558 matches
-
rușine, triumf”, adică, altfel spus, tot haos. Erosul agresiv este reprezentat de Silvia Racliș. Cu gura ei „lacomă”, „crudă”, „neîndurătoare”, în care proliferează „dinți tăioși care se înmulțesc și îi acoperă fața”, Silvia Racliș își arată natura malefică. Ea este devoratoare ca femela păianjenului, împerecherea cu ea este primejdioasă. În chip vădit, Silvia Racliș aparține zonei infernale. Ea păstrează amintirea veacurilor primordiale, iar cineva o întreabă: „Unde îți ascunzi coada și copitele?” Tot așa cum beția de pe urma programării crimei îi învălmășește pe
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285566_a_286895]
-
un fel de gelozie, dar și cu admirație. În același timp, această glorie, efemeră până la urmă, este cu atât mai goală, cu cât nu este acoperită printr-un echivalent valoric al operei. Pentru artist, uitarea și topirea în anonimat sunt devoratoare. În timpul existenței lor biologice, gloria multor artiști urmează trasee meteorice. Strălucirea este scurtă. Ea însumează mari speranțe și promisiuni pentru privitorii contemporani ai artei lor. Se naște în preajma acestor gânduri întrebarea: când putem vorbi despre un artist că a cucerit
Ion Antonică (1937-2002) Ceramică - Sculptură by Elena – Ivona Aramă () [Corola-publishinghouse/Science/1244_a_2070]
-
al romanului de dragoste (cap. al II ea, Diagonalele unui testament: Eram însurat de doi ani și jumătate cu o colegă de la Universitate și bănuiam că mă înșală.), de exemplu, fixează intriga, sugerând un conflict psihologic și unul cognitiv (nevoia devoratoare de a ști adevărul). Romanul războiului înlocuiește aceste conflicte cu cel ontologic: Știu că voi muri, dar mă întreb dacă voi putea îndura fizic rana caremi va sfâșia trupul. Evoluția acestor conflicte se realizează prin selectarea unor episoade cu maximă
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2894]
-
un proces tragic de alunecare din spre omul moral spre cel imoral. Trăsătura dominantă care determină această cădere este slăbiciunea pentru bani, pentru averea nemuncită, câștigată în tovărășie cu Lică. Existența lui Lică dezvăluie latura întunecată a naturii umane: sete devoratoare de putere, fire sadică, răzbunătoare. El stăpânește prin forță și violență, prin jaf și crimă pusta arădeană, fiindcă este sămădăul, adică porcar și el, dar om cu stare, aspru și neîndurător [...] de care tremură toată lunca. Aceste precizări ale naratorului
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2894]
-
fenomenul globalizării susținut de o concepție liberală etc. În această lume complexă ca realitate materială și oglindire în gândirea umană (cu trimitere la spiritualitate și principii morale ca etica ecologică), apelarea la logică ar putea însemna controlul, gestiunea factorului uman, devorator de resurse, până a-l aduce la dimensiunea de echilibru cu potențialul de resurse al mediului natural, iar etapa dezvoltării economiei, necesară pe ciclul de viață al societății umane, urmând a începe de la această premisă. Dacă logica pare corectă, simplă
Abordarea entropică a valorificării resurselor naturale De la principii la strategie by Florina Bran; Carmen Valentina Rădulescu; Gheorghe Manea; Ildikó Ioan () [Corola-publishinghouse/Science/212_a_182]
-
parte din fondurile financiare care ar putea fi altfel dirijate pentru dezvoltarea economico-socială, conservarea resurselor naturale, reconstrucția mediului degradat ecologic etc. Gestiunea improprie a violenței conduse la nivel național (conflicte etnice, religioase, politice, crimă organizată, terorism, violență domestică etc.) este devoratoare de resurse nu numai financiare, dar și naturale. O situație anormală (paradoxală, chiar) o întâlnim în administrația publică din România: alocația de hrană care revine unui deținut este un multiplu al alocației pentru un internat în spital, cămine pentru copii
Abordarea entropică a valorificării resurselor naturale De la principii la strategie by Florina Bran; Carmen Valentina Rădulescu; Gheorghe Manea; Ildikó Ioan () [Corola-publishinghouse/Science/212_a_182]
-
va ezita s-o reabiliteze în 1456, s-o beatifice în 1909 și s-o canonizeze în 1920) de a face dintr-o Sfântă o arătare a iadului, Gilles se metamorfozează subit într-un înger al iadului, într-un căpcăun devorator de copii (ademeniți, vânați sau vânduți seniorului chiar de părinți), dar nu oarecare, ci unul sfâșiat, torturat de o neliniște metafizică, religioasă, mai ales atunci când, posedat de fantoma Ioanei și pradă celor mai negre himere, savurează fumul combustiei inocenților și
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
în violent contrast cu dizarmonia istoriei, a agoniei pe câmpul de luptă. Dezertează, așadar, din climatul hidos, din textura sângeroasă a pânzelor lui Goya, tocmai când se declanșează funesta sarabandă a spintecării și tranșării porcilor; prefață la festinul delirant al devoratorilor demni de violența expresivă a unor Bosch, Shakespeare sau Bunuel. Posedați parcă de diavolul ascuns în vremuri biblbice în godaci, sălbăticiți deja ca niște roboți ucigași, comilitonii lui Alexandru se dedau unei furibunde parade alcoolice, la apogeul căreia n-are
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
timp auroral, copilăria încântată de basme și legende, petrecută într-un peisaj fermecat. În versuri se ivesc deseori, prelucrate, stilizate, motive din poveștile, miturile, doinele și cântecele de leagăn românești, după cum intervine, temperat, și inspirația istorică. Aflată la anii lecturilor devoratoare, poeta conservă mai cu seamă ecourile livrești: Dante, Petrarca, Tasso, Ariosto, trubadurii, poeții Pleiadei, Shakespeare, iar mai aproape, Lamartine, Hugo, Sully Prudhomme. Sedusă de câte un model, absoarbe și apoi dezvoltă, ca într-un foarte personal jurnal de lectură, substanța
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287417_a_288746]
-
foarte importante în poezia lui P., sunt uneori adevărate festinuri lingvistice -, conține un prim ciclu, Zile cu Bouvard și Pécuchet, care gravitează în jurul „fricii de trup”, și un al doilea, Negru pe negru, în care spaima de realul ca trup devorator („o confrerie de burți ale lucrurilor”) atinge limita terifiantului. Poemele acestui ciclu al rupturilor, dramatizate într-o manieră amintind și de poemele lui Aurel Dumitrașcu, sunt profund expresioniste, trădând un fond abisal angoasat: „M-am retras cu totul,/ stau în
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288659_a_289988]
-
este că viața de unul singur reprezintă o abatere de la normalitate și-i dezavuată social și moral. Nevoia de comunicare, ca trebuință vitală pentru ființa umană, nu poate fi suplinită nici de vizionarea emisiunilor tv, nici de lectura în stil devorator, nici de pisica sau cățelul pe care l-ai adoptat, nici de convorbirile telefonice sau navigarea pe internet, nici de vizitele prietenilor sau petrecerile oferite. Există o singurătate în doi? Da! Această sintagmă face trimitere la acele cupluri în care
Acorduri pe strune de suflet by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Science/83169_a_84494]
-
acesteia asupra lumii așa-zis reale. Invazia visului, a nocturnului în universul familiar, supunerea erosului față de această nouă realitate sunt ilustrative pentru pierderea hotarelor dintre a fi și a imagina, a recrea. Molia este și ea o imagine a timpului devorator, care, în mod paradoxal, se asociază și diurnului și nocturnului. Osul devine, și el, unul dintre simbolurile obsesive ale celui de-al doilea volum al lui Tonegaru, în os se ascunde taina universului, el poartă în sine esența lumii, ascunsă
[Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
visului, viața devine o anticameră a morții, fapt ilustrat de motivul somnului, al oboselii care revine constant. Degradarea universală este susținută în lirica lui Tonegaru și de alte simboluri, dintre care îl aminteam pe cel al fluturelui (molia) asociat timpului devorator, pe cel al dansului (tendație erotică și atragere în plasa morții, un substitut al cântecului sirenelor). Toate încercările de a evada (în vis, în spații exotice, în literatură, în dragoste, în cosmos) sunt sortite eșecului și poetul revine, de fiecare
[Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
Prin nonconformismul ei, viața sexuală a celor tineri pune în aplicare nebănuit de multe fantasme de-ale adulților. În ziua de azi, o influentă colecție de fantasme posedă domeniul audio-vizual prin filmele, videoclipurile, reclamele sale. Ca într-o noapte a devoratorilor de publici tate, vă redau mai jos câteva scenarii de fantasmă. Singurul bărbat din lume Un tânăr pacient de-al meu îmi povestea cum, ani de-a rândul, mintea lui perfecționa în vis sau reverie un scena riu care pe
Lecții particulare : cum sã iei în serios viața sexuală by dr. Cristian Andrei () [Corola-publishinghouse/Science/1331_a_2697]
-
acesta acoperă, amestecându-le nepotrivit, ambele tendințe simbolice. Vulturul ar fi, de-a lungul Evului Mediu, conform lui Louis Charbonneau-Lassay, "emblema demonului lăcomiei din cauza hranei stricate și a prăzii infecte pe care această pasăre le devorează avid" sau, în ipostaza devoratorului de ficat prometean, el este "Satan năruind sufletul înlănțuit de viciu"8. Autorul mai observă și ruptura de viziune care desparte cele două ipostaze ale răpitoarei, cea bună și cea negativă, care se petrece sub semnul heraldicii: "Heraldica nobiliară a
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
schimbare de atitudine nu așteaptă neapărat nașterea artei heraldice, din prima jumătate a secolului al XII-lea (când fixează Michel Pastoureau 10 apariția sistematică a stemelor în Occident), ci se petrece încă din primele secole ale creștinismului, când pasărea rea, devoratoare de hoituri capătă un concurent în nobila răpitoare, o ființă solară, simbol al lui Hristos. Heraldica, ce e drept, a impus folosirea preponderentă a termenului aquila pentru ipostaza pozitivă a păsării. O distincție la fel de clară, deși discretă, face și Cantemir
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
domestici, crocodilul părea un monstru prin excelență. Așa s-a și impus animalul în imaginarul zoomorf, simbolic: ca o mașină de ucis, ca un devorator. Jean-Paul Clébert chiar atrage atenția asupra acestui aspect: "Pentru mitolog, marele crocodil este, înainte de toate, Devoratorul care, din zorii zilei, iese din adâncul mlaștinilor spre a înghiți făpturi vii. Este monstrul preistoric prin excelență și nu e departe de a rivaliza cu dragonul"3. Majoritatea reprezentărilor sale din bestiarele sau enciclopediile vechi insistă asupra acestui aspect
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
a acvilei, în vol. Natura în Divina comedie. Studiu istoric și comparativ, Editura Universității "Alexandru Ioan Cuza", Iași, 2005, p. 177: "Mai mult, spre deosebire de simbolul monarhic concurent (leul), acvila dantescă (aquila, ce nu are a se confunda cu vulturul vulturius devorator nu doar, mitologic, de prometeici ficați, ci mai ales, în viața de zi cu zi, de putrefacte hoituri și legat, ca atare, de simbologia morții) este învestită cum se și cade în cazul stemei imperiale prin excelență cu sarcină (simbolică
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
a acvilei, în vol. Natura în Divina comedie. Studiu istoric și comparativ, Editura Universității "Alexandru Ioan Cuza", Iași, 2005, p. 177: "Mai mult, spre deosebire de simbolul monarhic concurent (leul), acvila dantescă (aquila, ce nu are a se confunda cu vulturul vulturius devorator nu doar, mitologic, de prometeici ficați, ci mai ales, în viața de zi cu zi, de putrefacte hoituri și legat, ca atare, de simbologia morții) este învestită cum se și cade în cazul stemei imperiale prin excelență cu sarcină (simbolică
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
sectorului; 2. riscul financiar, care este legat de sursele de finanțare. Împrumuturile mari sporesc exigențele acționarilor și, prin urmare, costul fondurilor proprii; 3. riscul falimentului Îi determină pe acționari să solicite asigurarea unei prime de risc suplimentare. Eliminarea unei firme devoratoare de lichidități are un efect pozitiv asupra grupului. Riscul financiar și riscul falimentului sunt adesea legate. De altfel, riscul financiar depinde mult de riscul de exploatare, de utilizarea Împrumuturilor, de fluctuațiile ratei dobânzii și de fiscalitate. Efectul taliei are o
[Corola-publishinghouse/Science/2241_a_3566]
-
cazul lui Flaubert, Baudelaire sau Zola, antrenează, în toată Europa, incepand cu anul 1880, o generatie întreaga la demascarea ipocriziei. Prototipurile feminine, definite în Dictionnaire thématique du român de mœurs. 1850-1914 (2003) sunt: mama a familiei, înger, amantă pasionala, curtezana devoratoare, prostituată [v.Hamon, Viboud, p.246]. Dacă în prima jumătate a secolului al XIX-lea locul femeii este mai mult pe piedestal, cea de-a doua jumătate produce o imagine mai puțin poetica. Pariziana din jumătatea a doua nu mai
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/881_a_2389]
-
în literatura și arta secolului al XIX-lea a suferit metamorfoze mari. Spre sfârșitul secolului aproape nu mai întâlnim imaginea Muzei, Madonei sau Îngerului. Ele se preschimba spre sfârșitul secolului în soție morocănoasa, mama castratoare, amantă sufocanta, femeie insolenta, femeie devoratoare. Românul premodern, de la cel antic până la cel realist, se caracterizează prin valorizarea femeii că muză sau madona, ființa care guverneaza destinele masculine. Această aureola a femeii va fi disputată de românul realist, care-i refuză femeii postura de erou, readucând
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/881_a_2389]
-
reprezintă nenumărate Salomee în perioada decadenta. În prefață la volumul sugestiv intitulat Diaboliques (1874), Barbey d'Aurevilly prezintă eroinele sale drept noi Eve, monștri cu aparente de îngeri. Eroinele sunt femei-sfincși, femei dominatoare și virile, reprezentări ale mamei teribile și devoratoare. Diferitele variante ale mitului Parizienei exploatează diferite miteme, punând accentul pe momentele de înnobilare a Parizienei: "On faisait une Parisienne avec de l'argent. On en faisait une autre grace à un scandale. On en faisait une troisième hélas! avec
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/881_a_2389]
-
capitale, nommée par le petit peuple, le paradis des femmes, le purgatoire des hommes" [Mercier, 1828, vol.I, 21, p.40]. Femeia pariziana are, la rândul ei, trăsăturile orașului care a generat-o: "ba o amantă supusă, ba un monstru devorator, iar aparentă pe care el o ia depinde de perspectivă celuia care intră în contact cu el" [v.Buuren, p.74]. Pariziana, la fel ca Parisul, se oferă bărbaților destul de puternici, cum ar fi Eugène Rougon, Saccard sau Octave Mouret
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/881_a_2389]
-
p.74]. Pariziana, la fel ca Parisul, se oferă bărbaților destul de puternici, cum ar fi Eugène Rougon, Saccard sau Octave Mouret. Femeia pariziana are, la rândul ei, trăsăturile orașului care a generat-o: "ba o amantă supusă, ba un monstru devorator, iar aparentă pe care el o ia depinde de perspectivă celui care intră în contact cu el" [v.Buuren, p.74]. Pariziana, la fel ca Parisul, se oferă bărbaților destul de puternici, cum ar fi Eugène Rougon, Saccard sau Octave Mouret
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/881_a_2389]