276 matches
-
intrinseci” al „suferinței” relatată de bolnav, din care medicul sau psihologul va desprinde „semnele” bolii. În al treilea rând este observată „imaginea bolnavului” (expresia feței, ținuta corporală etc.), care vor constitui un „registru semiotic” specific pentru delimitarea tulburărilor psihice. Semiologia diacroniei urmărește să pună în evidență experiențele anterioare ale bolnavului, mai exact, trecutul acestuia. Rezultă de aici faptul că în psihopatologie, „semnele clinice” sunt polisemice deși ariile lor semantice, așa cum s-a văzut mai sus, nu sunt disjuncte, iar înlănțuirea lor
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
introdus în teoria lor despre limba comună, uz și vorbire ocazională și perspectiva schimbării, care la Coșeriu nu este avută în vedere, fiindcă analiza vizează la el planul sincronic și fiindcă acest lingvist stabilește în mod distinct ce aparține planului diacroniei și ce aparține planului sincroniei. Baza comună a teoriilor dezvoltate de Philippide și de Coșeriu se află însă în gîndirea lui Hermann Paul, ceea ce determină la acești doi lingviști români o accentuată corespondență de idei, în legătură cu această problemă. De altfel
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
limba literară este și relativ stabilă în raport cu cea populară, deoarece nu cunoaște același ritm și același sens al transformărilor ca aceasta 154. Mai mult, arată Eugen Coșeriu 155, într-o limbă literară, deci într-o limbă de cultură, chiar și diacronia reală poate deveni sincronică, adică poate fi prezentă în orice moment, fiindcă textele mai vechi se cunosc și pot fi oricînd reluate elemente din ele, pot fi deci cunoscute și revalorificate, realizînd o coprezență a diacroniei în sincronie. Conținutul formelor
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
de cultură, chiar și diacronia reală poate deveni sincronică, adică poate fi prezentă în orice moment, fiindcă textele mai vechi se cunosc și pot fi oricînd reluate elemente din ele, pot fi deci cunoscute și revalorificate, realizînd o coprezență a diacroniei în sincronie. Conținutul formelor limbii, în speță sensurile cuvintelor, rezultat al structurărilor produse prin desemnare și prin semnificație, este legat, în ultimă instanță, de forma și de nivelul cunoașterii. Ca atare, limba populară dă expresie cunoașterii obișnuite, inegale de la un
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
pluralul frați, cu t trecut la ț cînd este urmat de i semivocalic. La nivelul limbii populare, în multe zone, pluralul este fraț, africata ț, un rezultat al schimbării fonetice, preluînd funcția gramaticală de a marca pluralul (masculin). În cazul diacroniei, se vorbește de lege atunci cînd un ansamblu de fapte urmează aceeași regulă, dar Saussure subliniază că oricare ar fi numărul de cazuri în care se verifică o lege fonetică, toate faptele pe care le cuprinde nu sînt decît manifestările
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
Culturale Române, București, 1996 Coșeriu, Eugeniu, " Nu există schimbare lingvistică", în "Cercetări de lingvistică", XXXVII (1992), nr. 1, p. 7-12 Coșeriu, Eugen, Prelegeri și conferințe, Iași, 1994 Coseriu, Eugenio, Principios de semántica estructural, Editorial Gredos, Madrid, 1986 Coșeriu, Eugeniu, Sincronie, diacronie și istorie. Problema schimbării lingvistice, Editura Enciclopedică, București, 1997 Coșeriu, Eugen, Solidaritățile lexicale, în "Revistă de lingvistică și știință literară", Chișinău, 1992, nr. 5, 37-45 Coseriu, Eugenio, Teoria del linguaggio e linguistica generale. Sette studi, Editori Laterza, Bari, 1971 Coșeriu
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
38-39. 39 Wilhelm von Humboldt, Fragmente lingvistice, în "Secolul XX", nr. 325-326-327 (1988), p. 161-162. 40 Eugenio Coseriu, El hombre y su lenguage, Editorial Gredos, Madrid, 1991, p. 22. 41 Vezi Eugenio Coșeriu, Introducere în lingvistică, p. 27-28; id., Sincronie, diacronie și istorie. Problema schimbării lingvistice, Editura Enciclopedică, București, 1997, p.42-43. 42 Eugenio Coseriu, Sincronie, diacronie și istorie, p. 42. 43 Eugen Coșeriu, Prelegeri și conferințe, p.21-23. 44 Vezi Gheorghe Enescu, Dicționar de logică, Editura Științifică și Enciclopedică, București
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
Eugenio Coseriu, El hombre y su lenguage, Editorial Gredos, Madrid, 1991, p. 22. 41 Vezi Eugenio Coșeriu, Introducere în lingvistică, p. 27-28; id., Sincronie, diacronie și istorie. Problema schimbării lingvistice, Editura Enciclopedică, București, 1997, p.42-43. 42 Eugenio Coseriu, Sincronie, diacronie și istorie, p. 42. 43 Eugen Coșeriu, Prelegeri și conferințe, p.21-23. 44 Vezi Gheorghe Enescu, Dicționar de logică, Editura Științifică și Enciclopedică, București, 1985, p. 170. 45 Vezi Eugen Coșeriu, Prelegeri și conferințe, p. 57. 46 Vezi Eugen Coșeriu
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
de analiză lingvistică, în volumul colectiv Limbaje și comunicare, II, Institutul European, Iași, 1997, p. 42. 47 Introducción al estudio estructural del léxico, în Eugenio Coseriu, Principio de semántica estructural, Editorial Gredos, Madrid, 1986, p. 111. 48 Eugeniu Coșeriu, Sincronie, diacronie și istorie, p. 44. 49 Vezi Eugen Coșeriu, Prelegeri și conferințe, p. 39, 58-59. 50 Vezi Ion Coteanu, Idiostilul, în volumul colectiv Sistemele limbii, București, l970, p.47-48; id., Stilistica funcțională a limbii române, Editura Academiei, București, 1978, p. 80-82
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
La linguistique cartésienne, Editions du Seuil, Paris, 1966, p. 18. 129 Friedrich Wilhelm Joseph Schelling, Sistemul idealismului transcendental, Humanitas, București, 1995, p. 218 ș. u. Vezi și Eugenio Coseriu, L'Uomo e il linguaggio, p. 9. 130 Eugeniu Coșeriu, Sincronie, diacronie și istorie, p. 45. 131 Eugen Coșeriu, Prelegeri și conferințe, p.161. 132 Ibidem, p. 10. 133 Eugenio Coseriu, L'Uomo e il linguaggio, p. 5. 134 Eugen Coșeriu, Prelegri și conferințe, p. 22-24. 135 Se constată aici preluarea viziunii
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
168 Așa s-a întîmplat cu limba română literară în Basarabia și în Bucovina de nord, unde funcțiile ei sociale au fost preluate de limba ocupanților, iar intelectualii români s-au format tot în limba acestora. 169 Eugeniu Coșeriu, Sincronie, diacronie și istorie, p. 15. 170 Eugeniu Coșeriu, "Nu există schimbare lingvistică", în "Cercetări de lingvistică", XXXVII (1992), nr. 1, p. 13 (studiul întreg la p. 7-20). 171 Bertil Malmberg, Lingüística estructural y comunicación humana, Editorial Gredos, Madrid, 1985, p. 273-275
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
schimbare lingvistică", p. 17. 180 John Lyons, Semantics, Cambridge University Press, Cambridge, London, New York, 1977, vol. I, p. 247-248. 181 Alexandru Philippide, Opere alese. Teoria limbii, p. 364-366. 182 Eugeniu Coșeriu, Introducere în lingvistică, p. 77. 183 Eugeniu Coșeriu, Sincronie, diacronie și istorie, p. 61. 184 Vezi, Determinare și cadru, în Eugeniu Coșeriu, Teoria limbajului și lingvistica generală, p. 294. 185 Eugeniu Coșeriu, Introducere în lingvistică,p. 90. 186 Se pune însă problema dacă aceste deprinderi articulatorii sînt individuale sau comune
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
p. 90. 186 Se pune însă problema dacă aceste deprinderi articulatorii sînt individuale sau comune unui întreg grup uman și unde își au originea. 187 Eugeniu Coșeriu, Introducere în lingvistică, p. 90. 188 Ibidem, p. 91. 189 Eugeniu Coșeriu, Sincronie, diacronie și istorie, p. 71. 190 Ibidem, p. 80. 191 Ibidem, p.89. 192 Ferdinand de Saussure, Curs de lingvistică generală, p. 112. 193 Eugeniu Coșeriu, Sincronie, dacronie și istorie, p. 132-133. 194 Alexandru Philippide, Opere alese. Teoria limbii, 135-136. 195
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
Ibidem, p.89. 192 Ferdinand de Saussure, Curs de lingvistică generală, p. 112. 193 Eugeniu Coșeriu, Sincronie, dacronie și istorie, p. 132-133. 194 Alexandru Philippide, Opere alese. Teoria limbii, 135-136. 195 Ibidem, p. 15-16 și 198. 196 Eugeniu Coșeriu, Sincronie, diacronie și istorie, p. 71. 197 La fel ca la Philippide, de altfel. 198 Eugeniu Coșeriu, Sincronie, diacronie și istoie, p. 71 și 66. Prin aceste precizări, Coșeriu se apropie de Philippide și se deosebește de neohegelieni. 199 În mod surprinzător
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
dacronie și istorie, p. 132-133. 194 Alexandru Philippide, Opere alese. Teoria limbii, 135-136. 195 Ibidem, p. 15-16 și 198. 196 Eugeniu Coșeriu, Sincronie, diacronie și istorie, p. 71. 197 La fel ca la Philippide, de altfel. 198 Eugeniu Coșeriu, Sincronie, diacronie și istoie, p. 71 și 66. Prin aceste precizări, Coșeriu se apropie de Philippide și se deosebește de neohegelieni. 199 În mod surprinzător, Coșeriu (Introducere în lingvistică, p. 79) crede că teoria bazei de articulație a fost lansată abia în
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
la lingvistul olandez. 200 Vezi, Eugeniu Coșeriu, Introducere în lingvistică, p. 80. 201 Așa cum se întîmplă, de exemplu, în pronunția multor români a celor doi e, cu valoare fonologică în limba engleză: sg. man, pl. men. 202 Eugeniu Coșeriu, Sicronie, diacronie și istorie, p. 104 și 124; idem, "Nu există schimbare lingvistică", p. 17. 203 În principiu, libertatea este creația în limitele sistemului, însă schimbarea nu poate fi o libertate de acest tip, fiindcă, de cele mai multe ori, sînt depășite aceste limite
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
principiu, libertatea este creația în limitele sistemului, însă schimbarea nu poate fi o libertate de acest tip, fiindcă, de cele mai multe ori, sînt depășite aceste limite, ca atunci cînd se introduc elemente din altă limbă, de exemplu. 204 Eugeniu Coșeriu, Sincronie, diacronie și istorie, p. 217. 205 Ibidem, p. 176. 206 Eugeniu Coșeriu, "Nu există schimbare lingvistică", 12. 207 Petre Botezatu, Schiță a unei logici naturale, Editura Științifică, București, 1969, p. 255-274. 208 Eugeniu Coșeriu, "Nu există schimbare lingvistică", p. 15. 209
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
Paris, 1921, p. 50 ș. u. 214 Vezi Iorgu Iordan, Lingvistica romanică. Evoluție. Curente. Metode, p. 45-46. 215 Eugen Coșeriu, Prelegeri și conferințe, p. 121. 216 Vezi Iorgu Iordan, Lingvistica romanică. Evoluție. Curente. Metode, p. 313. 217 Eugeniu Coșeriu, Sincronie, diacronie și istorie, p. 174-175. 218 Determinare și cadru, în Eugeniu Coșeriu, Teoria limbajului și lingvistica generală. p. 296. 219 Sistem, normă și vorbire, în Eugeniu Coșeriu, Teoria limbajului și lingvistica generală, p. 78-79. 220 Alexandru Philippide, Originea românilor, vol. I
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
Xenogramele unui critic clujean, TR, 1997, 36-37; Paul Cernat, În anticamera sintezei, OC, 2000, 4; Carmen Mușat, Excurs hermeneutic și biografie ludică, OC, 2000, 15; Irina Petraș, Străinul de lângă mine, APF, 2000, 6; Petraș, Panorama, 134-139; Cătălin Ghiță, Eroicul în diacronie, APF, 2002, 4. D.C.M.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285815_a_287144]
-
publicație culturală totală". Eugen Uricaru constată: "Într-o perioadă atît de zdruncinată pentru cultura națională ai reușit să păstrezi nestinsă flacăra speranței că vom intra în normalitate". De dincolo de Ocean, Virgil Nemoianu, cu acribie și aplicație face un diagnostic în diacronie al revistei, precizînd, între altele: "Revista nu caută să fie spectaculoasă sau strălucitoare, ci numai solidă, substanțială, demnă, serioasă". Gheorghe Grigurcu consideră revista "Convorbiri literare" drept "o impresionantă filă de istorie. A o urmări azi e ca și cum am sta de
[Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
Șchiopu, C. Păunescu, Emil Verzea și mulți alți merituoși cercetători. Între idee și formă, între creația intelectuală și expresia sa lingvistică există o relație directă. Cuvintele dobândesc un sens sau îl pierd, se transformă conform cu încărcătura mentală care le însoțește (diacronie). Dar întreaga cunoaștere, întreaga pricepere de a acționa și a spune, a exprima, acumulată de un popor, se condensează în limba sa (sincronie) în orice moment al istoriei. Succesele sau eșecurile, bucuriile sau durerile unui popor se reflectă în limba
Articole şi cuvântări by Veronica Bâlbâe () [Corola-publishinghouse/Science/330_a_1276]
-
poeticității” (Marin Mincu), pe de altă parte, „puritatea spirituală a actului poetic” (Nicolae Manolescu), pentru care asumarea realului devine „o simplă problemă textuală” (I. Negoițescu). Ambele direcții de lectură își găsesc un suport textual, cu condiția să fie proiectate în diacronie. Astfel, primele volume ale poetei - Sânge albastru, Ceară (1970), Poezii (1974) - se mențin în matca neomodernismului, lirica avansând pe un culoar deja străbătut de congeneri, ceea ce explică validarea sa tardivă în cadrul promoției ’70. Tentativele de fisurare a acestei formule, vizibile
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288038_a_289367]
-
a românilor (Bucovina, Basarabia, Transilvania, Banat, Dobrogea), al doilea volum reunește articole referitoare la problemele economice, istorice, culturale și monarhice, iar cel de-al treilea include paginile despre religie, parlament, guvern și învățământ. Organizarea tematică a materialului permite urmărirea în diacronie a concepțiilor politice eminesciene, a nuanțelor pe care le înregistrează scrisul gazetarului pe parcursul carierei jurnalistice, dar exclude textele care nu se încadrează în temele stabilite sau forțează intrarea unora dintre dintre ele în categoriile tematice fixate de editor. În ciuda acestor
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
a liniilor de continuitate, amputând înțelegerea adecvată a scrisului eminescian. Prezentarea principalelor modalități de reflectare a publicisticii eminesciene în spiritul critic al generațiilor posterioare a vizat identificarea constantelor înregistrate la nivelul receptării, a formulelor recurente ce caracterizează exegeza eminesciană în diacronia ei. Abordarea și valorificarea publicisticii prin filtrul epistemologic al fiecărei generații a condus la confirmarea sau reevaluarea judecăților anterioare, dar identificarea unor constante la nivel de receptare este posibilă prin articularea opiniilor în cadrul integrator pe care-l operează lectura. Demersul
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
problematica articolelor conferă unitate și continuitate publicisticii eminesciene, la nivelul expresiei înregistrăm o serie de modificări, ținând de procesul de maturizare a concepției politice, de construirea unui limbaj politic inconfundabil, adevărată mostră de profesionalism și angajament din partea gazetarului. Prezentarea în diacronie a activității publicistice eminesciene are ca premisă concepția că fiecare situație de comunicare este tributară orizontului spațio-temporal care o generează și poartă amprenta contextului semiotic. În delimitarea celor patru etape ale creației publicistice a lui Eminescu, după criteriul istoric, urmărim
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]