658 matches
-
cadavre. Barbarii ezitau, nehotărâți dacă să înfrunte încă o dată dușmanul sau să fugă... Deodată se înălță un glas triumfător: — N-o să stau din nou de pază... Dacă nu-mi dau lorica după miracolul ăsta al lui Antonius Primus... jur că dezertez! Soldatul aranja cu o mână legătura ruptă a armurii ferrea, entuziasmat că, după schimbarea direcției, se găsea în prima linie, înfruntând un dușman de temut, dar îngenuncheat acum. Quazii rămași fură atacați dintr-o parte de centuria din fundul pâlniei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
Verona și Cremona, cu drumul care duce de la Cremona la Mantua... Iar de aici aveau să vi se alăture celelalte legiuni din Illiria. Acum însă, în ciuda înfrângerii lui Caecina... pe când Caecina se retrăgea spre Cremona, soldații noștri au început să dezerteze. Am aflat că, în ciuda victoriei othonienilor într-o localitate unde se afla templul lui Castor și al lui Pollux... în ciuda victoriei... — Hai, spune, ce s-a întâmplat? întrebă Antonius bătând cu pumnul în masă. Vorbește! — Unii dintre soldații noștri s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
tem. Familiile patricienilor se tem, de aceea părăsesc Roma împreună cu servitorii și gărzile - arătă spre prietenul său. Arrius Varus a învins cohorele voastre care încercau să apere Narnia. Cel pe care îl numiți împărat are idee câte cohorte vitelliene au dezertat și ni s-au predat? Are idee câți tribuni și centurioni au venit aici, în tabăra noastră, ca să ni se alăture împotriva lui? Tăcu o clipă. — Dar, mai ales, știe că Flavius Valens, legatul lui, a fost ucis la Urbinum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
îl întrerupse Vitellius. Marte îmi întoarce spatele, iar prezicătorii își bat joc de mine... Vitellius vorbea, plângea și mesteca în același timp. — Caecina m-a trădat, lui Valens i-au tăiat capul... Armata mea continuă să piardă. Foarte mulți au dezertat, iar Antonius Primus învinge. A ajuns acum la porțile Romei... Skorpius s-a sinucis, iar Orpheus trăiește. Oare toate astea nu-s de-ajuns? Luă o altă bucată de pâine pe care i-o întindea Listarius. Am încercat să-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
ai vești rele, să nu mi le spui, porunci Vitellius și întinse mâinile. Dă-mi vasul cu mâncare. — Trupele staționate la Narnia i s-au predat lui Antonius Primus. Generalul flavian le-a primit în rândurile armatei sale... Toți au dezertat. — Tu îmi aduci doar vești rele. De când te-ai întors de la întâlnirea cu Antonius Primus, prezența ta nu-mi mai face plăcere. Îi făcu din nou semn: — Dă-mi vasul. — Antonius Primus a ajuns la Ocriculum, la patruzeci de mile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
armele și ne facem homo? Să fie ăsta un mod de a ne comporta? Adică până unde putem împinge preacurismul? Ei, hai, ficiori, nu mă lăsați baltă în felul ăsta. Unde e vechiul spirit de turmă? Nu vă predați. Nu dezertați. Care-i problema? La urma urmei, nu sunt decât femei. Am comandat o altă băutură. Privind într-o parte, am văzut ceva curios, ceva anormal: o fată, o puștoaică durdulie, apropiindu-se timidă de mine, venind dinspre bar. Sărmana copilă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
și a așteptat formarea imaginii. Părea ușor uimit. — Cine e? l-am întrebat eu. — E în ordine, Dorothea. Mulțumesc. Nu, așteaptă să te sunăm noi. Fielding s-a așezat și a spus: — Nub Forkner. — Bun, am spus. Cum Spunk Davis dezertase, cum Spunk se supărase și nu mai răspundea la telefoanele noastre, ne-am hotărât să-l trecem pe Nub Forkner pe lista unor posibile rezerve. Mi-am notat numele în carnețel, ca să mă aflu și eu în treabă. — Se scrie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
aflat că nu murise. Trăia, era în Kazahstan, se însurase, avea copii, era rostuit. Rușii i-au mai dat o săptămână să-și viziteze tatăl. Bătrânul: „Mi-a spus că nu ne-a mai căutat de rușine. Atunci, în încercuire, dezertase și trecuse la ruși. L-au luat și l-au trimis în Kazahstan. I-a fost rușine să mai știe de noi. Dar tot spera că o să dăm de el“. Abia când mi-a spus că scrisese o astfel de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
09.1944 Cutremură-te, române! A uita e primejdie. Nu pactiza cu cei ce te lovesc fățiș și vor dezmembrarea statului român unitar, național și creștin! Ține ochii deschiși pentru a nu deveni iar victimă ca în anul 1940. Nu dezerta. Propaganda dezlănțuită acum de maghiari, inclusiv arborarea steagului secuiesc pe instituțiile românești, nu se va opri nicicând. Agresiunea lor continuă pentru a-și împlini scopul final, dezmembrarea statului român. Maghiarii, prin ei înșiși, fățiș, s-au dovedit neloiali chiar atunci când
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/816_a_1587]
-
la îndemână, dar tunul nostru nu avea cu ce să plece. ― Cum adică nu avea cu ce să plece? ― Simplu. Omul care răspundea de animale nu s-a prezentat cu caii la tun. ― Asta întrece orice închipuire. Da’ ce? A dezertat? ― Deși toți de la tunul nostru au plecat să-l caute, nu l-au găsit. ― Ce ați făcut? Că nu se putea să rămâneți cu tunul acolo în pădure. ― Am cerut permisiunea comandantului și împreună cu un camarad am plecat în satul
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
mișcă. Cunosc harta despre care vorbește: e aceeași hartă pe care mi-a arătat-o tata. Bărbatul din fața mea îmi amintește de tatăl meu. Și el dorea cu disperare să reînvie onoarea manciurienilor și, cu toate astea, a ajuns să dezerteze din postul său. Simt rușinea pe care o îndură Majestatea Sa. E aceeași rușine care mi-a omorât tatăl. Mă uit la Hsien Feng și mă gândesc că e un stegar adevărat. Ar putea să stea liniștit și să se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
Am mai auzit și că nu recrutezi foști soldați. De ce? — Ei bine, experiența m-a făcut să-mi dau seama că soldații de profesie au obiceiuri proaste. Primul lor gând când începe o bătălie e să își salveze propria piele. Dezertează din posturile lor fără nici o rușine. — Cum recrutezi soldați de calitate? — Cheltui tael-i ca să recrutez țărani din regiunile sărace și din munții îndepărtați. Acești oameni au caractere mai pure. Îi instruiesc eu însumi și încerc să le insuflu un sentiment
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
putem fi siguri dacă Majestatea Sa glumește sau își dezvăluie adevăratele sentimente. Tseng rămâne cu gura deschisă și cu bețișorul în aer. — Îndur aceeași rușine, continuă împăratul, încercând parcă să-și justifice spusele. Diferența este că eu nu pot să dezertez. Generalul este afectat de tristețea Fiului Cerului și se lasă din nou în genunchi: — Jur pe viața mea să vă readuc onoarea, Majestatea Voastră. Armata mea este gata să moară pentru dinastia Ch’ing. Împăratul Hsien Feng își părăsește scaunul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
se ia la întrecere cu eunucul. Simt un moment prielnic pentru a vorbi: — Majestatea Voastră? încep eu, încercând să nu par dornică de o dispută. Nu credeți că moralul poporului se va prăbuși dacă împăratul său... este absent? Evit cuvântul „dezertează“. Continui: Un dragon are nevoie de cap. O capitală goală va încuraja jafurile și distrugerile. Împăratul Chou Wen-wang din dinastia Han a ales să fugă în timpul crizei de pe vremea Domniei Sale, iar rezultatul a fost pierderea respectului în fața supușilor săi. — Cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
Îl chema pe autor. Târziu, iarăși mai târziu, unul dintre valonii care l-au ucis Într-o tabără militară de pe o Câmpie a Morții pe un voievod viteaz s-a lăsat cuprins de aprige remușcări, a lepădat armele și-a dezertat. Și-a luat un nume de grec - Palamed -, s-a refugiat În Ucraina și a scris În limba greacă un poem ce vorbea de faptele Viteazului. Din acea cronică versificată n-a rămas până În zilele noastre decât un manuscris, aflat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
coloane de fum. Katsuyori avu senzația că fusese trântit la pământ. — Nobunaga! Ieyasu!Și până și Hojo Ujimasa? Conform acestor rapoarte secrete, era ca un șoarece prins în cursă. Se apropia amurgul. Sosiră noi știri, anunțând că trupele lui Shoyoken dezertaseră în noaptea trecută. — Nu poate fi adevărat! exclamă Katsuyori. Dar realitatea era că acel lucru se întâmplase în timpul nopții, iar mesajele urgente care veneau, unul după altul, aduceau dovezi de netăgăduit. — Shoyoken! Nu e el unchiul meu și unul dintre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
să aibă răbdare. Lăsând castelul în sarcina lui Miyake Tobei, Mitsuhide se strecurase afară, la apusul soarelui. Forța care-l urmase până la plecarea din Shoryuji încă mai număra cam patru-cinci sute de oameni. Dar, când intrară în satul Fushimi, majoritatea dezertaseră. Cei câțiva rămași erau vasalii de cea mai mare încredere și care nu depășeau treisprezece oameni. — Un mare număr dintre noi ar ține piept inamicului și toți cei care nu s-au hotărât să-l însoțească pe stăpânul nostru fie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
-i acoperea toată vederea, se schimbase complet din felul cum arătase cu doar câteva minute în urmă. Armata clanului Sakuma numărase opt mii de oameni, dar mai rămăseseră doar vreo treime din ei. Ceilalți erau fie morți, fie răniți, fie dezertaseră. Cei rămași erau soldați în dezordine sau comandanți nedumeriți, iar urletele lor de derută făceau situația și mai nenorocită decât era. Se vedea clar că frații mai tineri ai lui Genba nu erau capabili să organizeze haosul. Majoritatea ofițerilor superiori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
vigoarea unui om tânăr. Prevăzuse sosirea lui Hideyoshi doar ca pe o posibilitate vagă; de îndată ce posibilitatea devenise o reală amenințare, în tabăra lui, se dezlănțuise confuzia. Nu puțini oameni își părăsiseră posturile, acuzând boli, alții nesocoteau ordinele și mulți soldați dezertau în dezordine și panică. Era o stare de fapt tristă: din șapte mii de militari, nu mai rămăseseră nici măcar trei mii. Aceasta era armata care pornise din Echizen cu voința fermă de a-l înfrunta pe Hideyoshi. Oamenii aceia n-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
la concluzia că ar fi fost neeficient să-și lase proprii generali să transmită ordinele stricte lansate de la comandament. — Oricine părăsește tabăra fără motiv va fi tăiat pe loc, zbiera el. Fugăriți-i și împușcați-i pe toți lașii care dezertează! Oricine împrăștie zvonuri sau descurajează spiritul războinic al oamenilor să fie executat pe loc! Dar situația se agravase mult prea mult, iar revigorarea asprului spirit marțial al lui Katsuie era zadarnică. Peste jumătate din cei șapte mii de ostași ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
împrăștie zvonuri sau descurajează spiritul războinic al oamenilor să fie executat pe loc! Dar situația se agravase mult prea mult, iar revigorarea asprului spirit marțial al lui Katsuie era zadarnică. Peste jumătate din cei șapte mii de ostași ai săi dezertaseră deja, iar restul abia se mai țineau cu picioarele pe pământ. În plus, își pierduseră deja încrederea în comandantul lor suprem. Fiind astfel redus la o poziție care nu mai inspira respect, până și ordinele Demonului Shibata sunau găunos. Reveni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
acum în fața lui chiar Shosuke, oferindu-se să-i ia locul? Vântul înfrângerii sufla trist peste tabără, iar pentru Katsuie fusese insuportabil să-și vadă oamenii șovăind, încă din zorii zilei. Lașii care se grăbiseră să arunce armele și să dezerteze nu fuseseră puțini la număr; Katsuie îi privise cu căldură pe mulți dintre acei oameni și ani de zile îi învrednicise cu favorurile lui. Când îi veniră în minte aceste gânduri, Katsuie nu-și putu stăpâni lacrimile. Dar, indiferent ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
imediat! Kyutaro era luat prin surprindere, dar fruntea sa calmă înfrână impulsul de moment. — Faci parte din corpul de mesageri? De ce mă întrebați asta tocmai acum? Dacă nu ești mesager, de ce-ai venit în fugă așa de tulburat? Ai dezertat? — Nu! Am venit să vă informez care e situația. Nu știu dacă am făcut-o din lașitate sau nu, dar e o urgență și am alergat mâncând pământul pentru a-i informa pe Seniorul Nagayoshi și pe Seniorul Shonyu. Cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
eram OK. Aproape bine. Nu fusese nimic altceva decât un accident jenant, iar eu nu voiam decât să-l uit cât mai repede. Apoi, spre surpriza mea, a venit Luke. Aoleu! M-am pregătit să fiu certată fiindcă duminică seara dezertasem și luasem cocaină. Am presupus că, pe parcursul întregii nebunii cu spălăturile stomacale, Luke aflase. —Bună, am zis eu agitată. N-ar trebui să fii la muncă? Hai înăuntru s-o cunoști pe pupincurista de soră-mea, Margaret, și pe îngrozitorul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
îl țin sub protecție. Nici măcar n-am putut afla unde se află ascuns. Ministrul se apropie din nou de biroul său și apucă un teanc de hârtii, arătându-i-le acuzator. — Uită-te la astea! zise. Rapoarte despre generali care dezertează, oameni care trec granița ca să se alăture lui Abdul, întruniri secrete în garnizoanele din interior! Mai lipsește un targuí nebun care încearcă să-l omoare pe președinte... Caută-l! ordonă. Ai descrierea lui: un tip înalt, îmbrăcat ca o fantomă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]