2,571 matches
-
Universitas Theologorum" („Universitatea teologilor”), recunoscută oficial în 1373 de papa Urban al V-lea, "Universitas Iuristarum" („Universitatea juriștilor”), în care se învăța dreptul civil și cel canonic și "Universitas Artistarum" („Universitatea artelor”), în care se studia astronomia, gramatica, medicina, filosofia, dialectica și retorica. Studenții se organizau în grupuri cunoscute sub numele de „națiuni”, care reflectau originea lor geografică și etnică. La rândul lor, „națiunile” formau două mari grupări: "Natio Citramontana" (studenții din peninsula italică) și "Natio Ultramontana" (studenții veniți din țările
Universitatea din Padova () [Corola-website/Science/335530_a_336859]
-
o individualitate și devine un tip. Bloom este un tip și se individualizează”. Katie Wales îi consideră atât pe Stephen Dedalus cât și pe Leopold Bloom reprezentanți, în sens enciclopedic, ai culturii umane: în timp ce primul întrupează cultura înaltă (filozofia, logica, dialectica etc.), celălalt este un exponent al culturii populare. Interesul lui Joyce pentru evoluția culturii se manifestă mai ales prin mimetismul prozei sale, prin modul cum integrează și imită stiluri funcționare și moduri de comunicare, de la juisarea argotică la rigiditatea termenilor
James Joyce () [Corola-website/Science/298598_a_299927]
-
În 1877 a completat studiul termodinamicii, luând în considerare structura corpusculară a sistemelor fizice și mișcarea dezordonată a moleculelor și astfel a fundamentat pe cale cinetico-moleculară principiul al doilea al termodinamicii. S-a ocupat cu teoriile lui Maxwell și cu teoriile dialecticii. A stabilit constanta universală în fizică "k" (numită ulterior constanta Boltzmann), egală cu raportul dintre constanta gazelor perfecte, R și numărul de atomi/molecule dintr-un mol (numărul lui Avogadro, N). De asemenea, Boltzmann este cunoscut pentru lucrările sale asupra
Ludwig Boltzmann () [Corola-website/Science/298264_a_299593]
-
mai mult de Sartre. În confruntarea cu marxismul, Merleau-Ponty - spre deosebire de Sartre - accentuează că libertatea este totdeauna îngrădită prin însăși structura ființei umane, teză apropiată de pozițiile lui Martin Heidegger. Apariția în 1955 a cărții sale ""Les Aventures de la dialectique"" ("Aventurile dialecticii"), în care face o critică pertinentă a materialismului dialectic, dezlănțuie furia Partidului Comunist Francez, care îi intentează un simulacru de "proces" în sala "Mutualité" din Paris, "tribunalul" fiind alcătuit din floarea filozofilor partidului, și care se încheie cu un "verdict
Maurice Merleau-Ponty () [Corola-website/Science/299291_a_300620]
-
() (cca. 490 î.Hr. - cca. 430 î.Hr.) a fost un filozof grec presocratic, din sudul Italiei, și membru al școlii filozofice a eleaților, întemeiată de Parmenides. Numit de Aristotel fondatorul dialecticii, el este cel mai bine cunoscut datorită paradoxurilor (aporiilor) sale. Se cunosc 40 de aporii ale sale. Se cunosc puține date despre viața lui Zenon. Prima sursă de informații biografice care ne-a parvenit a fost scrisă la aproape un
Zenon din Eleea () [Corola-website/Science/299744_a_301073]
-
mai importanți gânditori ai Bizanțului, de origine arameică-siriană. Spirit enciclopedic, a încercat să realizeze o sinteză de vaste proporții, a întregii cunoașteri a epocii sale, în spirit creștin, proiectul său fiind comparabil, prin proporții, cu cel aristotelic. Lucrările sale intitulate "Dialectica" și "Dogmatica" reprezintă inestimabile documente cu privire la vocabularul filosofic și la proiectul, de secol VIII, de integrare a aristotelismului în cultura creștină. "Dogmatica" rămâne până în zilele noastre un text de referință pentru înțelegerea dogmei creștine. Daorită contribuției sale însemnate la muzica
Ioan Damaschinul () [Corola-website/Science/305597_a_306926]
-
care a înțeles adecvat resorturile ultime, metafizice, ale gândirii maestrului. Este, adevărat că discipolul Xenofon a stat departe de magistrul său ani îndelungați, este cert, de asemenea, că formația lui intelectuală nu i-ar fi permis să urmărească toate meandrele dialecticii, dar el nici nu și-a propus acest lucru. Ținta lui a fost readucerea în memorie a figurii dragi a maestrului, odată cu reactualizarea învățăturilor acestuia, pentru ca ele să fie pilde de reconfortare morală a atenienilor, cu deosebire a tineretului. Pe
Xenofon () [Corola-website/Science/305757_a_307086]
-
cantină lagărului de prizonieri din Giessen, atât viitoarea să teza de doctorat, cât și memoriile sale de război, cuprinse în lucrarea "Carnete de război". Își susține teza de doctorat în filosofie la finele anului 1921, la Sorbonne, având ca teme "Dialectica lumii sensibile", tema susținută în fața profesorului Léon Brunschvicg, și "Percepția vizuală a profunzimii", tema susținută în fața profesorului Léon Robin. Numit profesor la Strasbourg, la Liceul Fuștel de Coulanges, va juca un rol important în organizațiile sindicale ale profesoriilor din Alsacia
Louis Lavelle () [Corola-website/Science/316847_a_318176]
-
sănătate nu erau importante pentru el. Victima unei anghine pectorale, Louis Lavelle se stinge din viață, în noaptea de 31 august spre 1 septembrie 1951. Louis Lavelle este autorul celui mai vast sistem de metafizica al secolului al XX-lea. "Dialectica eternului prezent", lucrare nesfârșita, este compusă din patru volume: "Despre ființă"(1928), "Despre act"(1937), "Despre Timp și despre Eternitate"(1945) și "Despre Sufletul Uman"(1951). Acestea, însumate, trebuiau să conțină un al cincelea și ultim volum, "Despre Înțelepciune", care
Louis Lavelle () [Corola-website/Science/316847_a_318176]
-
o temă centrală a ontologiei dialectice a lui Lavelle: "a participa" înseamnă a lua parte intru ființă cu ajutorul activității noastre de reflecție. Acest concept de participare se regăsește, la Lavelle, încă din prima sa lucrare "La Dialectique du monde sensible" -"(Dialectica lumii sensibile)", în care propune un studiu sistematic al calitațiilor sensibile: dăruirea, forța, întinderea, etc. Arată, de asemenea, că numai printr-o confruntare cu "lumea vizibilă" activitatea creatoare, si mai precis, cea a spiritului este revelata: Prin actul de participare
Louis Lavelle () [Corola-website/Science/316847_a_318176]
-
cultură în limba latină „vulgara”, accesibilă neștiutorilor de carte, cu caracter regional, într-un anumit sens populară. Prima este alcătuită din lucrări cu caracter teologic, mistic și didactic: comentarii ale Sfinților Părinți ai Bisericii, tratate de teologie, gramatică, retorica și dialectica, colecții de drept canonic, vieți de sfinți, predici, cărți liturgice, imnuri și poezie religioasă. Mânăstirile Alcobaça și Santa Cruz din Coimbra sunt principalele centre de cultură latină medievală din Portugalia. Dar nesiguranță vieții în evul mediul și reproducerea cărților prin
Literatura portugheză () [Corola-website/Science/308701_a_310030]
-
și mesianica, singura carte publicată de autor în ajunul morții sale în 1934. Așa după cum în muzică orice sunet se dezvoltă imediat într-o formă muzicală și nu există independent, tot așa în Pessoa orice stare emoțională devine imediat formă dialectica, este imediat act, nu filozofic, ci de gandire. În jurul lui Pessoa, la revista "Orpheu", se strâng mai mulți poeți de valoare artistică inegala. Încă se simte absența marelui Cămilo Pessanha. Cel mai interesant dintre discipolii lui Pessoa este Mário de
Literatura portugheză () [Corola-website/Science/308701_a_310030]
-
a Germaniei. 4-11 septembrie 1978 - Începe disidenta lui Victor Frunză, autor al „Istoriei stalinismului în România“, lucrare de sertar elaborată în România. Și el va fi obligat să părăsească țara. 1979 - M. Nițescu, istoric literar, scrie lucrarea „Sub zodia proletcultismului“, Dialectica puterii, care face apoi obiectul unui șir lung de memorii, scrisori, cereri, proteste adresate la toate forurile care resping publicarea ei. Va vedea lumină tiparului abia după 1989, cănd autorul nu mai există. 1979 - Înființarea Sindicatului Liber al Oamenilor Muncii
Cronologia disidenței anticomuniste în România () [Corola-website/Science/299203_a_300532]
-
Serata - de la scenariu la film”", Roxana Pană afirma că cele opt filme ale Malvinei Urșianu realizate până în 1989 constituie o operă coerentă și nu o simplă filmografie, regizoarea fiind "„preocupată până la obsesie de temele majore, de meditația gravă, responsabilă, asupra dialecticii societății, filmele sale putând fi cu îndreptățire numite politice, în sensul implicării profunde și în cel al comunicării unui mesaj de nobila vibrație patriotică”". Regizor secund a fost Dimitrios Sukas. Filmul a fost realizat pe pelicule prelucrate în Studioul de
Pe malul stîng al Dunării albastre () [Corola-website/Science/327758_a_329087]
-
la configurarea căruia iau parte scriitori veniți din mai multe direcții estetice. O prelungire, mai întâi a suprarealismului (Gherasim Luca, Virgil Teodorescu, Gellu Naum), în încercarea de a uni, după modelul lui Louis Aragon și Paul Eluard, dicteul automatic cu dialectica marxistă în poeme sistematic dificile, apoi, tendința de a moderniza miturile într-o lirică programatic clară și muzicală, vizibilă în creațiile poeților grupați în Cercul Literar de la Sibiu și inaugurată în jurul revistei "Albatros" și alte publicații de tinerii poeți contestatari
Ion Caraion () [Corola-website/Science/297588_a_298917]
-
Muntean, „România, Filosofia în” din "Enciclopedia Routledge de filosofie", 2004) Primele texte filosofice atestate pe teritoriul românesc sunt scrierile patristice. Din aceste culegeri de texte, care sunt traduceri în slavona bisericească, cele mai importante sunt lucrările lui Pseudo-Dionisie Areopagitul și "Dialectica" de Sf. Ioan Damaschin. De asemenea, au circulat extrase din filosofii antici. Singurul produs indigen notabil al epocii este "Învățăturile lui Neagoe Basarab către fiul său Teodosie", scris în jurul lui 1521. Cartea este o compilație de surse biblice și patristice
Filosofie românească () [Corola-website/Science/318807_a_320136]
-
intro"), ține nu doar de o cuprindere spațială: ea indică o desfășurare, o mișcare atât către ceva, cât și în interiorul acelui ceva, adică o mișcare de participare. Metodologic, Noica poate fi considerat, în mod paradoxal, un hegelian anti-hegelian. El revizuie dialectica hegeliană, acuzată explicit de Noica că este dominată de „ethosul neutralității”. În logica hegeliană, susține Noica, Hegel însuși trebuie să intervină ca să dea conceptelor impulsul necesar pentru mișcarea lor. Ele nu au în ele însele puterea de mișcare în mod
Filosofie românească () [Corola-website/Science/318807_a_320136]
-
Noica că este dominată de „ethosul neutralității”. În logica hegeliană, susține Noica, Hegel însuși trebuie să intervină ca să dea conceptelor impulsul necesar pentru mișcarea lor. Ele nu au în ele însele puterea de mișcare în mod dialectic. Noica consideră că dialectica este circulară și tetradică. Schema teză - antiteză - sinteză, este înlocuită de el cu schema rivală temă - anti-temă - teză - temă (regăsită). Spiritul, spune Noica, începe nu cu o teză, ci cu un orizont tematic în care el se mișcă, și în
Filosofie românească () [Corola-website/Science/318807_a_320136]
-
în care el se mișcă, și în care el sapă în mod repetat, deplasându-se din ce în ce mai mult spre natura lăuntrică a acestui orizont. Unele dintre conceptele paradoxale și specifice ale lui Noica, ce îi permit să-și articuleze viziunile asupra dialecticii, sunt greu de înțeles și pretind multă simpatie de la cititor: „limitarea nelimitată”, „închiderea deschisă” etc. Filosofia lui Noica se concentrează de asemenea pe problema rațiunii și pe problema individualului. El redefinește rațiunea ca consecință a intrării în existență. Filosoful vrea
Filosofie românească () [Corola-website/Science/318807_a_320136]
-
a categoriilor prin intermediul logicii formale. După 1989 a publicat lucrări despre filosofia românească și cea speculativă. Volume notabile sunt "Pentamorfoza artei" și "Gândirea speculativă". Alexandru Surdu este, ca și Noica, un hegelian anti-hegelian. Așadar, îl critică pe Hegel pentru „absolutizarea” dialecticii triadice, îl critică de asemenea pe Noica pentru absolutizarea dialecticii tetradice și își propune propria versiune, cea a dialecticii pentadice. El susține, totuși, că diferite domenii de experiență trebuie să fie investigate de diverse dialectici, binară, triadică, tetradică sau pentadică
Filosofie românească () [Corola-website/Science/318807_a_320136]
-
despre filosofia românească și cea speculativă. Volume notabile sunt "Pentamorfoza artei" și "Gândirea speculativă". Alexandru Surdu este, ca și Noica, un hegelian anti-hegelian. Așadar, îl critică pe Hegel pentru „absolutizarea” dialecticii triadice, îl critică de asemenea pe Noica pentru absolutizarea dialecticii tetradice și își propune propria versiune, cea a dialecticii pentadice. El susține, totuși, că diferite domenii de experiență trebuie să fie investigate de diverse dialectici, binară, triadică, tetradică sau pentadică. Filosofia sa continuă epistemologia facultăților, discreditată de mult timp, pe
Filosofie românească () [Corola-website/Science/318807_a_320136]
-
Pentamorfoza artei" și "Gândirea speculativă". Alexandru Surdu este, ca și Noica, un hegelian anti-hegelian. Așadar, îl critică pe Hegel pentru „absolutizarea” dialecticii triadice, îl critică de asemenea pe Noica pentru absolutizarea dialecticii tetradice și își propune propria versiune, cea a dialecticii pentadice. El susține, totuși, că diferite domenii de experiență trebuie să fie investigate de diverse dialectici, binară, triadică, tetradică sau pentadică. Filosofia sa continuă epistemologia facultăților, discreditată de mult timp, pe care o complică vorbind de cinci facultăți de gândire
Filosofie românească () [Corola-website/Science/318807_a_320136]
-
critică pe Hegel pentru „absolutizarea” dialecticii triadice, îl critică de asemenea pe Noica pentru absolutizarea dialecticii tetradice și își propune propria versiune, cea a dialecticii pentadice. El susține, totuși, că diferite domenii de experiență trebuie să fie investigate de diverse dialectici, binară, triadică, tetradică sau pentadică. Filosofia sa continuă epistemologia facultăților, discreditată de mult timp, pe care o complică vorbind de cinci facultăți de gândire. Așadar, avem: intelectul, intelectul rațional, rațiunea, rațiunea speculativă și speculația. Categoriile de filosofie sistematică determinate de
Filosofie românească () [Corola-website/Science/318807_a_320136]
-
Frljić - Our violence and your violence în programul festivalului Temps d’Images 2016, Komplex Ristić</strong> și <strong>Damned be the traitor of his homeland! </strong>comisionate de teatrul sloven Mladinsko - sunt viscerale, transgresive, excesive, dense, ireverențioase, generate de o dialectică a construcției și deconstrucției. Goran Injac, director artistic al teatrului Mladinsko și dramaturg al spectacolului <strong>Komplex Ristić</strong> ne explică geneza proiectului: la aniversarea a 60 de ani de existență, teatrul a revizitat personalitățile cult implicate în istoria lui
Instituțiile publice de cultură - niște frigidere în care cultura stă la rece? -Partea a-II-a () [Corola-website/Science/296171_a_297500]
-
Scoția, numită „Scotia Major”, deci Scotus Eriugena trebuia să însemne „Scoțianul irlandez” sau „Scoțianul născut în Irlanda”. În jurul anului 851 sosește la Paris, trăind o perioadă în Franța, la curtea lui Carol cel Pleșuv, inițial ca profesor de gramatică și dialectică, aceasta fiind perioada sa activă și, de altfel, cea mai cunoscută. Eriugena era cunoscător de limbă greacă, astfel încât a tradus cu pricepere din Pseudo-Dionisie Areopagitul și alte texte, fiind influențat de gândirea greacă . La Paris devine foarte prețuit pentru înțelepciunea
Ioan Scotus Eriugena () [Corola-website/Science/305664_a_306993]