1,081 matches
-
însoțeau în drumul luminos spre comunism: Mâzdran, Dârdâiac, Târțopan, Brăcăcilă, Frecăuțeanu erau tovarășii mei, alături de Huțuțui, Găgăluță, Hălălău, Buțuțoiu și Scuipan. Se adunaseră atât de mulți, că pierdeai șirul. Ieșeau din toate părțile, se revărsau de pe foaia de hârtie cu dezinvoltura muncitorilor zămisliți dintr-o eroare a naturii și-apoi scuipați din mlaștinile istoriei tocmai în „epoca de aur“, unde aveau să trăiască ani buni, fericiți. Îi priveam cu groază și simpatie, aproape că-mi venea să-i adun și să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
unui securist. Să inventez, da; să mint, încă mai bine. Și, mai presus de toate, să intru în pielea celor care, vii sau morți, reali sau fictivi, m-ar fi putut ajuta să mi se piardă urma. Mințeam senin, cu dezinvoltură. Chiar și-atunci când tăceam, între mine și lumea din jur se interpuneau straturi subțiri de gânduri, o rețea sângerie de neuroni și sinapse punea în mișcare mecanismele de protecție și nimeni (uneori, nici măcar eu) nu mai avea acces la ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
să caut sursa disfuncției sau să întrerup jocul înainte ca rolurile să se termine mi-ar fi perturbat liniștea și comoditatea. Stranietatea unora dintre momente, la fel ca farmecul urât al altora, nu mă împiedica să particip cu eleganță și dezinvoltură, convins că nimeni n-are de pierdut. Cât despre povestea cu întăritul sfârcurilor, multă vreme am crezut (sau doar m-am prefăcut) explicația cu frigul de la aerul condiționat, până când, într-o dimineață, zâmbind cum numai femeile cumințite știu s-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
o salată de vinete cu roșii. Sub masa din stânga, un copil se juca printre picioarele părinților, cu ciocolata morfolită de șnurul fesului. Era adorabil, Caragiale i-ar fi dedicat câteva rânduri. Le îndesa pe-amândouă în gură, cu metodă și dezinvoltură. Din când în când, se agăța cu mâna liberă de picioarele părinților, ca o lăcustă uriașă. Mi-am luat prin surprindere tovarășii: „Auzi, Mihnea, noi de ce n-avem familie?!“ „De unde știi că n-avem?“, a ridicat el nasul din farfurie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
face figura unui spirit alert și decomplexat, capabil să bată pe umeri ocrotitor ori cârtitor-condescendent personalități culturale reputate ale literaturii, esteticii, filosofiei, mitologiei, criticii structuraliste, arhetipale, tematiste, psihanalitice. Această familiaritate atitudinală se poate explica în mai multe feluri. Siguranța tonului, dezinvoltura, bravada, fandarea critică, fronda polemică sunt date neîndoielnic de asumarea competentă și pertinentă a prerogativelor exegetice, susținute de lecturi temeinice, meticuloase, îndelungi, în complementaritate cu însușirea limbajului critic, stăpânirea conceptelor-cheie și remarcabile însușiri analitico-sintetice. Se prea poate ca acest subtil
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
formă de studiu, catalogând și fișând. Ideile cărților lui Codreanu sunt obligate să se desprindă din acel șăgalnic joc al ielelor, să devină telurice, din carne, oase și sânge și să se comporte ca niște eroine. Creatorul le mânuiește cu dezinvoltură, ele se aprind și ard, contaminează, chiar fac prozelitism și se păstrează vii nu doar pe parcursul lecturii, ci mult dincolo de aceasta. O carte, dintre cele scrise de Th. Codreanu, studiată, te scutește de multe ore petrecute în bibliotecă, fiindcă una
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
zicând că acesta este un "spirit alert și decomplexat, capabil să bată pe umeri ocrotitor sau cârtitor-condescendent personalități culturale reputate ale literaturii, esteticii, filozofiei, mitologiei, criticii structuraliste, arhetipale, tematiste, psihanalitice", că "familiaritatea atitudinală" a lui se sprijină pe "siguranța tonului, dezinvoltura, bravada, fandarea critică, fronda polemică", adică tocmai acele calități dobândite atât prin "asumare competentă și pertinentă a prerogativelor exegetice, susținute de lecturi temeinice, meticuloase, îndelungi, în complementaritate cu însușirea limbajului critic", cât și prin "stăpânirea conceptelor-cheie", totul dublat de remarcabilele
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
Știi la fel de bine ca și mine de ce. Maria face un gest brusc și se rotește spre masă, aprinzîndu-și țigara. Spune tu de ce, eu nu știu saltă ea dintr-un umăr a indiferență, cufundîndu-se în moliciunea fotoliului, aruncîndu-și din nou, cu dezinvoltură, piciorul stîng peste dreptul, dezgolind genunchiul cît o bucată de jar, peste care trebuie doar să-ți apleci răsuflarea... "Lungesc discuția inutil gîndește Mihai încins de fierbințeala genunchiului înfipt în centrul acestei încăperi. N-am să aflu de ce a venit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
Sinaia, el venise la un simpozion; urca dinspre gară și-n capul scării, total indiferentă la ce-ar putea zice lumea despre ea, o femeie mînca semințe și privea aiurea, poate la tren, poate la munți, ori nicăieri -, cu acea dezinvoltură pe care nu ți-o dă decît o fericire mare, sau o durere profundă. El era stagiar și fusese trimis "de umplutură" la un simpozion de mase plastice; ea a înțeles el mai tîrziu, în timpul plimbării venise la tratament, în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
care, de data aceasta, i-ar îmbăta cu adevărat auzul... "Măgarule!... Și la propriu, și la figurat... oftează ea cînd îl zărește prin geamurile de pe casa scărilor pe Mihai, ajuns deja în curtea spitalului. Să-mi spui cu o așa dezinvoltură că nu mai știi nimic de femeia care te-a modelat atît de bine... Și cînd? La un ceas-două după... Mai degrabă îmi dădeai palme..." Doamna doctor, doamna doctor, veniți vă rog la sală! aude strigătul disperat al asistentei care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
mișcărilor sale, ca un murmur continuu, neplăcut, politonal. Thorson răspunse acru întrebării sale: ― Cei de-aici sunt la fel de afurisiți ca și cei de pe Venus. Se bat de parcă-s nebuni. ― E un nivel de abstracție în plan non-A ― răspunse cu dezinvoltură Gosseyn. Adaptare totală la necesitățile situației. Thorson zise: "Ahaaa!'" ― cu un ton plictisit și schimbă subiectul: Simți ceva? Gosseyn clătină din cap, negativ și zise sincer . ― Nimic. Ajunseră la apartamentul Patriciei. Zidul în care se aflase distorsorul se căsca în fața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912]
-
ca profesor. Păcat, pentru că nu avea să mai găsească vreodată un astfel de profesor. Oricum, proful Îi spusese că putea să-i scrie și să-l sune chiar și după terminarea școlii. Dar cei mari Îți trântesc cu o teribilă dezinvoltură cele mai mari minciuni. Apoi se adunaseră toți pe nisip ca să simtă vântul. La un moment dat, mama și proful Începuseră să vorbească despre greutăți și să disece laturile pozitive ale ideii de a nu avea un loc de muncă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
cu anarhiști din grupul Barricada. Frați cu adevărat curați și devotați. Motoul lor era: Vreau un tărâm În care să nu existe bani - vreau să trăiesc o viață curată. Barcelona Îl atrăgea. Spania trecuse de la fascism la libertate cu o dezinvoltură impresionantă. În Italia nu fuseseră suficienți șaizeci de ani. Acolo era mai multă energie, mai mult dinamism și speranță - lucrurile se schimbau, ideile se nășteau, artiștii creau. Roma era un oraș Îmbătrânit și inert, mirobolantă mlaștină. Trecutul o Împiedica să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
VIA VENETO VILLA BORGHESE, săgeată la stânga, STAȚIE drept Înainte. Mulțimea se grăbea spre vagoane. Dar Emma nu se așeză la rând și puse Înapoi În geantă abonamentul de metrou. — Dacă nu ai altceva mai bun de făcut, Îi spuse cu dezinvoltura pe care niciodată nu o avusese În prezența lui, aș accepta acum să mă conduci acasă cu mașina. VIA VENETO VILLA BORGHESE PARCARE, săgeată la stânga. STAȚIE, drept Înainte. Și litania opririlor din fiecare zi a acestei ierni, FLAMINIO, LEPANTO, OTTAVIANO
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
nou la psihiatru. În urmă cu trei ani Încetase ședințele spunând că terapia reușise, că ea era acum o persoană perfect echilibrată, capabilă să-și găsească locul În societate, să interacționeze cu semenii săi, să-și Înfrunte cu maleabilitate și dezinvoltură existența. — Aris tocmai se pregătește să plece cu echipa, dar Încă e pe aici, ți-l aduc imediat, spuse Meri. Fără ostilitate și fără ură. — Îți amintești de mine? o Întrebă Maja. — Bineînțeles! râse spaniola. Ești mama Camillei. Numele acela
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
și tot ce se întâmplase atunci. Cum era posibil s-o privesc? - i-am întâlnit, bineînțeles, de atâtea ori privirea, pe care nu i-o puteam ocoli permanent, am fost nevoit să-i și vorbesc, uneori impersonal, dar mă uimi dezinvoltura cu care se uita în ochii mei, pentru mine greu de explicat, și care-mi dezvălui o alcătuire necunoscută, un fel de teren betonat și nisipos totodată. Deodată, în timp ce, întâmplător, ne întâlnirăm privirile, iar tatăl ei vorbea ceva cu doamna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
sunt bărbat, dar rostise această concluzie ca și cum ar fi spus că sunt bădăran. Deodată, peste câteva zile, veni cu adevărat, și înainte de a fi putut fi amabil poftind-o să stea în fotoliu, cum intenționam, ea se așeză neinvitată, cu dezinvoltură familiară, ca un vechi al casei, râzând, uitându-și prezența ireală de câteva zile înainte. Nu era o deosebire prea mare între cea de atunci și cea de acum, dovadă că-i asimilasem ființa într-atât încât imaginației nu-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
-i printr-o ușoara aplecare a capului și rămânând în picioare, ea își coborî din nou privirea în podea ca înainte După puțin am plecat, condus până la poartă de doamna care mă întâmpinase. În curte, luându-mă de braț, cu dezinvoltura femeilor care îți pot fi mătuși, îmi vorbi: - Domnule judecător, v-am spus la telefon, dimineață, că înmormântarea e mâine, dar că mai am ceva să vă spun, însă nu la telefon... - Așteptam de la dumneavoastră, cum v-am rugat, fotografia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
viziteze „apartamentul” compus din „camera de la față” și antreul larg despărțitor de partea de locuință ocupată de mărinimoșii mei proprietari. Fiica Anei rămase în fața bibliotecii din antreul încăpător, în dreptul biroului aflat tot acolo, începând să răsfoiască reviste și cărți, cu dezinvoltura unui obișnuit al casei, îi rămaseră ochii pe Un om sfârșit a lui Papini, pe care i-l dăruii, bineînțeles ca să-și amintească această vizită, încântat de alegerea la care curiozitatea ei se oprise (avea atunci numai 18 ani), în timp ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
rânduitele sindrofii, doi bărbați de pe vremea domnului Pavel, singurii care-au rămas, dar el doi bani nu dădea pe întristata noastră prezență, îi era însă milă de doamna Pavel, dar n-o mai putea ajuta, traversa acum lumi necunoscute, avea dezinvoltura și puterea să zâmbească, desigur timpului său, regăsit printre luminile ce-l însoțeau pe drumul acela fără sfârșit, dar pentru că zâmbea cred că drumul era fericit. - „Înseamnă că la urmă ne așteaptă fericirea?” îl întrebai în gând, fără să aștept
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
pentru ce Îi trebuie, nici din partea cui venea. Maiorul Smith trebuise să-și pună la lucru Întreaga perspicacitate pentru a Înțelege ce are de făcut. Nu era exclus să i se fi Întins o cursă. Manierele extravagante ale lui Pablo, dezinvoltura lui un pic forțată, aparenta candoare cu care se livra situațiilor celor mai hazardate aveau o cheie, ascundeau desigur o enigmă, pe care maiorul s-ar fi ambiționat altădată să o dezlege. Acum Însă nu-l mai interesa decît ca
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
Mașina de Scris. Volumul Preludiu, panoramă selectivă a literaturii române actuale, e alcătuit de Ș. cu înzestrare de comentator și de gazetar: notații fulgurante, spontane și trasate cu o mână sigură, ce se remarcă mai degrabă prin acuitatea percepției și dezinvoltură decât prin rigoarea construcției sau prin deschidere teoretică. Dacă sinteza finală, oarecum didactică, este mai puțin convingătoare, analizele ce pun uneori în valoare un singur aspect, definitoriu, al textului comentat (sarcasmul la Ion Caraion, independența ca trăsătură a personajului la
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289910_a_291239]
-
despre ce este vorba? Legea alternanței Acordăm o atenție aparte acestei legi, câtă vreme ea se arată a fi cheia oricărui discurs descriptiv. Pentru a evita monotonia generată de scenele descriptive, nu avem decât o singură soluție - să folosim cu dezinvoltură și curaj alternanța. Ea se realizează fie prin gestionarea lungimii frazelor (lung - scurt), fie prin alternarea observațiilor: vizual - olfactiv, vizual - auditiv, animat - inanimat, descriptiv - opinie, descriptiv - narativ (diferite scene de viață - un incident minor, o apariție umană) etc. Întâlnim în
[Corola-publishinghouse/Science/2252_a_3577]
-
alee laterală din grădina Luxembourg, absorbit în sine: „N-am îndrăznit să-l abordez. Ce să-i spun? țin mult la el, dar e mai bine să nu ne vorbim. E atât de discret! Or, conversația cere un minim de dezinvoltură și de cabotinaj. Este un joc Ă de care Sam e incapabil. Totul la el trădează omul monologului mut” (II, 345). În fine, ar fi putut fi Cioran trișor în tinerețe? Avem, în general, impresia că dimpotrivă. Dar poate că
[Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
cu ceva” (II, 222-223). Or, el preferă să rămână un „melc”, chiar dacă „prefăcut” (II, 232) și, de n-ar fi un clevetitor, ar dori să evite, cum o și face uneori, jocul social al conversației care „cere un minim de dezinvoltură și de cabotinaj” (II, 345). În fine, poate că în această balansare între angajare și abandon ar trebui să identificăm momentele unei metamorfoze, ale unei deveniri. Spune Cioran: „La vârsta când scriam în românește Cartea amăgirilor (douăzeci și cinci de ani?) trăiam
[Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]