783 matches
-
fără a lăsa aproape nicio urmă în teritoriile cucerite de saxoni. Noile popoare au schimbat puternic societățile existente, inclusiv legile, cultura, religia și economia. "Pax Romana" oferise siguranță meșteșugarilor și negustorilor, precum și un mediu propice pentru crearea de legături îndepărtate. Dezagregarea Imperiului a însemnat înlocuirea autorității Romei cu cea a nobililor locali, unii membri ai elitei conducătoare romanizate, alții ai culturii străine. În Aquitania, Gallia Narbonensis, sudul Italiei și Sicilia, Baetica și coasta mediteraneană a peninsulei Iberice, cultura romană s-a
Evul Mediu Timpuriu () [Corola-website/Science/308404_a_309733]
-
ridice pe plan social, cumpărând moșii și imobile și devenind tot mai prosperi. Noii îmbogățiți din România proveneau adesea de la periferia societății, fiind inculți, vulgari și cu maniere grosolane. Ascensiunea burgheziei și consolidarea situației materiale, pe de o parte, și dezagregarea clasei boierești din România, pe de altă parte, au fost procese istorice de lungă durată, așa după cum remarca plastic Perpessicius în recenzia făcută acestui roman: „orice tunel, chiar acela pe care-l perforează sobolii, cere timp, după cum timp cere și
Sfârșit de veac în București () [Corola-website/Science/333896_a_335225]
-
au mai reușit să țină pasul cu schimbările socio-economice. Ei își irosesc averea agonisită în decursul mai multor generații în mod cinstit sau prin spolierea țărănimii și a statului, ca urmare a cheltuielilor impuse de ducerea unei vieți de desfrâu. Dezagregarea treptată a averilor boierești a reprezentat un simptom generalizat la sfârșitul secolului al XIX-lea, fiind însoțită de ascensiunea administratorilor cu un spirit energic. În operele literare anterioare, reprezentanții clasei nobiliare încearcă să se revolte precum marele postelnic Andronache Tuzluc
Sfârșit de veac în București () [Corola-website/Science/333896_a_335225]
-
aproape paralel cu ei înșiși, generând la bază o pantă nouă. Această nouă pantă a versantului are caractere fundamental diferite față de cea de deasupra: înclinarea este mult mai redusă; pe ea se instalează o pătură de alterări, alimentată continuu cu dezagregări de pe versantul abrupt ; mișcarea materialelor se face lent. Este un versant a cărui evoluție viitoare are loc sub formă unui echilibru dinamic, în sensul că punctele sale evoluează solidar, cu un flux lent dar continuu de particule tot mai mici
Versant () [Corola-website/Science/323640_a_324969]
-
aibă conștiința artificialității lor, ca și a lumii pe scena căreia evoluează. Această lume și-a pierdut stabilitatea și relativa omogenitate. Nu mai este guvernată de legi clare și de eternele pasiuni umane. Se prezintă ca o realitate bolnavă, în dezagregare, în care orice este posibil și nimic nu mai e interzis, o Kakanie înăbușită în propria formalizare și exalând o duhoare pestilențială. Istoria din prima jumătate a secolului trecut apare, ea, ca protagonist al acestei literaturi crepusculare, profund impregnată de
Un alt fel de roman by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/10217_a_11542]
-
dizolvantă în planul extensiei textului, ca și în cazul poemelor sale în proză. Analizându-le pe acestea din urmă, Mihai Zamfir a remarcat, cu îndreptățire, conexiunile dintre dimensiunile lor reduse și „conștiința inutilității marilor construcții prozastice într-o epocă a dezagregării”318, adăugând ceva mai departe că „în lupta cu realitatea, Bacovia pierde întotdeauna; incoerența sa este un rezultat, nu o premisă fixată deliberat”319. Din toate cele spuse până acum putem constata că, relația eului personal cu lumea rămâne, la
[Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
Eminescu. Nimeni ca dânsul n-a frământat cu atâta măiestrie graiul românesc, n-a știut să dea cuvântului tocit o vigoare nouă [...]. Un creator, un geniu verbal de o inventivitate formidabilă, care îmbogățește limba în secolul nostru de corupție și dezagregare a limbii naționale este Tudor Arghezi” (1929). E de reținut faptul că apare, poate pentru prima oară în limbajul criticii, sintagma „geniu verbal”, sintagmă ce va fi reluată de Vladimir Streinu și de alți critici, nu totdeauna în favoarea autorului Cuvintelor
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286258_a_287587]
-
cosmopolit ar fi o contradicție. Posibilitatea permanentă a războiului Între popoare ar fi singurul vector de unitate internă al acestora. Or, pactul social definit de Rousseau era necesar, În opinia lui, pentru a pune capăt stării de violență născute din dezagregarea stării naturale. Sociabilitatea oamenilor a creat dușmănii, dar În același timp le-a dezvoltat facultățile. O societate civilă bazată pe convenții ține de un calcul inteligent menit să dejoace amenințarea constantă pe care cel puternic o exercită asupra celui slab
[Corola-publishinghouse/Administrative/1934_a_3259]
-
identitatea colectivă. Într-o societate atașată de valorile republicane, multiculturalismul este adesea prezentat Într-un mod inutil polemic. Desigur, el reprezintă o tentativă onorabilă de a gândi diferența culturală În sânul societăților democratice. Exprimă o neliniște justificată În fața posibilității de dezagregare a legăturii sociale și, În sensul acesta, merită un studiu amănunțit. Mai important Însă este faptul că orientările sale teoretice și În special concepția sa cu privire la construcția identitară ridică numeroase semne de Întrebare. Sperăm că am reușit să furnizăm o
[Corola-publishinghouse/Administrative/1934_a_3259]
-
a stabilirii contactului, iar ușa (Tür), cea a Închiderii și a separării. Cele două momente nu pot fi disociate, deoarece, pentru autorul Filosofiei banilor, „viața, fie ea biologică sau istorică, este fără Încetare confruntată cu mișcarea contradictorie a uniformizării și dezagregării: ea nu rămâne viață decât perpetuându-o și făcând-o să renască sub alte forme” (Simmel, 1957, p. 1). Sociologia politică ne furnizează o bună ilustrare a preocupării de a articula mai bine „constrângerile instituționale” cu „comportamentele strategice”. Dacă indivizii
[Corola-publishinghouse/Administrative/1934_a_3259]
-
S. Antohi în Postfață). (12, nota 4, p. 467) Și pentru că americanii nu tradiția, ci viitorul îl prețuiesc (12, p. 290), au făcut din eros o obsesie care a cam golit atât viețile indivizilor, cât și cele ale comunităților, prin dezagregarea familiilor. În astfel de realități se manifestă nihilismul postbelic. Heidegger l-a suscitat și mai mult prin reflecțiile sale din Ființă și timp. Problematica nihilistă a fost extinsă atât prin concursul altor filosofi, cât și prin furibunda cursă a înarmărilor
by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]
-
spre creșterea consumului, potrivit unei mai vechi doctrine economice, reformulată după grava criză bancară apărută la începutul anilor 2000, continuată cu încetinirea creșterii economice. S-au adăugat noi factori de slăbire a virtuților înscrise în "genetica" tradițiilor proprii. Parazitismul social, dezagregările multor familii, clanurile și bandele de cartier sunt firești pentru unii ideologi. Creșterea tensiunilor dintre oameni este vizibilă în frecventele sentimente de ură și dispreț, de rupturi intercomunitare și ale relațiilor dintre oameni, precum vecinătatea, solidaritatea, odihna, marile sărbători. În
by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]
-
propune sau impune o infinitate de istorii. Dimpotrivă, evenimente, întâmplări, fapte sau dezvoltări sociale se agregă și se dezagregă în episoade cu durate determinate și cu tranziții istorice specifice. Menirea sociologiei este tocmai de a distinge astfel de agregări și dezagregări și de a releva modul în care se configurează tranzițiile. Odată cu aceasta, fără a se detașa de trecut sau de istorie, sociologia ar fi prin excelență contemporană. Fiind istorică, teoria sociologică își asumă un sens al construcției sociale; fiind contemporană
[Corola-publishinghouse/Science/2357_a_3682]
-
o nouă tranziție, iar problema ar consta în elaborarea acelor modele explicative ce i-ar corespunde. Explicațiile pe care aceștia le-au oferit le putem clasifica în două categorii. Prima ia forma unei paradigme a regresivității dezvoltării. Ea insistă asupra dezagregărilor și contradicțiilor care s-au ivit în funcționarea sistemelor sociale din epoca modernității capitaliste târzii, ca urmare a ritmurilor și configurărilor diferite din cadrul componentelor sistemului social. Să considerăm, de exemplu, trei componente ale sistemului social: economia, cultura și politica. Astfel
[Corola-publishinghouse/Science/2357_a_3682]
-
fiecare dispune de o autonomie a dezvoltării, oricât de relativă ar fi aceasta. Tocmai în virtutea unei astfel de autonomii, axele sau principiile constitutive ale unei componente pot fi atât de diferite de ale celorlalte, încât să genereze în sistemul social dezagregări sau contradicții care să-i blocheze dezvoltarea integrală și chiar să-i inducă o stare regresivă cu efecte de disoluție sau de imposibilitate a înaintării spre un stadiu al dezvoltării dezirabile. Paradigma regresivității dezvoltării ia ca referință o țintă a
[Corola-publishinghouse/Science/2357_a_3682]
-
au fost consacrate mai întâi în anumite societăți, cele occidentale, și apoi s-au extins și în altele. Binomul centru-periferie este elocvent în acest sens, iar Im. Wallerstein i-a demonstrat forța analitică atunci când s-a referit la agregările și dezagregările sistemului mondial în diverse perioade istorice și în societăți diferite. Procese de genul menționat nu au încetat nici acum în destule societăți. Ele au fost analizate, așa cum am văzut, de sociologi și nu numai de ei, începând cu perioada Iluminismului
[Corola-publishinghouse/Science/2357_a_3682]
-
categorie s-a referit la acea raționalizare birocratică a organizării sociale ce s-a asociat cu multiplicarea și standardizarea rolurilor sociale practicate individual. A doua categorie de probleme a vizat dezmembrarea comunităților și pierderea tradițiilor culturale, care au generat o dezagregare a identităților personale moștenite și stări anomice sociale și individuale tot mai extinse. Individul eliberat de comunitățile locale integratoare și de tradițiile acestora ne apărea prins, în perioada de consacrare a modernității, de o raționalitate tot mai birocratică (cf. Max
[Corola-publishinghouse/Science/2357_a_3682]
-
tipuri de structuri și coordonate, odată cu modernizarea societății industriale. Să considerăm și transformările din perioada tranziției postcomuniste. Clasele și categoriile sociale din epoca „socialismului multilateral dezvoltat” s-au confruntat în anii ’90 și continuă să se confrunte cu o puternică dezagregare. Distanțarea față de autoritățile publice ale statului și față de instituțiile politice se produce cu rapiditate. Apar noi biografii personale și sunt intens solicitate abilități individuale de comparare a alternativelor și opțiunilor pentru a hotărî în mod independent asupra cursului acțiunilor proprii
[Corola-publishinghouse/Science/2357_a_3682]
-
că și în alte momente succesive s-ar întâmpla același lucru. Ieșirea din iluzie nu se poate face decât pe baza analizelor longitudinale. Din păcate, acestea sunt foarte rare în studiul inegalităților. Singurele analize s-au făcut în SUA prin dezagregarea tendințelor pe termen lung de cele specifice perioadelor scurte. Rezultatul obținut a fost că inegalitățile de venit care se constituie de-a lungul vieții urmează o traiectorie paralelă cu cele ce rezultă din analiza transversală. Totuși, acest rezultat este constituit
[Corola-publishinghouse/Science/2357_a_3682]
-
culturi, una a pieței și centrată pe valoarea de schimb a cunoașterii și instruirii, iar cealaltă academică și asociată cu valoarea simbolică a practicilor, produselor, ritualurilor sau credințelor, orientate spre și induse de forțele interne și externe ale agregării și dezagregării, sunt ele însele când convergente, când divergente. Cum se prezintă situația astăzi? În ce măsură cântecele de sirenă ale culturii pieței tulbură sau întăresc tradiționala cultură academică a universităților? Sau a mai rămas într-adevăr ceva astăzi din această tradițională cultură academică
[Corola-publishinghouse/Science/2357_a_3682]
-
de cuarț și pegmatite din cadrul cristalinului getic, se înscriu în relieful munților Godeanu, alcătuind vârfuri mai înalte, abrupturi cu microrelief framântat sau stânci izolate. La extremitatea estică, sedimentarul pânzei, format din conglomerate și gresii permiene, alcătuiește un relief specific de dezagregare. Formațiunile sedimentare ale autohtonului, reprezentate în special prin calcare, gresii, conglomerate, marno - calcare, argile jurasice și cretacice, apar în versantul nordic al masivului, iar în valea Cernei alcătuiesc o fâșie înscrisă în relief prin creste proeminente și chei. Turismul practicat
Munții Godeanu () [Corola-website/Science/304875_a_306204]
-
masa granitului se fisurează în timpul mișcărilor tectonice, când este supusă la presiuni mari. Deși este impermeabil ca rocă, din cauza rețelei de fisuri, capătă un anumit grad de permeabilitate. Din cauza eterogenității mineralogice (cuarț, feldspat și mică), granitul este supus mai ușor dezagregării și alterării. Când este supus amplitudinilor termice importante (răciri și încălziri bruște și repetate) se dezagregă. Granitul în schimb rezistă foarte mult la acțiunea de eroziune exercitată de apele curgătoare. Alături de acțiunea climei, o importanță deosebită o prezintă în evoluția
Relief petrografic () [Corola-website/Science/300770_a_302099]
-
hercinice a Dobrogei, care reprezintă un relief peneplenizat. Datorită proprietăților fizice și chimice și a condițiilor specifice de modelare, în granit se conturează următoarele forme: Arena granitică apare în climatele calde și în cele temperate. Ea rezultă ca urmare a dezagregării, fiind o pătură groasă de materiale colțuroase și în general mărunte, care se desfășoară ca o poală ce acoperă baza versanților protejând roca. Umiditatea excesivă permite aici instalarea turbăriilor, arena granitică funcționând ca un sol poros, care se saturează de
Relief petrografic () [Corola-website/Science/300770_a_302099]
-
niște excavații semisferice (scobituri), ale căror diametre ating uneori câțiva metri. Aceste forme se întâlnesc pe pante puternice, unde roca este dezvelită. Pot fi văzuți în Antile, Corsica, Sardinia. Se formează în climatele cu două anotimpuri: cald și secetos (predomină dezagregarea) și cel umed (predomină alterarea). În regiunile montane înalte, în condițiile unui climat de tip periglaciar sau crionival, apar forme cu aspect ascuțit, cum sunt creste înguste și adânc ferăstruite, vârfuri de tip piramidal, ace, blocuri în poziție de suspendare
Relief petrografic () [Corola-website/Science/300770_a_302099]
-
Gresiile silicioase, cum sunt cele de Kliwa din Carpații Orientali, determină văi cu aspect de chei. Dacă gresia este dură, dar permeabilă, pe ea se dezvoltă un relief masiv ce se apropie ca înfățișare de cel granitic, evoluând pe calea dezagregării fizice. La baza versanților are loc o acumulare de depozite nisipo-argiloase, alcătuind o trenă sau un tăpșan. În alte condiții se depun grohotișuri. Gresiile cu elemente sau ciment de natură calcaroasă, permit apariția unor forme pseudocarstice (lapiezuri slab dezvoltate, doline
Relief petrografic () [Corola-website/Science/300770_a_302099]