523 matches
-
biografie expurgată de anecdotică. Se zbate în versurile lui o energie vitală debordantă; vocația poetică e trăită ca o nevoie imperioasă de fapte cu țel nebulos; un neastâmpăr obscur nu-și află cauza și se transformă adesea în tânjire dureroasă. Dezrădăcinarea sufletului rural prin cultură capătă o expresie inedită, adecvată epocii și experienței istorice noi, devine o nostalgie existențială a vieții fruste în mijlocul naturii. OV. S. CROHMĂLNICEANU Adevărata carieră a prozatorului Zaharia Stancu începe abia în 1948 cu romanul, cap de
STANCU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289869_a_291198]
-
copil autist. Confruntați cu medii destabilizatoare părinții pot pierde capacitatea de a da copiilor lor baze educative destul de ferme pentru ca ele să le folosească drept model sau să le contureze structura psihică. Emigrația poate determina la acești copii o adevărată dezrădăcinare, dar nu și autism. El vorbește de “trăire în diluare”. Toate aceste rădăcini inconștiente care fondează identitatea se pierd și copilul speriat nu poate să construiască un sistem coerent de comunicare. În anul 1996 se adoptă de către Parlamentul European dreptul
Autism : aspecte generale by Marinela Rață, Gloria Rață, Bogdan-Constantin Rață () [Corola-publishinghouse/Science/310_a_620]
-
Etapa contemporană de dezvoltare a societății românești, de tranziție de la o societate totalitară la una democratică, europeană, evoluează pe plan mondial sub ipoteticul spectru al apocalipsei atomice cu toate consecințele sale, iar În plan rațional prin tema de dezrădăcinare cu creșterea semnificativă a manifestărilor de auto și heteroagresivitate În contextul unei degradări progrediente relaționale și umane. Asistăm la o creștere a uzului și abuzului de băuturi alcoolice și de droguri, cu predilecție În rândul populației tinere, femeile datorită noilor
EDITORIAL. In: BULETIN DE PSIHIATRIE INTEGRATIVĂ 2003, an IX, volumul VIII, numărul 1 (15) by PETRU BOIŞTEANU () [Corola-publishinghouse/Science/574_a_1458]
-
manifestă suficient de clar încă din primele două cărți. Tributare tradiției ardelene pe filiera Goga-Blaga, Propuneri pentru o fântână și Biata mea cumințenie descriu o lume citadină prin structură, dar patriarhală prin substanță, coagulată prin polarizarea unor motive specifice: cuvântul, dezrădăcinarea, mama, sângele, elementele în genere. Totuși, o anume permeabilitate la cotidianul prozaic, nota de colocvialitate soresciană a discursului (în primul volum) și forțarea stănesciană a limitelor limbajului (în cel de-al doilea) atestă sincronizarea formulei cu poezia generației. În următoarea
POP-7. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288888_a_290217]
-
artistice europene, P. o face pe texte de mică extensie epică, nuvelistice. Dar, când își propune un studiu social tradițional, se întoarce la marile teme sămănătoriste. Pe motivul orașului tentacular, al metropolei corupătoare de suflete rurale nealterate, derivație a temei dezrădăcinării, crește romanul Calea Victoriei (1930), o veritabilă cronică socială a Bucureștiului anilor ’30, în care, prin intermediul câtorva protagoniști - familia magistratului Constantin Lipan, a scriitorului Teofil Steriu și a ziaristului Ion Ozun - se încearcă o sondare a mediilor sociale, financiare, politice, artistice
PETRESCU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288781_a_290110]
-
sus-puse, prin care îi subjugă pe toți. În genere însă, Oraș patriarhal este o construcție romanescă viabilă, impunând prin arhitectura epică balzaciană, reușind să dea culoare și dimensiuni stereoscopice ambianței orașului românesc de provincie și aureolând-o cu tristețea dramei dezrădăcinării. De altfel, prin aceste două romane P. și-a propus să reprezinte în panorama sa epică conceptul exponențial sămănătorist al „târgurilor unde se moare”, cum își și numește ciclul în care le include. Altă idee scumpă ideologiei sămănătoriste, cea a
PETRESCU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288781_a_290110]
-
polar (1932), un roman realizat în linia lui Jack London, o adevărată capodoperă, ce a cunoscut și o neașteptată circulație în afara țării, mai mult decât oricare dintre scrierile sale. Și acesta e construit pe coordonatele mult uzitatei teze sămănătoriste a dezrădăcinării. Ca și ceilalți învinși, Fram nu își poate găsi liniștea în mediul unui celebru circ urban (Struțki), unde este iubit și adulat de copii. Îl cheamă ghețurile Polului, din care fusese smuls. Când este pe punctul de a-și atinge
PETRESCU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288781_a_290110]
-
ani și care își amintesc de un ciudat Herbert, înțelept nebun sau nebun înțelept, un soi de prototip al nebunilor ce mișună în opera lui P., îndatorată modelului shakespearean și prin asemenea prezențe (Niște fluturi frumos colorați), sau dezbate tema dezrădăcinării, condiția tragică a expatriatului (Rugăciune pentru un disc-jockey sau Ziua de pe insulă). Coșmarescă, acțiunea piesei Pădure cu pupeze se petrece într-un vechi conac părăginit, aflat în mijlocul unei păduri, ce adăpostește manechine de lemn, fără capete. Din pădure vin sunete
POPESCU-8. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288929_a_290258]
-
ecouri favorabile apar în „Vremea”, „Cuget clar”, „Luceafărul”), poemele din Dezacord și Întoarceri în biografia mea - în genere, peisaje interiorizate/stilizate, notații confesive, invocații, incantații - transcriu lapidar mutațiile eului, neliniștea existențială, „slova altui timp”, chiar spațiul originar, extazul, mirarea, sentimentul dezrădăcinării. Viziunile sunt dominant retrospective, configurând, în notații abrupte, o atmosferă de legendă și hieratism. Spațiul montan al Țării de Sus, pădurea, fantasmele medievale, copilăria circumscriu un filon autohton prezent și în scrisul altor poeți tineri (bucovineni și ardeleni) din anii
MOROSANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288255_a_289584]
-
obsesie a meleagurilor natale. Lirica lui evocă elegiac priveliștile Bugeacului cu stepa și orășelul de provincie, cu succesiunea anotimpurilor. Viziunea, imaginile și stările sufletești se sincronizează în linii mari cu cele ale poeziei basarabene din anii ’30 ai secolului trecut: dezrădăcinarea, singurătatea, neîmplinirile, setea de ducă, deznădejdea, alături de iubirea pentru părinți și ținutul natal, de încrederea în destinul neamului, de așteptarea unor noi orizonturi. Cultivând unele metafore și simboluri cu totul particulare, N. fixează stepa, salcâmii, ploile și vânturile toamnei, cocorii
NENCEV. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288421_a_289750]
-
port, ca pe-o icoană, numai în suflet și-n gând... Cu capul proptit pe umărul meu,/ a plâns împreună cu mine, aseară, Dumnezeu” (Lacrimi). Versurile sunt alteori îndatorate poeziei populare, asimilând rostirea, timbrul proprii doinei, bocetului, colindei sau cântecului haiducesc. Dezrădăcinarea atrage după sine pierderea sentimentului identității: „Nu știu. Mă caut. Dar nu mai sunt eu!”, declară, arghezian, poetul. Și poeziile erotice sunt influențate de Arghezi: „Ți-am căutat părul, fruntea și genele,/ Ochii tăi albaștri și sprâncenele,/ Grumazul, umerii rotunzi
NOVAC-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288490_a_289819]
-
Bună dimineața, Filoftei! / - Bună dimineața, Ieronime”. El aude cum „plouă în munții Carpați peste oasele fraților mei”, cum „leuzele mamelor murmură repede ruga / De amintire nestinsă și dragoste”. Uneori e bântuit de sentimentul, atât de frecvent în lirica ardeleană, al dezrădăcinării, contrapunctat de dorința întoarcerii la vatră: „Eu am uitat cum crește grâul și am uitat să țin un plug, / privirile îmi sunt străine și chipurile fără chip. / De ce se miră ochii voștri la vorbăria ce-o îndrug / când eu mă
MICU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288107_a_289436]
-
sau Freud, idealul emancipării de veacul prăfuit al celor care, pentru că sunt doar vechi, ajung să fie considerați și învechiți. În Europa post-1789, tradiția a fost tratată drept țap ispășitor pentru toate imperfecțiunile de ordin economic, social sau politic. Obiectivul dezrădăcinării totale de „vechiul regim” a fost impus succesiv de către iacobinii francezi, bolșevicii ruși și comuniștii chinezi - actori și regizori ai revoluției culturale permanente. Nu avem o estimare completă a pierderilor irevocabile suferite de tradiție - în planul reperelor religioase, al exigențelor
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
un singur palier hermeneutic (primatul literei). În arta religioasă, Reforma renunță nu doar la tabloul perspectival consacrat mai întâi în Biserica Romano-Catolică, ci la orice formă de reprezentare vizuală a sacrului. Simbolismul naturalist și arta decorativă își fac simțită prezența. Dezrădăcinarea nu mai creează angoase. Inculturarea noului se dispensează de lecția trecutului. După Reformă, puțini europeni mai cred că ar mai fi ceva de învățat din tradiția eclezială a primului mileniu creștin. În filozofie, metoda radical-dubitativă de gândire aspiră la nimic
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
a dimineții, fecioară ce toarnă lumină dintr-o amforă e o viziune dominantă inițial, redimensionându-se în alte câteva poezii, în care lumina armonizează elementele, infuzându-le o energie creatoare. Treptat, apar umbre - ușoare melancolii, apoi dureri provocate de neliniști intelectuale. Dezrădăcinarea, îndepărtarea de natură, revelațiile paradoxale ale spiritului duc la o rătăcire printre incertitudini, creează o predispoziție pentru receptarea predilectă a răului, a vieții ca pedeapsă. Suferința devine principalul conținut al trăirii, și imaginile care induc stări de neliniște, timorare, urât
BOTEZ-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285830_a_287159]
-
un element sacru și simbol al vieții, este de foarte rău augur dacă doborât (în alte vremuri, acest lucru era considerat o crimă și se pedepsea cu moartea). A tăia un copac în vis semnifică o pierdere de energie, o dezrădăcinare, o ruptură (voluntară sau subită) interioară sau cu mediul. Tăietorul de lemne va fi interpretat în același sens. Salcâm Salcâmul este un copac sacru: - în tradiția francmasonilor, deoarece se pare că ar fi împodobit mormântul lui Hiram, fondatorul ordinului, și
[Corola-publishinghouse/Science/2328_a_3653]
-
inedite detalii memorialistice și de istorie literară completează traseele analitice în universul operei. În versuri ce cultivă prozodia clasică - multe adunate postum în volumul Cântece de pe coline (1974) - B. rămâne la temele liricii ardelene: nostalgia satului mitic („satul cu minuni”), dezrădăcinarea, o anume încrâncenare rurală cu sugestii folclorice. Se adaugă trecerea ineluctabilă a timpului, regresia în vegetal, cu accente panteiste, regăsite și în climatul sentimental-erotic, tonalitatea grav-meditativă, supusă universului de „semne” al unei alte lumi. Centrat pe motivul satului natal, topos
BRATES. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285866_a_287195]
-
și bye bye, Întoarcerea la matcă), scris la Paris în 1995 și tradus în limba română de autor, este o temă cu variațiuni, construită pe eșafodajul dezbaterii asupra condiției exilatului. Traversând epoci și spații diferite, personajele trăiesc aceeași dramă a dezrădăcinării, perspectiva fiind numai aparent schimbată. Când întoarcerea este posibilă, unii o acceptă necondiționat, precum „Marchiza”, alungată de Revoluția Franceză în Germania (Sarea exilului), ori „exilatul” (Întoarcerea la matcă), care sfârșește tragic după prima noapte petrecută în țară, alții însă nu
ASTALOS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285477_a_286806]
-
de lângă Irrawaddy. Asta venise el să vadă. Undeva pe malul acestui râu stră-străbunicul lui fusese ucis. Și l-a imaginat pe Înaintașul său care semăna destul de mult cu el, pe la aceeași vârstă, având aceeași culoare a pielii, același sentiment de dezrădăcinare, Înstrăinat de soția dezamăgită, Înlănțuit de tirania unei societăți care nu Îi oferea nimic prin care s-ar fi putut distinge. Era pur și simplu Încă o rotiță din sistem. Venise În Birmania ca să lucreze la o fabrică de cherestea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
fac realmente minuni. Încă nu am învățat să mă descurc cu asta, nici credit card nu am, deși pare un viitor foarte apropiat și foarte banal. 28 septembrie Hotărât, nu îmi plac weekend-urile, îmi produc un acut sentiment de dezrădăcinare. Dimineața, de la 5,30 până pe la 12, e bine că lucrez, după care nu mai pot. Se așază o liniște apăsătoare. Săptămâna care vine încerc să îmi instalez cablu ca să pot vedea oameni, fie și bidimensionali, pe aici prin casă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
de locurile unde învățase, unde fusese mulți ani fericită, de unde fugise ca un prigonit fără altă vină decât că se născuse într-un pământ râvnit de alții. Abia Ester, mult mai târziu, m-a făcut să pricep ce cumplită-i dezrădăcinarea, prigoana, doar pentru că un altul îți urăște numele, sângele, neamul, casa, tot ce te leagă de acest Pământ, al cărui rod ești, la fel ca arborii, florile, gâzele sau apele ducându-se în voia legilor lor eterne. Nu aveam curajul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
un asemenea context, eu mă cunosc pe mine prin numele și statutul ce mi-au fost impuse dintru început de către imperativele sociale postulate ca repere mundane. Saltul peste această pecete spre propria interioritate nu implică aici o rupere primordială, o dezrădăcinare de această emblemă. Spectrul ei mă urmărește constant și în mijlocul demersului de a mă sonda spre profunzimea mea abisală. Chiar atunci când sesizez că am uitat, în proiecția spre fundamentele propriului ego, numele și statutul ce mi-au fost impuse de
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
anomice poate fi îngrijorător. Și foarte des gânditorul simte, așa cum remarcă Platon, că suspendarea judecății îi dă amețeli. "Uite-l cum se bâlbâie acum, într-atât se simte dezrădăcinat" (Theaitetos, 175d). Și totuși, este important să realizăm o astfel de dezrădăcinare, dacă vrem să fim capabili să înțelegem diferitele efervescențe prin care se exprimă cultura postmodernă. Așa cum au semnalat-o, în diverse moduri, toți fenomenologii, a gândi înseamnă a arăta și a permite, astfel, unui lucru să se arate 64. Suntem
Revrăjirea lumii by Michel Maffesoli [Corola-publishinghouse/Science/1042_a_2550]
-
întâi moravurile, apoi dreptul! Chiar această anterioritate a vieții pare a fi caracterul esențial al imaginarului contemporan. "Omului modern îi lipsește siguranța instinctului." Făcând această remarcă, Nietzsche, așa cum apare în întreaga lui operă, subliniază faptul că procesul de abstractizare, de dezrădăcinare în raport cu instinctele lui htoniene nu poate decât să slăbească omul rațional al modernității. Și ca un ecou la acest avertisment putem interpreta neîncrederea contemporană față de idealul moral cu validitate universală. Poate chiar îndoiala radicală față de modelul occidental. Dacă luăm această
Revrăjirea lumii by Michel Maffesoli [Corola-publishinghouse/Science/1042_a_2550]
-
din 319, Legea lui Teodosie din 395, Codul represiv a lui Iustinian din secolul al VI-lea care pedepsește credința în magie). Dificil a fost să se renunțe la puternicul atavism în oralul Florența, dar mai ales în Galia întrucât dezrădăcinarea păgânismului a fost realizată cu ajutorul formelor magice. Exemplele despre influența succesului sportiv cu rugăciuni, cu descântece acționând asupra gândirii sportive pot fi multiple, corpul fiind elementul esențial al magiei, vizibil în terminologia numelui probelor. În Imperiul roman, doamnele romane erau
DIALOG ÎNTRE SPORT ŞI SOCIETATE by Mihai Radu IACOB, Ioan IACOB () [Corola-publishinghouse/Science/100989_a_102281]