652 matches
-
mișcare. Rămase uluită în prag, privindu-l pe Costel, care ținea neîndemânatic fata în brațe și rânjea cu gura până la urechi: - Săr’mâna, doamnî! ... adicî, cumătrî, deh! Am luat fata acasî.. Hî, hî! zise el râzând dizgrațios, astfel că își dezgoli dantura neîngrijită... - Doamnă, pentru tine! ... Este foarte bine pentru voi, Costel... Stai liniștit! Văd și înțeleg că ați luat-o, dar spune-mi unde este cea căreia i-a fost încredințată? Unde este maică-sa? - Păi..., nu știu exact... S-
ÎN MÂNA DESTINULUI...(XVIII) de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1643 din 01 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369789_a_371118]
-
DIMINEAȚĂ PIERDUTĂ Autor: Mihaela Tălpău Publicat în: Ediția nr. 1786 din 21 noiembrie 2015 Toate Articolele Autorului Motto: Neutiquam erro M-am trezit într-o dimineață, dar dimineața nu se trezise... în mine zorii-și făceau de cap alunecând și dezgolind noaptea de-mbrățișarea-mi caldă; M-am gândit: noaptea este tandră și somnoroasă doar lumina mai are-n grijă să ne despartă cu răcoarea ei repetat de albă, cu clipirea de gene false, grele de atâta mascara...dă. M-am
O DIMINEAȚĂ PIERDUTĂ de MIHAELA TĂLPĂU în ediţia nr. 1786 din 21 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369872_a_371201]
-
-o cu duhul vieții. Culorile sobre, în tonalități închise, grave, apăsătoare presează linia desenului aproape strivind-o. Ca în ultima secundă a timpului dat să-i împrumute dimensiunile culorii convulsive. Constantin Popa e un ascet. Nici o clipă culorile nu se dezgolesc, ci rămân închise în sine de unde aduc în contingent imaginea ideii. Este triumful ironic al artei sale pe care însuși artistul îl așază în chipul celui care a semnat, pe cer, ca autor al operei. Liviu COMȘIA octombrie 2012 Roșiorii
CHIPUL IDEII de LIVIU COMŞIA în ediţia nr. 671 din 01 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/369934_a_371263]
-
mai trecut o zi, a mai căzut o mască Și-atâtea sentimente s-au schimbat. De au ajuns ca să îmi fie flască Un dor ce-a fost demult premeditat. Azi văd un suflet ce-a ajuns în stradă Un suflet dezgolit de adevăr. Ce a făcut de toate ca să meargă Relație ! ... Și nu i-a fost ușor ! Prea multe sentimente-s prăfuite Lumina nu o vezi sau n-o cunoști. Din totul ce-a rămas de-acu-nainte E inima din care ... cade
CAD MĂȘTILE de FLORIN CEZAR CĂLIN în ediţia nr. 2038 din 30 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370044_a_371373]
-
să topesc dorința mea în tine Și să brăzdez oftatul tău cu un sărut, S-apuc de plete dorul și suspinul Și să-l învârt până devine mut... Flămând să te-ncolțesc pe tine Și să te devorez treptat-treptat ... Să dezgolesc prin patimă, iubirea Și să o venerez neîncetat... POVARĂ SUBLIMĂ Sunt firul unui gând ce te atinge Vibrând nisipul călător din tine... Aș strangula cuvântul care doare Grădina mea cu flori, te rog, nu plânge Eu ți-aș așterne inima
POEME DE DRAGOSTE de OTILIA BRĂDUŢEANU în ediţia nr. 1484 din 23 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/370415_a_371744]
-
-o, Dacă ai ști cât dor într-un cuvânt se-ascunde Ai sta în brațe mele și l-ai citi mereu, Dar chiar rugând și sutele de stele Tu n-ai ghici ce simt acuma eu. Îmi doresc să-ți dezgolesc mâhnirea, Ce nemiloasă-n suflet s-a-ngropat, Îmi doresc să-ți întorc privirea, Spre clipele pe care le-ai uitat. Lasă-mă să te desenez alături zi și noapte Ținând împreună de mâna doi copii. Lasă-mă să te
IUBIRE DESENATA de DAN IOAN GROZA în ediţia nr. 2012 din 04 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370657_a_371986]
-
învăța să mi te-aduc aminte! RĂSPÂNTII În gura nopților fără de noapte, pe buzele zilelor fără de zi se-așterne tăcerea prelungă, a timpului netimpuit, de la răspântia veacurilor dintre tine și mine acolo... unde râul lacrimilor se-ntâlnește cu râul disperării. DEZGOLIȚI-MI LUMINA! De-abia se-ntrezărește lumina din adâncuri Aerul de-nălțimi e prins în păienjenișul de alge ce mă țes și re-țes în putreziciunea adâncului de unde strig: Dezgoliți-mi lumina! UNDE? Se contopesc izvoarele subterane fără putință de împotrivire
NU-MI LĂSA TIMP... SĂ MI TE ADUC AMINTE ŞI ÎNCĂ 3 POEME de VIORELA CODREANU TIRON în ediţia nr. 1805 din 10 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369709_a_371038]
-
și mine acolo... unde râul lacrimilor se-ntâlnește cu râul disperării. DEZGOLIȚI-MI LUMINA! De-abia se-ntrezărește lumina din adâncuri Aerul de-nălțimi e prins în păienjenișul de alge ce mă țes și re-țes în putreziciunea adâncului de unde strig: Dezgoliți-mi lumina! UNDE? Se contopesc izvoarele subterane fără putință de împotrivire pe nevăzute neauzite și nebănuite albii ascunse cum fără putință de-mpotrivire iubirea zăgăzuită rupe stăvilarele cu un torent nestăpânit rostogolindu-te... Unde? protejat copyro/viorela codreanu tiron Referință Bibliografică: Nu
NU-MI LĂSA TIMP... SĂ MI TE ADUC AMINTE ŞI ÎNCĂ 3 POEME de VIORELA CODREANU TIRON în ediţia nr. 1805 din 10 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369709_a_371038]
-
am mai văzut, așa, culoare de păr. Oare-i vopsit? Superbă creatură. Lordul privi fără chef, și probabil lumina difuză îi juca feste. Femeia îi părea cunoscută. Era din semiprofil și fața îi era umbrită. Rochia verde de satin îi dezgolea umerii frumos modelați și decolteul îi evidenția rotunjimea plină a bustului. Părul greu era strâns într-o pieptănătură sofisticată. Doar o buclă lungă, șerpuia îndrăzneț răsfătandu-se norocoasă pe sânul drept. Ținuta trupului denota distincția și eleganța delicată a unei lebede
MY LORD (X) de CAMELIA CONSTANTIN în ediţia nr. 2285 din 03 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/352709_a_354038]
-
Acasa > Redactia > Autori > POEM BOEM Autor: Iulia Mîndrean Publicat în: Ediția nr. 1645 din 03 iulie 2015 Toate Articolele Autorului Poem boem mișelește ți-ai dezgolit sufletul crezând că în câteva anotimpuri voi renunța la puținele cuvinte meșteșugite imperativ. în debordantul egoism convertit pervers la normalitate ai sanctificat poem programatic aberând chintesența rimelor . iubeam cinismul tău din primul gând și neglijența spirituală, sinusoidal poem boem travesti
POEM BOEM de IULIA MÎNDREAN în ediţia nr. 1645 din 03 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/352878_a_354207]
-
în derâdere, singurii care scapă cursului demolator fiind doar autorii acestui curent antinațional, care neagă pe toți cei ce nu se raliază ,,găștii”lor, care nu mai contenesc a se lăuda ei între ei, a se premia ei între ei, dezgolind o latură de un mercantilism abominabil. Și, paradoxal, aceștia nu sunt intelectuali anonimi, ci notorii, care și-au făcut din arta demitizării vârfurilor culturii și literaturii române, a istoriei naționale un scop. În ce scop, e ușor de intuit. „Crime
MITUL MIHAI EMINESCU ÎN POEZIA CONTEMPORANĂ ȘI MALAXORUL REVIZUIRILOR DE PROF.UNIV.DR.CATINCA AGACHE de POMPILIU COMSA în ediţia nr. 1630 din 18 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/352923_a_354252]
-
punctului care ești Cercuri ce se depărtează, se apropie Și-ți aduc miresme de sunete Și culori dau cuvitelor neatinse Ca un flux și reflux Ce acoperă și descoperă desnadejdea țărmului Ce ascund întrebări Și semne pun împlinirilor trecătoare Ce dezgolesc cuvântul magic- răspunsul Și-l acoperă fulgerător cu nepătrunsul. (poem aflat în vol Ferestrele somnului) Octavian D. Curpaș Phoenix, Arizona februarie 2010 Referință Bibliografica: De vorbă cu scriitoarea Elenă Armenescu Ciuhrii - Despre poezie că seva a vietii / Octavian Curpaș : Confluente
DESPRE POEZIE CA SEVĂ A VIEŢII de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 270 din 27 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/354289_a_355618]
-
Acasă > Orizont > Selecții > SUNT COPAC Autor: Elenă Lavinia Niculicea Publicat în: Ediția nr. 293 din 20 octombrie 2011 Toate Articolele Autorului Sunt copac îmbrăcat în lumina unui cer dezgolit de regrete crengile-mi sunt atele la durere când un vânt rece de toamnă trece, trezindu-mi din vis rădăcina. Sunt copac mângâiat de suflarea unei clipe ce zace-n speranța aștept lacrima soarelui să spele de păcate, coroană abandonată
SUNT COPAC de ELENA LAVINIA NICULICEA în ediţia nr. 293 din 20 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/354344_a_355673]
-
și două terține, de fapt patru fraze, care concentrează în ele tablouri minunate ale naturii, toamna. Personificarea și epitetul personificator sunt mijloacele artistice cheie ale sonetului (cu o ultimă sforțare spre lumină ”copacii goi” ”se închină” la ceruri, ”copacii plânși”, dezgoliți de frunze, se pregătesc pentru o ”viață viitoare”.) Superbă imagine artistică aceea a frunzelor, care, ”în amorțire”, privesc ”cu jale” potecile, ca pe mormântul în care vor intra ”îmbălsămate cu rugină”! Ramurile sunt „triste” pentru că vântul „strânge frunzele-n ponoare
PROF. GEORGIA LANDUR VINTILĂ. de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1360 din 21 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/354396_a_355725]
-
profesori tineri ca și el, găseau suficiente metode de a-și scurta cât mai mult sarafanele ridicându-le în talie cu ajutorul unor centuri și curelușe, iar când erau scoase la tablă, căutau să scrie cât mai sus pentru a-și dezgoli și mai mult pulpele apetisante. Mircea era amuzat de aceste trucuri feminine ale elevelor și se făcea că nu observă interesul lor de a-i atrage ostentativ atenția. Acum nu se putea gândi la ghidușiile elevelor, ci la necazul iubitei
ROMAN (CONTINUAREA ROMANULUI CAT DE MULT TE IUBESC...) de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1152 din 25 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353735_a_355064]
-
vacanță, la o mătușă din partea mamei. Personajul e surprins de întâmplări și faptele deosebite ale unor oameni care Îl iubesc pe Dumnezeu și Îl slujesc cu devotament. Copila este pusă față în față cu realitatea păcatului din viața sa, fiind dezgolită de falsa impresie a unui creștinism sec în esență, înrădăcinat în tradiții și obiceiuri. În urma unui accident din care scapă teafără, decide să își predea viața în mâna Creatorului. De aici, viața i se schimbă total. Cred că titlul povestirii
ATUNCI CÂND SENTIMENTELE, ÎNGRIJORĂRILE, SLĂBICIUNILE DEVIN STIHURI DESPRE LACRIMI ŞI ZÂMBETE de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 255 din 12 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/352651_a_353980]
-
băltoacă încremenită-n lin [...] În mine se înfundă/ c-o disperare cruntă/ săracul mult cu foarte bogatul meu puțin [...] Chiar Dumnezeu în mine/ neîncetat devine/ când cupă cu licoare, când cupă cu venin.” Cât de minunat și de frumos își dezgolește spiritul acest om hăruit de Creator cu darul cuvintelor pline de sensibilitate înmănuncheate în poeme! „Cea mai mare minune” care poate fi, oare, alta decât iubirea, „puterea ce freamătă-n fragil”? Iată: „Ce sentiment din mine nu s-a plecat
ANATOL COVALI ŞI „VÂLTORILE SUFLETULUI” SĂU ÎN „ROGODELE” de GEORGETA RESTEMAN în ediţia nr. 1187 din 01 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/354129_a_355458]
-
Acasa > Literatura > Proza > ÎNVIEREA Autor: Angela Dina Publicat în: Ediția nr. 2297 din 15 aprilie 2017 Toate Articolele Autorului În vârful Golgotei e pe Crucea însemnată. Întunericul îl zviduie părelnic de căldura zilei îndurate. Răcori amare îi înfioară trupul dezgolit de ceia ce l-au pironit. Doar buza mai păstrează acreala ștersăturii silite cu oțet... De-o parte și alta străjuiesc cei doi, tovarăși doar de... chin. Culmea-i prăfoasă și cu ea îngheață laolaltă firea, deci și el. Sângele
ÎNVIEREA de ANGELA DINA în ediţia nr. 2297 din 15 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/354233_a_355562]
-
aceia ciudați, cei care opereaza fără să fie nevoie de anestezie, sergentul se dădea de ceasul morții să iasă basma curată din această tărășenie. Sătenii de azi, copiii de demult care se holbau speriați prin gardul de nuiele la trupul dezgolit de haine și de viață al flăcăului răpus, nu știu dacă sergentul a fost învinovățit de crimă sau dacă a scăpat sau nu de glonțul inamic, pe frontul din Răsărit ori pe cel din Apus. Dar știu sigur că Ileana
DUHUL VINOVAT AL DRAGOSTEI (RĂZBOIUL ÎN AMINTIRI MOŞTENITE) de GHEORGHE PÂRLEA în ediţia nr. 449 din 24 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/354692_a_356021]
-
și înopta în paie, acoperit cu-un țol jegos ... Sărmanul cu mintean de căpătat și-o pălărie scofâlcită avea-n picere obiele cu tălpici și-și rezema sfrijeala-n bâtă. Mâinile îi erau lungite de scurtimea de mintean. Mergea cu cheptul dezgolit de ne-ncheiatul la cămeșă și avea pielea tăbăcită-n frigul nesimțit. Gândurile în puțin se amestecau cu vise și vorbe-n singur, cu capul rușinat prostit cu dibăcie ... Vara păștea oile pe coclauri iar după răvășit venea în sat la
CIUBUCICĂ, DE IOAN MUŢIU de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 316 din 12 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357177_a_358506]
-
de drumuri-soartă, deschise. Privesc cerul pictat cu bucuria vieții. Ape curg învolburate și-n cascade cad în stropi reci ca ghiața, inimi fierbinți, ce apoi urcă spre cerul vieții. Strâng frunzele rămase ale toamnei, ramașițe putrezite de pe colțul ierbii vieții, dezgolind nuditatea primăverii. Sângele-mi strigă și clocotește. Fecioara s-a născut din trup alb de iarnă. By Viorel Muha Referință Bibliografică: Fecioara s-a născut din trup alb de iarnă! / Viorel Muha : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 721, Anul
FECIOARA S-A NĂSCUT DIN TRUP ALB DE IARNĂ! de VIOREL MUHA în ediţia nr. 721 din 21 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358060_a_359389]
-
Versuri > Iubire > SONETUL DORULUI Autor: Georgeta Resteman Publicat în: Ediția nr. 515 din 29 mai 2012 Toate Articolele Autorului Se strecura prin palele de vânt Dorul din dor ivit, iar depărtarea Durea cumplit... durem și noi și marea Și stânca dezgolită de veșmânt. Se umflă valuri, se-nfioară zarea Se sparg tăceri și liniști de mormânt Când doar lumina, limpede-n cuvânt, Alină dor din dor, rostind chemarea Celui ce ești, acelei care sunt... Privindu-mi ochii, obrajii ce roșesc, Tâmple ce
SONETUL DORULUI de GEORGETA RESTEMAN în ediţia nr. 515 din 29 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/358713_a_360042]
-
fructului lui Bachus. Creatorul de artă superrealistă este un dezvelitor, un luminator al ascunsului tăinuit de semeni, ce se doresc neștiuți în vicii, al iubirii, un purificator al interzisului ordurier și un perpetuator al adevărului despre dorința de a se dezgoli. Toți aceia care se ascund de fapta iubirii sunt dedați plăcerilor dosite, chinuite în inimile lor încărcate de vreri. În pictură, parcă menit a fost să sugereze prin linii și culori, ideorealistul Picasso, senzualistul și doritorul de exprimări pătimașe, bărbatul
PICASSO ŞI INTIMITATEA LUMII PUDICE de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 504 din 18 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/358841_a_360170]
-
sugereze prin linii și culori, ideorealistul Picasso, senzualistul și doritorul de exprimări pătimașe, bărbatul pierdut în lipsurile vieții pe care și-a trăit-o umezită de culoarea picturilor ce l-au înconjurat. El avea în permanență trezite simțurile plăcerii și dezgolea voit femeia în pictură, o mângâia cu pensula lui, iar culoarea era cea care umbrea voia. În Domnișoarele din Avignon, 1907 permanență amorezat Pablo Picasso își trăia viața împlinindu-se prin artă, jinduind și exprimând după senzualitate în forme bizare
PICASSO ŞI INTIMITATEA LUMII PUDICE de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 504 din 18 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/358841_a_360170]
-
mireasma milostiva a nopților Bat cale până-n zori și nu am pe nimeni să mă aștepte luna însăși se-ascunde spre-a mă repudia într-un peisaj de umbre de dincolo de moarte Cade picătură cu picătură o ploaie ce-mi dezgolește cu tânguirile-i sufletul și teama de inexistentă supraviețuiește Se cabrează vertijul și-ating cu buzele frumusețea, cea care se pierde în impalpabila lumină a negarii LA ETERNIDAD Suspendidas en la duración de Zeus, deslumbrantes estatuas entonan panegíricos a los
FERNANDO SABIDO SÁNCHEZ, POEME de EUGEN DORCESCU în ediţia nr. 751 din 20 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/359368_a_360697]