930 matches
-
mijlocul podului, țintind cu lancea În direcția lui. Îi aruncă În spinare o scândură de pe acoperișul prăvăliei și sări pe cea alăturată. Lemnul acoperișului trosni amenințător, dar rezistă. De acolo, printr-un alt salt, ajunse pe prăvălia următoare. Dedesubt, Negrii, dezorientați, avuseseră un moment de nesiguranță, suficient ca să Îi permită să ajungă pe ultima prăvălie. Se aruncă la pământ În spatele grupului, care abia În clipa aceea Îi pricepu stratagema, pornind către dânsul cu lăncile. Se rostogoli o vreme. Nu mai era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
O fi de bine? După cum arăta persoana când a luat startul, parcă nu prea s-ar zice. De bine sau de ne-bine, important era că ea putea să facă ceva, să se miște, să acționeze, nu zăcea paralizată și dezorientată ca mine, așteptând să apară un Godot pe nume Zoran care să... Să ce? Să mă descoasă În legătură cu Eva? Hm... Individul putea fi oricum, prost Însă, nu. Și nici el nu cred că mă considera pe mine handicapat. Aș fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
Oh, nu, un glonț În frunte!”, replicase Magistrul sec, și din tentativa de a-i Împinge În derizoriu avertismentele se alesese praful, iar din moralul meu - pulberea. Repetasem În gând cuvintele acelea fioroase de nu știu câte ori, de fiecare dată când, dezorientat și speriat de ce ar fi putut să se Întâmple cu mine, căutam o ieșire. La figurat, dar, mai ales, la propriu. Acum trebuia să le spun cu glas tare, să le fac să sune Întocmai cum le auzisem, și nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
În ochii lui ca o nesfârșire verde, că nu mai lipsea mult și Începea să mi se facă milă de el. Ne povestise că stătuse de vorbă cu mai multe persoane și că aproape toți interlocutorii Îi păruseră abătuți și dezorientați. În Centru domnea o atmosferă apăsătoare, pretutindeni se instalase o așteptare grea de presimțiri nefaste. Circulau zvonuri contradictorii și foarte puțini erau cei care izbuteau să li se sustragă. Un coleg fizician,Toshiro Fujimori, Îi mărturisise că era tot mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
În general, și ale poziției mele În mijlocul ultimelor evenimente, cu deosebire. N-am realizat nici acum cine știe ce progrese În vreuna dintre direcții, ceea ce m-a cam iritat: dacă nu Încercam, aș fi avut măcar o scuză pentru faptul că Înotam dezorientat În incertitudini. Recurgem frecvent la diferite forme de evaziune atunci când dificultățile ne copleșesc, temporizăm, amânăm, spunem ca Scarlett O’Hara: „la asta o să mă gândesc mâine”, chiar dacă În sinea noastră recunoaștem că e vorba de lașitate sau neputință și ne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
ani, Despina meșterise un sistem de sfori prin care legase orătăniile două câte două și astfel cine intra în gospodăria prosperă a boierului putea avea imaginea stranie a câte doi cocoși fugărind cap la cap câte un cuplu de găini dezorientate. Dar asupra acestor aspecte vom mai reveni. Episodul 89 DESPINA (IIÎ Altfel, în afara acelor pomenite mai sus, Despina era o fată cu totul și cu totul normală, evlavioasă, cu frică față de Dumnezeu și respect față de turci, crescută în spiritul solidei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
Aisha întrebă dintr-odată: — Crezi că ai vreo șansă să reușești ce ți-ai propus? Fratele său nu-i răspunse imediat, dar când o făcu, tonul său era de o sinceritate cruntă. — Absolut nici una, recunoscu. — În cazul ăsta, murmură ea dezorientată... De ce insiști să continui toată povestea? — Pentru că nu întotdeauna faci ceva cu gândul că vei ieși învingător. În felul ăsta nu ai nici un merit. Tatăl nostru ne-a dat cel mai bun exemplu că există împrejurări în care un adevărat tuareg
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
ca în momentul ăsta mama să fie îngrijorată fiindcă n-am sunat-o de două zile. — Dacă e așa cum spui și poți vorbi din Tenere în Italia, fără îndoială că suntem de râsul lumii - spuse Gacel Sayah, amărât și din ce în ce mai dezorientat. Oricât m-aș strădui, nu voi reuși niciodată să înțeleg cum poate cineva să formeze un număr de telefon din deșert și altcineva poate să-i răspundă de la celălalt capăt al lumii. Asta se cheamă tehnologie. — Mai bine zis, vrăjitorie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
slujbă și expus riscului de a muri în cel mai înspăimântător mod cu putință. Nimeni, niciodată nu se simțise atât de singur cum se simțea el în mijlocul „Neantului“. Timp de câteva minute rămase nemișcat ca o statuie, profund abătut și dezorientat, dar, în cele din urmă, își luă rucsacul de jos, și-l aruncă pe umăr și, aproape instinctiv o porni în direcția unde tocmai dispărea elicopterul. Nené Dupré nu trebui să se uite în urmă ca să se convingă că ziaristul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
Privi spre bărbatul cu țipătoarea cămașă roz și zise în încheiere: Transmite-i salutări din partea mea lui Pino Ferrara și spune-i că regret profund moartea lui Maurizio. Apoi se întoarse și plecă pe unde venise. Italienii rămaseră câteva clipe dezorientați, fără să știe ce să facă, până când, în cele din urmă, pilotul spuse: — Ar fi mai bine să plecăm! Că drumul e lung. Cel care-și scosese batista i-o dădu lui Marc Milosevic ca să-și oprească sângele, în timp ce-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
gâtul, cu mișcări circulare. Și-a trecut un deget sub bucata de catifea. Apoi și-a aplecat capul și i-a urmărit conturul cu limba. Asta poate să rămână pe tine. * * * M-am trezit imediat, cu capul greu. Pe moment, dezorientată, am crezut că sunt mahmură. Apoi mi-am adus aminte ce mi se întâmplase sau, mai degrabă, din cauza cui. Nat se mișca la capul patului. Lumina pătrundea prin fereastra din față, o lumină nedorită de dimineață, albă și puternică. Doamne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
vedere că glasul de copil se auzise din spate, putea fi aproape sigur că aceștia îl căutau în altă parte. Se desprinse încet de copacul lângă care se adăpostise și porni în direcția unde credea el că se află corturile. Dezorientat fiind, considera că, în orice parte ar merge, oricum era mai bine decât să stea pe loc. Cu cât se punea în mișcare mai repede, cu atât era mai bine. Se îndepărta de locul acela și implicit de tâlhari. Pășea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
unghiuri. Pot să bag mâna în foc, spuse el fără s-o privească pe Ileana, că aici avem niște picături de sânge. Ridică una dintre frunzele stropite de margine și o duse în dreptul ochilor. O mirosi și apoi se opri dezorientat. I-ar fi prins bine acum uniforma cu multe buzunare a lui Pohoață. Îi trebuia o pungă pentru probe, dar nu avea așa ceva la el. Ar fi fost bine să aibă și un aparat de fotografiat ca lumea și nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
front, în țară se contura tot mai clar viitoarea configurație politică a țării. Deocamdată era o colaborare între forțele politice, angajate în democratizarea țării, dar Partidul Comunist, sprijinit de forțele de ocupație, dar și de mase de oameni sărăcite și dezorientate care au cerut să intre în rândurile partidului. Creșterea rolului PCR se datora greșelilor politice făcute de guvernanți în perioada interbelică și în timpul războiului, așa că atunci când se folosește expresia „comuniștii au fost aduși pe tancurile sovietice”, deși adevărată, ca mijloc
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
iubita mea. Dar cine zice de iubite? Deci am stabilit. Faci cum poftești. Dacă ai nevoie de bani, ia de la casă, dar lasă un bilet, să nu se sperie Fermín cînd va Închide. O dată zise toate astea, o făcu pe dezorientatul și se pierdu În dosul prăvăliei, cu un zîmbet pînă la urechi. Stabilisem să mă văd cu Bea În claustrul universității la ora cinci și, spre ciuda mea, ziua amenința să-mi devină mai lungă decît Frații Karamazov. În scurt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
putut lua în stăpânire patria care ne-a dat ființă. Secretarul ridică din umeri și întrebă, să iau notă de solicitarea domnului reprezentant al p.d.d., domnule președinte, Opinez că nu e cazul, ceea ce se întâmplă este că toți suntem nervoși, dezorientați, deconcertați și se știe că într-o astfel de stare de spirit e ușor să spui lucruri pe care, de fapt, nu le gândești, sunt sigur că domnul secretar n-a vrut să jignească pe nimeni, el însuși este un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
și să decoleze, dar călătoriile cetățenilor țării, deși nu total interzise, erau în mod ferm nerecomandate, cu excepția unor situații speciale, analizate caz cu caz. Imaginile operațiunilor militare, cu forța inegalabilă a transmisiunii în direct, cum spunea reporterul, invadară casele locuitorilor dezorientați ai capitalei. Ele însemnau ofițeri care dădeau ordine, însemnau sergenți care răcneau ca să determine îndeplinirea lor, însemnau soldați care instalau bariere și însemnau ambulanțe, unități de transmisiuni, reflectoare luminând șoseaua până la prima curbă, valuri de soldați sărind din camioane și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
atârnate afișe care declarau, scris cu negru pe roșu, Noi am votat în alb, dar cel mai izbitor, agitându-se și avansând pe deasupra capetelor manifestanților, era un râu interminabil de drapele albe care avea să-l facă pe un corespondent dezorientat să alerge la telefon ca să-și informeze ziarul că orașul se predase. Megafoanele poliției strigau în gura mare că nu erau permise grupuri mai mari de cinci persoane, dar oamenii erau câte cincizeci, cinci sute, cinci mii, cincizeci de mii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
tremurul vocii, mâhnirea din gesturi, apa ocazională a unei lacrimi abia reținute, Vă vorbesc cu inima deschisă, vă vorbesc zdrobit de durerea unei îndepărtări de neînțeles, ca un tată abandonat de fiii săi pe care i-a iubit atât, pierduți, dezorientați, și ei și eu, în fața producerii unor evenimente insolite care au sfâșiat sublima armonie familială. Și să nu spuneți că am fost noi, că am fost eu însumi, că au fost guvernul națiunii sau deputații aleși cei care ne-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
unde v-ați clădit întreaga carieră politică, iar acum ați trecut la stânga, Într-una din zilele astea sper să înțeleg unde am trecut, Domnule primar, Nu mă numiți primar, Scuzați-mă, a fost forța obișnuinței, vă mărturisesc că mă simt dezorientat, Aveți grijă, dezorientarea morală, plec de la premiza că dezorientarea dumneavoastră e morală, e primul pas pe calea care duce la anxietate, de aici înainte, așa cum dumneavoastră vă place atât de mult să spuneți, se poate întâmpla orice, Sunt încurcat, nu știu ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
să știe mai bine, de vreme ce ea era asasina, Și a spus care a fost arma crimei, întrebă comisarul, Da, o foarfecă, Înfiptă în inimă, Nu, domnule comisar, în gât, Și mai ce, Trebuie să mărturisesc că m-a lăsat complet dezorientat, Îmi imaginez, Deodată aveam două autoare pentru aceeași crimă, Continuați, Ceea ce urmează este un tablou înspăimântător, Incendiul, Nu, domnule comisar, a început să descrie într-o manieră crudă, aproape cu ferocitate, ceea ce s-a petrecut cu femeile violate în salonul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
aplecați peste rame parcă În sforțarea convulsivă a vâslitului. Alte siluete zăceau răsturnate spre pupa, În jurul timonei. Cadavrele erau umflate și acoperite de un lichid uleios, ca și când ar fi rămas mai multe zile expuse la soarele fierbinte. Privi În jur dezorientat. O adiere de vânt cald mătură puntea, ridicând dinspre bănci un suflu infect de putreziciune. - E ciumă la bord! șopti bargello, Încercând să se ferească cu mâna de duhoarea ce urca de pe jos. Dante clătină din cap. Corabia aceea trebuia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
desene de o anumită natură, continuă el. Gândul Îi zburase la traista cea mare și goală din odaia lui Bigarelli, cu mirosul ei de cerneală. - Al patrulea? Ucigașul celorlalți? Dar atunci, pe el cine l-a ucis? murmură deodată bargello, dezorientat. Părea să aștepte ca Dante să Îi dezvăluie acest mister inexplicabil. Dar poetul se mărginea să reflecteze, cu bărbia strânsă Între degete. Ochii Îi străbăteau iar și iar spațiul din jur, perindându-se de la resturile carbonizate la cadavru. Trebuia să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
despre un mijloc prin care oamenii lipsiți de glas comunicau Între ei, prin semne. Un cod născocit de țigani, care deseori Îi primeau pe acești nefericiți În taberele lor, pentru a-i exploata ca cerșetori. - Ești... ești mută? murmură el dezorientat. Dar atunci cum... Totuși, Îi auzise cântecul incredibil, În timpul cât fusese expusă În fața poporului. Dacă nu cumva nu făcea parte și asta dintr-un truc. Ca și rugămintea pe care i se păruse că o aude pe schele. Un ventriloc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
și el cam aceleași cuvinte. Își apucă prietenul de umeri, scuturându-l. - Ce Înseamnă Între fetru și fetru? Cecco pălise. - Nu știu despre ce vorbești! bâigui el. Era un fel de a spune, printre Credincioși... Părea sincer, se gândi Dante dezorientat. Și totuși, falsa cruciadă trebuia să se lege Într-un fel sau altul de misterele și de moartea atroce a atâtor oameni. Poate că, dacă ar fi dat În vileag repede lumii Întregi ceea ce descoperise, firul slab care lega acele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]