1,081 matches
-
Fiind în acel moment prins cu cursurile pe care le predam la Universitatea din Chicago, nu am putut participa la congresul de la Boulder. Am trimis o comunicare referitoare la ultimele momente ale vieții lui Mircea Eliade (14-22 aprilie 1986), la devoțiunea neclintită a soției sale, Christinel Eliade, și la atitudinea înduioșătoare a atâtora dintre prietenii și discipolii săi. Înțeleg că această comunicare, împreună cu alta mult mai autoritativă, semnată de Eugen Ionescu, au fost citite în sesiunea de deschidere a conferinței, la
Mircea Eliade la 70 de ani by Ioan Petru Culianu () [Corola-journal/Journalistic/4626_a_5951]
-
oriunde ar fi să fie acum îmi zice ceva de mamă pentru timiditatea mea. Idolii inspiră respect, admirație, dragoste și, bineînțeles, mari invidii. Cortázar inspira toate aceste sentimente ca foarte puțini scriitori, însă inspira pe deasupra alt sentiment mai puțin frecvent: devoțiunea. A fost, poate fără să vrea, argentinianul care s-a făcut îndrăgit de toată lumea. Totuși, mă încumet să cred că dacă morții ajung să moară, Cortázar trebuie că moare încă o dată de rușine din pricina consternării mondiale provocate de moartea lui
Gabriel García Márquez - N-am venit să țin un discurs () [Corola-journal/Journalistic/5528_a_6853]
-
la atitudinea heterodoxă a ambilor poeți în raport cu o anume linearitate imagistică. Lectura celor mai bune poeme ale lui Ion Mureșan presupune o divizare extremă a facultății perceptive, poetul făcând totuși destule concesii „tradiționalei” coerențe ce susține îndeobște un poem. O devoțiune ce nu-și găsește mijloacele propriei expresii, se-nțelege că poate avea consecințe precum: asumarea lumii cu conștiința arbitrarietății faptului, o descătușare imagistică vecină cu excesul, o senzualitate satyr-ică în care răutatea nu e decât un vag simptom al bachanalelor
Un satyr convertit la orfism sau un Orfeu satyric by Aurel Pantea () [Corola-journal/Journalistic/5697_a_7022]
-
refer la bașii Franz-Josef Selig, Wolfgang Bankl, Ain Anger, la baritonul Falk Struckmann. În mod evident, cea mai spectaculoasă apariție este cea a celebrei mezzosoprane Waltraud Meier în marele rol al lui Kundry, caracterul complex, schimbător, care parcurge drumul de la devoțiunea penitenței la feminitatea malefică. Li s-a alăturat, în rolul titular, acest muzician de mare clasă care este Christopher Ventris, un autentic tenor wagnerian, un obișnuit al genului în marile case de operă actuale. Nu pot să nu o menționez
La Viena, opera iese în stradă by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/5562_a_6887]
-
Gheorghe Grigurcu Vocația lui Liviu Georgescu o reprezintă devoțiunea față de materie. O devoțiune paradoxal tensionată, pentru a-i smulge șiragurile de asociații, pletora imagistică ce-i compune discursul liric. Dacă în legătură cu unii autori s-a vorbit de o luptă a lor cu Îngerul, în cazul de față s-ar
Valențe etnice by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/5579_a_6904]
-
Gheorghe Grigurcu Vocația lui Liviu Georgescu o reprezintă devoțiunea față de materie. O devoțiune paradoxal tensionată, pentru a-i smulge șiragurile de asociații, pletora imagistică ce-i compune discursul liric. Dacă în legătură cu unii autori s-a vorbit de o luptă a lor cu Îngerul, în cazul de față s-ar putea vorbi de o
Valențe etnice by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/5579_a_6904]
-
încalcă principiile biologiei, ei se străduiesc să-și salveze disciplina de neîncrederea reactivă pe care fervoarea lui stridentă a însămînțat-o în publicul amator de cărți de popularizare. E ca și cum, amenințată dinlăuntru de un spirit care o subminează prin exces de devoțiune doctrinară, biologia își inventează avocați pe care îi scoate în luptă din nevoia de a-i apăra crezul. Alister și Joanna McGrath sînt tocmai avocații chemați să ferească biologia de furia ideologică a inflexibilului Dawkins. Și cum din cauza lui, oamenii
Cruciatul veninos by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5615_a_6940]
-
Scripturii și contingentul bietei noastre viețuiri fenomenale: „citeam în Psaltirea / picată cu ceară. ploaia aceea neîncetată. ia să mai / răbdăm un pic / mi-am zis. oameni uzi, grăbiți prin ploaie, / alergau fără țintă”. Dincolo de acest orizont al scrisului plin de devoțiune, întîlnim semnele mai cutezătoare ale unui fabulos care, fără a ieși din sumisiunea duhovnicească a cucerniciei, se străduiește să interpreteze „copiind”, astfel cum un pictor modern reia într-o manieră proprie tablourile unor maeștri. Epoca își spune cuvîntul. O costumație
Poezie religioasă by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/5654_a_6979]
-
Neumann (născut la Tulcea, crescut la Timișoara, afirmat la Londra); „Trenul de noapte” - formația primului jazzman român credibil în regatul muzicuței, unde domnește din străvechime Toots Thielemans; în fine, „Prezent Percussion”, o nouă grupare din pepiniera de talente cultivate cu devoțiune de Mario Florescu la Arad. Ca orice festival respectabil, și cel de la Sibiu oferă publicului șansa de a se întâlni cu super staruri. În cazul de față, recitalul apoteotic a aparținut grupului Afrocuban Messengers al pianistului Jesús Chucho Valdés, pontiful
Măsurând timp și viață prin jazz by Virgil Mihaiu () [Corola-journal/Journalistic/5474_a_6799]
-
Marina Constantinescu Sau povestea unor întîlniri născute în jurul unui cuvînt dat. Confesiunea continuă. Ca și povestea unor destine care mă impresionează prin devoțiunea față de ceva efemer, fragil, vulnerabil cum este teatrul. Totul ține de clipă. De moment. De starea de grație a unor minți, a unor valori, a dedicației lor. Se întîmplă, uneori, ca, fiind în mijlocul lucrurilor, să nu mai simți că aerul
Promisiunea (II) by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/5508_a_6833]
-
copilul îi iubește pe amândoi. E prin urmare vremea întrebărilor nevinovate, a ipocriziei și oportunismului copilăresc, a dilemelor rezolvate ingenios. Intoleranță religioasă e necunoscută. Reprezentanții celor trei biserici, preotul, popa și imamul sunt invocați cu simpatie, dar fără prea multa devoțiune. Ce au ei de spus nu e destul de palpitant. Cartea recomandată de preotul catolic vorbește despre „pruncul Isus într- o limbă greoaie și de neînțeles pentru mine. După câteva zile am abandonat-o. Prefer, de departe, Jack London și aventurile
Isus și Tito by Constanța Ciocârlie () [Corola-journal/Journalistic/5511_a_6836]
-
care Mircea Eliade vorbește atât de convingător), în materie deci! - conform epifaniei finale. O materie mântuită însă, purificată în matricea marmurei, printr-o metanoia datorată soarelui care transmută mentalul tulbure în lumină. Cu acest prilej, iubita moartă, Salomea, renaște, grație devoțiunii Lale și a lui Stratis, într- o vedenie copleșitoare, suficientă spre a sfârși apoteotic romanul însuși. „Personajul acțiunii este Acropole. Ceilalți sunt marionetele ei”, precizează autorul (p. 34), pentru ca, într-o scrisoare din 1934, să-și mărturisească „ideea centrală”, care
Yorgos Seferis și romanul unei resurecții în spirit by Simona-Grazia Dima () [Corola-journal/Journalistic/4514_a_5839]
-
călătoria apare ca aventură deopotrivă existențială și spirituală, iar drumul devine metaforă revelatorie esențială, loc de întâlnire al imaginarului și al realului, al iluziei și al referențialității. De altfel, pentru scriitor, „aventura (...) înseamnă și abandon, reverie lucidă, bucurie, poate și devoțiune abstractă”, după cum poate să conoteze și o propensiune mereu reiterată, iluzorie și fantasmatică, spre regăsirea identității proprii. Reveria, ca formă de cunoaștere, resuscitează trăiri privilegiate, redă peisaje cu amprentă simbolică, fixează nostalgii și neliniști, fapte și evenimente, posturi meditative și
Obsesia identității by Iulian Bol () [Corola-journal/Journalistic/3288_a_4613]
-
Lévi-Strauss se arată a fi un gînditor aproape organicist. E ca și cum, pășind în țara stampelor, koanelor și a pieselor kabuki, o țară în care, cu doi ani înaintea venirii lui Strauss, scriitorul Yukio Mishima săvîrșea ritualul sepukului în semn de devoțiune față de împăratul abdicat, în această țară francezul se molipsește de stihia locului și devine radical, descoperind rădăcinile unei culturi ce nu poate fi redusă la tipare occidentale. Lévi-Strauss face o reverență în fața gîndirii organiciste, acceptînd că o cultură, precum cea
Țîrîitul insectelor by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/3444_a_4769]
-
lumii, și din acest motiv occidentalul, cînd ascultă muzică populară japoneză, are senzația că aude un țîrîit de insecte. A cincea deosebire e că pentru nipon subiectul e centripet, strîngînd în el toate influențele lumii, într-o receptivitate pasivă de devoțiune smerită, pe cînd occidentalul e centrifug, voluntar și mereu activ, de unde și vulnerabilitatea pe care o are la distracții și la orice gen de act care îl risipește în afară. Pentru occidental, un koan de genul: „Ce zgomot face o
Țîrîitul insectelor by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/3444_a_4769]
-
același nume, pus în scenă de Horea Popescu. Și a intrat în trupă. În 1995, am văzut-o în Aici nu mai locuiește nimeni, filmul Malvinei Urșianu. În doi ani, devenise o certitudine a talentului ei mare și complex, a devoțiunii ca stil de existență. În 1998, era Natașa din Azilul de noapte a lui Ion Cojar. Dacă aș fi fost bărbat, aș fi vrut să fug cu ea atunci! Așa l-am înțeles mai bine, mult mai bine pe Vaska
Tania Popa by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/3449_a_4774]
-
așa cum nu am mai auzit-o de mult. Concertul pentru vioară și orchestră în Re major, op.35 de Piotr Ilici Ceaikovski. Un artist de anvergură, Horia Andreescu, a susținut, a cîta oară, un talent, pe violonistul Mircia Dumitrescu și devoțiunea celor care l-au format, puterea unei Profesoare, Olivia Ioana Popa, de la Colegiul „George Enescu”, de a fi altfel. De a intui valoarea și de a se da de mii de ori peste cap ca acest puști să oprească, puțin
Despre susținere by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/3467_a_4792]
-
epistole, evident, inedite, pe care George Topîrceanu le-a trimis, în timp, confraților săi, mai tineri sau mai vârstnici, membrilor familiei, persoanelor oficiale si admiratorilor operei sale. Un caz unic, în literatura română, îl constituie, cred, G. Topîrceanu, care, cu devoțiunea, pasiunea si încrederea, pe care le acorda debutanților, a citit, a recitit si, uneori, a rescris, numeroase manuscrise. O confesiune a sa, pe care nici un moment nu o pun la îndoială, e cu adevărat surprinzătoare: „Pot să-ți mărturisesc (ceea ce
George Topîrceanu și confrații săi by Nicolae Scurtu () [Corola-journal/Memoirs/6212_a_7537]
-
muncii: tot ce făcea făcea cu o mare seriozitate, chiar și cînd era vorba despre lucruri mai „ușurele”, de luat în glumă, sau despre ocupațiuni cotidiene, banalități, corvezi inevitabile. Iar meseria de scriitor însemna pentru el, deasupra a orice altceva, devoțiune, travaliu tenace, continuu, în conformitate nu doar cu un „cult”, ci și - mai exact spus - cu o exemplară etică a muncii. Despre care va fi vorba în continuare. Vedea două „surse” ale seriozității sale: spunea uneori - nu foarte des, totuși
Talent și tenacitate Un crochiu biografico-stilistic by Ion Bogdan Lefter () [Corola-journal/Journalistic/3511_a_4836]
-
relativ, a cărui semnificație se schimbă după caz. Fenomenul de emigrare din UE și SUA înclină balanța spre populațiile de origine hispanică și arabă, iar dispariția flerului transcendent e suplinită de creșterea apetenței pentru religii laice, precum cultul sănătății și devoțiunea ecologică. Aceste procese nu pot fi judecate în termeni morali, de aceea nu putem spune că sînt bune sau rele, ci doar că aduc schimbare. Tactica lui Boia e de a-și retrage prezența din conținutul considerațiilor de factură etică
Gustul idealurilor by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/3577_a_4902]
-
literară, că să continue, cum aminteam, zeci de ani cu analiza emisiunilor radio. Cu idei pe care le nota pe hîrtiuțe fel de fel cu un scris mărunt și precipitat. Cu aerul ei aiurit cu care cutreiera lumea asta. Cu devoțiunea ei de modă veche față de familie, față de prieteni, față de studenți, față de cărți, față de obiecte, față de povești, față de amintiri și locuri. Antoaneta a fost severă cu ea însăși. A avut un spirit critic ascuțit față de ceea ce făcea și față de ce făceau
Antoaneta by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/2881_a_4206]
-
anotimpul înflorit cu precădere. Dar cîte înviorătoare ecloziuni ni se nălucesc, a împăcare și nădejde, cînd crugul vremii, atingînd solstițiul, desferecă, din adîncuri, zestrea colindelor! Într-o piesă cu care m-au răsfățat colindătorii, aducîndu-mi tributul lor de calm și devoțiune, urarea se încununa cu busuioc și ruje, parcă înaintînd printr-o grădină reavănă, vital năvălită de seve. Desen svelt, al rujelor care trec de culmea zaplazurilor, se ghicește și în luxurianța pînzelor foșnind de elan neconstrîns și rodnic saturate, alcătuind
Colindăm… colindăm… colindăm… by Dan Hăulică () [Corola-journal/Journalistic/2901_a_4226]
-
Rusu a fost, în același timp, și un temut polemist, ce nu a ezitat să-și demonstreze, cu argumente temeinice, opiniile. Era format la școala germană de estetică, pe care o înțelesese, o prețuise și pe care o preda, cu devoțiune, la Facultatea de Litere și Filosofie din Cluj, unde era profesor titular încă din anul 1938. Liviu Rusu, personalitate plurivalentă a culturii naționale, a intrat, azi, într-un nepermis con de umbră de unde se cuvine a fi recuperat și repus
Liviu Rusu și contemporanii săi by Nicolae Scurtu () [Corola-journal/Memoirs/4750_a_6075]
-
se publică acum, întâia oară, demonstrează în chip elocvent pasiunea și grija pe care le avea profesorul Onisim Filipoiu față de opera literară și, evident, față de posteritatea lui Ion Șiugariu, dispărut așa de tânăr în cel de-a doilea cataclism mondial. Devoțiunea lui Onisim Filipoiu pentru biografia și opera poetului Ion Șiugariu e de o factură occidentală căreia nu-i scapă nici un detaliu, nici o informație și nici o referință critică. O mărturie revelatoare în acest sens întâlnim în epistola 3 din 20 martșieț
Noi contribuții la biografia lui Ion Șiugariu by Nicolae Scurtu () [Corola-journal/Memoirs/4338_a_5663]
-
plece dincolo de ființa mea care trebuia să fie cortul ei adăpostitor, refugiul ei pe furtună, dar ea refuza, refuza ceea ce-i ofeream, neînțelegând, vai, ce ofrandă absolută i-a scos în cale destinul, și eu o loveam, o loveam cu devoțiune, cu dragoste incomparabilă, o loveam și era ca și cum aș fi făcut dragoste cu ea, nebunește, ah, noi, cuplu primordial, arhetipal, ah, Romeoșijulieta, noi, ca unul, o loveam și lovind-o mă vindecam de toată suferința pe care ea mi-o
Stalin tocmai încetase din viață... by Gabriel Chifu () [Corola-journal/Imaginative/15029_a_16354]