769 matches
-
adaptându-se lor sau dimpotrivă (ceea ce atrage după sine sancțiuni). Or, tocmai aceste dezechilibre între propria zestre socială, culturală, morală și caracteristicile altui mediu organizat și condus după alte principii pot genera acte de devianță și delincvență (ca manifestare a devianței), îmbrăcând o multitudine de forme. Aceste opinii sunt susținute și de R. Rășcanu (1997, 224) care afirma că apariția unor crize bio-psiho-socioculturale ce pot degenera în conflicte, în devianțe și violențe poate fi declanșată și de „fenomenul de dezrădăcinare prin
[Corola-publishinghouse/Science/2358_a_3683]
-
principii pot genera acte de devianță și delincvență (ca manifestare a devianței), îmbrăcând o multitudine de forme. Aceste opinii sunt susținute și de R. Rășcanu (1997, 224) care afirma că apariția unor crize bio-psiho-socioculturale ce pot degenera în conflicte, în devianțe și violențe poate fi declanșată și de „fenomenul de dezrădăcinare prin transplantarea de la sat la oraș, care se manifestă prin refuzul de a accepta noile norme, prin adaptarea superficială la modul de viață al orașului”. Diverse studii în domeniu arată
[Corola-publishinghouse/Science/2358_a_3683]
-
lor, legată de migrația spre Occident) decât să-și întemeieze o familie sau să-și continue studiile (16). Bibliografie Bădescu, Ilie. (2005). Sociodemografia lumii rurale în România, în Europa Centrală și Eurasia. Sociologie Românească, vol. III, 4. Cusson, Maurice. (1992). Devianța. În Raymond Boudon (coord.). Tratat de sociologie. București: Editura Humanitas. Ghețău, Vasile. (2004). Declinul demografic al României: ce perspective? În Sociologie Românească, vol II, 2, Iași: Editura Polirom. Mărginean, Ioan (coord.). (1996). Tineretul deceniului unu. București: Editura Expert. Mihăilescu, Ioan
[Corola-publishinghouse/Science/2358_a_3683]
-
și sport. Printr-o reclamă prezentată în caseta Breaking Barriers de compania Nike în anul 1996 și publicată în Sports Illustrated cu ocazia Jocurilor Olimpice de la Atlanta, Coackley surprinde etica sportului. Etica sportului duce, de cele mai multe ori, la o formă de devianță: supraconformarea (overconformity) - acceptarea necritică a normelor -, iar această supraconformare are ca efecte secundare apelul la violența pe teren, consumul de suplimente nutritive, continuarea antrenamentului sau a competiției în ciuda rănilor. „ Who the Hell Do You Think You Are? Are You an
[Corola-publishinghouse/Science/2358_a_3683]
-
de a interveni prin aplicare unor sancțiuni. Primele idei se găsesc în gândirea iusnaturalistă și evocă societatea primitivă de dinainte de apariția normelor juridice. Mai târziu, ideile aboliționiste au fost vehiculate de teoriile anarhiste și marxist-leniniste, precum și în teoriile apologetice cu privire la devianță și societatea dezorganizată și violentă 89. În ceea ce privește justificarea pedepsei, există două mari abordări filosofice rivale: retributivismul și utilitarismul. 3.5.1. Teoriile retributive ale pedepsei Retributivismul este teoria potrivit căreia pedeapsa este justificată pentru că este meritată. Sistemul retributivist are o
Filosofia sistemelor normative: dreptul şi morala by Raluca Mureşan [Corola-publishinghouse/Science/1443_a_2685]
-
diferitele sale derivate (dramaturgia socială”, „teoria etichetării”Ă, căruia îi lipsesc cercetări empirice semnificative prin care să-i fie confirmate ipotezele principale. Mai mult, teoria normalizării nu poate oferi o analiză coerentă a perspectivei istorice privind transformarea reacțiilor sociale față de devianță, cu încadrarea lor în coordonatele sistemului social mai larg. Reacțiile sociale respective sunt luate ca „date”, nefiind puse în discuție, întrucât întotdeauna se pornește de la „normativ”, de la rolurile valorizate în societate la un moment dat. Totuși, se poate imagina că
[Corola-publishinghouse/Science/2155_a_3480]
-
oferi o perspectivă de evaluare a serviciilor care contribuie la (reăvalorizarea grupurilor deviante, dezavantajate. Însă, în timp ce procesele de revalorizare pot conduce la îmbunătățirea calității vieții categoriilor defavorizate, nu sunt deloc luate în discuție procesele sociale fundamentale care generează și întrețin devianța. Totodată, aspectele semnificative ale vieții unui individ (cum ar fi posibilitatea exprimării alegerilor sale individualeă trec pe un plan secundar în raport cu cele referitoare la poziția socială a grupului defavorizat și integralitatea sa. Contextul istoric și social în care se produc
[Corola-publishinghouse/Science/2155_a_3480]
-
solicitat ο este neatent, cu atenție perturbată labilă ο este inactiv, pasiv, plictisit, apatic • Conduita elevului în afara clasei (în pauze) ο are conduită normală, fără abateri ο are conduită marcată de atitudini agresive sau autoritare, de gravitate redusă ο prezintă devianță comportamentală • Conduita în grup ο este comunicativ, sociabil, execută cu interes sarcinile date, participă necondiționat la viața grupului, bun organizator ο se integrează, aderă la grup, dar este lipsit de inițiativă, este un bun executant dacă este solicitat ο este
Metode de cunoaștere a individalității elevilor utilizate în obținerea informației by Lenuța Barbu / Florentina Chitic () [Corola-publishinghouse/Science/1662_a_3064]
-
viață în care s-a aflat tânărul înainte de comiterea conduitei deviante.Condițiile favorizante cuprind de fapt, acele împrejurări și situații externe care facilitează comiterea delictului (producerea faptei propriu-zise). Noțiunea de caauzalitate nu poate fi redusă așadar în acest domeniu al devianței comportamentale la o singură cauză fundamentală ci presupune un complex de condiții, de acțiuni și motivații particulare. Pentru a fi luate măsurile profilactice necesare scăderii numărului de conduite deviante în școală trebuie să punem în discuție, fie și succint, rolul
Caleidoscop by Daniela -Tereza Huțanu () [Corola-publishinghouse/Science/91786_a_93243]
-
COMPORTAMENTUL ÎN GRUP LA LOCUL DE MUNCĂ, Cătălina Zaborilă 13.1. Definirea și clasificarea grupurilor de lucru 13.2. Formarea și dezvoltarea grupurilor de lucru 13.3. Elemente structurale ale grupurilor de lucru (roluri, norme, statut) 13.4. Conformare și devianță în grupul de lucru 13.5. Coeziunea grupului de lucru 13.6. Conflict în grupul de lucru 13.7. Grupuri de lucru vs. echipe de lucru CONDUCEREA ORGANIZAȚIILOR, Cătălina Zaborilă 14.1. Conducere, influență și putere în organizații 14.2
[Corola-publishinghouse/Science/2059_a_3384]
-
din doi plus doi, trei.” Stephen P. Robbins CUPRINS 13.1. Definirea și clasificarea grupurilor de lucru 13.2. Formarea și dezvoltarea grupurilor de lucru 13.3. Elemente structurale ale grupurilor de lucru (roluri, norme, statut) 13.4. Conformare și devianță în grupul de lucru 13.5. Coeziunea grupului de lucru 13.6. Conflict în grupul de lucru 13.7. Grupuri de lucru vs. echipe de lucru OBIECTIVE DE ÎNVĂȚARE Studiind acest capitol, veți fi în măsură: să faceți distincția între
[Corola-publishinghouse/Science/2059_a_3384]
-
calitatea activității membrilor echipei. Pozițiilor informale de prestigiu le pot lipsi simboluri evidențiatoare și spijin sistematic din partea oamenilor, dar pot opera foarte eficace în contextul exercitării autorității membrului care deține o astfel de poziție în grup. 13.4. Conformare și devianță în grupul de lucru În centrul dinamicii de grup se află raporturile de putere între membri și procesele de influență interpersonală în contextul cărora gândurile, sentimentele și comportamentele unui individ pot suporta modificări dramatice. Puterea pe care o poate exercita
[Corola-publishinghouse/Science/2059_a_3384]
-
ca urmare a unei interiorizări a conduitei conforme normei ca standard propriu de conduită. În fiecare grup de lucru puteți identifica indivizi care nu se conformează normelor, refuzând în mod sistematic să adere la standardele de gândire și lucru impuse. Devianța în grupul de lucru descrie comportamentele pe care membrii grupului le consideră atât de amenințătoare, jenante sau deranjante, încât introduc sancțiuni speciale pe care le administrează persoanelor ce le-au manifestat. Comportamentul devianților perturbă funcționarea grupului. Acestei situații inconfortabile, membri
[Corola-publishinghouse/Science/2059_a_3384]
-
membri grupului îi răspund prin presiuni spre conformare la normă asupra deviantului, recurgând la excludere ca ultimă soluție, numai atunci când nici o altă tactică de influență (defăimare, izolare, etc.) nu a avut succes. Acest efect este cunoscut sub numele de „paradoxul devianței”. O’Day (1974) (apud Arnold și Feldman, 1986) pune în evidență paradoxul devianței descriind situația unor angajați care au devenit devianți prin răzvrătire și tentativa de a reforma practici organizaționale importante. Pe marginea acestui exemplu, autorul arată că: pe măsură ce individul
[Corola-publishinghouse/Science/2059_a_3384]
-
la excludere ca ultimă soluție, numai atunci când nici o altă tactică de influență (defăimare, izolare, etc.) nu a avut succes. Acest efect este cunoscut sub numele de „paradoxul devianței”. O’Day (1974) (apud Arnold și Feldman, 1986) pune în evidență paradoxul devianței descriind situația unor angajați care au devenit devianți prin răzvrătire și tentativa de a reforma practici organizaționale importante. Pe marginea acestui exemplu, autorul arată că: pe măsură ce individul devine tot mai recalcitrant, tacticile de intimidare folosite de șefi sunt tot mai
[Corola-publishinghouse/Science/2059_a_3384]
-
performanței. Grupul pierde astfel șansele de a se reînnoi odată cu perspectiva nouă, entuziasmul și dorința de a schimba lucrurile a noilor recruți, pierzând, în același timp, oportunitatea de a testa utilitatea și validitatea normelor pe care le stabilește. De altfel, devianța în grupul de lucru nu are o conotație negativă iar membrii devianți pot constitui o resursă valoroasă pentru inovare și experimentare. Peters și Waterman (1982) (apud Smither, 1988) susțin că toleranța devianței în grup/organizație este o caracteristică a managementului
[Corola-publishinghouse/Science/2059_a_3384]
-
validitatea normelor pe care le stabilește. De altfel, devianța în grupul de lucru nu are o conotație negativă iar membrii devianți pot constitui o resursă valoroasă pentru inovare și experimentare. Peters și Waterman (1982) (apud Smither, 1988) susțin că toleranța devianței în grup/organizație este o caracteristică a managementului eficient. 13.5. Coeziunea grupului de lucru Fenomenul de coeziune reflectă gradul în care grupul este atractiv pentru membrii săi (i.e. se plac și doresc să rămână membri ai grupului). Membrii grupurilor
[Corola-publishinghouse/Science/2059_a_3384]
-
prejudecăților, egalitate de șanse în educație și formare, precum și oportunități de dezvoltare și afirmare similare (Anker, 1997). 16. 4.3. Persoane cu nevoi speciale Nevoile speciale ale unor oameni au condus la perceperea diferențelor dintre aceștia și restul semenilor ca devianțe și la segregarea lor în societate. Politicile actuale de integrare (educative și sociale) au ca punct de plecare ideea că absolut toți indivizii umani prezintă numeroase și diverse nevoi, rămânând, prin natura lucrurilor, tributari mediului natural și social de care
[Corola-publishinghouse/Science/2059_a_3384]
-
Rol Rol desemnat Rol emergent Ambiguitatea rolului Conflict de rol Conflict de rol intraemițător Conflict de rol interemițători Conflict între roluri Conflict persoană-rol Contract psihologic Normă Statut Conformare Credite de idiosincrasie Dependență de informații Dependență de efect Complianță Identificare Internalizare Devianță Paradoxul devianței Coeziune Conflict Competiție Cooperare Acomodare Compromis Colaborare Evitare Influență Putere Puterea poziției Puterea personală Puterea informațională Abordare centrată pe trăsăturile de personalitate Teoria „Omului Mare” Studiile Universității Ohio Studiile Universității Michigan Inițierea structurii Considerarea Centrare pe producție Centrare
[Corola-publishinghouse/Science/2059_a_3384]
-
desemnat Rol emergent Ambiguitatea rolului Conflict de rol Conflict de rol intraemițător Conflict de rol interemițători Conflict între roluri Conflict persoană-rol Contract psihologic Normă Statut Conformare Credite de idiosincrasie Dependență de informații Dependență de efect Complianță Identificare Internalizare Devianță Paradoxul devianței Coeziune Conflict Competiție Cooperare Acomodare Compromis Colaborare Evitare Influență Putere Puterea poziției Puterea personală Puterea informațională Abordare centrată pe trăsăturile de personalitate Teoria „Omului Mare” Studiile Universității Ohio Studiile Universității Michigan Inițierea structurii Considerarea Centrare pe producție Centrare pe oameni
[Corola-publishinghouse/Science/2059_a_3384]
-
raportului omului cu organizația este un model instituționalizat (instituția are rolul hotărâtor) prin aceea că se cere (normativ) ca „așteptările de rol” (cerințele funcționale ale organizației față de individ) să fie În deplină concordanță cu „dispozițiile dorite” (dorințele individului În organizație). Devianța se referă la o nepotrivire a acestor două aspecte pe care Parsons o definește ca fiind „disjuncția dintre așteptările de rol și dispozițiile dorite”. Controlul social devine mecanismul al cărui scop constă În a readuce actorul, grupul sau instituția deviantă
Psihosociologia managerială by Elvira Nica () [Corola-publishinghouse/Science/204_a_187]
-
mod mai larg, ansamblul relațiilor pe care indivizii le stabilesc, pe căi personale, Între ei”.<footnote Ibidem, p. 124. footnote>. Organizațiile se dovedesc a exprima aspectele complexe ale societății În general: relațiile de putere, determinantele tehnologice, culturale, ecologice, procesele de devianță etc. Complexitatea relațiilor În organizație este prezentată de J. March (1988) ca o „ambiguitate” cu patru dimensiuni:<footnote Boudon Raymond, op. cit., pp. 409-410. footnote> ambiguitatea preferințelor actorilor sociali (ca urmare a raționalității lor limitate); ambiguitatea capabilității (care inversează și perturbă
Psihosociologia managerială by Elvira Nica () [Corola-publishinghouse/Science/204_a_187]
-
68 2. Care sînt criteriile de recunoaștere? / 74 2.1. Consens, dispersie a informației și focalizare / 74 2.2. Obiecte polimorfe și mize de grup / 76 3. Diversitatea "obiectelor" explorate / 83 3.1. Științe, sănătate, cultură, educație / 83 3.2. Devianță, muncă, grup, putere / 89 3.3. Exemplu de problematică: natură și forme de excludere / 91 3.4. Rețele, colocvii și site-uri web / 101 PARTEA A DOUA Fenomenologie / 105 Capitolul 3 Procese, funcții și organizare / 107 1. Două mecanisme esențiale
by Jean-Marie Seca [Corola-publishinghouse/Science/1041_a_2549]
-
Boudinet). Putem adăuga la acest ansamblu studiile despre relația profesor-elev (Gilly), educație (Monteil și Mailhot; Larose et al.), instruire, dezvoltare intelectuală (Doise și Mugny, op. cit.; Gernier și Rouquette, 2000; Mugny și Carugati, op. cit.; Perret-Clermont) sau etnometodele studentului (Coulon). 3.2. Devianță, muncă, grup, putere 3.2.1. Minorități și excluși Cercetările despre excludere și sărăcie se suprapun fără să se confunde. Observarea modului de viață al țiganilor și a reprezentării ai cărei obiecte și actori sînt (Ferréol; Mamontoff; Moscovici și Pérez
by Jean-Marie Seca [Corola-publishinghouse/Science/1041_a_2549]
-
la procedurile sociocognitive de definire a săracului și a situației sale (Abric, 1996; Neculau și Ferréol, 1999; Galli și Fasanelli; Paugam, 1991; Seca, 1999b). Abordarea minorităților a fost întreprinsă din perspec-tiva impactului lor social și, mai rar, pe planul reprezentărilor devianței sau afirmării "ființei minoritare" (Buschini, Philogène). RS sînt, în primul caz, formalizate în tipuri de discursuri înnoitoare care, în funcție de anumite condiții de receptare (nivel privat sau public de analiză, mesaj adresat grupului de apartenență minoritar sau unui grup exterior) sau
by Jean-Marie Seca [Corola-publishinghouse/Science/1041_a_2549]