2,118 matches
-
dă mântuirea pe veșnica durere. Este extreme de dificil să se prevadă un act sinucigaș, dacă nu este în recidivă. Mentalitatea unui potențial sinucigaș este total diferită față de cea a unui om cu un oarecare grad de credință stabilă. La deznădejde se ajunge, de regulă, atunci când o persoană acumulează păcate grele, nemărturisite, o persoană care consideră că a pierdut tot ce avea, fără posibilitatea de mai recupera măcar esențialul, o persoană care se considera inutilă sieși și celor din jurul său. În
Decalogul şi Codul Penal Românesc by Răzvan Badac () [Corola-publishinghouse/Law/100965_a_102257]
-
Să vedeți: Într-o dimineață, ia furculița de argint de unde nu-i! Au căutat-o În tot palatul.Bucătarii au fost pedepsiți, dar degeaba.Furculița parca o Înghițise pământul, nu era nicăieri.Împăratul trecu de la mânie la supărare și la deznădejde. Nimeni nu știa ce să mai facă ca să-i intre În voie! Când nimeni nu se aștepta, misterul fu dezlegat, toți, și Împăratul și slujitorii au văzut cum pasărea favorita zbura Încolo și Încoace cu furculița de argint În spate
Legendele copilăriei by Lenuţa Rusu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1691_a_3048]
-
a te uimi ce ți-a fost dată; / Născocește un lăuntric căluș pe măsura țipătului ce se zbate să-ți scape". Cîteva soluții colaterale ale accesului la limanul expierii care ies din sfera normalului apar evocate ca un simptom al deznădejdii ce pune stăpînire pe scrib: "Eu scriu vocabule a căror noimă îmi scapă; în genunchi stînd, sub cea mai cumplită presiune / la care a fost supus vreodată un scrib" (Hans Burgkmair: "Sfîntul Ioan la Patmos"). Orbirea și nebunia, infirmități pentru
Miza spirituală (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8781_a_10106]
-
activistelor de partid la moartea lui Stalin. Stilul este sarcastic, minimal, tăietura amintește de tehnica cinematografică. Se simte din plin mâna experimentatului prozator: "Moartea lui Stalin. Bocetele activistelor bătrâne, ca la țară. Una își plesnea disperată palmele țipând în culmea deznădejdii, tot ca la țară, la un parastas: și-acu ce ne facem?... Ce ne facem noooii?!..." (p. 224) Dincolo de aceste picante observații sociale, cartea lui Constantin }oiu readuce în atenție, prin mici anecdote pline de tâlc, personalități care au marcat
Cămara secretă a prozatorului by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/9959_a_11284]
-
dă domnul!... și dacă se întâmplă, dacă se nimerește să dea, să ofere ceva, El îți dă, îți oferă ce nici nu te aștepți și nu meritai, și chiar meritând, sperai la acel lucru de atâta vreme și cu atâta deznădejde, încât oferta îți pare o adevărată minune. Ca-n Dechemvrie 1989. CULTURA și inteligența complică istoria. Intriga se rafinează. Ambițiile se ascund mai bine. Scopurile politice se învelesc în rațiuni din ce în ce mai subtile. Renașterea, în fastul ei, înseamnă și crima (de
Cantemireștii, Cantacuzinii, dușmănie mare by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/9055_a_10380]
-
undeva în absolut. Fără o senzație de curgere a materiei în inutilizabil, abandonul total al celorlalți oameni nu mai are nici un răsunet. O lume fără ecou. Cum ai striga în apă. Poate să înțeleagă cineva ceva din asta? Nu e deznădejde și nici măcar existență larvară. E o lume care protestează prin tragedie. Umbletul hoților prin iarba care abia dă, furișat și solemn, pentru că e auzit ritual, periodic, ca întoarcerea păsărilor, trebuie să simbolizeze bătăile lăptăresei în ușa lui Beethoven. Trece destinul
Viața ca o panoramă by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9253_a_10578]
-
evenimentele care furnizează materia notelor zilnice. Contrapunct al existenței și posibilă placă turnantă a operei, jurnalul înregistrează "tragedia mizeriei" pentru a crea termenul opozant (sau, altfel, spațiul de repliere, oricît de derizoriu ar părea el) al confruntării din prima linie. Deznădejdea ("Nimic nou. Totul stupid de fără perspectivă. Sunt bolnav și profund descurajat") este resortul ascuns al voinței de a învinge, baza strategică, "nimicul" de la care se poate visa "totul"; soluția sinuciderii ori strigătul deznădejdii nu sînt decît expresii ale crizei
Omul în conflict cu lumea și cu sine by Ioan Holban () [Corola-journal/Journalistic/9362_a_10687]
-
el) al confruntării din prima linie. Deznădejdea ("Nimic nou. Totul stupid de fără perspectivă. Sunt bolnav și profund descurajat") este resortul ascuns al voinței de a învinge, baza strategică, "nimicul" de la care se poate visa "totul"; soluția sinuciderii ori strigătul deznădejdii nu sînt decît expresii ale crizei de autoritate, ale fascinației de a stăpîni planul social: "tonul de stăpîn" pe care și-l impune în relațiile cu ceilalți ("trebuie să arăt din prima clipă că sunt periculos, nu cînd totul e
Omul în conflict cu lumea și cu sine by Ioan Holban () [Corola-journal/Journalistic/9362_a_10687]
-
frapează, este felul de-a dreptul obsedant în care, cât cuprind cu ochii, înapoi și în jur, scena vieții publice, sociale, politice, economice, culturale este ocupată de forme fără fond. Omniprezența lor ne obligă să le privim nu numai cu deznădejde, ca pe o fatalitate, ci și cu atenție și curiozitate, ca pe un mecanism cine știe dacă nu obiectiv. Aș vrea să observi că nu vorbesc despre ele cu severitatea lui Titu Maiorescu, ci cu înțelegerea - nelipsită de tristețe, dar
Ana Blandiana:"...cât cuprind cu ochii, înapoi și în jur, scena vieții publice, sociale, politice, economice, culturale este ocupată de forme fără fond" by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/9359_a_10684]
-
cădea, într-un portret postum cu citate din Lenin. Însă crezul lui Voronca, și al lor, stă între rînduri: "niciodată mijlocia". Iar fericirea, lucru știut, e comună și, întrucîtva, banală. O utopie dulceagă, și greu de suportat, se anunță în locul deznădejdii, care i-a îngăduit literaturii să facă istorie. Dacă - deși dau unei asemenea posibilități slabe, totuși, șanse - intențiile lui Voronca nu sînt ironice, atunci ele sînt blamabile. Însă tablouri delicate, de suprarealism la vîrsta coaptă, dau farmec unei cărți de
Literatura moare rîzînd by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/9596_a_10921]
-
povestea cu pajura care te duce dintr-un tărîm în altul, și nu pe degeaba, le tai și le dai. Edificiul suav" e mirosul unei locuințe, mireasma unei relații construite cu precauții și greșeli. Cu spaimă, fiindcă fericirea e temătoare. Deznădejdea nu are nimic de pierdut. Însă fericirea, pe care neatenția o poate costa totul, înaintează ocolit, găsind minuni din întîmplare. Lucrul ce se ascunde în lucruri" și pe care-l poate asculta, din timp în timp, ureche de om, e
Literatura moare rîzînd by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/9596_a_10921]
-
piardă timp prețios cu trimiteri de cele mai frumoase gânduri, ci să scrie, și iar să scrie la a sa operă, cu sârg. (Ion Nete) * După 40 de ani de profesie grea de asistentă medicală ați întâlnit multă suferință și deznădejde, dar ați scris și versuri, de-a lungul vieții, numărate peste patru sute de texte, spuneți că fără nici o pretenție de publicare, pe care le păstrați "doar pentru uzul propriu". Totuși, v-ar interesa o părere despre valoarea lor reală... Din
Post Restant by Constanța Buzea () [Corola-journal/Journalistic/7745_a_9070]
-
sevă. Rândunelele, vrăbiile și porumbeii își clădeau voios cuiburile, gâzele mărunte pretutindeni bâzâiau necontenit, iar priveliștea lor îmbătătoare își revărsa tot farmecul în sufletul omului. Pentru cel aflat în permanente și în chinuitoare tulburări interioare, în totală tristețe și în deznădejde grea, așa un mediu este cel mai potrivit mijloc de îndreptare, pentru a te vindeca pe deplin de ele și a ajunge la liniștea din adâncuri... Este cumva curios că, pentru astfel de furtuni sufletești, nu s-a născocit până
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
risipi complet. De acum, în inima ei se stârnise cu adevărat lupta și nimic bun nu se mai întrevedea în viitor. Totul în suflet îi era ca într o încleștare tăioasă și sălbatică, care îi sacrifica, fără milă, pe altarul deznădejdii, toată puterea ei de a cuteza să mai spere umil într-o lumină salvatoare, care s-o mântuie cumva... Căzuse în beznă. Iar asta o zdruncina și o istovea cumplit, până la limite! Cel mai adesea, în astfel de cazuri, oamenii
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
se derulau cu repeziucine ca un fotomontaj; ziua În care l-am bănuit că are o legătură cu Lola, căsătoria, bucuria nebună la vestea că va fi tată... Toate Își pierdeau conturul, deveneau tot mai neclare, se pierdeau În ceața deznădejdii. Nu știu cât timp a trecut din acel moment, dar deasupra mea deslușeam chipul mamei care mă striga: Diana! Diana! Draga mea, dragă! Totul o să fie bine. Ajungem la spital În cel mai scurt timp. Fii puternică!! Am născut În acea noapte
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
o temelie șubredă. Era plecat În D. de trei ani, timp În care ne-am revăzut de două ori, fără să schimbăm prea multe impresii; cele câteva zile petrecute acasă, fiind devastatoare, tăcerile tensionate ducând la stări de agonie și deznădejde. Nimeni nu mai putea să dărâme zidurile care se Înălțaseră Înfricoșător Între noi. “Te sun mai spre seară. Acum am de rezolvat câteva probleme ce nu suportă amânare. Ai grijă de tine. La revedere!” N-am apucat să spun și
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
pare rău, nu e vina mea, regizorul este cel care a inventat piesa. Eu am dat tot ce-am putut. Pot fi genial, dacă piesa e bună. Dați-mi o piesă bună și veți vedea de ce sunt În stare. Speranță? Deznădejde? Atât speranța cât și deznădejdea consumă o uriașă cantitate de energie. În primul caz, energiile urcă cu toată forța, Împotriva legilor gravitației. Mai apoi, nu după multă vreme, când te cuprinde deznădejdea, toate energiile sunt absorbite de aceleași legi care
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
mea, regizorul este cel care a inventat piesa. Eu am dat tot ce-am putut. Pot fi genial, dacă piesa e bună. Dați-mi o piesă bună și veți vedea de ce sunt În stare. Speranță? Deznădejde? Atât speranța cât și deznădejdea consumă o uriașă cantitate de energie. În primul caz, energiile urcă cu toată forța, Împotriva legilor gravitației. Mai apoi, nu după multă vreme, când te cuprinde deznădejdea, toate energiile sunt absorbite de aceleași legi care guvernează universul. Poți sta de-
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
și veți vedea de ce sunt În stare. Speranță? Deznădejde? Atât speranța cât și deznădejdea consumă o uriașă cantitate de energie. În primul caz, energiile urcă cu toată forța, Împotriva legilor gravitației. Mai apoi, nu după multă vreme, când te cuprinde deznădejdea, toate energiile sunt absorbite de aceleași legi care guvernează universul. Poți sta de-a curmezișul În calea lor? Deziluziile, da, deziluziile așteaptă la fiecare colț lăsat nepăzit și, când te aștepți mai puțin, brusc se reped asupra ta și te
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
așa. Încercam să mă conving de acest lucru, Încercam să mă amăgesc, de fapt. Până la urmă, cine este el pentru mine!? Un necunoscut, apărut așa, ca din senin, și care m-a făcut pentru o clipă să tresar din somnul deznădejdii mele. Ar fi bine să privesc lucrurile de la o oarecare distanță, la rece, firesc și să nu dau curs nici celei mai mici frământări interioare. Dar, biata inima-mi naivă! Nu știu dacă trebuie să-i aduc mereu reproșuri. Cred
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
bani cât îi permiteau să mențină magazinul, începuse chiar și să împrumute. Multe produse alimentare, după ce le expira termenul de păstrare, trebuiau să fie aruncate, nu mai știa ce să aducă, ce să nu mai aducă și, așa, căzu în deznădejde. Soțul muncea la pământ, îl ajuta și ea, dar din aceasta nu-și puteau ajuta copiii să facă studii la Chișinău. Într-o dimineață, intră la ea în magazin o doamnă necunoscută care, după ce cumpărase câte ceva, începu să o întrebe
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
pe atunci, când mă gândeam ce bine ar fi să avem și noi biserica noastră și părintele nostru. - Va veni și ziua aceasta, cu voia Domnului, va veni. Să avem răbdare și credință și să nu ne facem griji cu deznădejde privitor la biserică. Să ne rugăm, pentru că mai mult face o picătură de rugăciune, decât o mare de grijă, iar Stăpânul lumii știe ce trebuie să facă, zicea părintele de la biserica unde mergeam, atunci când discuta cu oamenii credincioși din satul
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
suficient, să tragi dreapta învățătură din durerile tale și ale altora. “A suferi înseamnă a medita o senzație de durere”, spunea filosoful român Emil Cioran, așa că, păstrându-mi calmul și luciditatea, am ajuns la un moment dat, un clasic al deznădejdii. Dar nu m-am lăsat răpus, slavă Domnului, și am devenit absent la provocările lumii imunde, preocupat de valorile în care am crezut, cu toate că respectul, încrederea în oameni și generozitatea mi-au fost puncte vulnerabile. După arestarea tatei, firea mea
MEANDRELE DESTINULUI by SORIN-CONSTANTIN COTLARCIUC () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1596_a_2962]
-
căutarea timpului pierdut, căci a făcut-o înaintea mea celebrul scriitor francez Marcel Proust, ci voi da frâu liber rațiunii de idealist kantian al existenței mele trecătoare, încercând să evadez discret din lumea materială care-ți oferă doar lipsuri și deznădejde. Ironia sorții îmi lasă un gust amar, fără a avea vreo legătură ombilicală cu funcția hepato biliară, și nu vreau să teoretizez fiziologia simțului gustativ, care îmi va marca profund conștiința sufletului, dominată de diversitatea poftelor. Probabil de aceea m-
MEANDRELE DESTINULUI by SORIN-CONSTANTIN COTLARCIUC () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1596_a_2962]
-
dragă! - Mi-e foarte greu. Olga izbucni într-un plâns hohotit. Dacă cineva ar fi avut intuiția să culeagă o singură lacrimă de-a Olgăi și să o disece, cu siguranță ar fi dat numai de otrăvuri. Plânsul ei era deznădejde, ură, invidie... Cetatea ei de optimism construită cu atâta migală devenise o movilă de moloz sub care își simți strivite toate visele, nădejdile, întreaga ființă. - Hai, hai nu plânge, și mama lipind-o de ea, îi șterse câteva lacrimi care
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3121]