1,506 matches
-
o creștere și o decădere, registrul de discuție a „declinului” fiecăreia dintre ele nu este nicidecum natural. „Există trei forme pentru constituțiile unui polis și tot atâtea deviații în calitate de degenerări ale celor dintâi.” Termenul parekbaseis, prin care Aristotel caracterizează constituțile deviante, se referă la o alunecare alături care are loc în maniera unei ieșiri din limite în felul unei hipertrofii, așa cum am remarcat deja. Condițiile de eroziune sunt discutate de Aristotel pe larg în cartea a V-a a Politicii. Conflictul
Filosofia politică a lui Platon [Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
potențialului de învățare 100 4. Fișa psihopedagogică 103 Capitolul V Devierile comportamentale și combaterea lor Ă Tiberiu Rudică 105 1. Precizări terminologice 105 2. Forme ale inadaptării școlare și factorii care le explică 107 3. Aspecte psiho-pedagogice privind profilaxia comportamentului deviant al elevilor 115 Partea a II-a Capitolul VI Învățarea. Teorii ale învățării Ă Andrei Cosmovici 121 1. Definiții ale învățării 121 2. Teorii asociaționiste 122 3. Teoria psihogenezei operațiilor intelectuale 126 4. Teoria genetic-cognitivă a lui J. Bruner 126
Psihologie școlară by Andrei Cosmovici, Luminița Mihaela Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/2106_a_3431]
-
unor reguli de conduită, recunoscute și acceptate de colectivitățile umane. Norma conține și ideea de sancțiune, în cazul încălcării ei, fiind deci un mecanism de control al comportamentelor individuale în cadrul grupului. Se acordă, prin urmare, calificativul de conduită dezadaptată (sau deviantă) acelei atitudini care se abate de la normele acceptate în interiorul unui grup, al unei instituții sau al unei societăți, fapt care duce la conflicte între individul respectiv și grupul sau instituția căreia îi aparține. Delincvența este considerată o formă mai gravă
Psihologie școlară by Andrei Cosmovici, Luminița Mihaela Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/2106_a_3431]
-
elevului față de ambianța școlară. Cele două perspective de abordare a fenomenului de adaptare/dezadaptare se completează reciproc: perspectiva juridică atrage atenția asupra normativității sociale care trebuie respectată, în timp ce perspectiva psihologică evidențiază caracterul întotdeauna individualizat al comportamentului dezadaptat. Într-adevăr, actul deviant poartă, de fiecare dată, „pecetea” psihologică a personalității autorului lui (mai precis, el reflectă modul în care persoana respectivă își privește existența, felul în care se percepe pe sine în raport cu ceilalți și cu valorile sociale). Specialiștii sunt astăzi unanimi în
Psihologie școlară by Andrei Cosmovici, Luminița Mihaela Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/2106_a_3431]
-
lui (mai precis, el reflectă modul în care persoana respectivă își privește existența, felul în care se percepe pe sine în raport cu ceilalți și cu valorile sociale). Specialiștii sunt astăzi unanimi în a recomanda recurgerea la analiza psihologică în aprecierea actului deviant: „Ignorarea caracteristicilor psihologice ale omului, neglijarea personalității justițiabilului, înseamnă a nu ține seama de ființa umană, care este participantul activ al dramei judiciare, înseamnă depersonalizarea întregului proces judiciar” (Mira y Lopez, E., 1959, p. 5). 2. Forme ale inadaptării școlare
Psihologie școlară by Andrei Cosmovici, Luminița Mihaela Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/2106_a_3431]
-
sub influența unor factori de mediu negativi, fapt ce duce la imprimarea în comportamentul său a unor orientări antisociale. Cauzele sociale vizează, de regulă, influențele nocive ale situațiilor concrete de viață în care s-a aflat tânărul înainte de comiterea conduitei deviante. Condițiile favorizante cuprind, de fapt, acele împrejurări și situații externe care facilitează comiterea delictului (producerea faptei propriu-zise). Noțiunea de cauzalitate nu poate fi redusă, așadar, în acest domeniu al devianței comportamentale, la o singură cauză fundamentală, ci presupune un complex
Psihologie școlară by Andrei Cosmovici, Luminița Mihaela Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/2106_a_3431]
-
așadar, în acest domeniu al devianței comportamentale, la o singură cauză fundamentală, ci presupune un complex de condiții, de acțiuni și motivații particulare. Desigur, este greu de surprins ponderea acestor factori individuali, sociali și favorizanți în determinarea și dezvoltarea conduitei deviante. Tendinței unor specialiști de a pune un accent prea mare pe rolul factorilor sociali (sau externi) îi răspund alții, care atrag atenția asupra faptului că factorii externi acționează întotdeauna prin intermediul condițiilor interne, neuro-psihice: „Orice fenomen psihic este determinat în ultimă
Psihologie școlară by Andrei Cosmovici, Luminița Mihaela Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/2106_a_3431]
-
sau externi) îi răspund alții, care atrag atenția asupra faptului că factorii externi acționează întotdeauna prin intermediul condițiilor interne, neuro-psihice: „Orice fenomen psihic este determinat în ultimă instanță de acțiunea externă, dar orice acțiune externă determină actul psihic (deci și actele deviante, n.n.) numai mijlocit, refractându-se prin însușirile, stările și activitatea psihică a persoanei care este supusă acestei acțiuni” (Bogdan, T., 1973, p. 17). Într-adevăr, numai așa ne putem explica de ce dintre două persoane aflate în aceleași condiții de mediu
Psihologie școlară by Andrei Cosmovici, Luminița Mihaela Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/2106_a_3431]
-
a persoanei care este supusă acestei acțiuni” (Bogdan, T., 1973, p. 17). Într-adevăr, numai așa ne putem explica de ce dintre două persoane aflate în aceleași condiții de mediu defavorizant (sau psihotraumatizant) doar una se hotărăște să recurgă la conduite deviante (sau aberante). Când motivațiile individuale devin presante (de exemplu, dorința excesivă a persoanei de a obține diferite satisfacții prin bani, drog, sex etc.), „factorii ambientali de precipitare” pot inspira sau declanșa actul deviant, oferind mijloacele prin care delincvența se perpetuează
Psihologie școlară by Andrei Cosmovici, Luminița Mihaela Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/2106_a_3431]
-
una se hotărăște să recurgă la conduite deviante (sau aberante). Când motivațiile individuale devin presante (de exemplu, dorința excesivă a persoanei de a obține diferite satisfacții prin bani, drog, sex etc.), „factorii ambientali de precipitare” pot inspira sau declanșa actul deviant, oferind mijloacele prin care delincvența se perpetuează. O discuție pertinentă asupra cauzelor comportamentelor deviante la elevi pretinde, așadar, o considerare simultană a celor trei grupe de factori, menționate mai sus: tendințele ereditare (condițiile interne predispozante) se realizează și se manifestă
Psihologie școlară by Andrei Cosmovici, Luminița Mihaela Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/2106_a_3431]
-
presante (de exemplu, dorința excesivă a persoanei de a obține diferite satisfacții prin bani, drog, sex etc.), „factorii ambientali de precipitare” pot inspira sau declanșa actul deviant, oferind mijloacele prin care delincvența se perpetuează. O discuție pertinentă asupra cauzelor comportamentelor deviante la elevi pretinde, așadar, o considerare simultană a celor trei grupe de factori, menționate mai sus: tendințele ereditare (condițiile interne predispozante) se realizează și se manifestă întotdeauna într-un mod diferit, în dependență de antecedentele dezvoltării individuale, de evenimentele copilăriei
Psihologie școlară by Andrei Cosmovici, Luminița Mihaela Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/2106_a_3431]
-
care trăiește copilul (sau tânărul în cauză). Fiecare caz de inadaptare școlară are, prin urmare, o „istorie” proprie, care impune o interpretare psihogenetică, dinamică și funcțională a inadaptării școlare. Pentru a fi luate măsurile profilactice necesare scăderii numărului de conduite deviante în școală, trebuie să punem în discuție, fie și succint, rolul factorilor individuali (sau interni) și al celor sociali (sau externi) în determinarea acestor conduite. A. Factorii individuali țin de capacitatea personală a fiecărui elev de a reacționa, adică de
Psihologie școlară by Andrei Cosmovici, Luminița Mihaela Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/2106_a_3431]
-
devianței comportamentale, mai ales atunci când nivelul mintal scăzut se asociază cu tulburări afective și cu condiții defavorabile de mediu. Deficiențele intelectuale exprimă, de regulă, dificultatea sau imposibilitatea celui în cauză de anticipare, pe plan mental, a urmărilor inevitabile ale atitudinilor deviante adoptate. Altfel spus, ele exprimă slaba capacitate de a trăi anticipativ o serie întreagă de efecte sau stări emotive, motiv pentru care persoana respectivă trăiește mai mult „în prezent”, sub presiunea tiranică a pulsiunilor și trebuințelor sale primare. b. Modificări
Psihologie școlară by Andrei Cosmovici, Luminița Mihaela Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/2106_a_3431]
-
denumite de restul clasei. În aceste grupuri se cultivă, adesea, preocupări și atitudini cu caracter predelictual sau infracțional, de tipul: practicarea jocurilor de noroc, vizionarea de filme pornografice, hoinărirea pe străzi, furturi sau tâlhării. 3. Aspecte psiho-pedagogice privind profilaxia comportamentului deviant al elevilortc "3. Aspecte psiho‑pedagogice privind profilaxia comportamentului deviant al elevilor" Munca de prevenire presupune cunoașterea și eliminarea cauzelor și a condițiilor care generează tulburările de comportament, la nivel microsocial (familie, școală, grup de prieteni), dar și la nivel
Psihologie școlară by Andrei Cosmovici, Luminița Mihaela Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/2106_a_3431]
-
preocupări și atitudini cu caracter predelictual sau infracțional, de tipul: practicarea jocurilor de noroc, vizionarea de filme pornografice, hoinărirea pe străzi, furturi sau tâlhării. 3. Aspecte psiho-pedagogice privind profilaxia comportamentului deviant al elevilortc "3. Aspecte psiho‑pedagogice privind profilaxia comportamentului deviant al elevilor" Munca de prevenire presupune cunoașterea și eliminarea cauzelor și a condițiilor care generează tulburările de comportament, la nivel microsocial (familie, școală, grup de prieteni), dar și la nivel macrosocial. • La nivelul școlii, activitatea profesorilor va trebui perfecționată prin
Psihologie școlară by Andrei Cosmovici, Luminița Mihaela Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/2106_a_3431]
-
oferind un model de agresivitate, conduce numai la corectarea temporară a conduitei elevului pedepsit și la deteriorarea atmosferei din clasă. Comportamentul profesorului punitiv se constituie într-un blocaj extern foarte serios al învățării. Neajunsul principal nu este numai eșecul recuperării deviantului, ci inducerea unor atitudini de indiferență față de conținutul lecției la ceilalți elevi care asistă la un astfel de exercițiu de putere. Dacă pedeapsa se abate asupra unui elev ce se bucură de multă considerație în ochii celorlalți, apare în plus
Psihologie școlară by Andrei Cosmovici, Luminița Mihaela Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/2106_a_3431]
-
de la cognition, Morin G., Québec. • Dornbush, S.M., Glasgow, K.L., I-Chun Lin, 1996, „The social structure of schooling” in Annual Review of Psychology, 47, 401-429. • Douvan, E., Adelson, J., 1966, The Adolescent Experience, J. Wiley, New York. • Dragomirescu, V., 1976, Psihologia comportamentului deviant, Editura Științifică, București. • Dumitrana, M., 1991, „Eșecul școlar și cauzele sale Ă determinanți ai ideii unei noi pedagogii”, in Tribuna învățământului, nr. 5. • Duriè, L., 1991, Elements de psychologie de l’éducation, Genève, UNESCO. • Duru-Bellat, M., Henriot-van Zanten, A., 1992
Psihologie școlară by Andrei Cosmovici, Luminița Mihaela Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/2106_a_3431]
-
inspirației artistice. Disputa a fost curând clasificată drept un conflict între intelect și simțire, la rândul lui personificat în conflictul dintre omul de știință extrem de rațional și artist, un geniu neînțeles. Timp de 100 de ani, noua identitate a naturii deviante a artistului și revolta lui conștientă față de societatea burgheză au fost exploatate de impostori de talia lui Lombroso în scopul denigrării artiștilor în general și în mod particular a geniului și creativității. Deși ambele reacții s-au manifestat simultan, efectele
Manual de creativitate by Robert J. Sternberg [Corola-publishinghouse/Science/2062_a_3387]
-
mase, această diferență esențială dintre realitate și ideal rămâne încă un mister. Robert Michels, Le Partis politiques. Essai sur les tendances oligarchiques des démocraties, traducere franceză, Flammarion, Paris, 1914, pp. 300-301 (ediția în limba germană: 1911). Seymour Lipset și „cazul deviant” Cea mai bună modalitate de a proba valabilitatea teoriei oligarhiei și de a vedea dacă ea duce sau nu la o „lege” cu validitate universală este aceea de a încerca să verificăm sau să infirmăm caracterul inevitabil pe care Michels
Sociologia elitelor by Jacques Coenen-Huther () [Corola-publishinghouse/Science/2356_a_3681]
-
6). Totuși, contrar majorității cercetătorilor care s-au străduit să repereze tendințele spre oligarhie în contextele organizaționale cele mai diverse, Lipset s-a hotărât să analizeze un caz ce părea să scape tendinței generale. Este ceea ce el însuși califică drept deviant case method („metoda cazului deviant; vezi ibidem, p. 469). Lipset consideră că a găsit acest caz deviant în sindicatul tipografilor fondat în Statele Unite în 1850 sub numele de International Typographical Union (ITU). Echipa de cercetare condusă de Lipset și-a
Sociologia elitelor by Jacques Coenen-Huther () [Corola-publishinghouse/Science/2356_a_3681]
-
care s-au străduit să repereze tendințele spre oligarhie în contextele organizaționale cele mai diverse, Lipset s-a hotărât să analizeze un caz ce părea să scape tendinței generale. Este ceea ce el însuși califică drept deviant case method („metoda cazului deviant; vezi ibidem, p. 469). Lipset consideră că a găsit acest caz deviant în sindicatul tipografilor fondat în Statele Unite în 1850 sub numele de International Typographical Union (ITU). Echipa de cercetare condusă de Lipset și-a orientat analiza spre mecanismele oligarhice
Sociologia elitelor by Jacques Coenen-Huther () [Corola-publishinghouse/Science/2356_a_3681]
-
cele mai diverse, Lipset s-a hotărât să analizeze un caz ce părea să scape tendinței generale. Este ceea ce el însuși califică drept deviant case method („metoda cazului deviant; vezi ibidem, p. 469). Lipset consideră că a găsit acest caz deviant în sindicatul tipografilor fondat în Statele Unite în 1850 sub numele de International Typographical Union (ITU). Echipa de cercetare condusă de Lipset și-a orientat analiza spre mecanismele oligarhice apărute cam peste tot în organizațiile cât de cât complexe, dar nu
Sociologia elitelor by Jacques Coenen-Huther () [Corola-publishinghouse/Science/2356_a_3681]
-
sau schimba regula. Un alt aspect al persistenței instituționale este de natură dinamică. O instituție este dinamic stabilă dacă e îndeplinită următoarea condiție: dacă unii actori deviază de la regula instituțională, alți actori vor prefera să se conformeze în continuare, iar devianții vor fi stimulați să revină. Instituțiile stabile dinamic sunt mai pasibile de menținere în timp deoarece sunt supuse mai puțin schimbării. Prețul stabilității instituțiilor și al funcțiilor îndeplinite datorită acestei stabilități este rigiditatea. Pe de o parte, instituții precum universitatea
Enciclopedia dezvoltarii sociale by Cătălin Zamfir, Simona Maria Stănescu () [Corola-publishinghouse/Science/1956_a_3281]
-
Europa! Această descriere euforică transferă produsul în sfera culturii și a artelor, îndemnând consumatorul cult, sofisticat la cumpărare. Când un produs se asociază cu nume precum Monet, Degas sau Shakespeare, a nu bea o asemenea băutură devine chiar un act deviant împotriva culturii. Astfel, argumentarea trece de la descrierea elogioasă la o presiune națională pentru a cumpăra produsul respectiv. Atunci când legislația nu permite comparații factuale între diferite mărci, este evident că se ajunge la un elogiu care nu mai angajează realul sau
Revista de asistență socială () [Corola-publishinghouse/Science/2160_a_3485]
-
internă dintre toate strategiile de cercetare, însă are limite majore privind posibilitatea de a generaliza rezultatele găsite la alte categorii de subiecți sau alte contexte de lucru. Un studiu ilustrativ a fost realizat de Chen și Bachrach (2003). Tolerarea comportamentului deviant („free riding tolerance”) indică gradul până la care membrii unui grup mențin o atitudine de cooperare după ce observă că unul s-au mai mulți membri ai grupului adoptă un comportament inoportun, care le poate afecta interesele. Acest fenomen are o importanță
Zoltan Bogathy (coord.). In: Manual de tehnici si metode in psihologia muncii si organizationala () [Corola-publishinghouse/Science/2059_a_3384]