414 matches
-
E în odaia de-alături. Are și instrumentele care-i trebuie. Pregătește barcazul pentru Tomnea, dacă te interesează. Asta am pus-o pe Andromanda să facă!“ Îi făcu semn să se ducă să deschidă ușa și să vadă vrjitoarea. Burtăncureanu, dezgustat, speriat, sări, dând să-și facă cruce și toți știuții pași. Renunță. Își vântură doar, ca un paralitic, mâinile că nu-l interesează. „Deci, își continuă Goncea gândul, acuma m-am limpezit. Știu precis ce vreau să-mi scrii. Lași
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
Lotti i-a pus senină aceeași întrebare. Nici un tată n-ar trebui să fie prea ocupat ca să vină aici, și-a dat cu părerea foarte sonor Jake. E de datoria lui. —Fergus lucrează în publicitate, la Londra, a sărit Laura. Dezgustat, Jake și-a dat peste cap ochii înfundați în orbite. Ușa s-a deschis și în cameră a intrat o femeie blondă. Toți cei din încăpere au început să se foiască atunci când au realizat că aceasta trebuia să fie soția
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
a zis Martha privind către ceilalți cursanți. Dar tuturor ne-ar prinde bine dacă am ști chestiile astea dinainte. Tu să vorbești în numele tău, a sărit plină de semeție Amanda. Eu o să am o asistentă de la pediatrie. Jake a pufnit dezgustat. Între timp, Laura o privea pe Amanda cu gelozie. —Bravo! a exclamat ea. Mi-ar plăcea să am și eu una. Amanda s-a umflat în pene. —E grozav, nu? O să vină timp de șase săptămâni imediat după ce se naște
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
Harris nu purta capot și bigudiuri, așa cum ar fi fost de așteptat, ci era îmbrăcată în uniforma completă de asistentă. Alunecând în jos, pe scări, Hugo a auzit-o pe asistenta Harris scoțând tot felul de exclamații pe un ton dezgustat. N-a reușit să înțeleagă exact ce spunea. Dar era foarte probabil că lordul Fairbourne apărea și el în propoziție. Capitolul 10tc " Capitolul 10" Crăciunul se apropia, iar Alice era la fel de nerăbdătoare ca un copil. Momentul acesta festiv o emoționase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
era la fel de sonoră ca aceea a Arhanghelului Gavriil. Hugo a ridicat privirea către chipul unei roșcate cu o față frumoasă, prelungă, dar necăjită. A sesizat, uimit, că femeia avea mai degrabă o expresie amuzată și înțelegătoare decât una ofensată și dezgustată. — Știu cum e cu bucățile astea de plastic, a spus ea. Sunt dificile. Am și eu unele la fel, a adăugat ea arătând spre cutia pe roți acoperită cu plastic pe care o împingea. Era un model identic cu cel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
niște rețete fantastice de sos bechamel preparat din lapte matern. Alice a tras adânc aer în piept. — Eu mă gândeam, a încercat Alice, amintindu-și ce spusese mama ei, mai repede la mâncare organică pentru copii la borcan. Jake părea dezgustat. —Rosa nu mănâncă piure de la supermarket. Nu vreau să zic tot timpul, a dat Alice un pas înapoi. Și, oricum, mă refeream la piureuri organice. Chipul frumos al lui Jake părea acum de piatră. —Nu înțeleg care e problema, a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
al lui Hugo se încheiase cu Theo prins în chingi de-a-ndoaselea, cu capul ieșindu-i prin una din găurile destinate picioarelor. Într-un final, Hugo decisese că întregul mecanism de producție suedeză era o altă glumă proastă și-l abandonase dezgustat. Cu toate acestea, era limpede că Alice îi dăduse de cap. Și, din ceea ce vedea el, copilul era nu numai curat, dar nu avea nici suzetă și era pieptănat. Și asta i s-a părut lui Hugo o chestie uluitoare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
Joss cu vocea lui nazală. Haideți să trecem mai departe, da? Celălalt lucru pe care voiam să-l discutăm era dacă s-o luăm sau nu pe panta celebrităților. Dacă să avem interviuri cu vedete. Jessamy a arborat o mină dezgustată. —Cum? Adică să fim ca toată lumea? Noi ne ocupăm de probleme reale. Noi trăim în lumea reală. Și avem niște principii reale. Niște credințe reale. Sunt de acord cu Jessamy, a declarat Jake. Alice a observat că, pentru asta, soțul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
o iau pe Ro cu mine. —S-o iei pe Rosa? a spus ea pe un ton tăios. — Doar nu crezi c-aș lăsa-o cu tine, nu? Ce fel de mamă ești tu? Chipul lui Jake s-a schimonosit dezgustat. —Agentul ăla ticălos și jegos! Al, cum naiba ai putut? Cât de jos ești în stare să te cobori? Alice a rezistat tentației de a-i răspunde că, dacă era vorba de jeg, atunci atât Allingham House, cât și Hugo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
se întoarse cam lividă în dormitor și se așeză pe pat ca să-i încerce moliciunea. O scândură căzu, desprinsă, trăgând după sine salteaua, numai de paie. Era un pat doar de formă, în care nu dormea nimeni. - Ei, spuse Aglae, dezgustată, aici o să dormiți? Nici n-avețiloc! Și pe Titi n-o să-l tragă curentul de la ușă? Și apoi, când se dă jos din pat, cum o să calce cu picioarele goale pe scîndură? Trebuia să aveți un covoraș. Soba asta parcă bate
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
ești major și deci responsabil. Eu cred că ți-a dat mia chiar din banii tăi, și tu i-o vei plăti tot din banii tăi, din primul venit liber. E dat dracului moșul! Felix se adumbri și se-ntoarse dezgustat acasă. În lipsa Otiliei, începură să se strângă asupra-i și alte dezgusturi, să bănuiască pe fată de complicitate și să creadă în tot ce Aurica spunea despre ea. Pe dată însă ce Otilia reapăru cu ochii ei limpezi, plini de
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
este Dumnezeu." Părintele mușcă dintr-o bucată de cașcaval, iar popa Țuică, partener obișnuit în astfel de nevinovate dialoguri sfinte, privi cu tristețe la ceașca goală de țuică pe fundul căreia se vedea un bob de piper și aruncă ochii dezgustat la mezelurile de pe masă, cîntînd: "Pîine îngerească a mâncat omul, bucate le-au trimis lor din destul" - Asta așa e, cuvioase, mare este mila Domnului! confirmă părintele, închinîndu-se larg. Popa Țuică, dăruit de Otilia cu o altă ceașcă de țuică
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
aripi de vultur sălbatic cuprindea ca un privaz părul negru și urcat acea frumoasă și ostenită față de marmură de Paros. Pleoapele pe jumătate lăsate-n jos trădau mărimea ochilor lui de-un întunecos și demonic albastru și cu toate acestea dezgustați; buzele-ntredeschise arătau o energică durere și numai gâtul se-ndoia cu mândrie, ca și când nu și-ar fi pierdut-o sub greutatea viețeii. - Noaptea era lucie, aerul părea nins de razele lunei, cari se furișau prin întunecoasa verdeață a copacilor
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
Castelmare, tatăl ei, marchizul Bianchi, muri de apoplexie în mijlocul păharelor și a conmesenilor săi. Când ea-l văzu întins pe pat, genele încă deschise peste ochii sticloși, gura plină de spume, ea se răzimă de bolta unei ferești și privi dezgustată asupra acelui cadavru care nu-și trăise decât sie și care, spre a-și împlini patime cari aveau să aibă acest sfârșit, era s-o vândă pe ea, chipul de Madonă, omului pe care-l ura mai mult în lume
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
ea mergea-el... cu capul lui neacoperit, de Antinous. Asemenea unor aripi de vultur sălbatec cuprindea părul, negru și urcat ca un privaz, acea frumoasa si ostenită față de marmură de Paros... pleoapele pe jumătate lăsate-n jos trădau mărimea ochilor lui dezgustați, buzele subțiri și-ntredeschise arătau o energică și crudă durere... și numai gâtul lui înalt se îndoia cu mândrie, ca și când nu și-ar fi pierdut mândria sub greutatea jugului vieței... Și nici un creț pe acea frunte albă și curată... [unei
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
ei, marchezele Bianchi, muri de apoplexie în mijlocul păharelor și a conmesenilor săi. Când ea-l văzu întins pe pat, genele încă deschise peste ochii sticloși, gura deschisă și plină de spume, ea se răzămă de bolta unei feresti și privi dezgustată asupra acelui cadavru care nu-și trăise decât șie și care spre a-și împlini patime care aveau să aibă acest sfârșit, era s-o vândă pe ea, floarea albă a Italiei, omului pe care ea-l ura mai mult
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
Asemenea unor aripi de vultur sălbatic cuprindea, ca un privaz, părul negru și uscat acea frumoasă și ostenită față de marmură. Pleoapele pe jumătate lăsate-n jos trădau mărimea ochilor lui de-un întunecos și demonic albastru și cu toate acestea dezgustați; buzele-ntredeschise arătau o energică durere și numai gâtul se-ndoia cu mândrie, ca și când nu și-ar fi pierdut-o sub greutatea vieții. - Noaptea era lucie, aerul părea nins de razele lunei, cari se furișau prin întunecoasa verdeață a copacilor
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
să se serbeze cununia Cezarei cu Castelmare, tatăl ei, marchizul Bianchi, muri în mijlocul păharelor și a comesenilor săi. Când ea-l văzu întins pe pat, genele încă deschise peste ochii sticloși, ea se răzimă de bolta unei ferești și privi dezgustată asupra acelui cadavru care nu-și trăise decât sie și care, spre a-și împlini patime ce aveau să aibă acest sfârșit, era s-o vândă pe ea, chipul de Madonă, omului pe care-l ura mai mult în lume
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
aripi de vultur sălbatic cuprindea, ca un privaz, părul negru și uscat acea frumoasă și ostenită față de marmură de Paros. Pleoapele pe jumătate lasate-n jos trădau mărimea ochilor lui de-un întunecos și demonic albastru și cu toate acestea dezgustați; buzele-ntredeschise arătau o energică durere și numai gâtul se-ndoia cu mândrie, ca și când nu și-ar fi pierdut-o sub greutatea vieții. - Noaptea era lucie, aerul părea nins de razele lunei, cari se furișau prin întunecoasa verdeață a copacilor
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
Castelmare, tatăl ei, marchisul Bianchi, muri de apoplexie în mijlocul păharelor și a comesenilor săi. Când ea-l văzu întins în pat, genele încă deschise peste ochii sticloși, gura plină de spume, ea se răzimă de bolta unei ferești și privi dezgustată asupra acelui cadavru {EminescuOpVII 176} care nu-și trăise decât sie și care, spre a-și împlini patime cari [ce] aveau să aibă acest sfârșit, era s-o vândă pe ea, chipul de Madonă, omului pe care-l ura mai
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
pornească continuarea. E o viață fizică, nu una politică *; o vegetare vie, nu o viață personală, conștie, determinată prin ea însăși. Ion se simte prin urmare nenăscut la punctul acela în timp care ar conveni caracterului lui; însă, sătul și dezgustat de viață, el decide a se arunca întreg în curentul timpului și de-a se lăsa dus dacă nu poate duce. Pentru că o țintă ideală nu e conv [e]nabilă în timp, pentru că el în timp nu e la locul
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
răspunsul casierei, omul a cerut să vorbească cu managerul. Acesta i-a ascultat doleanțele și i-a răspuns că, Într-adevăr, aceasta era politica băncii și că amenda nu putea fi Încasată dacă nu s-a făcut nici o tranzacție. Profund dezgustat, omul și-a Închis pe rând toate conturile de la banca respectivă și și-a mutat afacerile În altă parte. De ce a ajuns această poveste pe prima pagină a ziarului USA Today? Pentru că omul nostru avea puțin peste 2 milioane de
[Corola-publishinghouse/Science/1890_a_3215]
-
detalii Fenouillet, F., La motivation, Dunod, Paris, 2003. Lieury, A.; Fenouillet, F., Motivation et réussite scolaire, Dunod, Paris, ediția a II-a 2006. Vallerand, R.J.; Thill, E., Introduction à la psychologie de la motivation, Vigot, Québec, 1993. 77. „Enervat, încolțit, frustrat, dezgustat?” Resemnarea dobândită „Enervat, încolțit, frustrat, dezgustat?” Nu, nu este vorba nici despre școală, nici despre serviciu, ci despre un joc video. Într-adevăr, așa suna un titlul din revista de jocuri video Player Station 1 după cea fost lansat Tomb
Experimente de psihologie pentru dezvoltarea personală by Alain Lieury () [Corola-publishinghouse/Science/1974_a_3299]
-
Paris, 2003. Lieury, A.; Fenouillet, F., Motivation et réussite scolaire, Dunod, Paris, ediția a II-a 2006. Vallerand, R.J.; Thill, E., Introduction à la psychologie de la motivation, Vigot, Québec, 1993. 77. „Enervat, încolțit, frustrat, dezgustat?” Resemnarea dobândită „Enervat, încolțit, frustrat, dezgustat?” Nu, nu este vorba nici despre școală, nici despre serviciu, ci despre un joc video. Într-adevăr, așa suna un titlul din revista de jocuri video Player Station 1 după cea fost lansat Tomb Raider III. Cu toate acestea, mulți
Experimente de psihologie pentru dezvoltarea personală by Alain Lieury () [Corola-publishinghouse/Science/1974_a_3299]
-
degetele lui butucănoase și neîndemânatice, tresărind, când lama țâșni, cu un pocnet, din mâner. Râse nătâng, arătându-l și celorlalți. Râseră și ei, mai puțin Pârnaie, care simți cum îl furnică fluierul piciorului, pe locul unde stătea celălalt cuțit. Privi dezgustat cum Calu se opintește să bage lama în muchea conservelor. Apoi, neștiind cum să vâre lama la loc, Calu îi strigă pe cei doi Puțică. Ei întinseră brațele, același pentru fiecare, adică unul brațul drept, celălalt brațul stâng, și Calu
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]