875 matches
-
printre ei pe Léon Blum, Victor Serge, David Rousset sau André Gide”. Totuși, la fel de periodic, această comparație este refulată și, atunci când ea reapare, se face totul pentru a o îngropa, „fără a se dezgusta de argumentele jalnice ale unei sărăcii dezolante”12. Astfel că „în 1996, când France 3 a difuzat o remarcabilă suită de emisiuni despre raporturile și complicitatea dintre Hitler și Stalin, arătând ș...ț că această complicitate și această admirație reciprocă erau cu mult anterioare pactului din 1939
[Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
conștient. Se închină „esențelor dureroase” (1 ianuarie 1940Ă 561), iubește „egoismele melancoliei”, e nesincer “în numele suferințelor” de care numai el știe. Astfel, „Parisul e ca înainte, doar mai distins și mai cuceritor fără lumini. Când ies seara pe străzile lui dezolante, mă regăsesc și mă bucur. Orașul acesta pierdea mult prin veselie și oameni. Atmosfera de amurg e potrivită minunat momentului lui istoric. Ce stranii sunt emanațiile de decadență, ce învăluitoare semnele alexandrinismului!” (1 ianuarie 1940 Ă 561). Cu Parisul acesta
[Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
nu-și înfrânează gesticulația cabotină, nici febrilitatea elanului potatoric. În băutură e uitarea și în clinchet de pahare el își găsește bucuria de a trăi. În clipele de incitație se dedă cogitațiunii și atunci stihuirea se prăvălește într-un prozaism dezolant. Poate pentru a nu strica omogenitatea volumelor, K. a lăsat deoparte poeziile de congestionată rostire proletară. La bătrânețe, trăirea mistică îl acaparează (Crinul mistic, 1942). Zbuciumul s-a potolit și, în locul plânsetelor impudice și al propensiunii spre orgiastic de odinioară
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287704_a_289033]
-
Pierre Minet într-un sanatoriu din Berck (dar despre asta voi vorbi cândva pe larg) și aceea cu Geo Bogza și, trebuie să adaug, admirabila lui soție, la Brașov. Eram cufundat pe atunci într-una dintre cele mai cumplite și dezolante epoci de marasm. Aveam un maldăr de manuscrise și nu știam ce vor deveni. Începusem mai de mult Întâmplările. Am citit câteva pagini lui Geo Bogza și el m-a încurajat îndată să continui și să termin această carte. Cred
[Corola-publishinghouse/Science/1448_a_2746]
-
unor automate a sondei spațiale Venera 9 și 10 (Venera 8 a avut impact cu solul venusian), a sovieticilor, în octombrie 1975, dispozitive cărora le-a trebuit să traverseze, o oră, grosimea atmosferei. Imaginile alb-negru transmise au dezvăluit un deșert dezolant, un pustiu de piatră, cu stânci presărate fără nici o ordine și plin de platouri vulcanice (se pare că mulți sunt încă activi). Puternice urme de eroziune, de fragmentare a rocilor în pietre mai mici, erau vizibile în imaginile panoramice trimise
De la Macro la Microunivers by Irina Frunză () [Corola-publishinghouse/Science/779_a_1755]
-
a unui atare demers, orice explicație devine inutilă. Inclusiv textele teoretice de genul celui despre care a fost vorba în rândurile de mai sus. Relația scriitorilor americani cu Hollywoodul are ceva pervers-disperat: pe cât de fascinantă la început, pe atât de dezolantă în final. Fără excepție, toți cei care au trecut pe acolo au rămas însemnați pe viață. Sumele enorme vehiculate, presiunea psihică nemaiîntâlnită, stilul nemilos de muncă n-aveau cum să nu lase urme în biografia creatorilor. Fiecare studio avea un
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
și colonizare Congo, 1961* Gérard Althabe Regiunea nord-congoleză Această regiune vastă de 230 000 km2 (teritoriul Republicii Congo măsoară 350 000 km2 și este locuit de mai puțin de 200 000 indivizi) oferă, încă de la început, o impresie de monotonie dezolantă. Un peisaj fără relief: o câmpie întinsă cu o altitudine medie cuprinsă între 300 și 400 metri, care se înalță ușor spre granița occidentală, atingând în unele locuri 60 metri și coborând la 300 metri spre partea orientală; această zonă
by LAURENT BAZIN, MONIQUE SELIM [Corola-publishinghouse/Science/1015_a_2523]
-
în locuințe rudimentare, dărăpănate, într-un mediu invadat de gunoaie, bântuite de paludism, miasme și spaime biologice. Atins parcă de farmecul descompunerii și al mucegaiului, autorul insistă cu voluptate asupra mizeriei și vulgarității, pictând cu migală, deși fără plan, tabloul dezolant al unui „ecosistem” închis. În această lume bolnavă, în care „nenea Tache” e un campion al dezmățului și al dezinteresului față de numeroasa-i familie, „feciorul” se pierde printre celelalte personaje și întâmplări, prezentându-se nebulos, dispersat, contradictoriu. Viciat de mediul
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289502_a_290831]
-
volum la altul și devenit o patetică monodie, excelează în miresme metafizice, constituindu-se astfel într-un produs liric definitoriu. Neconsolată de dispariția propriei surori, Sora mea de dincolo (1980) un fel de bona dea modernă -, Ileana Mălăncioiu ridică evenimentul dezolant la nivelul unei drame pan-umane; rostirea înduioșată, intens-jelitoare, rămâne statornic în matca elegiei. Coborârii în pământ, i se substituie o înălțare, o ascensio, de unde preludiul Muntele, revelator: Muntele nu mai era același munte, Parcă nu mai era făcut să
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
cît și în Miorița. Recuperarea lui Nechifor Lipan, pentru a fi mai puțin „păgubit”, se realizează credibil doar sub semnul convenției poetice. Omul și-a găsit sfîrșitul într-o păpastie fioroasă, în desăvîrșită părăsire, sfîșiat de vietăți ale pădurii. Priveliște dezolantă: „Avînd buna încredințare de ce putea fi acolo, Vitoria își adună cu palmele straiul în poala din față și-și dădu drumul alunecuș pe urmele băiatului. Cu tîmplele vîjîind răzbi în frîntura de mal, în lătratul ascuțit și întărîtat al cîinelui
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
vine Paștele, e agitația dinainte. Să treci de la acest peisaj Într-o lume normală, deși și acolo venea Paștele, este Într-adevăr stresant. Și firescul, naturalețea, poate strica echilibrul intern. te poate deprima. De la Budapesta spre Austria e și mai dezolant: autostrada perfectă, nimeni n-a furat gardurile de sârmă, totul e la locul lui, dezgustător de ordonat. Ordinea și normalitatea pot acționa ca niște stresori neașteptați, parcă necuveniți. Mi-a spus odată, de mult, prietenul meu Liviu Rusu, muzeograful acela
Psihologia servituţii voluntare by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/854_a_1579]
-
gospodari români, aceleași gunoaie, munți de hârburi, movile de mizerii; expuse, parcă, Într-o Întrecere socialistă cu tema: cine suportă mai mult? Satele patriei sunt invadate de plastic. Nu Întâmplător, și de crâșme ordinare care se numesc, majoritatea, baruri. Peisaje dezolante, agresive, Îndemnând la depresie și la plonjonul În nevroză, singura armă de apărare Împotriva unui agresor insidios. termenul acesta, propus de scoțianul William Cullen În 1769, a devenit astăzi nevroză.socială și semnifică modificările aduse personalității prin inserția sa Într-
Psihologia servituţii voluntare by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/854_a_1579]
-
cătun, plasată În anexele unei foste curți boierești. Fusese o măsură de intimidare, mama trebuia Îndepărtată de familia ei numeroasă și cuprinsă, tata trebuia pedepsit pentru că nu voia „să se Încadreze”. Părinții și cei patru copii locuiam Într-o promiscuitate dezolantă. Nu ne găseam locul. De Paști ne-am dus cu toții În satul „nostru”, la cimitir, la mormântul bunicului și apoi la moșul nostru Costică. Când am luat-o Îndărăt, pe jos, spre noua noastră reședință, cale de cinci kilometri, ne-
Psihologia servituţii voluntare by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/854_a_1579]
-
de îndepărtate și de "prezente" ca acelea pe care ni le dă frumosul sau pe care le trezește în noi absurdul. Sentimentul absurdității poate să-l izbească în față pe orice om, la orice colt de stradă. În nuditatea sa dezolantă, în strălucirea sa moartă, el este insesizabil. Dar însăși această dificultate dă de gândit. E probabil adevărat că fiecare om rămâne pentru noi un necunoscut și că există întotdeauna în el ceva ireductibil care ne scapă, dar, practic, îi cunosc
[Corola-publishinghouse/Science/85119_a_85906]
-
zbaterile zidirii ideii pretind că ele sunt intrinsece (genezei și înfloririi acesteia). Așa își pot ei întreține (mai departe) - neafectate - orgoliul, complexul de superioritate, își justifică invidia. Iar, de cele mai multe ori, protejându-se astfel, nu vor reuși să descopere această dezolantă și (auto) mincinoasă substituție. Poate de aceea, între altele, sunt puțini cei care trec prin zbaterile intrinsece (ale ideii de a se zămisli și de a ființa). Ne aflăm mereu, dar mereu, la limita înțelegerii noastre. Ceea ce înțelegem există mereu
[Corola-publishinghouse/Science/84934_a_85719]
-
centrul, lumea viază cu adevărat. Un Dumnezeu, presupun filosofii diferenței, s-ar fi comportat "tiranic", n-ar fi lăsat lumea liberă, împreună cu omul, să se repete în noi ipostaze la nesfârșit. Or, adevărul e tocmai contrariul, încât sofistica cea mai dezolantă se insinuează în speculația postmodernistă. Problema repetiției pure l-a bântuit și pe Kierkegaard, eșecul acesteia determinându-l să se despartă de Regine Olsen tocmai în clipa când trebuia să se căsătorească. Dar asta nu l-a împiedicat pe Kierkegaard
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
arhitecți-navigatori, meșteri în înfruntarea mai agitatului context imediat, iar remarca fusese întâmpinată cu exclamații de admirație și o scurtă tăcere pansivă. Hotărât, șeful se pricepea să le ridice starea de spirit ca nimeni altul! Și era și cazul, în peisajul dezolant ce se înfășura tenace împrejurul lor. Mda, în definitiv, cât de înaltă le era misiunea printre nomazi depindea de altitudinea metafizică a măsurării; trimiterea gândului pe o asemenea pasarelă măiastră între meșteșugul lor și sensuri mai înalte, mitice, îi entuziasma
[Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
toate cele în afară de orăcăit, să nu-l jupoaie tocmai pe-un amărât ca el, care n-avea nici dinți în gură de sărac ce era. Și deschisese gura la vameș, ca să-i arate că nu minte, și împunsese cu degetul dezolantul loc viran, mai nepătruns de freza dentară ca pădurile cuaternarului. Turcul, greu de cap cum o fi fost el, o lăsase atunci mai moale cu telefonul și-și ațintise, la rându-i, degetul spre Rada din căruță, îmbârligându-l apoi
[Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
se întretăiară pe ocolișuri molcome înlăuntrul lui. VII Conducea cu ochii pironiți în noapte, dincolo de linia unde lumina farurilor se pierdea. Răsunând de pulsul răzleț al unei maternități eterice, cvartetele pentru coarde ale lui Britten țineau întrucâtva la respect vastitatea dezolant de taciturnă a Bărăganului. Auzea ca prin pâslă sunetul amestecat al vocilor vesele din jur, și-și zicea că, la rându-i, și noaptea permeabilă de dinainte-i trebuie să-i fi auzit venind și să le fi ieșit cumva
[Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
progresele indubitabile pe care le-a înregistrat constant în ultimele decenii, istoriografia românească acuză încă numeroase neîmpliniri: izvoare diplomatice și arheologice de mare relevanță continuă să rămână nepublicate sau sunt nesatisfăcător valorificate, numărul operelor de sinteză cu adevărat semnificative este dezolant de limitat, difuzarea lor la scară națională este precară, iar transpunerea în limbi de circulație internațională lipsește aproape total, interpretările cu tentă ultranaționalistă și xenofobă sau cu clișee marxizante poluează aleatoriu literatura cărturărească, subprodusele cu pretenții științifice invadează rafturile librăriilor
Momente din Istoria României Orientale by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Science/91880_a_92359]
-
plasarea unei așezări călugărești pe o insulă era un obicei care se răspîndea pe atunci în Occident ca un fel de imitare a pustiului ales în Orient ca loc de asceză: insula asigura aceeași izolare ca și deșertul, iar natura dezolantă și sălbatică și animalele feroce erau similare cu asprimea naturii egiptene sau siriene. însă prima activitate a asceților stabiliți la Lerin, caracteristică pentru viziunea lor despre lume, a fost aceea de a face insula mai frumoasă și mai primitoare, respectînd
[Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
Garcia, dar sensul transmis, acela de schimbare a statutului (cuceritorul-cucerit, călăul-victimă) repezintă o constantă în opera lui Arrabal. d.4. O pereche de ochelari, un caiet care arde Un caiet care arde și o pereche de ochelari este o imagine dezolanta în acest univers al sfârșirii. Se poate citi o actualizare a Infernului muzical al lui Bosch. Ai cui sunt ochelarii? Ai lui Topé sau ai lui Arrabal, care are câteva apariții scurte, insă definitorii, ca personaj. Imaginea este luată de
[Corola-publishinghouse/Science/1489_a_2787]
-
mai multă treabă... De fapt, trag chiulul toți, cu știința fugii de răspundere. Două angajate se ceartă puternic pentru motive închipuite. Așa zisa ambiție se transformă în defăimare pe față; le-a prins priculiciul și nu pot să comunice. E dezolant să vezi două femei frumoase, dar frumoase, că-și aplică expresii neonorante... Niște tractoriști nu pun mâna pe utilajele la care le-au ascuns ceva șurubăraie ca să aibă motiv. După o iarnă de trântor cum să-și murdărească mânușițele ? Ce
MERIDIANUL by Dumitru V. MARIN () [Corola-publishinghouse/Science/1703_a_2970]
-
teroare erau similare din punct de vedere al pasiunilor pe care le-au stârnit și al imaginilor pe care ni le-au imprimat în memorie: fum, fețe pline de sânge, salvatori îngrijorați, rude plângând în hohote, lumânări aprinse și mormane dezolante de flori. Așa cum era de așteptat, tragediile i-au apropiat pe americani și europeni, dar această solidaritate a fost eclipsată de certuri. Liderii au căzut de acord asupra obiectivului urmărit prevenirea unor noi atacuri dar nu și asupra mijloacelor potrivite
by Madeleine Albright [Corola-publishinghouse/Science/1028_a_2536]
-
ca un spectru sinistru, răzbunător). În consecință, sinuciderea Anei pecetluiește victoria "sângelui" asupra cuvântului, triumful impulsului vindicativ asupra discursului "îndrăgostit", ceea ce înseamnă că dialogul însuși lasă impresia unui adaos suspect, făcut a perverti "naturalul", "libidinalul" raport dintre sexe. Or, dacă dezolanta constatare nu e chiar așa greu de admis, oare de ce tocmai intelectualul, omul cu sufletul șlefuit de lectură și meditație, înclină să-și aproprieze o asemenea (vai, total ne-filozofică!) viziune asupra naturii (pur instinctuale) a raporturilor dintre bărbat și
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]