428 matches
-
care ne-am Întâlnit În avion. — Da. Cum a fost la L.A.? Ai făcut poze? Kitty scoase fotografiile cu ea și Matthew și le puse pe măsuța de sticlă, ca să le poată vedea amândoi. Antonio le ridică și suspină adânc, dezgustat. — Te-ai cuplat cu tipul ăsta? Kitty dădu afirmativ din cap. — E bătrân! Te-ai culcat cu el? — Da. Antonio era surprins. — Și a fost bun de ceva? Întrebă el. Adică la vârsta lui, e cam... — A fost uimitor, răspunse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
uită Îngrozit și observă o picătură de vomă pe uniforma lui. — Ce dezgustător! strigă. Luă un șervețel și Își șterse cămașa. De-aia urăsc eu munca asta! șuieră el. — Doamne, ce pute! mormăia Robinson cu o privire cruntă. Opri mașina dezgustat și merseră pe jos cât mai aveau până la secție. O duseră sus pe Desert Rose și o abandonară pe un scaun dintr-una din camerele din spate, În care un alt polițist stătea la un birou așezat lângă peretele lung
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
Starea (postura) orizontală se traduce, deci, în planul trăirii poetice prin starea de lene, de spleen. Plictiseala, spune Jankélévitch, este unitatea ironiei, o amețeală care se autodizolvă; eternitatea unei după-amiezi comic-serioase, fericirea fără voluptate, profunzimea superficială, mereu înfometată și mereu dezgustată. A dispera înseamnă a ști ceea ce urmează să devii, dar a te plictisi, din contra, înseamnă a putea deveni orice 26. Acesta este cauza pentru care Emil Botta își cultivă această stare, care îi oferă noi șanse de a mima
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1504_a_2802]
-
înfruntam îmi ieșea mereu strâmb, căci nevoia de dragoste și de căldură animală nu se lăsa inhibată, 20 îmi martiriza corpul și-mi răscolea subteranele minții. Și în dimineața plecării în tabără stăteam la o parte și-mi exersam grimasa dezgustată, ignorat complet de colegii care, în grupuri plictisite, așteptau să vină mașinile, ironizîndu-se unii pe alții pentru țoalele de stradă, moderne și bătătoare la ochi, care le înlocuiseră veșnicele uniforme: tangaleji cu ținte și franjuri, cămăși "cu păr pe piept
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
și un profil de vultur. Îmi amintea în mod curios de unul din profesorii lui Zaharel, de la școala primară. Când l-am auzit vorbind așa mi-a venit să-i sar în brațe de bucurie. Dar el m-a respins dezgustat, cu un gest de dispreț. - Marș! Străduiește-te mult, pentru a atinge umbrele unghiilor mele! Într-o clipă am înțeles că existau ierarhii ale întunericului. Și după asta am fost dezamăgit, mi-a pierit pur și simplu cheful de a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
dr. Mayfield. — Dovezi, zise dr. Board cu o satisfacție evidentă. Fire de păr. Bucăți de piele și pete de sânge. Obișnuitele și banalele rămășițe ale unei infracțiuni violente. Dr. Cox se grăbi să iasă din încăpere, iar dr. Mayfield privi dezgustat. — Ce revoltător! zise el. Nu s-ar putea să se fi făcut totuși o greșeală? Vreau să zic, de ce-ar fi vrut cineva să ucidă o femeie aici? Dr. Board sorbi din cafea și se uită meditativ la colegul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
numai de asta, îl întrerupse tânăra aceea masivă, care nu putea fi abătută de la ale ei. De ce nu-i vorba? întrebă Wilt. — La femei e mai lent. Și trebuie să le dea niște chiloți impermeabili. Wilt se holbă la ea, dezgustat. — Ce să fie impermeabil? întrebă el reflex. — Chiloți impermeabili, repetă fata cea masivă. — Doamne Dumnezeule! zise Wilt. — Vedeți, când ajung la capătul funiei, le cad măruntaiele, continuă tânăra, administrându-i lovitura de grație. Wilt o privi furios și plecă din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
în grămăjoara asta or să găsească ei cumva vreo urmă din doamna Wilt, ca să nu mai vorbim de dr. Pringsheim și de doamna Pringsheim. — Ei bine, nu pot decât să le urez noroc, zise Wilt. — Și eu la fel, rosti dezgustat domnul Gosdyke, părăsind încăperea. în urma lui, Wilt oftă. Numai să apară odată Eva! Unde dracu’ putea să fi ajuns? La laboratoarele de criminalistică, inspectorul Flint devenea tot mai agitat. — N-ați putea să grăbiți un pic lucrurile? întrebă el. Șeful
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
Semanticii Generale. Teoria era că gândirea - corticală - ca parte a creierului putea să facă față chiar și unei situații periculoase mai bine decât o făceau, în mod automat, sentimentele - talamice - care nu făceau altceva decât să reacționeze. "Bine, gândi el dezgustat. Și acum?" O idee nouă îi veni deodată: Sigur că da! Când m-am trezit, știam cine sunt". Dar faptul că era Gilbert Gosseyn, îl luase, așa, de-a gata încât i se ștersese din prim-planul gândirii. Dar nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85127_a_85914]
-
se întoarse cam lividă în dormitor și se așeză pe pat ca să-i încerce moliciunea. O scândură căzu, desprinsă, trăgând după sine salteaua, numai de paie. Era un pat doar de formă, în care nu dormea nimeni. - Ei, spuse Aglae, dezgustată, aici o să dormiți? Nici n-avețiloc! Și pe Titi n-o să-l tragă curentul de la ușă? Și apoi, când se dă jos din pat, cum o să calce cu picioarele goale pe scîndură? Trebuia să aveți un covoraș. Soba asta parcă bate
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
ești major și deci responsabil. Eu cred că ți-a dat mia chiar din banii tăi, și tu i-o vei plăti tot din banii tăi, din primul venit liber. E dat dracului moșul! Felix se adumbri și se-ntoarse dezgustat acasă. În lipsa Otiliei, începură să se strângă asupra-i și alte dezgusturi, să bănuiască pe fată de complicitate și să creadă în tot ce Aurica spunea despre ea. Pe dată însă ce Otilia reapăru cu ochii ei limpezi, plini de
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
este Dumnezeu." Părintele mușcă dintr-o bucată de cașcaval, iar popa Țuică, partener obișnuit în astfel de nevinovate dialoguri sfinte, privi cu tristețe la ceașca goală de țuică pe fundul căreia se vedea un bob de piper și aruncă ochii dezgustat la mezelurile de pe masă, cîntînd: "Pîine îngerească a mâncat omul, bucate le-au trimis lor din destul" - Asta așa e, cuvioase, mare este mila Domnului! confirmă părintele, închinîndu-se larg. Popa Țuică, dăruit de Otilia cu o altă ceașcă de țuică
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
repezit, nepăsându-i deloc că dacă un bărbat deseori ridică mâna ca să lovească, o femeie în această postură contrazice chiar imaginea sexului ei ! în plus, s-a repezit și să strige, mințind că aș fi lovit-o, astfel că replica dezgustată ce i-am dat-o, mai tare decât cele ce obișnuiesc eu a da, era pe deplin meritată. Nu mai am puterea să scriu și nici cheful să adaug toate amănuntele ce au mai rămas de adăugat la această ignobilă
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
trage norocul. Imediat am fost apucat de un acces înfiorător de tuse și, spre stupoarea și rușinea mea, m-am surprins regretând că m-a apucat aici, singur, și nu sub ochii ei, la dejun, la cină... Deci chiar suferind, dezgustat cât se poate de ea, încă aș mai fi ținut să o șantajez cu boala mea, și ca să obțin ce ? Consecința acestei plimbări de un sfert de oră împreună a fost deci o zi ratată pentru amândoi. Când m-am
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
bucătari, pederaști și care se vindeau din dorința de a mă imita. — Atunci asta-i tot, i-o tăie cu un ton definitiv, fiindcă intuise foarte bine un aspect al realității care nu-i făcea plăcere. Asta-i tot! porunci, dezgustat, fiindcă se simți stânjenit. Și tocmai acum, Înainte de masă. Tocmai cînd bea gin and ionic. Asta-i tot! Abraham dădu să se unduiască iar, dar se Îndreptă imediat. Rămase țeapăn, gata să Îndeplinească fără Întîrziere ordinele stăpînului, plecîndu-și ochii de parca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
pentru că Ashling mai avea puțin și o lua la fugă. În secunda în care au dat colțul, Lisa spuse „Acum!“ și amândouă au desfăcut plasticul de pe pachete. Era un tricou cu emblema Morroco inscripționată pe piept. —Un tricou, exclamă Lisa dezgustată. —Mie mi se pare frumos, spuse Ashling. Ce vei face cu al tău? — O să îl duc la magazin și o să-l schimb cu ceva decent. A doua zi, atât Irish Times, cât și Evening Herald au publicat poze cu Tara
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
seara de sâmbătă e deja ocupată, spuse Ashling. Am promis că voi sta cu copiii lui Clodagh și ai lui Dylan. Ted făcu ochii mari. Pot să vin și eu? Nu-mi spune că îi place de prințesă, zise Joy dezgustată. —E frumoasă, spuse Ted. —Este foarte răsfățată și... —Pot să vin? întrebă Ted, ignorând-o pe Joy. —Ted, din moment ce stau cu copiii în locul lui Clodagh, ideea e că Clodagh nu este acolo. Ashling era nervoasă că Ted încerca să găsească
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
când chelnerul i-a prezentat conținutul tăvii pe care o ducea. Rahat! Ce altceva mai ai? A chemat alt chelner, a cărui tavă era acoperită de recipiente din argint, fiecare cu un tub pe post de pai. —Oxigen? întrebă Lisa, dezgustată. Nu fi zgârcit, adu-mi un pahar cu șampanie. Adu două, spuse Ashling, nervoasă. Doar imaginea sucului de pir, verde și gros, îi provoca greață și, din câte știa, putea să facă rost de oxigen oricând simțea nevoia. Au primit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
ceva de băut. Mă duc până la baie. — Bene. Bene! Abia dacă se putea strecura în baia lui, pentru că era plină de produse pentru îngrijirea pielii, șampoane, spume, loțiuni și parfumuri. Avea mai multe ca ea. Ce femeie! Își strâmbă gura, dezgustată. Pe etajera de la duș erau niște sticluțe frumoase de șampon și gel de duș și Lisa își spuse că le va fura înainte de a pleca. Când a ieșit din baie, el a condus-o în pat și i-a pus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
ăla? — Nu, bineînțeles că nu! — Ei bine, ar fi bine să nu te vadă. Asta dacă mai vrei să ai acces la ei. Ce vrei să spui? Voi cere custodia lor, nu ai nici o șansă. În aceste circumstanțe, adăugă el, dezgustat. Cuvintele și expresia de pe fața lui au făcut-o pe Clodagh să înțeleagă dintr-odată cât de gravă era situația. Aceasta era o parte din Dylan cu care nu era obișnuită. —Iisuse, Dylan! explodă ea. De ce ești atât de ne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
revanșa. — A, apropo, spuse el peste umăr, după ce se întorsese pentru a pleca, are douăzeci și doi de ani și nu are copii. Acompanie micuța informație cu un semn din ochi. Știa că Clodagh are o problemă cu vergeturile ei. Dezgustată, a trântit ușa în urma lui. Până la urmă, prima rafală de furie oarbă a trecut și ea a încercat să își inducă o atitudine pozitivă. Măcar scăpase de Marcus și de glumele și romanul și toanele lui - asta trebuia să conteze
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
o să mă părăsiți, generale, nu-i așa? Vă dau cuvântul meu că va veni în vizită la dumneavoastră, dar acum are nevoie de odihnă. — Ardalion Alexandrovici, zice că aveți nevoie de odihnă! exclamă Nastasia Filippovna cu o grimasă nemulțumită și dezgustată, ca o prostuță flușturatică și capricioasă, căreia i se ia jucăria preferată. Generalul se strădui să facă tot posibilul pentru ca situația în care se afla să devină și mai prostească. — Draga mea! Draga mea! rosti el cu reproș, adresându-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
roșind, doar v-am răspuns la întrebarea pe care mi-ați pus-o. — Bravo, bravo! strigă Ferdâșcenko. În tot cazul, răspunsul e sincer, șiret și sincer! Toți izbucniră în hohote zgomotoase de râs. — Ia nu mai zbiera, Ferdâșcenko! îi spuse, dezgustat, Ptițân, cu jumătate de gură. — Prințe, nu mă așteptam de la dumneavoastră la asemenea prouesse*-uri, zise Ivan Feodorovici. Știți cine va profita de asta? Și eu care vă credeam un filosof! Când colo, sunteți un om care tace și face
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
neliniște și în același timp resimțea o neobișnuită nevoie de izolare. Voia să fie singur și să se lase cu totul în voia acestei încordări dureroase la modul absolut pasiv, fără să caute nici cea mai mică portiță de scăpare. Dezgustat, nu voia să-și răspundă la întrebările care îi năvăliseră în suflet și în inimă. „Cum, oare sunt vinovat de toate astea?“ bâiguia el în sinea lui, aproape neconștientizându-și cuvintele. Pe la ora șase se pomeni la gară, pe peronul de unde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
avu efect asupra adunării care nu era pregătită pentru așa ceva sau, mai bine zis, era gata în alt sens. Evgheni Pavlovici chiar se foi pe scaunul său; Ganea se apropie repede de masă; Rogojin, la fel, dar cu o ciudă dezgustată, de parcă ar fi înțeles despre ce-i vorba. Lebedev, care se nimerise să fie în preajmă, se apropie, privind curios plicul, încercând să-și dea seama despre ce-i vorba. — Ce-ai aici? întrebă prințul, neliniștit. De cum și-arată soarele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]