3,808 matches
-
cu mușcate. Efectele de lumini contribuie în plus la farmecul spectacolului. Sub raport muzical, s-a apelat la o bună echipă de cântăreți, în general tineri, care s-au străduit, fiecare în parte, să învețe o partitură dificilă, scrisă în dialect venețian, dar să o și înțeleagă într-o stilistică a sa plină de subtilități. Cei patru bădărani au fost interpretați de Mihnea Lamatic (Lunardo), Ștefan Schuller (Simon), Leonard Bernad (Cancian) și Vicențiu Țăranu (Maurizio), fiecare dintre ei aducând o notă
I Quatro Rusteghi by Mihai Alexandru Canciovici () [Corola-journal/Journalistic/5605_a_6930]
-
și arendașul din Craiova; falitul din Iași și moștenitorul din Vlașca; toți se strigă, râd, fredonează, se întrec, se îndeamnă, aruncă privirea la ceasul de la Fundație și de la Palat, să vadă cât au întârziat, se interpelează în toate graiurile și dialectele României pestrițe, și toți dispar, magnetic absorbiți de ușile luminoase unde se vinde plăcerea de-o noapte, uitarea de-o noapte, uscatul triumf al vanității de-o noapte sau scrâșnetul voluptății de-o noapte.” Toată viața lor e un teatru
Fantoșe bucureștene by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/3325_a_4650]
-
a scriitorului, care provine dintr-o lume tradițională, dar geniul creației îl duce spre alte înserieri și înrudiri. Comparația cu tipul de narațiune a Renașterii nu apare deloc exagerată. Boccaccio, de pildă, considerat modelul arhetipal al povestitorului spre modernitate, consacră dialectul toscan ca limbă literară (cum va face și Creangă din graiul moldovenesc), înclină spre caricatura veselă, care biciuiește (!!) nobilimea, târgoveții și călugării, dar și moravurile vremii, spre gluma corozivă, licențioasă, impudică din Decameronul (scris între 1348-1353), dar și spre melancolia
„Lumea pe dos” și „personajul anapoda”, într-o viziune comparativă by Cristian LIVESCU () [Corola-journal/Journalistic/3463_a_4788]
-
scrie), Avidii Dimitrievici, pe această cartocică (ilustrată)ť, mi-a spus altădată o doamnă, rugându-mă să mă iscălesc pe o ilustrată". Evident "că erau și unii intelectuali care vorbeau curat românește. }ăranii însă vorbeau cea mai curată românească în dialectul cel mai autentic românesc." Cu observația: "Mai ales cei din regiunea Orheiu care se distingeau și prin fizicul lor. Oameni înalți și frumoși care ne aduceau aminte de aristocrația țărănească a Câmpulungului nostru moldovenesc. Acești oameni întrebuințau în limba lor
Un memorialist necunoscut: Ovidiu Țopa by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Memoirs/7433_a_8758]
-
Grete Tartler Basme din Pamir. Traducere din limba persană și dialecte iranice de Viorel Bageacu. Ilustrații de Carmen Parii. Ilustrația copertei: Radu Răileanu. Polirom 2013. Munții Pamir, „acoperișul lumii”, de sub culmile cărora ar fi pornit aheii spre Grecia, adăpostesc dialecte și limbi persane (între care tadjica) și un fond arhaic de
Vulpea care vrea comedie și tragedie by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/3472_a_4797]
-
Grete Tartler Basme din Pamir. Traducere din limba persană și dialecte iranice de Viorel Bageacu. Ilustrații de Carmen Parii. Ilustrația copertei: Radu Răileanu. Polirom 2013. Munții Pamir, „acoperișul lumii”, de sub culmile cărora ar fi pornit aheii spre Grecia, adăpostesc dialecte și limbi persane (între care tadjica) și un fond arhaic de basme ale căror structuri pot fi regăsite în multe ramuri ale fondului indoeuropean. Încă din secolul al X-lea arabii recunoșteau (Ibn al-Nadim, în Fihrist ) că perșii ar fi
Vulpea care vrea comedie și tragedie by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/3472_a_4797]
-
alte aspect decât limba romană", a continuat profesorul. De asemenea, acesta ne-a mai spus că rețelele de socializare - acolo unde elevii petrec multe ore din zi - au o influență covârșitoare în ceea ce privește limbajul. "Rețelele de socializare au creat un nou dialect: cel al elevilor. Ei au uitat de vocale, semnele de punctuație parcă nici n-au existat, iar cuvintele în engleză au inlocuit cu succes termenii românești. Abrevierile sunt la ordinea zilei. Uneori, mă minunez de prescurtările pe care le folosesc
N-ai să crezi ce găsesc profesorii în lucrările de control by Anca Murgoci () [Corola-journal/Journalistic/35961_a_37286]
-
cu nasul roșu adulmecând de departe butelca de Beaujolais - e copia fidelă a tatălui său, Madelon este, zice-se, propria lui soție. De-acum încolo, scenetele nu mai sunt doar amuzante, ci și rupte din viața lyonezilor, sunt vorbite în dialectul lor și astfel păpușile italienești sunt date uitării, Mourguet devenind creatorul acestui teatru în Franța. Curios cum, din orice și de oriunde, totul devine pentru mine subiect de nostalgie. De pe malul Ronului ajung, nu pot înțelege cum!, pe o plajă
P ă p u ș i by Paul Diaconescu () [Corola-journal/Journalistic/3399_a_4724]
-
care desființează literatura lui Anton (a.k.a. Crudu); personajele mai puțin episodice au identități ficționalizate, dar modele reale recognoscibile. Din păcate, volumul are un caracter brut, neredactat; apar, la tot pasul, stîngăcii de expresie și decalcuri nefericite, parțial tributare dialectului basarabean („orele se făcură mici”), barbarisme („se interogă”, „se chestionă”), semne de punctuație puse aiurea (întrebări în locul exclamărilor), transcrieri greșite de nume („van Dame”); apar, incidental, chiar confuzii între personaje. Toate acestea bruiază o lectură fluentă și captivantă. În mod
Picaresc pe axa Brașov-Chișinău by Paul Cernat () [Corola-journal/Journalistic/3411_a_4736]
-
și chinuite de gelozie. Altminteri, problema identității lingvistice și a comunicării este foarte importantă: vezi dialogurile de surzi între Anton, care nu știe engleză, și Martin, care nu știe română; sau dialogurile în română și rusă, respectiv română literară și dialect basarabean, între același Anton și oaspetele său basarabean Vlad, devenit Vovcik pe drumul spre Chișinău, cînd comportamentul de escroc vagabond și traficant de mașini e înlocuit de o agresivitate de racket și o pregătire de spion rus, programat să ia
Picaresc pe axa Brașov-Chișinău by Paul Cernat () [Corola-journal/Journalistic/3411_a_4736]
-
acestora și astfel tipărește, cu largul sprijin material al Municipalității din Brăila, la scurt timp una după cealaltă, primele sale lucrări: Lecțiuni de Limbă și Literatura Italiană (Brăila, 1868), Vocabular italiano-român, francezo-român și româno-italiano-francez, (Pesta, 1868-1869) și Limba română și dialectele italiene (Brăila, 1869). Transferarea la București reprezintă începutul unei noi etape în viață și activitatea lui Frollo, etapă marcată în mod definitoriu de prietenia cu Hașdeu și Odobescu în primul rînd, dar și de relațiile cu alte personalități ale vieții
Un dascăl uitat: Gian Luigi Frollo by Dumitru Cârstocea () [Corola-journal/Memoirs/17919_a_19244]
-
și în alte dintre lucrările sale, care nu răspundeau în primul rînd unor cerințe de ordin didactic; în acest sens sînt ilustrative opiniile sale referitoare la locul cuvenit limbii naționale în cadrul sistemului de învățămînt, expuse în studiile Limba română și dialectele italiene și Limba națională și limbile străine în scoalele României. Ambele aceste studii, desi diferite că finalitate, relevă un neajuns esențial al învățămîntului românesc din a doua jumătate a secolului trecut, si anume, absența limbii naționale din programele studiilor liceale
Un dascăl uitat: Gian Luigi Frollo by Dumitru Cârstocea () [Corola-journal/Memoirs/17919_a_19244]
-
cultură lingvistică, constituită printr-o frecventare atentă a celor mai reprezentative nume ale științei lingvistice contemporane lui, dublată, pentru a folosi o formulă care-i aparține, de o "conștiincioasa ispitire a faptelor și a legilor pozitive". Prin Limba română și dialectele italiene Frollo încearcă să demonstreze importantă pe care o are pentru un cercetător al istoriei limbii române cunoașterea dialectelor limbii italiene, aducînd în sprijinul afirmațiilor sale un bogat material lingvistic, mai ales de natură lexicala. Realizat pe parcursul a zece ani
Un dascăl uitat: Gian Luigi Frollo by Dumitru Cârstocea () [Corola-journal/Memoirs/17919_a_19244]
-
a folosi o formulă care-i aparține, de o "conștiincioasa ispitire a faptelor și a legilor pozitive". Prin Limba română și dialectele italiene Frollo încearcă să demonstreze importantă pe care o are pentru un cercetător al istoriei limbii române cunoașterea dialectelor limbii italiene, aducînd în sprijinul afirmațiilor sale un bogat material lingvistic, mai ales de natură lexicala. Realizat pe parcursul a zece ani, Vocabularul italiano-român și româno-italiano-francez, cu trei tractate gramaticale și cu adăugarea numelor proprii celor mai importante reprezintă o lucrare
Un dascăl uitat: Gian Luigi Frollo by Dumitru Cârstocea () [Corola-journal/Memoirs/17919_a_19244]
-
noastră studii, articole, volume, pe care Dicționarul de lingviști și filologi români (Ed. Albatros 1970, p. 92), ca și Who's who în România (2002) le prezintă în amănunțime. Toate lucrările sale se îndreptau într-un singur sens: către cercetarea dialectelor și a graiurilor limbii române - dar mai ales, cu o constantă pasiune, către idiomul său nativ, aromâna. Liturghierul aromânesc (1962) a fost cea dintâi lucrare, Dodecalogul aromânilor (1996) și Dicționarul aromân (macedo-vlah) (DIARO), vol I, A-D din 1997 - în
Tili by Alexandru Niculescu () [Corola-journal/Imaginative/14934_a_16259]
-
de lângă cimitir. Tot copil, dacă nu cumva visez. Dacă nu cumva sunt beat sau vrăjit sau pur și simplu nebun. Stau de vorbă cu arborii în limba arborilor. Stau de vorbă cu păsările - atât de frumos colorate - ale verii, în dialectul acestor păsări. Ouă de prepeliță și floarea de volbură. Câtă recunoștință în rândul gâzelor, în sufletul lipsit de păcate al vrăbiilor și al sfintelor sălcii când le privesc în felul cum se uită copiii, în recreația mare, la colegele lor
Poezie by Mircea Bârsilă () [Corola-journal/Imaginative/2670_a_3995]
-
am uitat și ce am ținut bine minte a fost o așezare foarte izolată, un fel de pustă cu iurte, unde un confrate ungur, intrând în vorbă cu localnicii, a constatat că se înțelegea perfect cu ei, aceia vorbind un dialect asemănător cu limba maghiară... vizet... cheneret... bŕraton... și eu, care făcusem liceul în Ardeal, înțelesesem imediat toate cuvintele, inclusiv numărătoarea ungurească: eghi... cketiu, harom... neghi, - cunoscuții mei maghiari să nu se supere că transcriu la nimereală, pe românește, cele auzite
Ungurește by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/11073_a_12398]
-
și al terminologiei ei joacă parcă rolul unui virus lingvistic, ce paralizează sinergetica imunitară a limbii naționale, prin pătrunderea ei în lexic, iar prin acesta și în fonetică, sintaxă, morfologie. Drept urmare, limba națională riscă să fie coborâtă la nivelul unui dialect casnic, de bucătărie, astfel încât, peste câteva generații, este posibil să intre într-o perioadă de ,irlandizare". Dar depistarea și analiza unor defectări sinergetice izolate în procesul interferenței limbilor nu soluționează problema. În acest sens este necesară influența unei atitudini constructive
O problemă vitală - ocrotirea limbii române în Republica Moldova by Ilie Rad () [Corola-journal/Journalistic/10686_a_12011]
-
de table (table, pul, zar, marți)? Marele avantaj al autorului e că dublează perspectiva etimologului prin cea a romanistului: în aproape toate cazurile cuvîntul românesc este pus într-un context comparativ larg, descriindu-se situații similare din alte limbi și dialecte romanice, ca și din limbile balcanice. Nuanțările sînt esențiale: franceza nu este numai cea din Franța, ci și cea din Belgia (de aceea unele cuvinte - ca etimoanele pentru savonieră sau galoși - nu apar în dicționarele franțuzești curente) și Elveția; germana
Fascinația etimologiei by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/10966_a_12291]
-
sînt esențiale: franceza nu este numai cea din Franța, ci și cea din Belgia (de aceea unele cuvinte - ca etimoanele pentru savonieră sau galoși - nu apar în dicționarele franțuzești curente) și Elveția; germana este și cea austriacă, și mai ales dialectul șvăbesc (sursă pentru șlap, paradaisă, renglotă etc.). Pentru specialiști, această carte oferă actualizarea - într-o formă simplă, dar bazată pe date verificate - a multor dispute etimologice; sînt comparate, evaluate și alese diverse soluții, sînt evocate interpretări mai noi, sînt criticate
Fascinația etimologiei by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/10966_a_12291]
-
liniștit ceai dintr-o cană prezentată de toate televiziunile ca pe moaștele sfântului... Nu! Ca pe un fragment din Columna lui... Nu! Nici așa... Renunțăm la scena asta; Haralampy se plimbă prin sufragerie, nervos, gesticulând și mormăind ceva într-un dialect enigmatic... Se aude din nou un fel de schelălăit din zona soacrei prietenului... - Ce-i, mamă-soacră?, o întreabă el. Ai vreo moștenire și vrei să...? - Haralampy!, îi strig. Oprește-te... Sunet de clopoțel, intră un colindător întârziat care începe să
Haralampy: "- La toți mai moare câte-o rudă..." by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/10975_a_12300]
-
o are! Această observație, această relevație am avut-o abia atunci cînd am învățat o altă limbă.” (Nichita Stănescu) Limba română, sărbătorită la maturitate, are o istorie îndelungată. O limbă romanică, vorbită în principal în România și Republica Moldova, are patru dialecte care se disting: 1) daco român, vorbit în România și Republica Moldova precum și în diaspora; 2) aromân, sau macedo-român, vorbit în comunitățile din Grecia, Albania, Bulgaria, Kosovo, Serbia; 3) meglenoromân, un dialect aproape dispărut din nordul Greciei, și 4) istro-român, de
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/98_a_277]
-
vorbită în principal în România și Republica Moldova, are patru dialecte care se disting: 1) daco român, vorbit în România și Republica Moldova precum și în diaspora; 2) aromân, sau macedo-român, vorbit în comunitățile din Grecia, Albania, Bulgaria, Kosovo, Serbia; 3) meglenoromân, un dialect aproape dispărut din nordul Greciei, și 4) istro-român, de asemenea aproape dispărut, vorbit în peninsula Istria din Croația. Limba română, singura limbă romanică din Europa de Est, a suportat mai multe influențe de-a lungul istoriei. însă, a vorbi despre istoria unei
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/98_a_277]
-
mai este „alesul“ și „realesu-i președinte“: De douăzeci de ani înaintăm ca racul - / din comunism, prin jungla abundeței, / conduși până-n prăpastia demenței - / că ne-am ales un Scorpion-stegar ca Dracul...!»), (3) provincialismul infatuat („Lui George Gîrda, 1879 - 1948, versificator în dialectul bănățean, căruia i se atribuie paternitatea zicalei: „Tăt Bănatu-i fruncea!“: Zis-a George Gârda: „Tăt Bănatu-i fruncea...!“ - / și fu adevărul valabil atuncea... / Privind prin istorii, cercetând profund, / „fruncea“ de peatuncea devenit-a fund... [Geminae frontis...]) etc. Ar mai fi de
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/98_a_277]
-
protolimbii monosilabice incipiente”. Oare o fi adevărată legenda „GEABELILOR”, trib de beduini, care trăiesc pe Muntele Sinai, în preajma mănăstirii „Sfânta Ecaterina” a căror origine este destul de controversată? Aceștia au trăsături diferite de ceilalți arabi, ba chiar și cuvinte aparte în dialectul lor. Geabelii afirmă că sunt de origine română și se trag din VLAHI! (Aurora Pețan, Valahii de pe muntele Sinai: legendă sau adevăr pierdut?, Revista electronică AGERO, aprilie 2006). Poate la originea cuvântului „geabel” stă o sintagmă, formată din gea+blah
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/98_a_277]