717 matches
-
cu un aliniament de tei. Din centrul satului se desprinde un drum cândva pietruit, în prezent modernizat prin programul SAPARD. Prima mențiune documentară scrisă a satului datează din 15 februarie 1622, când Ioan din Bănești este martor pentru nașul său, diacul Vasile Dinga, care a cumpărat o parte din moșia satului Merești cu doi taleri. O mărturie din 20 decembrie 1689 de la Aftănase Călugărul, preot în Bănești, arată că prin intermediul său a cumpărat Gheorghe Șeptilici unele pământuri, al căror hotar trecea
Biserica de lemn din Bănești () [Corola-website/Science/308961_a_310290]
-
nu poate fi confirmat. Știm doar că în secolul al XVII-lea o parte a lui i-a fost întărită lui Vlaico vătaf. Și tot în acel secol al XVII-lea proprietar al unei părți a Stăneștilor a fost Cerruiuca diac. Ar însemna aceasta că proprietarii cunoscuți ai Stăneștilor n-au fost boieri cu ranguri mari Ia curtea domnească, ci doar reprezentanți ai i clasei mijlocii? într-un anumit sens, vătaful juca rolul de supraveghetor al argaților și feciorilor de la o
Stănești, Adâncata () [Corola-website/Science/316170_a_317499]
-
j parte a Stăneștilor, atunci stăpân al celeilalte părți putea fi > un boier, care își avea acolo curtea și la care era angajat acel 1 Vlaico ce figurează într-un document semnalat de regretatul 1 istoric român Alexandru I. Gonța. Diacul nu putea fi decât un simplu dascăl și dacă așa au stat lucrurile, atunci putem deduce că în secolul al XVII-lea Ia Stănești exista o biserică. Dar lucrurile pot fi privite și altfel. Cu sensul de logofăt, vătaful era
Stănești, Adâncata () [Corola-website/Science/316170_a_317499]
-
era un dregător la curtea domnească. El putea fi căpetenie de ostași, putea conduce un anumit grup de dregători, de slujbași sau de oșteni ai domniei. Mai putea fi și boierul ce era însărcinat cu convocarea divanului. De asemenea, și diacul nu putea fi un simplu dascăl sau cântăreț bisericesc. El putea fi un scriitor de cancelarie, un grămătic sau uricar, adică un om învățat, cu științăâ de carte. Din acest unghi de vedere, proprietarii cunoscuți ai Stăneștilor au putut fi
Stănești, Adâncata () [Corola-website/Science/316170_a_317499]
-
concomitent lansată din arc în misiune în slujba tuturor fiicelor Ierusalimului<footnote Martin Laird, „Under Somon's tutelage: The Education of Desire in the Homilies of The Song of Songs”, în Modern Theology, 18:4, October, 2002, p. 520 . footnote>. Diac. Asist. Cercet. Drd. Liviu Petcu
Studia Theologia Catholica by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/170_a_171]
-
În acest context politic, Vlad Țepeș încheie o alianță cu Matei Corvin, probabil la începutul lui 1460, pe care otomanii ar fi vrut să o împiedice. Mai mult, aceștia vor încerca prin intermediul lui Hamza pașa, beiul de Nicopole, și al diacului sultanului, Catavolinos, să-l prindă pe Vlad prin vicleșug, fără succes însă. Odată dejucate planurile otomanilor și pedepsiți cei doi (au fost trași în țeapă împreună cu toți soldații turci care-i însoțeau), Vlad Țepeș organizează o campanie surpriză la sud
Vlad Țepeș () [Corola-website/Science/297239_a_298568]
-
putem sublinia că a fi creștin înseamnă a fi desăvârșit sau pe calea desăvârșirii. „Gândul, cuvântul și fapta trebuie să activeze în chip demn de numele de creștin”<footnote Sf. Grigorie de Nyssa, De perfectione, PG XLVI, col. 284A. footnote>. Diac. Dr. Liviu PETCU - Asistent cercetător științific, Facultatea de Teologie Ortodoxă „Dumitru Stăniloae” din Iași, Universitatea „Al. I. Cuza”. Email: patristica 10@yahoo.com
Editura Ortodoxia. Revistă a Patriarhiei Române by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/131_a_162]
-
era Mogîldea, nu Medvedev. Satul mai este pomenit și într-un hrisov de la Petru Voievod, datat cu 24 martie 1587 ca punct de hotar pentru o altă moșie. Iar într-un ispisoc din 27 iunie 1604, de la Eremia Movilă, pentru diacul Pavel Taban se precizează: Medveja, unde a fost Oanță. Însă cine a fost Oanță și unde anume nu se știe. La 8 noiem. 1616 domnitorul Radu Mihnea Ionașcu îi întărește lui Ionașcu, fiul Bilei, un sfert din s. Medveja. În
Medveja, Briceni () [Corola-website/Science/305140_a_306469]
-
secolul al XVI-lea, pe locul unde se întinde astăzi satul Mitocu Dragomirnei și Mănăstirea Dragomirna erau niște vechi seliști pustii, satul Dragomirești și „locul pustiu Ungurașii”. Printr-un uric din 24 februarie 1587, domnitorul Petru Șchiopul i-a dăruit diacului Ilie Crimcovici („Ilie diiacu, fiul Crimcoae din Suceava") siliștea Ungurașii, aflată pe apa Sucevei. El a fost răsplătit pentru ajutorul credincios oferit domnitorului în lupta cu năvălitorii cazaci. Pe aceste locuri se așezaseră câțiva călugări care clădiseră un schit de
Mănăstirea Dragomirna () [Corola-website/Science/303885_a_305214]
-
Crimcovici („Ilie diiacu, fiul Crimcoae din Suceava") siliștea Ungurașii, aflată pe apa Sucevei. El a fost răsplătit pentru ajutorul credincios oferit domnitorului în lupta cu năvălitorii cazaci. Pe aceste locuri se așezaseră câțiva călugări care clădiseră un schit de lemn. Diacul (scriitor de cancelarie la curtea domnească) Ilie Crimcovici era fiul negustorului Ioan Crimca din Suceava și al "cneaghinei" Cârstina, din neamul familiei Stroici. El s-a călugărit la Mănăstirea Putna cu numele de Anastasie și a fost hirotonit preot la
Mănăstirea Dragomirna () [Corola-website/Science/303885_a_305214]
-
de spiritualitate. Aici s-a dezvoltat o spiritualitate românească autentică. În numeroasele biserici sau mănăstiri ortodoxe ca cele de la Cinciș-Cerna, Plosca, Prislop, Nădăștie, Mănerău, Zlaști și altele au fost școli de dascăli, numeroși cnezi romani îndeplinind funcția de preoți și dieci. Din păcate nu cunoaștem cu exactitate vechimea acestor locașe de lumină. După Al Doilea Război Mondial, conform concepției vremii, industria hunedoreană a cunoscut o dezvoltare fără precedent. În preajma revoluției din 1989, în Hunedoara, se produceau peste 3 mil. tone de
Hunedoara () [Corola-website/Science/296882_a_298211]
-
în lungul căreia se înregistrează cotele cele mai mari. Urmărind harta hipsometrică constatăm cu ușurință conturarea a trei masive bine individualizate de o serie de șei: Omu (1 932 m) în nord-vest, între Pasul Rotunda (1 271 m) și șaua Diecilor (1400 m); Fărăoane (1715 m) în partea centrală, delimitat de această din urmă sa și șaua (1300 m) dintre Picioru Stejii (1398 m) și vîrful Iacob (1 372 m) și, în sfîrșit, Oușoru (1 639 m) — care ocupă partea sud-estică
Munții Suhard () [Corola-website/Science/306308_a_307637]
-
ce se prelungesc periferic, avînd aspectul unor adevărate contraforturi. Culmea principală a ajuns pe alocuri la stadiul unei simple creste de intersecție, iar înșeuările din cadrul ei s-au format prin retragerea obîrșiilor văilor tributare Bistriței Aurii și Coșnei. Astfel, șaua Diecilor este situată într-un sector unde culmea se îngustează simțitor, corespunzător obîrșiilor celor două văi cu numele de Diaca, ce curg în direcții opuse; una se varsă în Bistrița Aurie, cealaltă în Coșna. Diaca tributară Bistriței Aurii, prin retragerea puternică
Munții Suhard () [Corola-website/Science/306308_a_307637]
-
simțitor, corespunzător obîrșiilor celor două văi cu numele de Diaca, ce curg în direcții opuse; una se varsă în Bistrița Aurie, cealaltă în Coșna. Diaca tributară Bistriței Aurii, prin retragerea puternică a obîrșiei, a împins cumpăna de ape în detrimentul celeilalte Diace, im-punînd culmii principale cea mai pronunțată sinuozitate. În sectorul respectiv, Diaca (tributară Bistriței) și-a creat un bazin superior foarte dezvoltat, asemănător unui vast amfiteatru, adînc împlîntat în inima muntelui, ceea ce a dus la coborîrea reliefului și, implicit, la adîncirea
Munții Suhard () [Corola-website/Science/306308_a_307637]
-
acces la școli, cum ar fi Școala Superioară Germană din Năsăud sau la Școala din Blaj. 1854 Se construiește școala din sat, prin inițiativa sătenilor, clădire din bârne și acoperită cu șindrilă. Mai greu s-a găsit un dascăl pentru că ”diecii” ce cântau în strana bisericii nu prea voiau să se implice. A fost trimis la Școala Germană din Năsăud Pavel Ionaș cel ce va deveni primul dascăl român cu contract să-i învețe carte pe copii sătenilor, în anul 1857
Căpâlna, Sălaj () [Corola-website/Science/301782_a_303111]
-
Facultatea de Teologie „Andrei Șaguna”, Sibiu, specializarea Patrologie și Literatura Postpatristică, sub îndrumarea științifică a arhid. prof. univ. dr. Constantin Voicu (2001-2007). Studiile doctorale au fost continuate la Facultatea de Teologie „Patriarhul Justinian” din cadrul Universității București, sub îndrumarea științifică a diac. prof. univ. dr. Ioan Caraza (2007-2011), sub a cărui conducere magistrală a întocmit și susținut teza de doctorat: Sfanțul Grigorie Palama și doctrina despre energiile necreate (București, 2011). Preasfinția să este în prezent și doctorand al Facultății de Teologie Ortodoxă
Ignatie Trif () [Corola-website/Science/328003_a_329332]
-
a și fost. După ani a colaborat la revistele: ""Gazeta Literară", "Luceafărul", "Magazin Istoric", "Ateneu" și altele. A publicat în revistele centrale bisericești, "Glasul Bisericii", "Mitropolia Olteniei", buletinul și calendarul "Credința" din Detroit, "Renașterea" din Cluj (unele sub pseudonimul Vartolomeu Diacul). Din punct de vedere al scrisului duhovnicesc, din multele lucrări amintim "Filele de acatist" (1976), "Acțiunea catolicismului în România interbelică" (1992) penultima lucrare, "Cartea deschisă a Împărăției", o tâlcuire competentă a Sfintei Liturghii izvorâtă din experiența sa. În anul 2008
Bartolomeu Anania () [Corola-website/Science/299991_a_301320]
-
În contextul în care, românii din Transilvania au fost considerați ca națiune „"tolerată"“ secole întregi, neavând dreptul la învățătură, primele forme de învățământ s-au desfășurat pe lângă biserică, singura organizație națională îngăduită poporului român. Astfel, „diecii” sau „grămăticii” învățau pe copii, rugăciunile, cântările bisericești și mai rar scrisul sau cititul. Primii racoviceni despre care se poate spune că au cunoscut scrisul și cititul sunt semnatarii actului de zălogire al muntelui Suru către cămătarul Iacob Felekiensis din
Școala comunei Racovița () [Corola-website/Science/313676_a_315005]
-
Ion Lazăr, Pedeapsa neascultării sau Păcatul strămoșesc oglindit în stihia plăcerii sexuale, Editura Oastea Domnului, Sibiu, 1997, p. 68. 13 Evagrie, De octo spiritus malitae 4, P.G. 79, 1148, apud Tomas Spidlik, Spiritualitatea răsăritului creștin I. Manual sistematic, trad. de Diac. I. Ică Jr., ed. Deisis, Sibiu, 1997, p. 290 14 Sf. Nil Ascetul, Cuvânt ascetic, în Filocalia sau culegere din scrierile Sfinților Părinți care arată cum se poate omul curăți, lumina și desăvârși, vol. I, Edit. Humanitas, București, 1999, p.
Revista Teologică, Serie Nouă, Anul XVIII (90), Nr. 2 by Liviu Petcu () [Corola-journal/Journalistic/164_a_93]
-
o putem dobândi, Traducere din engleză Prof. Grația Lungu Constantinescu, Edit. Bunavestire, Bacău, 1999, p. 248. 119 Ibidem, p. 248. 120 Ibidem, p. 250. 121 Ibidem, p. 246. 122 T. Spidlik, Spiritualitatea Răsăritului creștin, I Manual Sistematic, traducere și prezentare: diac. Ioan I. Ică Jr., Sibiu, Deisis, 1997, p. 277. 123 Prof. V. V. Zenkovski, op. cit., p. 69. 124 Sf. Teodor Studitul, Cuvinte duhovnicești, col. Izvoare duhovnicești, Edit. Episcopiei Ortodoxe Alba Iulia, 1994, p. 164. 14 votul castității 125. Desfrânarea se poate
Revista Teologică, Serie Nouă, Anul XVIII (90), Nr. 2 by Liviu Petcu () [Corola-journal/Journalistic/164_a_93]
-
căzut cu adevărat, călcând făgăduința 131, 125 Asist. Constantin C. Pavel, Patimi dăunătoare vieții omenești (desfrânarea, invidia și mânia), în Mitropoliei Moldovei și Sucevei, anul XXXIII (1957), nr.5-6-7, p. 432. 126 Columba Stewart, Cassian Monahul (Învățătura Ascetico-Mistică), Traducere de diac. Ioan I. Ică jr. și Cristian Pop, Edit. Deisis, Sibiu, 2000, p. 120. 127 Jean-Claude Larchet, op. cit., p. 139. 128 Olivier Clément, Trupul morții și al slavei. Scurtă introducere la o teopoetică a trupului, Traducere sora Eugenia Vlad, A.F.M.C.
Revista Teologică, Serie Nouă, Anul XVIII (90), Nr. 2 by Liviu Petcu () [Corola-journal/Journalistic/164_a_93]
-
132 Idem, notă explicativă nr. 483, în Filocalia..., vol. IX, p. 233. 133 Sf. Grigorie de Nyssa, Viața lui Moise..., p. 235. 134 Jean-Claude Larchet, op. cit., p. 139. 135 Ibidem. 136 Panayotis Nellas, Omul animal îndumnezeit, studiu introductiv și traducere Diac. Ioan I. Ică jr., Edit. Deisis, Sibiu, 1994, p. 188. 137 JeanClaude Larchet, op. cit, p. 139. 138 Paul Evdokimov, Taina iubirii. Sfințenia unirii conjugale în lumina tradiției ortodoxe, traducere Gabriela Moldoveanu, ediția a II-a revăzută, A.F.M.C. Christiana
Revista Teologică, Serie Nouă, Anul XVIII (90), Nr. 2 by Liviu Petcu () [Corola-journal/Journalistic/164_a_93]
-
Ioan Gură de Aur, Comentariile sau Tâlcuirea Epistolei întâi către Corinteni..., omilia XVIII, p. 180. 179 JeanClaude Larchet, op. cit, p. 142. 180 Preot Ioan C. Teșu, op. cit., p. 64. 181 Sf. Simeon Noul Teolog, Cateheze, studiu introductiv și traducere: diac. Ioan I. Ică jr., Edit. Deisis, Sibiu, 1999, p. 268. 22 natură fizică 182. Sfinții Părinți arată că adevăratele cauze ale acestor ispitiri de natură erotică din vis pot fi gândurile și trăirile noastre conștiente, scăpate în somn de sub controlul
Revista Teologică, Serie Nouă, Anul XVIII (90), Nr. 2 by Liviu Petcu () [Corola-journal/Journalistic/164_a_93]
-
deosebire, lăcașurile de cult erau din lemn cu o durată în timp scurtata și din această cauză nu sunt menționate în documente, doar preoții, oamenii cu carte, sunt pomeniți numai în chestiuni bisericești ci, mai ales ,ca martori sau că dieci sau ca martori testamentari precum și cu rol important în viața de familie, la certurile în care se caută o împăciuire, la diatele care se fac cu limba de moarte în care preotul avea nu numai funcția de duhovnic, ci și
Filosofia şi istoria cunoaşterii by Suflet Alina () [Corola-publishinghouse/Science/1124_a_2084]
-
caracteristică tuturor lucrărilor sale. Monografia Ion Neculce era anunțată de câteva studii parțiale care îngăduie o privire în laboratorul dominat de rigoare al unui cercetător atent la toate detaliile: Bibliografia lui Ion Neculce, Neculce vistierul, tatăl cronicarului Ion Neculce, Un diac din secolul al XVII-lea: Enache grămăticul. Acest grup de contribuții reface cu migală lumea în care a trăit Neculce (exemplară e cercetarea despre „Iordăchioaia vistierniceasa”, adică despre Alexandrina Gavrilaș Mateaș, soția lui Iordache Cantacuzino, bunica dinspre mamă a cronicarului
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290477_a_291806]