665 matches
-
sonete ale marii epopei apăruseră deja în Antologie lirică aromână (1975), dar autorul se stinsese cu un an mai devreme. Epopeea i-a fost editată și în volum, mai târziu, în 1994. Voshopolea este o capodoperă nu doar a creației dialectale aromâne, ci a literaturii române în ansamblul ei, fiind cea mai realizată dintre epopeile românești în plan artistic după Țiganiada lui Ion Budai-Deleanu. Autorul a dorit ca manuscrisul lui, gata de tipar încă din 1945, să fie transpus și în
BOGA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285783_a_287112]
-
în sonete este o performanță de o rară virtuozitate. Dacă George Murnu l-a tradus magistral pe Homer, neîntrecutul aed al Antichității grecești, despre B. se poate spune că a creat el însuși în stil homeric, folosind un grai românesc dialectal, ce-și dovedea astfel nebănuite resurse de expresivitate. Autorului i se mai publică, tot postum, în 1996, un alt mare poem, La stani [La stână], închinat tot vieții pastorale din Macedonia. SCRIERI: Românii din Macedonia, Epir, Tesalia și Albania, Bulgaria
BOGA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285783_a_287112]
-
a literaturii. Ele fixează în scris forme arhaice de limbă, specifice tranziției de la latina vulgară la limba română actuală, oferind cercetătorilor un bogat material lexical, ce constă în cuvinte moștenite din latină și dispărute azi sau retrase pe o arie dialectală extrem de restrânsă, cum aprecia N. Cartojan. De asemenea, după fericita expresie a aceluiași istoric literar, textele rotacizante reprezintă „primele zări de lumină în pâcla slavonismului”. Apariția tiparului este strâns legată de prezența Scripturii în cultura noastră medievală. Cea de-a
BIBLIA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285725_a_287054]
-
păstrând legăturile cu prietenii din Iași, M. Eminescu, Veronica Micle, A. D. Xenopol, I. Ianov. B. a debutat la „Convorbiri literare” (1867) cu o povestire de factură romantică, publicând apoi versuri și piese de teatru. Într-un limbaj presărat cu forme dialectale, el încearcă să autohtonizeze unele motive din romantismul german, folosind și procedee caracteristice lui D. Bolintineanu. În perioada studiilor în străinătate, se îndreaptă spre lirica de meditație. Subordonând poezia căutărilor sale filosofice, introduce și în pasteluri note meditative. În genere
BODNARESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285778_a_287107]
-
călătorie, poezii, nuvele, prelucrări după legende populare și piese de teatru. Mai izbutit este volumul epistolar Călătorii prin Țara Românească, în care S. zugrăvește oameni și locuri, consemnează obiceiuri și credințe, legende, proverbe și zicători, explică o serie de termeni dialectali și se referă la câteva meșteșuguri populare. A tradus din scrierile lui Heine (Don Ramiro, în revista „Viitorul româncelor” din 1912). SCRIERI: Călătorii prin Țara Românească, Iași, 1888; Nunta la români, București, 1889; Limba română și autorii evrei, vol. I
SEVASTOS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289651_a_290980]
-
românească. Tot mitropolitului i se mai atribuie predosloviile către cititori din Noul Testament și Psaltiră... . Prima este deosebit de prețioasă prin ideile lingvistice și istorice pe care le cuprinde. Unele formulări, privitoare la teoria circulației cuvintelor, precum și la explicarea istorică a diversificării dialectale, au devenit celebre, ideile conținute fiind dezvoltate de lingviștii de mai târziu. SCRIERI: [Predoslovii], BRV, I, 166-170, 184-190. Repere bibliografice: Iorga, Ist. Bis., II, 325; Densusianu, Opere, III, 54-58, 242-243; Ștefan Meteș, Istoria Bisericii și a vieții religioase a românilor
SIMION-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289683_a_291012]
-
de lună”; „În balconul meu - / greierele nu știe / că ninge de ieri”. Volumul antologic bilingv Pasagerul de seară - The Evening Passenger (2001) cuprinde toată recolta poetică a autorului, de la poezia discursivă, cu nuanțe elegiace, la poemul scurt și la cel dialectal. S. scrie și proză umoristică, reportaj, eseu etc. SCRIERI: Interogația adevărului, Iași, 1981; Discurs despre judecata cea dreaptă, Cluj-Napoca, 1982; Exclamația muritorului, București, 1984; Cimitirul ploilor, Cluj-Napoca, 1985; Așezări pentru toate veacurile (în colaborare cu Gheorghe David), București, 1987; Pasagerul
SMARANDESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289732_a_291061]
-
figurilor dragi (mama, tatăl, iubita) ori a câtorva episoade ale copilăriei. S. încearcă o apropiere mai mare de simbolism, dar nu izbutește, în poezii precum Cărăruie sau Râul, decât simple alegorii. Paradoxal, în încercările lui lirice lipsesc cu totul vocabulele dialectale, dar abundă neologismele, unele inoportun utilizate. Dacă fragmentele publicate din piesa Costa Vlahia nu pot da seama nici de dramatismul acțiunii, nici de veridicitatea personajelor, ele arată dexteritate în versificare și o bună mânuire a dialogului, calitate vizibilă și în
SAMARINEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289453_a_290782]
-
moare lailu-armân”). Fie balade, fie idile, fie cântece de dor, stihurile lui T. sunt expresia, dramatică, a stingerii unei lumi ancestrale, a pierderii speranțelor, de unde și tonalitatea adesea apocaliptică. Prozodia, bogată și variată, adaptează tradiția cultă la specificul expresiei folclorice dialectale. Romanele Tragedia unei idile (1928) și Calvarul neamului (1931) încearcă să surprindă tot destinul aromânilor din Pind, grefând elemente mitologice, istorice și etnografice pe structuri de melodramă. SCRIERI: Poezii lirice-eroice, București, 1907; File rupte din viața aromânilor, I, Chișinău, 1919
TULLIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290298_a_291627]
-
a(meter hv genehv („seminției noastre, neamului omenesc”) și trimite la cele patru stihii ca „rădăcini” ale naturii generative. Asimilarea lui Pitagora cu însuși tetraktys este clară. Ea este însă de ordin metafizic și nu lingvistic. Ambele variante au coloratură dialectală doriană care atestă vechimea considerabilă a formulărilor. Într-un comentariu tardiv, David Armeanul a încercat o hermeneutică literală, propunând identificarea cuaternatului (tetraktys) cu numele lui Pitagora, dar interpretarea este forțată și fantezistă. Interpretări autentic pitagoreice a realizat P. Kucharsky în
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
populare, îndeosebi prin atenția acordată culegerii mai multor variante ale unui cântec, aspect chiar teoretizat („S-au trecut atâtea variante pentru a se vedea cum - la depărtări nu prea mari - cântecul variază și ca formă, având diferite expresii și cuvinte dialectale de mare însemnătate, cât și ca fond”), apoi prin racordarea unor creații poetice la vechi credințe (ca în cazul cântecului Manole), prin trimiterea la variante din alte colecții (autorul a avut în vedere douăzeci și cinci de culegeri mai importante), prin cercetarea
RADULESCU-CODIN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289107_a_290436]
-
cătră cetitori, nesemnată, se referă la traducători și la modul lor de lucru, care constă în tălmăcirea directă a originalului grecesc, dar și în urmărirea simultană a versiunilor slavonă și latină. Alte precizări, precum necesitatea exprimării unitare (în urma constatării diferențelor dialectale) prin folosirea cuvintelor unanim cunoscute (va deveni celebră comparația, folosită aici, a cuvintelor cu banii buni care circulă peste tot), atestă o lucidă conștiință lingvistică. În cuprinsul cărții mai sunt incluse douăzeci și trei de introduceri la diferite secțiuni, având
NOUL TESTAMENT DE LA BALGRAD. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288486_a_289815]
-
și expresii populare. Evoluția lui M.-L. are loc în direcția unui text marcat, pe de o parte, de formația sa de matematician, atras de tipologia poeților artifex, pe de alta, de motivele, sonurile și, mai ales, vocabularul popular, chiar dialectal. Se regăsesc la el peisajul locurilor natale, dar și neliniștea, întrebările omului modern, după cum versul liber alternează cu cel clasic. Critica l-a alăturat unor autori ca Ovid Densusianu, Elena Farago și, mai ales, lui Aron Cotruș. SCRIERI: Biblice, Timișoara
MIU-LERCA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288192_a_289521]
-
rasială, țiganii sunt astăzi minoritatea cea mai vizibilă pentru românul de rând. Rămânând mult timp neasimilați de masa largă a românilor, prezența țiganilor în societate este distinctă și resimțită contradictoriu de populația majoritară. De la rostirea iute a unei limbi bogate dialectal și relativ greu de învățat la geniul lor muzical, la tenul tuciuriu al pielii sau gustul extravagant pentru îmbrăcăminte, țiganii și-au păstrat, secole la rând, un inconfundabil mod de a fi. Chiar dacă nu s-au amestecat niciodată foarte ușor
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
În cazurile când avem de-a face cu simple particularități grafice (Fisher, 1955, p. 71). Același experimentat lingvist spunea În continuare: „O unificare totală În sensul noii ortografii nu este recomandabilă, deoarece nu avem dreptul să falsificăm apartenența cronologică și dialectală a scriitorului” (p. 76). Aș adăuga faptul că a schimba textul unui scriitor este la fel de grav ca atunci când am Încerca să „Întinerim” cu pensula tablourile lui Grigorescu sau Michelangelo sau să „modelăm” cu dalta o statuie de-a lui Brâncuși
Cum se scrie un text ştiinţific. Disciplinele umaniste by Ilie Rad () [Corola-publishinghouse/Science/2315_a_3640]
-
o frumoasă caracterizare, „pelerin pe toate plaiurile rătăcirilor românești”. Aceste călătorii au avut ca rezultat interesante studii cu caracter etnografic și folcloric. Concepute monografic, studiile conțin numeroase considerații de ordin geografic, istoric, etnografic, folcloric, precum și poezii, melodii populare și texte dialectale (Datinile la nunți ale poporului român din Macedonia, Poezii populare adunate în Macedonia ș.a.). Singulare erau preocupările sale pentru identificarea urmelor dacice în crestăturile plutașilor pe cherestele sau ale șalgăilor pe droburile de sare. Din 1905 apare în „Arhiva” ciclul
BURADA-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285952_a_287281]
-
portretizarea satirică. În numele personajelor (Romulus Țopârlan, Danton Păstărnac, Decebal Zăbăilă, Hercules Bețigaș ș.a.) urcă ceva din sevele comediei burlești aflate în subsolul Țiganiadei lui I. Budai-Deleanu. G. Călinescu detecta la B., descendent al lui Victor Vlad Delamarina întru ilustrarea umorului dialectal, tocmai „burlescul lingvistic”. Deși multe dintre spumoasele lui „momente” par a fi replici la paginile dedicate de I. L. Caragiale lui Marius Chicoș Rostogan, distanța e mare. La scriitorul ardelean, învățătorul, preotul au manii inofensive și sunt priviți cu îngăduință și
BANUŢ. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285614_a_286943]
-
o bruscă schimbare de optică. Ipoteza dublei paternități, larg argumentată de Paul Cornea, a fost formulată întâia dată de Odobescu. Chestiunea nu e tranșată definitiv. Nu se poate ști cu siguranță dacă textul prim a fost unul românesc, cu particularități dialectale, al lui Alecu Russo, unul francez al aceluiași, tradus în românește de Bălcescu și revăzut după cinci ani de către primul său autor, sau, în fine, dacă întâiul concept al scrierii a aparținut, de fapt, lui Bălcescu, iar Russo numai l-
CANTAREA ROMANIEI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286071_a_287400]
-
1981; Așteptu soarili, București, 1985; Arbori, București, 1989; Pod peste legende, Constanța, 1992; Dialog cu neantul, îngr. Vasile Dimanca, Constanța, 2001. Repere bibliografice: Al. Piru, N. Caratană, CRC, 1976, 47; Cândroveanu, Printre poeți, 104-108; Nistor Bardu, Virtuți poetice ale limbajului dialectal, TMS, 1985, 12; Kira Iorgoveanu, Nicolae Caratană, UVPA, 403-405; Petru Vălureanu, Sub semnul simetriei, TMS, 1989, 6; Paul Dugneanu, Un „joc secund al imaginarului”, „Deșteptarea”, 1990, 6-7; Nicolae Motoc, Despărțirea de un poet: Nicolae Caratană, TMS, 1992, 10; Ștefan Cucu
CARATANA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286102_a_287431]
-
la picioarele reci, cu obrazul alb și buzele decolorate. Atunci va regreta cel mai mult c-a jignit-o, și încă înconjurați de asistență ! Va rămâne și el tot singur în cabinetul neprietenos, lucrând fără spor la proiectul de atlas dialectal, neputându-și împiedica gândurile să se întoarcă mereu tot la ea. O tristă consolare că numai el o face să sufere, că ea pare să nici nu audă vorbele neconvenabile ale celor ce-i sunt indiferenți. De pildă, pare să
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
să scoată din trupul deshidratat, uscat ca o iască ? Providențială, desigur, întâlnirea cu amicul Jorj Athanasiu : Cum, dragă, dumneata aici ? Fii serios, domnule, nu vezi în ce te-ai băgat ? ! Du-te înapoi la înregistrările pe gramofon și la atlasele dialectale ! — Am avut ocazia să văd de aproape cum stau lucrurile, data trecută, și Cel de Sus m-a ajutat să scap cu viață ! Providențială a fost întâlnirea cu amicul Jorj Athanasiu, călărind alături de Ionel Brătianu ! Ei m-au trimis acasă
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
fost semnalat la debut de Aldo Palazzeschi, care a semnat prefața la primul său volum, și de Leonardo Sciascia care, alături de Dario Bellezza, îl consideră pe Maffìa "unul dintre cei mai fericiți poeți ai Italiei moderne". A tradus câțiva poeți dialectali calabrezi la edituri precum Garzanti și Mondadori. Președintele Carlo Azeglio Ciampi, în 2004, l-a distins cu medalia de aur pentru merite culturale, alături de Uto Ughi, Raffaele La Capria, Piero Angela, Giuseppe Tornatore, Ermanno Olmi și Achille Bonito Oliva. În afară de
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
della scrittura calabrese, Firenze 2003), despre Alto Jonio, despre trenuri, despre Lucca, despre rimă. Pentru Universitatea Stony Brook, N.Y., a îngrijit cărți ale unor poeți în dialectele din Lazio, din Campania și Friuli Venezia Giulia, inserați în antologia poeților dialectali în ediție trilingvă. Pentru o biografie mai amplă, chiar dacă nu completă, se pot consulta texte îngrijite de: Luigi Troccolo, Omaggio a Dante Maffia, Castrovillari 1978; Gennaro Mercogliano, L'Odissea nel mistero, Catania, 1984; Rocco Salerno, Antico e nuovo nella poesia
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
holdele", "drumeț", "tainic", "răufăcători". Această opțiune, specifică literaturii pentru copii, pornește de la premisa că așa li se poate induce ideea de vechime; în realitate, ei nu recunosc spontan decât stratul cel mai recent, uzual al limbii vorbite 226. Termenii populari dialectali au fost la fel de solicitați, cu aceeași intenție de a sugera deopotrivă familiarul și atemporalul folcloric, cu un plus de simpatie pentru viața oamenilor "simpli". Poporul dând substanță istoriei 227, copiii au fost mereu invitați să se includă în rândurile sale
Didactica apartenenţei: istorii de uz şcolar în România secolului XX by Cătălina Mihalache () [Corola-publishinghouse/Science/1404_a_2646]
-
limbi și de etnii diferite, tineri și tinere din țările de Est, în căutarea unui viitor. Din partea acestei mulțimi aparent omogene ne parvine un zumzet dificil de descifrat. Cu toate acestea, cine a învățat să distingă pronunția, ritmul vorbirii, inflexiunile dialectale, mimica comunicării cotidiene ar descoperi anumite diferențe. Conform Institutului Național Român de Statistică, marea parte a emigrației a plecat anterior, și poate pleacă și în acest moment, din regiunile centrale sau central-sudice ale României (Muntenia sau Valachia și Oltenia: în
Românii. Minoritatea comunitară decisivă pentru Italia de mâine by Alina Harja şi Guido Melis () [Corola-publishinghouse/Science/1045_a_2553]