1,549 matches
-
lipsă de înțelegere. Treptat, căsnicia lor încetase să mai fie ce fusese în primii ani. O răceală se instalase între ei, se îndepărtaseră unul de altul, el cu jurnalistica, ea acaparată tot mai mult de cariera coregrafică, de lumea ei diafană și plutitoare, în care Lacul Lebedelor însemna mai mult decât baletul tot mai dezarticulat al tristei lor conviețuiri conjugale. Când încetase să mai scrie cronici la spectacolele în care apărea ea, ruptura dintre ei se adâncise, cu toate că fățiș ea avusese
KARMA. NOPŢI DE MĂTASE by DANIEL DRAGOMIRESCU MARIA ARDELEANU-APŞAN () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1614_a_2969]
-
crea impresia că dețin adevăruri inaccesibile altora și a-i intimida pe pacienți. O asemenea utilitate au și textele literare obscure. PARADA DE ȘTIINȚĂ. Asigură ratarea cărților de critică literară. Iat-o pe Mariana Neț comentând, într-un limbaj rebarbativ-savant, diafana poezie Afară-i toamnă... de M. Eminescu: Strofa a doua se dovedește astfel a fi un macrohiperbat, care conține tmeze și hiperbaturi puse în abis. Strofa întâi și strofa a doua manifestă unități textuale diferite. Enunțiatorul textului își afirmă Ťpreferințať
Cum te poți rata ca scriitor by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/7389_a_8714]
-
Însă ar fi să distrugem vraja lină a unei poezii în primul rînd frumoase, alunecînd, deodată cu modernitatea, spre locurile tăinuite, spre ieșirile de serviciu, spre ascundere și abandon. Spre tihnita, mereu rîvnita, stare pe loc, prin agățare de șerpuita, diafana linie cerească a destinului. Vedeniile lui Pepin cel scurt, dedicate lui Ion Barbu, sînt o călătorie de carnaval, care stîrnește cheful de-a o repeta: „Iar noi, într-o boccea de saltimbancă/ La toamnă colinda-vom țara francă." Mistrețul, starea
Călătorie fără sfîrsit by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/6769_a_8094]
-
Stănescu - ouă și sfere, Marin Sorescu sfârșea comentariul cam în aceiași termeni: "Așa cum există Ťcuplurileť la Breban (observația aparține lui Eugen Simion), există amorul vocalelor, al consoanelor, al silabelor lui Nichita Stănescu, din care rezultă ceva de tot pur și diafan. Văd poezia lui ca un imens câmp de zăpadă imaculată, peste care un vultur Ťzboară pe spateť; iar umbra lui vânează iepuri înzăpeziți, cărora, după ce le scoate ochii cu câte-un vers bun, le dă drumul." Resuscitat, în Istorie, în
Câteva metode (III) by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/7448_a_8773]
-
azi! Nici n-a băgat de seamă replica acestuia care i-a răspuns în râsul înnăbușit al întregii clase: - Frate Frunză, uite ș'acuma cetesc! După care: - Ce râdeți bre? Am spus cumva vre-o prostie?" (pp. 104-105) Icoane șterse, diafane, coapte în fumul de tămîie, ca să prindă culoare, își schimbă locurile cu caricaturi spălate cu venin. Aderca, ținut de cea mai mare nenorocire a publicisticii, e ținta unui pelin ceva mai fermentat. Într-o vreme a traducerilor nu întotdeauna bune
Deconturi by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/7964_a_9289]
-
a fost alegerea interpretei principale, cu un corp îndesat, scurt, vânjos, deloc avantajat de costumul care în mișcare îi dezvelea mereu o pulpă și o fesă sau alta, semănând mai curând cu un pampers pentru sugaci decât cu un veșmânt diafan pentru eroina unei povești. Sau ea trebuia să fie o antieroină? Totuși rolul ei nu așa a fost conceput. Dar cum am depășit, parcă de o veșnicie, vârsta care cere în primul rând încântare la întâlnirea cu o creație artistică
Un basm pentru adulți by Liana Tugearu () [Corola-journal/Journalistic/7813_a_9138]
-
care "binoclează timpul prin norii de catran" e chiar aceea a îndrăgostitului lui Baudelaire, de "țări și țărmi himerici". Un poet. În 1937 apare Spre țara închisă în diamant, la fel de coaptă întru suprarealism și pozele lui de-o gentilețe neînțeleasă. Diafană, vis pur de crîșmă sordidă, e fata din aburi de rachiu, Galateea crîșmarului, limpede, neștiutoare, din furtuna dedicată lui Tașcu Gheorghiu. După șapte ani de tăcere, tăcerea războiului, iese la iveală Femeia de aer, o demonstrație de iluzionism și un
Vise rele by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/7816_a_9141]
-
umbrei, ci întîlnirile față în față, cu magie de yin și yang și gingășii de bibelou chinezesc. Cu totul altă vedere, în culori de apă, ca ochii bătrînilor privind viața, e Primăvara lumii, un inel de amintiri și aschimodice, și diafane, un decor cu oameni și orașe, anotimpuri și istorie: "Of, Bucureștiule din treizeci și trei,/ sicriu al primăverii, trist și uriaș,/ cuib de samsari și de ofițerași/ duhnind a busuioc și a mititei,/ of, Bucureștiule, pelin amar!..." Un fel de Liberté a
Soare și hazard by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/7696_a_9021]
-
și Persiles), care intensifică și dinamizează narațiunea centrală, dându-i relief, culoare, varietate. Elicio își cântă dragostea ideală, copleșitoare și statornică, cu accente vibrante, pătrunse de sinceritate mișcătoare, și suferă din pricina nepăsării ființei iubite. Erastro, într-un registru mai puțin diafan, îl însoțește în această adorație nesfârșită. Intriga curge lin, între exaltarea iubirii ideale și chinurile sentimentului neîmpărtășit, apele învolburându-se abia către final, când tatăl Galateei, Aureliano, hotărăște s-o mărite cu un bogat păstor portughez. Disperată, fata se lasă
Lumea cervantină by Tudora Șandru-Mehedinți () [Corola-journal/Journalistic/7556_a_8881]
-
interfața noastră se află în disoluție. Lumea noastră interioară se destramă, tocmai din cauza facilului pe care l-am acceptat să ne inunde, așa că, mai devreme sau mai tîrziu, va trebui să ne întoarcem, ca să o țesem la loc. Poate mai diafană. Poate, încă, mai reușind să adăugăm ceva vrajă. Pentru că, tocmai la capitolul vrajă am rămas mult în urmă. Viața noastră s-a desvrăjit.
Tabloide sau cărți? by Mihail Gălățanu () [Corola-journal/Journalistic/7284_a_8609]
-
asta declanșează te miri ce replică absurdă, și totul se rostogolește". După ce își descrisese în nenumărate rînduri desfătarea erotică și admirația pentru această "zeiță coaptă", "statuie de alabastru, asupra căreia îți vine să te arunci cu poftă", totodată "incredibil de diafană pentru formele trupești pline și voluptuoase", care "îl primea și păstra în ea cu o mare intelignță a mișcărilor erotice, farmece irezistibile, pricepere, persuasiune, delicatețe", ceea ce îl făcea să-și dorească de fiecare dată "să nu se mai termine", Radu
O carte complexă by Gina Sebastian Alcalay () [Corola-journal/Journalistic/7291_a_8616]
-
După concertul susținut, sâmbătă, la Timișoara, Inna a dorit să le mulțumească fanilor într-un stil aparte, pozând sexy în vârful patului din camera de hotel, etalând o ținută diafană, demnă de o prințesă adormită. Epuizată după efortul din timpul concertului, susținut, sâmbătă, într-un club din Timișoara, Inna s-a fotografiat, ca și cum ar fi pe cale să adoarmă, în camera sa de hotel. Fotografia, în care Inna este îmbrăcată într-
Inna mulțumește fanilor timișoreni, pozând sexy () [Corola-journal/Journalistic/73006_a_74331]
-
asculte." Aceeași idee e prelungită în Timbru: Ar trebui un cântec încăpător, precum/ Foșnirea mătăsoasă a mărilor cu sare;/ Ori lauda grădinii de îngeri, când răsare/ Din coasta bărbătească al Evei trunchiu de fum." Sugestia paradisului acvatic, spălând, lichid-muzical, păcate diafane, la urma urmei, e clară. O răzvrătire, alta decît frumoasele, niciodată gustate de Barbu, îndoieli-înfruntări ale lui Arghezi, este Grup: Atâtea clăile de fire stângi!/ Găsi-vor gest închis, să le rezume,/ Să nege, dreaptă, linia ce frângi:/ Ochiu în
A doua șansă by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/7095_a_8420]
-
așteptîndu-și elogiile, potrivit întrutotul cu tratamentul, prietenos cu legendele, pe care i-l face Codreanu. Într-un clar de lună, altfel decît solarul poet al anotimpurilor calde, apare Miron Costin: "Iar razele privirii lui stăpâne,/ Lucesc - de foc! - în noaptea diafană,/ De-ți pare ca o glorie romană/ Profetul sfânt al vremilor de mâne." Nu face economie de retorică laudativă, cu aroma cronicii de scrib tocmit de domn, versul lui Codreanu. Croit pe mărimea giganților pe-ai căror umeri, ne-o
Dovezi de admirație by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/7115_a_8440]
-
editat nicicând, - pentru că nu există, de fapt, decât o roză, una singură, anume Roza lui./ Pe care o proteguie, cât poate, de tot felul de intemperii, oferindu-i-se drept manta de vreme rea: Micul Print e ambalajul rozei, e diafanul celofan al ei, - imprimat, pe toată suprafața, cu floribunde ornamente albe./ Mai rău e că refrenul unui rondel celebru îți tot aduce-aminte, ca un funest oracol, că âmai sunt încă roze, mai sunt...>./ Roza Vânturilor n-ar fi o problemă
Cartea Micului Print (Șerban Foarță) by Constantin Cubleșan () [Corola-journal/Journalistic/7646_a_8971]
-
de ani de teatru. Aproape totul se petrece în incinta unui simulacru de patinoar, pe suprafața căruia personajele, încălțate cu patine, fac piruete, se avântă pe gheață sau se opresc brusc. Există în acest spectacol o grație "teatralizată", o atmosferă diafană care netezește asperitățile realiste ale textului. De o vreme încoace mă atrage zăpada. Înaintea antractului ninge. Zăpada implică o mișcare pe verticală... trebuie să-ți ridici ochii ca să o vezi cum cade, să urmărești zborul lin al fulgilor, să îmbrățișezi
George BANU - Sankt Petersburg, oraș de piatră by Ileana Littera () [Corola-journal/Journalistic/7650_a_8975]
-
în creion, în alb și negru, în desene și colaje - rapeluri dintre cele mai percutante, file dintre cele mai diverse din marele abecedar al lumii... Te învăluie, coborând dinspre aceste simeze, un univers de ecouri, sensuri, fapte aspre și frumuseți diafane: un întreg policrom al cărui sâmbure și pivot este desigur corpul: motor prim al ființei, turn de veghe al ochiului, receptacol de desfătări și lăcaș de jertfă; lut însuflețit cu viață, pregătit a înțelege și extrage lumina și judecata din
Universul picturii lui Vladimir Zamfirescu by Andrei Brezianu () [Corola-journal/Journalistic/7228_a_8553]
-
și în multe versuri presărate prin reviste, marea poezie macedonskiană afișează doar registre poetice uneori net distincte, alteori îmbinate: un registru retoric și spectacular, moștenire depărtată a romantismului de tinerețe; și altul, cel al poeziei propriu-zis simboliste, bazată pe sugestie, diafană și muzicală. Zona retorică, de inspirație încă tradițională, aduce însă mari schimbări după anul 1890. Șirul Nopților de inspirație mussetiană continuă, însă poemele Noaptea de mai, Noaptea de iulie ori Noaptea de decembrie au o cu totul altă factură decît
Rivalul lui Eminescu by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/7133_a_8458]
-
tușe impresioniste discrete și care, cu corpul ei textual miniatural, trăiește atît prin ceea ce spune, cît mai ales prin ceea ce tace. Marile poezii macedonskiene stau sub semnul stilisticii descrise mai sus. în cele mai realizate piese din seria capodoperelor, simbolismului diafan i se asociază uneori elemente ornamentale - cultivarea obiectelor pitorești și rare, a pietrelor prețioase, exact ca la Th. De Banville (Les pierreries) sau Albert Samain (Au jardin de l'infante). în această serie, compuneri miniaturale cu adevărat inspirate (Niponul, Comori
Rivalul lui Eminescu by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/7133_a_8458]
-
care o lăuda, mereu, spontan, Gabriel Chifu. Lumina din jurul nostru, hiperboreeni degustând deliciile marine, lumina din Carnetele lui Camus, lumina care nu elimină lipsurile, nefericirea sau moartea, o mie de lucruri care nu se văd, dar le face suportabile, transparente, diafane. Aplauzele pentru poezia românilor au venit de la prof. Begona San Miguel, prorectorul de la Departamentul universitar de relații internaționale, de la sensibilii spectatori spanioli. Sigur că, în fișierele Bibliotecii universitare virtuale vizitate de noi se afla doar un nume românesc - George Uscătescu
Mâna care scrie pe cer by Adrian Popescu () [Corola-journal/Journalistic/6007_a_7332]
-
Simona Vasilache Nu găsesc imagine mai potrivită cu Ape-le cu plute ale Constanței Buzea, din 1975, de la Cartea Românească, decât aceea de grație de nepipăit și umori schimbătoare a norilor. Haină diafană și mâhnire grea se întâlnesc în aceste supraviețuiri firești, la vale, amenințate însă mereu de cine știe ce sloi. Presimțirea lui osândește și subțiază speranța, curajul, viața.... Ca într-o riscantă Invitație la bal de-a lui Voronca, în care apar, de-
Norii by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/5945_a_7270]
-
care este presărată copilăria și adolescența ei. Un accident determină fantasma sângeroasă: sângele unei servitoare pe care contesa o lovește într-un moment de furie îi atinge pielea și-i dă impresia că în locul atins ea devine deodată strălucitoare, proaspătă, diafană. Suficient pentru contesă să treacă la o nouă serie de cosmetice în care elementul definitoriu îl constituie sângele uman, mai precis cel al fecioarelor, virginitatea ridicând gradul de puritate al leacului de frumusețe. Contrar adevărului istoric, Darvulia (Anamaria Marinca) apare
Gore: pasiune și omor by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/5905_a_7230]
-
acest joc este unul al fantasmelor, al incertitudinii, al acțiunilor suspendate, al unei libertăți asumate în afara timpului. Este ca și cum personajele acestea nu mai construiesc în plan real, nu ceea ce este, ci ceea ce ar putea fi contează, senzația de plutire, de diafan a filmului se transferă în hobby-ul de pilot al lui Marguerite care oferă o plimbare cu avionul, imediat acceptată. Georges Palet merge să vizioneze un film vechi despre cel de-Al Doilea Război Mondial cu avioane de vânătoare și
Parfumul uitat al ierburilor sălbatice by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/6188_a_7513]
-
Sorin Lavric Judecate sub unghiul cruzimii cu care ne înlătură prejudecățile, cărțile de popularizare a neurologiei cîntăresc cit o cură de dezvrăjire: ne deschid ochii asupra unor amănunte pe care noi le credeam diafane și inefabile, cînd de fapt ele sunt prozaice si terne. Sau, mai precis, noi le voiam spirituale și adînci, iar ele se dovedesc materiale și plate. Apoi, ținînd seama de abundența producțiilor din acest gen, contemplîndu-le trăiești cu impresia că
Secreția creierului by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6120_a_7445]
-
poetice -, sau de cea concretă față de Femeie. Aurel Dumitrașcu este original, deloc „borgesian”, în primă ipostază, si ucigător de delicat, defel „eminescian”, totuși, în cea de-a doua. Îndrăznesc să spun că puțini scriitori români au atins nivelul de analiză diafana a femeii pe care il atinge poetul nemțean. Evenimentul care îi modifică, odată pentru totdeauna, umoarea și îl transformă, dintr-un suav lucid, într-o conștiința a generației - ce nu se sfiește să facă gesturi publice de protest față de realitatea
Jurnalul risipitorului de iubire by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/4840_a_6165]