734 matches
-
28 martie 2016 Toate Articolele Autorului CRIMĂ DE ÎNALTĂ TRĂDARE Te-am trădat. O știe vântul, Când îmi flutură prin plete, Și îmi sărută cuvântul Și-mi ia praful de pe ghete. Te-am trădat cu ploaia-ntruna Când șiroaie mă dezmiardă Căci în lume mi-s doar una Și n-ar vrea să mă mai piardă. Și cu-o stea din galaxie Ce-mi face discret cu ochiul, Nimenea să nu ne știe, Să nu ne pască deochiul. Cu razele de la
CRIMĂ DE ÎNALTĂ TRĂDARE de EUGENIA MIHU în ediţia nr. 1914 din 28 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/366092_a_367421]
-
ghițescuiană”. Pe lângă cărțile scrise de aceștia (și are cunoștință de ele), domnul Nică D. Lupu descrie autorii respectivi atât fizic cât și spiritual. Exemplu, pe doamna Eliza Roha, cu “bogata sa mapă de rohaisme”, o descrie, printre altele:”după ce își dezmiardă colegii de serată literară, cu priviri serafice, lasă să erupă, din adâncul simțămintelor sale o evidentă tihnă ce răzbate dintr-un lăuntru mărinimos și cu un remarcabil rafinament amical, cu o ținută luminoasă, ce vine dintr-un suflet echilibrat și
INSOMNIILE SCRIITORULUI NICĂ D. LUPU de VASILICA ILIE în ediţia nr. 2041 din 02 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/366147_a_367476]
-
Și-mi pare că te știu dintotdeauna/ Și te cunosc cum nimeni nu o știe,/ De pleci un ceas îmi pare-o veșnicie,/ Ca tine de frumoasă nu-i niciuna.// Răsari în al meu gând, o rază vie,/ Eu te dezmierd cu soarele și luna,/ Din stele-ți împletesc cu dor cununa,/ Și asfințitul naște-o poezie”. Muzicalitatea, ritmul, o eufonie fără cusur, tonul nostalgic, elegiac, toate la un loc nasc un poem tulburător. Până și termenii sunt eminescieni: cu-al
METAFORA IUBIRII NESFÂRŞITE de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 1963 din 16 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/366123_a_367452]
-
din întreaga lume. Există un itinerar al acestui pelerinaj, pentru că Toamna sosește mai întâi în Nord, Insula Hokkaido, înaintând treptat spre Sudul și apoi Centrul Japoniei”. Este trecut de ora prânzului, iar eu mă plimb pe aleile parcului lăsându-mă dezmierdată de adierea vântului tomnatic. Furată de frumusețea peisajului, port un dialog interior cu mine însămi, spunându-mi că Toamna, inclusiv Toamna vieții, este anotimpul „belșugului” spiritual, dar și al roadelor din livezi și de pe câmp...Bogăția de culori alcătuiește de la
JAPAN-SIMFONIA TOAMNEI de FLOAREA CĂRBUNE în ediţia nr. 1358 din 19 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/366163_a_367492]
-
o poiată din Gutâi Să fiu iubitul tău dintâi, Într-o cabană din Parâng, De dor și spaimă să te strâng, Într-o cocioabă din Suhard Să arzi când mă aprind și ard... Într-un cerdac din Făgăraș Să te dezmierd, iubindu-te-aș, Într-un bordei din Cernăuți Să te pătrund când mă săruți, Într-o baracă din Ceahlău Să fii a mea, să fiul al tău, Într-o mansardă din Măcin Să te supun pervers, calin, Într-o căscioară
IUBITO, HAI SĂ NE MUNTIM... de ROMEO TARHON în ediţia nr. 782 din 20 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/351960_a_353289]
-
Zidaru Publicat în: Ediția nr. 1009 din 05 octombrie 2013 Toate Articolele Autorului Și-a umplut cerul călimara cu sufletul meu și agață cuvinte brumate pe liniștea copacilor cuminți sub respirările așteptării. Penițe înfiorate se joac ă pe norii gândului dezmierdat în tomnatica reverie a culorii Referință Bibliografică: Descriere / Lia Zidaru : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1009, Anul III, 05 octombrie 2013. Drepturi de Autor: Copyright © 2013 Lia Zidaru : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este
DESCRIERE de LIA ZIDARU în ediţia nr. 1009 din 05 octombrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/352320_a_353649]
-
Publicat în: Ediția nr. 1012 din 08 octombrie 2013 Toate Articolele Autorului neputință Un ciob din oglinda sufletului meu îți trimit și ție ca să privești lucirea din el. și curcubeul ce s-aprinde în prag de-nserare. Ia-l și dezmiardă-l cu degetele tale înmuiate în rouă de lună și-adoarme-l la piept în cântec de zori. Când mă voi trezi stelele ochilor tăi mă vor privi cu lacrima pentru ce a fost dat să fie doar vis și voi pleca
NEPUTINŢĂ de LEONID IACOB în ediţia nr. 1012 din 08 octombrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/352375_a_353704]
-
imensă pădure, în care conviețuiesc și dau bine ochiului și minții arbori falnici, care au cunoscut și lumina fulgerului și atingerea unui unghi de cocori, arbori rotunzi la coroană și la frunză, din care se aud cântece nemaipomenite, precum și copăcei, dezmierdați de soare și alintați de privighetoare. Lumină din versuri are strălucirea curcubeului, a unei flori sau a unui cristal. Mesajul are efervescenta pastilei de calciu ori a apei ce se duce liniștit la vale. Limbajul diferit a împrumutat culorile naturii
O NOUĂ APARIŢIE LITERARĂ ÎN COLECŢIA ANTOLOGIS A EDITURII ARMONII CULTURALE: „MERIDIANE LIRICE (ARIPI DE VIS)” [Corola-blog/BlogPost/352413_a_353742]
-
în plăcerea sărutului prelungit. Nu s-a simțit deloc deranjată de faptul că mâinile mele nu mai erau cuminți și dacă, la început, doar explorau finețea materialului din care era făcută frumoasa ei rochiță, acum se plimbau nerăbdătoare pe sub jupă, dezmierdându-i pulpele catifelate. Sânii îi simțeam mari și frumoși sub forma unor pere coapte, dar din cauza sutienului care îi ținuse struniți, nu-mi dădusem seama până atunci de mărimea lor. S-a abandonat pe marginea fotoliului și, instinctiv, a ridicat
ROMAN de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1234 din 18 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/350529_a_351858]
-
nr. 2019 din 11 iulie 2016 Toate Articolele Autorului URMELE SĂRUTULUI Simt urmele sărutului pe buze Și tare-aș vrea acum să nu le pierd. În viața mea eu nu am alte muze Pe care eu să pot să le dezmierd. O vrajă mare simt că ne mai leagă E compromisul ce-i făcut de noi. Ca lumea ne-mblânzită să-nțeleagă Că ne-am născut să fim noi, amândoi. Aș vrea să te învălui în iubire Că doar așa eu cred
URMELE SĂRUTULUI de FLORIN CEZAR CĂLIN în ediţia nr. 2019 din 11 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/350637_a_351966]
-
Mihai. Reclamantul era de 5-6 ani pe vremea aceea, pe la 1883 sau 1884, și duduca Hanrieta, sora lui Eminescu venind să privească și ea hârjoana noastră a tuturora, aducea de mânuță pe fiul paznicului, reclamantul de azi, pe care îl dezmierda și îl numea într-una Mihai, zicând că ea l-a botezat și ea i-a dat numele Mihai, ca și fratele ei.” Mama reclamantului pe atunci era o frumoasă blondină, tânără, care stătea mai mult singură, bărbatul fiind plecat
A AVUT EMINESCU COPII? de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 674 din 04 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/351262_a_352591]
-
ele - umblau ca niște albine, împodobite cu șiraguri de mărgele și năframe nemțăști, vamă cu care negustorii cei însetați de vin și de ochii dulci ai hangițelor le cumpărau bunăvoința. Și uite-așa, stătea Ancuța la mângâiat ca mâța la dezmierdat. Da’ și localnicii noștri și-au ostoit poftele lumești la Hanu Ancuței, în drumurile lor săptămânale la Târgu’ de la Tuchilați, deschis târgoveților exact acum 167 de ani, pe moșia logofătului Ștefan Catargiu. Carele sătenilor din Miroslăvești, Ciohorăni și Muncelul de
FAPTE DIN VREMURI DE MULT APUSE de GHEORGHE PÂRLEA în ediţia nr. 674 din 04 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/351264_a_352593]
-
înmiresmată din carnea mea, din aceeași carne pe care tu ai plămădit-o cândva. Apoi, toamna, voi cădea din mine un fruct dulce și parfumat pe care tu ai să-l așezi cuminte în poala ta și eu mă voi dezmierda, știind că nimeni nu a fost vreodată mai aproape de coapsele tale. Și vom zâmbi amândoi strengărește, o să-mi faci cu ochiul și numai eu voi ști atunci, că sunt... țărâna lacrimilor tale. Referință Bibliografică: Țărâna lacrimilor tale / George Safir : Confluențe
ŢĂRÂNA LACRIMILOR TALE de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 698 din 28 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/351351_a_352680]
-
spectacolul proastei imagini va înceta. Mă simt prinsă în mrejele țării care, cu o ultimă sforțare, încearcă să mă ademenească prin masivele ei înzăpezite iarna, prin adierea florilor de primavară, cu aerul ei de fecioară adormită de bogăția verii și dezmierdată de o bătrână toamnă târzie, traversată dinspre vest spre est de zonele întinse de câmpie cultivată cu sapa și cu calul, de oameni care s-au chinuit să-și dea un rost propriei vieți. Purtăm cu noi veacul frumuseții, a
O ELEVĂ DE MODĂ VECHE , CUM NU CREDEAM SĂ MAI EXISTE PE BĂNCILE ŞCOLILOR DIN ROMÂNIA! de VIOLETA DEMINESCU în ediţia nr. 557 din 10 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/351421_a_352750]
-
dansul frenetic al dragostei... Privirea ta mă țintuiește licărind în noapte, gura-ți însetată-mi soarbe roua vieții, atingerea buzelor fierbinți mă înfioară... Brațele avide mă caută, mă cuprind, șoaptele dragostei îmi încântă auzul, mâinile-ți alunecă pe sâni, mă dezmiardă, și-n clipa următoare, lava vulcanului erupe revărsându-se fierbinte în câmpia fertilă, la poalele Muntelui Venus, într-un extaz profund. Cutremurul propagă iubirea-mpărtășită și-n valuri legănați, trăim a vieții clipă. Este iubirea simplă, în marea ei splendoare, ce
ETERNELE IUBIRI de CÂRDEI MARIANA în ediţia nr. 113 din 23 aprilie 2011 [Corola-blog/BlogPost/350805_a_352134]
-
Acasă > Strofe > Simpatie > SURÂD ÎNGERI VII Autor: Ines Vândă Popa Publicat în: Ediția nr. 1592 din 11 mai 2015 Toate Articolele Autorului Mă dezmierzi cu petale de cer, Confeti din aștri îmi scuturi, Smaralde îmi prinzi în colier, Mi-e trupul clepsidra de fluturi. Cu straie regale mă-mbraci, Poeme-ți sunt scrise-n privire, Stârnești cu-n sărut foc de maci, Strecori în
SURÂD ÎNGERI VII de INES VANDA POPA în ediţia nr. 1592 din 11 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/350877_a_352206]
-
Odorul meu iubit și scump! - O! ... lasă-mă, băiatul meu, Cu brațu-mi slab să te cuprind ... Sunt fericită că te-ating! Iar fața ta, abia disting. Ani grei mă-mpovărară, Vederea simt c-o pierd ... Obrazul vreau să ți-l dezmierd Ca prima oară. Să merg, mi-e greu: Picioarele ... și ele mă lăsară ... Copilul meu! Dar azi mă simt atât de bine, Că sunt din nou cu tine. -Măicuța mea, în pază, Domnul să te ție! Căci grijă ai de
OMAGIU MAMEI de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 433 din 08 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346579_a_347908]
-
Odorul meu iubit și scump! - O! ... lasă-mă, băiatul meu, Cu brațu-mi slab să te cuprind ... Sunt fericită că te-ating! ... Iar fața ta, abia disting. Ani grei mă-mpovărară, Vederea simt c-o pierd ... , Obrazul vreau să ți-l dezmierd Ca prima oară. Să merg, mi-e greu: Picioarele ... și ele mă lăsară ... Copilul meu! Dar azi mă simt atât de bine, Că sunt din nou cu tine. -Măicuța mea, în pază, Domnul să te ție! Căci grijă ai de
OMAGIU MAMEI de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 433 din 08 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346580_a_347909]
-
Odorul meu iubit și scump! - O! ... lasă-mă, băiatul meu, Cu brațu-mi slab să te cuprind ... Sunt fericită că te-ating! ... Iar fața ta, abia disting. Ani grei mă-mpovărară, Vederea simt c-o pierd ... , Obrazul vreau să ți-l dezmierd Ca prima oară. Să merg, mi-e greu: Picioarele ... și ele mă lăsară ... Copilul meu! Dar azi mă simt atât de bine, Că sunt din nou cu tine. - Măicuța mea, în pază, Domnul să te ție! Căci grijă ai de
MAMEI, CEA MAI IUBITĂ FIINŢĂ DE PE PĂMÂNT de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 433 din 08 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346581_a_347910]
-
la schit de maici Cetind ceaslovul Pasiune În timpul liber Țese aripi de fluturi Răsfoind zborul La fân Muchia coasei Simfonie de greier Vaiet pe note... Influență Cutremur oprit Găina are cuibar Tocmai la vecin La râu Copii la scăldat, În dezmierd, gol pe prundiș Un soare captiv Referință Bibliografică: Vaiet pe note / George Nicolae Podișor : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 404, Anul II, 08 februarie 2012. Drepturi de Autor: Copyright © 2012 George Nicolae Podișor : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau
VAIET PE NOTE de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 404 din 08 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346724_a_348053]
-
că fiecare om este. La mine cred că a fost puțin mai accentuat datorită faptului că am fost singur la părinți și toată afecțiunea din jurul meu era concentrată spre mine, toate lucrurile care se cumpărau erau pentru mine. Am fost dezmierdat până când părinții mei au început să șchiopăteze în relația lor și au ajuns la divorț. In perioada cea mai critică a vieții mele, părinții mei au renunțat unul la celălalt și implicit la mine, pentru că aveau necazurile lor, problemele lor
VIETI TRANSFORMATE de IOAN CIOBOTA în ediţia nr. 346 din 12 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/351222_a_352551]
-
rouă / în palma-mi strânsă / te-aș prinde blând / ca firava-ți tulpină / durere să nu simtă / când eu te smulg / să nu rămână plânsă...” (“De-ai fi...”), încăpățânându-se să spere că într-o zi...” Eu trupul ți-l dezmierd în taină / Necunoscut, fermecător, / Descoperindu-l pur sub haină / Cum freamătă cuprins de dor. // Te simt și te cunosc, cu gândul / Te recunosc cu ochii-nchiși / Să pot, la Domnul vin, rugându-l, / Să te admir cu ei deschiși!” (“Să
MĂRGĂRITARE LIRICE, MĂRGĂRITARE CARE VINDECĂ! de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1006 din 02 octombrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345664_a_346993]
-
se spele De gheața așternută-n ierni, Pe lacrima inimii mele Iubirea, să poti s-o discerni. Mă redresez sub ploi avide Sorbind seninul strecurat, Zâmbesc, de viața va decide Că unic vis, mi-a fost furat. Firave flăcări se dezmiardă Pe trupul răstignit de dor, Inima nu vrea să te piardă Din culmea albă-a norilor. Luna pe creștet mă apasă, Genele-mi cad într-un nou vis, E cald în suflet, cald în casă, Și multe mai aveam de
EVADARE DIN VIS de DANIELA PĂTRAŞCU în ediţia nr. 318 din 14 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356381_a_357710]
-
smintiri. Ochii tăi de toamnă zgândără prin mine, Mă îmbată gustul sânilor sub ie; Ca pe-un prunc în leagăn vor să mă aline Și, cu doru-n brațe, plec haihui prin vie. Palidă și caldă luna te răsfață, Razele-ți dezmiardă noaptea prinsă-n păr; Umbra mea te ține strâns cuprinsă-n brață Și la sân adoarme, mirosind a măr. Iarna mă pândește rea, otrăvitoare Și în cuget intră, ca un hoț în pod. Sunt un pom uscat, n-am să
MĂ PÂNDEŞTE TOAMNA de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 266 din 23 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355779_a_357108]
-
în plăcerea sărutului prelungit. Nu s-a simțit deloc deranjată de faptul că mâinile mele nu mai erau cuminți și dacă, la început, doar explorau finețea materialului din care era făcută frumoasa ei rochiță, acum se plimbau nerăbdătoare pe sub jupă, dezmierdându-i pulpele catifelate. Sânii îi simțeam mari și frumoși sub forma unor pere coapte, dar din cauza sutienului care îi ținuse struniți, nu-mi dădusem seama până atunci de mărimea lor. S-a abandonat pe marginea fotoliului și, instinctiv, a ridicat
CHEMAREA IUBIRII de STAN VIRGIL în ediţia nr. 254 din 11 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355849_a_357178]