publicată în urma acestei călătorii, Haxthausen descrie satul devălmaș rusesc („mir”-ul) și în mod special familia, alcătuirea gospodăriei, sistemul de proprietate asupra pământului, cu părțile lui devălmașe și cele aparținând gospodăriilor. Observațiile sale au rămas o referință în domeniul cercetării vieții rurale, în special pentru ceea ce mai târziu se va numi sociologie rurală. Comparând aceste informații cu cele referitoare la satul devălmaș românesc, pot fi observate unele
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2349_a_3674]
-
mir-ul rusesc și satul devălmaș românesc Parcurgând cele trei tomuri ale voluminosului său studiu, nu ne-am putut împiedica de a face unele comparații între situația descrisă de Haxthausen pentru mir-ul rusesc și cea existentă în vechile sate devălmașe românești. În cele ce urmează vom încerca să punem în evidență o serie de asemănări, dar și deosebiri, dintre cele mai marcante, existente între aceste două forme de organizare comunitară. Intenția noastră este ca în felul acesta să aducem o
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2349_a_3674]
-
trecerea timpului și cu creșterea numărului de membri, unitatea gospodăriei comune devine imposibil de menținut, fiecare dintre fii, împreună cu soțiile și copiii lor, începând să formeze gospodării aparte: „Ei își ridicară case și dependințe, dar pe pământul comun [rămas proprietate devălmașă a familiei originare - n.n.] și rămânând în comunitate, supuși șefului familiei. Ei formară astfel comuna primitivă a satelor slave, adică comuna familială, al cărei șef era numit bătrânul (starik, starși, starșina, starosta). Proprietatea pământului rămase comună [devălmașă - n.n.]; (...) Pământul era
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2349_a_3674]
-
comun [rămas proprietate devălmașă a familiei originare - n.n.] și rămânând în comunitate, supuși șefului familiei. Ei formară astfel comuna primitivă a satelor slave, adică comuna familială, al cărei șef era numit bătrânul (starik, starși, starșina, starosta). Proprietatea pământului rămase comună [devălmașă - n.n.]; (...) Pământul era cultivat în comun și doar produsele sale erau împărțite, în părți egale, între grupuri” (Haxthausen, 1853, vol. III, 134). Modelul familiei patriarhale este reprodus în Rusia la toate nivelele ierarhiei sociale, de la cel mai de jos și
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2349_a_3674]
-
Tema explicativă a sociabilității caracteristice poporului rus este reluată în repetate rânduri de-a lungul studiului (Haxthausen, 1847, vol. I, 130, vol. II, 10). Traiul în comun în cadrul grupului familial extins, iar la un nivel mai larg în cadrul comunității sătești devălmașe de tipul mir-ului, este, în viziunea lui Haxthausen, o consecință a acesteia. Mir-ul este considerat ca fiind o formă de organizare socială caracteristică nu numai rușilor, ci populațiilor slave în general, dintre care mai sunt menționate cele din
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2349_a_3674]
-
obște privesce. D’aceea pentru îndestularea obștii mai mult să ne silim, că în obște șî noi înșine ne găsim” (Zanne, 1900, 80, proverbele nr. 1401-1403, 1405-1406 și 1408-1409). Fără a intra în complicata problematică a caracterului „familial” al satelor devălmașe românești, menționăm faptul că în cazul românilor conștiința rudeniei de sânge se regăsește în legendele eponime. Legând originea unui sat de existența unui întemeietor unic, strămoșul comun al locuitorilor, acestea au circulat în unele zone până târziu, în secolului XX
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2349_a_3674]
-
care cei aflați încă în lumea viilor continuă să păstreze legătura. Moșii sunt totodată și protectorii de dincolo ai familiei și neamului. Proprietatea asupra pământului și subunitatea familială numită tiaglo Haxthausen reține trei caracteristici ale proprietății asupra pământului în satele devălmașe rusești: aceasta este colectivă, egalitară și temporară. „Poporul este pătruns de sentimentul că întreg teritoriul Rusiei (...) aparține indivizibil întregii națiuni și, în consecință, fiecărui membru al tribului și că Țarul, în calitatea sa de șef suprem al comunității, are dreptul
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2349_a_3674]
-
parte bărbătească [ajuns la vârsta maturității - n.n.] are dreptul să reclame uzufructul unei parcele de pământ egală cu cea a celorlalți membri din care este alcătuită obștea. Pădurile, pășunile, dreptul de vânătoare și de pescuit neputând fi supuse împărțirii, rămân devălmașe și la dispoziția tuturor. În schimb, țarina sau terenul arabil și pășunile sunt efectiv împărțite. Ce mijloace utilizează așadar obștea pentru a împărți în mod drept terenurile arabile, atât de diferite ca valoare, după cum sunt mai mult sau mai puțin
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2349_a_3674]
-
noi gospodării care își cere drepturile. Ceremonia nunții la români avea așadar o dublă semnificație: aceea de unire a doi oameni, dar și de apariție a unei noi gospodării, cu tot ceea ce presupunea aceasta, în materie de drepturi asupra părților devălmașe și asupra pământului ce aparținea până atunci tatălui. Principiul egalitar de împărțire a pământului între tiaglo-urile existente în comunitatea rusească se regăsește și în lumea satelor devălmașe românești, unde fiecare fecior avea dreptul să primească o parte din pământul tatălui
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2349_a_3674]
-
noi gospodării, cu tot ceea ce presupunea aceasta, în materie de drepturi asupra părților devălmașe și asupra pământului ce aparținea până atunci tatălui. Principiul egalitar de împărțire a pământului între tiaglo-urile existente în comunitatea rusească se regăsește și în lumea satelor devălmașe românești, unde fiecare fecior avea dreptul să primească o parte din pământul tatălui egală cu cea a fraților săi. În timp ce respectarea drepturilor tiaglo-urilor în satul rusesc garanta menținerea pe termen lung a principiului egalitar de distribuire a terenurilor, împărțirea egală
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2349_a_3674]
-
pregnant în regiunile vizitate de el decât în alte regiuni europene. Concluzii Studiul redactat de Haxthausen ni s-a părut interesant atât pentru descrierea pe care o face mir-ului, cât și pentru comparațiile ce pot fi făcute cu satele devălmașe din regiunile românești. Atenția noastră s-a concentrat în principal asupra problemelor legate de structura socială a satelor și de cultivarea pământului. Textul cuprinde însă și alte aspecte, deopotrivă de interesante, care amintesc situații întâlnite în spațiul românesc, cum ar
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2349_a_3674]
-
incendiere, formele arhaice de agricultură itinerantă acompaniate de forme de proprietate temporară, sistemul economic și social al celor trei tarlale, rolul hotărâtor al obștii sătești, rolul precumpănitor al bătrânilor, deosebirile dintre loturile cultivate, aflate în proprietate individuală (terroir), și cele devălmașe (communaux) și mai ales atât de importantul principiu al distribuirii egalitare a terenurilor. b) Printre deosebirile cele mai evidente existente între satele românești și cele rusești se numără: alcătuirea familiei și sistemul de transmitere a proprietății. Acestea acordă un loc
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2349_a_3674]
-
1913). Agricultura la români. Studiu etnografic cu un adaus despre măsurătoarea pământului și glosar. București: Librăriile Socec & Comp., C. Sfetea și Librăria Națională; Leipzig: Otto Harrassowits; Viena: Gerold & Comp. Stahl, Henri H. (1998, ed. I: 1958). Contribuții la studiul satelor devălmașe românești. București: Editura Cartea Românească. Vol. I-III. Stahl, Paul H. (1978). The Domestic Group in the Traditional Balkan Societies. Zeitschrift für Balkanologie. Berlin, vol. XIV, 184-199. Stahl, Paul H. (1989). La fonction de ’vieillard’. Quelques exemples de l’Europe
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2349_a_3674]
-
Socecu, București, 1900, vol.VIII, p.80, proverb nr.1401. Ibidem, nr.1402. Ibidem, nr.1403. Ibidem, nr.1405. Ibidem, nr.1406. Ibidem, nr.1408. Ibidem, nr.1409. Despre teoria eroului eponim și controversata problemă a caracterului „familial” al satelor devălmașe românești, vezi Stahl (1998) vol. I (Confederații de ocol, structuri teritoriale și tehnici agricole), capitolul IV: „Teoria greșită a eroului eponim, fondator de sate”, 46-62 și vol. II (Structura internă a satelor devălmașe libere), 97-100. Exemplul cel mai elocvent este
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2349_a_3674]
-
controversata problemă a caracterului „familial” al satelor devălmașe românești, vezi Stahl (1998) vol. I (Confederații de ocol, structuri teritoriale și tehnici agricole), capitolul IV: „Teoria greșită a eroului eponim, fondator de sate”, 46-62 și vol. II (Structura internă a satelor devălmașe libere), 97-100. Exemplul cel mai elocvent este cel al legendei de întemeiere a Țării Vrancei de către Baba Vrâncioaia și cei șapte fii ai săi (vezi Stahl, 2000a și 2002). Vezi P.H.Stahl Triburi și sate ..., 42-51. Un exemplu de proverb
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2349_a_3674]
-
și revenirea la cei autohtoni, Tratatul ruso-turc de la Adrianopol din 1829, cu desființarea monopolului comerțului de cereale al Principatelor Române față de Turcia, evenimente care au favorizat dezvoltarea agriculturii și al shimburilor comerciale, ceea ce a condus treptat la destrămarea obștilor țărănești devălmașe în proprietăți private, respectiv la destrămarea feudalismului și începutul relațiilor capitaliste moderne. Acest proces de înnoire la nivel statal a fost resimțit mai evident tot în așezările urbane și rurale de pe văile mărginașe ale Colinelor Tutovei, interiorul lor păstrându-și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1460_a_2758]