289 matches
-
picături de spermă În vârful penisului. Pe vremea aceea eram deja pe culmile cele mai Înalte ale sadismului. Toată lumea Își face o părere greșită: sadismul nu Înseamnă să te bucuri chinuind o femeie, ci Înseamnă să o ajuți să se dezbare de orice rușine, așa cum și-ar Îndepărta hainele, una câte una. Cel mai plăcut e s-o abandonezi după ce ai adus-o În starea de maximă dorință, să o privezi de personalitatea ei. În momentul În care mi-am spus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
simțiți o umbră de pericol crescând deasupra acelei fracțiuni de „eu“, investită cu nepăsare în „eul“ unui personaj, despre care nu știți ce poveste târăște cu el, la fel cu valiza de care ar vrea așa de mult să se dezbare. Să mă descotorosesc de valiză trebuia să fie prima condiție pentru a restabili situația dinainte: dinainte de a se fi petrecut tot ceea ce s-a petrecut mai târziu. La asta mă gândesc când spun că aș vrea să parcurg timpul în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
de câteva vreme acest scriitor e în criză și nu mai reușește să scrie. Ziarele se întreabă care ar fi motivul. După calculele noastre, s-ar putea ca locuitorii altor lumi să-l țină în inactivitate, ca el să se dezbare de condiționările terestre și să devină receptiv. Dar de ce tocmai el? — Extratereștrii nu pot spune lucrurile direct. Au nevoie să se exprime în mod indirect, figurat, de pildă prin povestiri ce provoacă emoții insolite. Acest scriitor pare să aibă o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
care nu le voi putea expune în nici un raport oficial; organele noastre directoare nu sunt în stare să înțeleagă anumite subtilități... Pentru femeia aceasta - continuă Arkadian Porfirici, văzând cu câtă atenție îi sorbi tu cuvintele - a citi înseamnă a te dezbăra de orice intenție deliberată, gata să surprinzi o voce, auzită când te aștepți mai puțin, o voce venind nu se știe de unde, de undeva de dincolo de carte, de dincolo de autor, de dincolo de convențiile scrierii: din nespus, din ceea ce lumea nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
de gardă, având în vedere că cea mai mare parte a evadărilor reușiseră. De fapt, oamenii care evadau în aceste momente dădeau ascultare unor sentimente firești. Datorită ciumei, la unii se înrădăcinase un scepticism adânc, de care nu se puteau dezbăra. Speranța nu mai acționa asupra lor. Chiar atunci când vremea ciumei trecuse, ei continuau să trăiască conform normelor ei. Aceștia rămăseseră în urma evenimentelor. La alții, dimpotrivă, și aceștia se recrutau mai ales dintre cei care trăiseră până atunci despărțiți de ființele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
Fiecare își reținuse un loc pentru ziua aceea în cursul celor două săptămâni de răgaz, tremurând ca nu cumva să nu fie anulată în ultima clipă hotărârea prefectorală. Unii călători care veneau spre oraș nu erau, de altfel, cu totul dezbărați de teamă, căci dacă cunoșteau ei în general soarta celor apropiați lor, nu știau nimic despre ceilalți și despre orașul însuși, căruia îi atribuiau o înfățișare de temut. Dar asta nu era adevărat decât pentru cei pe care pasiunea nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
un epilat de cincizeci și cinci de dolari, a bombănit Chad când l-am pus pe liber. Se spune dracului, l-am corectat. Chad era total paralel cu engleza literară, un obicei britanic de care n-am reușit să mă dezbar. De fapt, felul cum vorbea era chiar drăgălaș, dar nu mă puteam abține să nu-l corectez. —Nu e ni’c mai al dracu’ de enervant decât mersu’ la o întâlnire cu tine. În cazul ăsta, nu poți fi decât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
bruscă, apucându-mă de braț. Dă-ți o șansă în viață ! Țintește către stele ! Cum mă uit așa la chipurile lor, nu pot să nu mă simt mișcată. Chiar doresc ce e mai bine pentru mine. — Îhm... păi... poate. Mă dezbar pe șest de toate creaturile de podoabă și le strecor în cutia de bijuterii. După care mă uit la Nathaniel, care a așteptat tot acest timp răbdător în prag. Mergem ? — Zi-mi și mie: ce-a fost chestia de mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
Și există riscul unor dependențe adiacente. Dar eu nu eram dependentă de droguri. Deși nu puteam să spun chestia asta, fiindcă aș fi fost dată afară. Și ce era aia „dependență adiacentă“? — Dependența adiacentă poate interveni atunci când încerci să te dezbari de principala dependență. Se poate să ajungi să-ți controlezi principala dependență, dar în același timp se dezvolți o dependență de o altă substanță. Sau se poate ca pur și simplu să adaugi o a doua dependență și să rămâi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
respectivă, se presupunea că ar fi trebuit să duc o viață de celibatar. Zilele au trecut ca într-un vis. Aveam o sarcină neplăcută de îndeplinit și, așa cum făceam întotdeauna, am preferat să închid ochii și s-o ignor. Te dezbari greu de vechile obiceiuri. Am încercat să mă folosesc de scuza că nu aveam numărul lui de telefon. Dar, din păcate, îl aveam. Adică, îl știam încă pe dinafară. Și pe cel de acasă și pe cel de la serviciu. Asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
din rachiul vestit al răposatului Costache. După mai multe păhărele de rachiu, stinse cu un vin alb, din poamă fragă, femeilor li s-au dezlegat limbile, începând să șușotească despre necazurile femeiești sau despre vreo rugăciune nouă, menită să-i dezbare pe bărbați de băutură sau să le ajute în treburile casei, în timp ce bărbații trăgeau din țigările răsucite cu mâna, privind, cu admirație, la soțiile lor. După masă și vorbărie multă, femeile începură a cânta colinde vechi, iar Fetea, aruncându-și
Chemarea străbunilor by Dumitru Hriscu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/555_a_735]
-
de-lume, veșnic numai noi doi, tu singur și eu, ca în poezia bardului de la Mircești. Mă băteau și alte gânduri la fel de absurde și chiar stupide. Pentru dramul de voluptate ce-mi aduceau, înduram chinuri cu carul. Dar nu mă dezbăram de ele, cum fac morfinomanii care se afundă tot mai adânc în viciu. Când nu te poți înfrîna înseamnă că ai pierdut cârma și plutești la întîmplare, în voia valurilor. Nu mai eram stăpână pe mine și aș fi îndurat
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
succese, cu toate că nu-l ascultam decât pe jumătate. De data aceasta, sprâncenele lui lăsate în jos demonstrau o preocupare. Eram curios ce putuse să i se întîmple. Mi-a explicat îndată, cu expresiile lui proprii, de care nu se putea dezbăra nici când era grav: - Știi, Suzanne "a filat". Formidabil! Suzanne, pe care mi-o prezentase la Operă, era o brună delici oasă, surâzătoare, cu fața mică și șireată de șoricel. - Cu maître Jack. Imaginez-vous! M-am dus ca de obicei
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
în case de români răgățeni. Așa că pentru ele n-au survenit probleme de acest gen. Au survenit în schimb altele. Ceea a fost și a rămas jenant pentru ele a fost accentul. Accentul rusesc, de care nu s-au putut dezbăra niciodată. Ele, care acasă fuseseră, în cea mai mare parte, casnice, nu avuseseră îndeajuns de multe contacte cu vorbitorii nativi de limbă română, așa că au rămas cu accentul lor caraghios precum un stigmat atavic. Asta spre deosebire de soții lor care, lucrând
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
cu atât ele îți vorbesc mai mult. Sunt fascinată de Bonnard, Monet, Sisley, Turner, iar dintre moderni de Mannessier, Singier și Zao Wou-Ki, un pictor chinez care astăzi are 90 ani. A fost influențat de Klee, de care s-a dezbărat cu greu. Adaug pe Leonardo da Vinci din ultima lui perioadă, când deve nise aproape abstract și declara: „Nu picta ceea ce vezi, ci ceea ce simți.“ Am mai avut o mare pasiune: pe Vieira da Silva, o pictoriță portugheză genială care
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_978]
-
și să trăiască continuu o fericire alăturea de el. Trupul, mintea, toate spuneau când îl privea, o divulgau ochii limpezi, clari, fără minciuni sau ascunzișuri și foarte blânzi. Însă lui îi era teamă, o teamă insalubră că nu se poate dezbăra de viața agitată din București și nu vroia ca fata să sufere din pricina lui. Lui Laur, nu îi era teamă de o existență placidă, destinul omului nu îl interesa dacă era eroic sau mediocru, pentru el era suficient să fie
un liceu la malul mării by aurel avram stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91601_a_92358]
-
mai ales, aveau asupra ei un efect aproape magic. Straniu personaj, stranie alegere de a veni să se instaleze tocmai acolo. - Trebuie să-ți placă singurătatea, gîndi ea cu voce tare. - E un obicei de care nu mă mai pot dezbăra... Își puse haina peste umerii ei cu un gest rapid și delicat. - Nu ai familie? Întrebă Încetișor Marie. Cu simplitate, Îi destăinui că Își pierduse părinții foarte devreme, că nu mai avea practic legături În Irlanda, de unde se trăgea, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
aglomera rapid, dar mai rămăsese ceva spațiu lângă covorașul meu. Preț de-o clipă, am închis ochii, spunându-mi că trebuie să mă relaxez ca să scap de stresul zilei. Nici una dintre măruntele mele iritări nu erau importante. Aveam să mă dezbar de amintirea faptului că jegosul de manager al Alexei Hanley mă făcuse „funduleț dulce“. Aveam să mă dezbar de amintirea telefonului enervant pe care-l primisem de la un agent care vâna o plată jenant de întârziată. (Noi publicasem deja cartea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
-mi că trebuie să mă relaxez ca să scap de stresul zilei. Nici una dintre măruntele mele iritări nu erau importante. Aveam să mă dezbar de amintirea faptului că jegosul de manager al Alexei Hanley mă făcuse „funduleț dulce“. Aveam să mă dezbar de amintirea telefonului enervant pe care-l primisem de la un agent care vâna o plată jenant de întârziată. (Noi publicasem deja cartea în chestiune, dar, din nu știu ce motiv, Vivian refuzase să accepte că proiectul se încheiase. „Urăsc cartea aia“, îmi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
întârziată. (Noi publicasem deja cartea în chestiune, dar, din nu știu ce motiv, Vivian refuzase să accepte că proiectul se încheiase. „Urăsc cartea aia“, îmi explicase ea, de parcă ăsta era un motiv valid ca să nu-l plătești pe autor.) Aveam să mă dezbar de imaginea feței îngâmfate a lui Lulu, în timpul coborârii cu liftul. Când am deschis ochii, o blondă meticulos dichisită - până în vârful degetelor perfect manichiurate în stil franțuzesc - își derula covorașul aderent inscripționat, în întregime, cu logo-ul Louis Vuitton. Mi-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
cu fireturi; cu o ușor ridicolă importanță. Mopsul îi zicea în batjocură uneori „dragul nostru idiot”, dar, bineînțeles, nu de față cu Dominic. „Are și acum mână grea, mi-a suflat Domnul Andrei, și când te apucă... Nu s-a dezbărat de asta și de un vechi tic profesional: să urmăriți că face și acum cu ochiul tuturor femeilor pe care le întâlnește”. Același halat vișiniu, ars la spălat, părea o haină de doliu pe umerii lui Dodo, un fost pianist
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
plajă.) Te conduc Înapoi acasă. Știu că-ți faci griji pentru Frank. Probabil te simți responsabil. — Nu chiar responsabil. În tinerețe, era datoria mea să mă simt vinovat pentru amîndoi. Am rămas cu obiceiul ăsta... nu-i ușor să te dezbari. Atunci, ai venit unde trebuie. Pe cînd mergeam Împreună pe lîngă piscină, ea făcu un gest spre mulțimea de oameni Întinși la soare. — În Estrella de Mar, nu luăm lucrurile prea-n serios. Nici măcar... — Crima? Că sînt destule prin zonă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
să spunem că nu există nici măcar trei figuri ale lui Napoleon În ținută imperială, el apărând peste tot În acea modestă uniformă verde, cu aceeași pălărie În două colțuri și cu brațele Încrucișate. Napoleon nu este poetic și adevărat decât dezbărat de șarlatanismul imperial. Coborându-l din vârful piedestalului, vrăjmașii i-au sporit prestigiul. Despuiat de Însemnele regalității, Napoleon devine imens: simbolul secolului său, o minte pentru viitor. Individul puternic este Întotdeauna simplu și calm. Din moment ce două livre de titluri de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
pictată de Michelangelo: „Asta nu e biserică, ci o etuvă umplută cu nuduri!“, adăugând că era decis să acopere cu var acele înfățișări nelegiuite. Pe Dumnezeu, și eu aș fi putut să scot același strigăt! Contactele mele cu romanii mă dezbăraseră de unele prejudecăți legate de pictură, de nud și de sculptură. Dar nu în lăcașele de cult. Acestea erau sentimentele mele la înscăunarea lui Adrian al VI-lea. Este adevărat că nu știam încă faptul că acest fost preceptor al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
asculta din toată inima pe cel care e investit cu autoritate; a nu uita, când cineva comandă, în numele cărei dreptăți o face; și a nu uita, când cineva ascultă, virtutea sacră a celui care comandă - ce extraordinară revoluție! Este Puterea dezbărată de orice aviditate ambițioasă, de obstacole inoportune, de revoluții periculoase; este libera autoritate și respectul celui asupra căruia se exercită ea; este legea umană înnobilată de justiție, puterea limitată de legea lui Dumnezeu și drepturile conștiinței; este ordinea asigurată prin
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]