254 matches
-
la efectul "tipuri de texte" În ciuda acestei eterogenități frecvente, caracteristica globală a unui text rezultă din efectul de dominantă: întregul textual este, în globalitatea sa, și sub formă de rezumat, caracterizabil ca fiind mai curînd narativ, argumentativ, explicativ, descriptiv sau dialogal. Conceptul de "dominantă", pe care-l aplicăm aici la caracterizarea globală a textelor, a fost folosit în lingvistică, în contexte foarte diferite, de către Bally și Jakobson. Acest concept are o mare importanță în Traité de stylistique (§ 163 și 165), unde
Lingvistica textuală: introducere în analiza textuală a discursurilor by JEAN-MICHEL ADAM () [Corola-publishinghouse/Science/981_a_2489]
-
Tita, Ed. Tineretului, 1972: 31-32) Astfel, genurile poveștii și fabulei sînt narative (tip secvențial narativ de inserție) în timp ce genurile epistolare (cu sub-genurile: corespondență personală, administrativă, curierul cititorilor în presă etc.), interviul și teatrul pot fi considerate genuri conversaționale (tip secvențial-cadru dialogal de inserție), iar ghidul turistic ca gen cu dominantă descriptivă (tip secvențial-cadru descriptiv de inserție). Aceste fapte de dominantă secvențială sînt legate de genurile și sub-genurile discursului care fixează relațiile ierarhice mișcătoare și mereu gata să se modifice. A spune
Lingvistica textuală: introducere în analiza textuală a discursurilor by JEAN-MICHEL ADAM () [Corola-publishinghouse/Science/981_a_2489]
-
joace un rol hotărâtor în implicarea socială a subiectului și decelează grăuntele de participație afectivă lăuntrică din noianul de obiectivări care compun evoluția sa comunitară. Conștient în chip discriminatoriu de multiplele asemănări și diferențe care se revelează în câmpul interacțiunii dialogale, membrul reflectant al comunității pune motorul auto-cognitiv la dispoziția dinamicii condiționării reciproce, adică aruncă plasa conceptuală destinată inițial spațiului lăuntric peste realitatea plurală și mereu surprinzătoare a faptului social. Și, poate doar în întâlnirea cu celălalt se naște un principiu
Conştiinţa de sine. Eseu despre rolurile multiple ale reflexivităţii by Vlad-Ionuţ Tătaru () [Corola-publishinghouse/Science/929_a_2437]
-
sine și străbate întregul domeniu al unei psihologii raționaliste. Cei doi piloni ai persoanei ilustrează punctele de reper ale unui drum al traducerii conținuturilor subiective în substanță obiectivată, adică al transpunerii elementului de natură calitativ-caracterială în act concret al interacțiunii dialogale. Uneori realizabilă printr-un simplu salt, alteori rezultat al unei atente elaborări, această traducere înscrie efortul socializant în categoria unui ritual al desăvârșirii personale, găsind în succesul unei relații o adevărată împlinire a unei adânci meniri. Ceea ce nu înseamnă că
Conştiinţa de sine. Eseu despre rolurile multiple ale reflexivităţii by Vlad-Ionuţ Tătaru () [Corola-publishinghouse/Science/929_a_2437]
-
este în legătură directă cu nivelul la care se poate ridica interacțiunea într-o determinare univocă aproape cauzală (sau cel puțin ținând de o condiționalitate strictă și relativ mecanică). Deși beneficiază de libertatea și de luminile conștiinței, inserarea în practica dialogală a acestei intuiții se efectuează cu necesitatea unui mecanism esențial de raportare. Această intuiție poate rămâne inițiativa unei singure părți a tandemului experiențial sau poate reuni în inspirată îmbinare atitudinală doi vectori spirituali convergenți. Astfel, deși o dată prezentă ea invită
Conştiinţa de sine. Eseu despre rolurile multiple ale reflexivităţii by Vlad-Ionuţ Tătaru () [Corola-publishinghouse/Science/929_a_2437]
-
revendică o altă libertate, cea a confruntării între tipologii distincte decantate în experiențe de viață diferite sau chiar raportarea rezultatului suprastructural propriu la un etalon considerat reper auto-evaluativ. Cel mai bun test al acestor legături rezidă tocmai în asemenea integrări "dialogale" care confirmă virtuțile lor aplicative. Din aceste legături inter-elementare se compune apoi structura internă a personalității, o realitate în esența ei stabilă, cea care însoțește în complicată relație de simetrie procesul maturizării. Această împletire evolutivă este jalonată de adaosuri sintetice
Conştiinţa de sine. Eseu despre rolurile multiple ale reflexivităţii by Vlad-Ionuţ Tătaru () [Corola-publishinghouse/Science/929_a_2437]
-
greu însă să ne facem naturali, firescul este un lucru foarte greu, toți avem prejudecăți, fiecare are ceva de răzbunat, fiecare are o idee preconcepută. Știți ce ne lipsește nouă? Cred că cel mai mult ne lipsesc oamenii intermediari, naturile dialogale, catalizatoare, care să facă trecerea dinspre o lume către cealaltă. Adică ceea ce numim animator cultural. Cam așa, un entertainer, niște buni mijlocitori, oameni cum sunt Mircea Dinescu, Stelian Tănase. Și Patapievici, în felul lui, a învățat în timp să coboare
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2205_a_3530]
-
Ezechil, L. (2002). Comunicarea educațională în context școlar. București: Editura Didactică și Pedagogică. Faber, A., & Mazlish, E. (2002). Comunicarea eficientă cu copiii. Acasă și la școală. Traducere de Irina Negrea. București: Curtea Veche Publishing. Felecan, D., & Manu Magda, M. (2010). Dialogal și dialogic: cazul enunțurilor incidente în limba română actuală. In Ionescu-Ruxăndoiu, L. (coord.). Dialog, discurs, enunț. In memoriam Sorin Stati (261-280). București: Editura Universității din București. Fine, D. (2008). Arta de a-ți cultiva noi relații: inițiază conversații, întreține-le
Comunicare: discurs, teatru. Delimitări teoretice şi deschideri aplicative by Angelica Hobjilă () [Corola-publishinghouse/Science/921_a_2429]
-
teatrele. București: Editura Eminescu. McVittie, J. (2004). Discourse Communities, Student Selves and Learning. Language and Education, 18 (6), 488-503. Mehl, R. (1955). La rencontre d'autrui. Remarques sur le problème de la communication. Neuchatel: Delachaux & Niestlé. Mihai, G. (1987). Psiho-logica argumentării dialogale. București: Editura Academiei Republicii Socialiste România. Mihai, G., & Papaghiuc, Ș. (1985). Încercări asupra argumentării. Iași: Editura Junimea. Mihalevschi, M. (2008). Les métamorphoses du discours dramatique. București: Editura Fundației România de Mâine. Millrood, R. (2004). The role of NLP in teachers
Comunicare: discurs, teatru. Delimitări teoretice şi deschideri aplicative by Angelica Hobjilă () [Corola-publishinghouse/Science/921_a_2429]
-
desemnează o serie de elemente sonore (apte a fi supuse procesului de transmutare) ce apar aici ca elemente ale formei conținutului (murmurul vocilor confuze, dialogul presupus al Elei). Din fragmentul analizat lipsesc dialogurile concrete ca elemente audibile animate. Adoptarea elementelor dialogale în structura limbajului cinematografic nu schimbă datele esențiale ale acestui statut, transmutarea fiind reductibila la reformulare. c. Manifestări kinesice și proxemice că forme ale conținutului semnului limbajului literar. Opoziția animatinanimat pune în evidență anumite domenii de manifestare a semnificațiilor caracteristice
Creaţia literară şi varianta ei ecranizată. In: Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea - de la teorie la practică 1 by Adina Durbacă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/427_a_1357]
-
semantice amintite este accentuată și de faptul esențial că prin ecranizare autorul filmului nu-și propune să explice textul literar ci să dea o nouă interpretare lumii prin intermediul remodelării realității. g. Fluxul fonetico-lexical, forma a expresiei semnului literar. Exceptând elementele dialogale a caror transmutare este reductibila la reformulare, restul formei expresiei slujește doar ca punct de pornire pentru procesul general de transmutare cinesemiotică. “Filmul a luat toate basmele de la capăt și le-a repovestit pe înțelesul unui public imens” 5. Concluzii
Creaţia literară şi varianta ei ecranizată. In: Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea - de la teorie la practică 1 by Adina Durbacă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/427_a_1357]
-
divine. Acestă comuniune, co-părtășie, marchează destinul creștinismului care nu este niciodată singur, ci este în comuniune cu Dumnezeu, cu semenii săi și cu sinele său. Mihail Bahtin, analizând cuvântul în opera lui Dostoievski, observa că acesta are o structură preponderent dialogală. La nivelul intrapersonal, dialogul este constituit dintr-o Dar conștiința dialogizată a eroului dostoievskian se adresează nu doar sieși, ci și altuia, lumii exterioare și, de fapt, trăiește prin această stare de permanent dialog. Omul devine un „tu”, un „subiect
Motive biblice în opera lui F. M. Dostoievski. In: Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea - de la teorie la practică 1 by Antonina Bliorţ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/427_a_1381]
-
narativitate și lirism, iar pamfletele și satirele lirice ale poetului reflectă aluviunile activității jurnalistice: "Întâlnirea epidermică a jurnalismului și a poeziei maschează structura lor profundă comună, adresarea directă din înălțimea tribunei, eventual de la altitudinea morală a unui amvon imaginar, tensiunea dialogală și aplecarea pragmatică"356. Vocația retorică, sensibilă în spațiul creației literare, își găsește manifestarea deplină în cadrul articolelor jurnalistice, având ca scop susținerea concepției social-politice a gazetarului. Limbajul publicistic eminescian are o cadență interioară care își trage sevele din perechile de
Limbajul politic eminescian. Perspective semiotice by MIHAELA MOCANU () [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
de existența unui singur enunțiator, care controlează enunțul de la început pînă la sfîrșit (enunțul monologal dintr-o carte, de exemplu), sau de înscrierea enunțiatorului într-o interacțiune în care poate fi întrerupt sau deviat în orice moment de către interlocutor (enunțul dialogal). În situațiile de interacțiune orală se întîmplă adesea ca unele cuvintele să ne "scape", să trebuiască să le prindem, să facem precizări etc. în funcție de reacțiile celuilalt. Discursul este o formă de acțiune A vorbi este o formă de a acționa
Analiza textelor de comunicare by Dominique Maingueneau [Corola-publishinghouse/Science/885_a_2393]
-
corporalitate 117 cotext 25, 131, 201, 237 D dar 28-30 deictic 24, 129 demonstrativ (determinant) 24, 94, 221, 228, 250 denominativă (interpretare) 227 dependent de mediu (enunț) 90 descriere cu articol hotărît 131, 222, 223, 226 deturnată (desemnare) 269, 273 dialogal (enunț) 62 dialogism 63 difuză (scenografie) 107 direct liber (discurs) 176, 178 direct vs indirect (discurs) 169, 181, 183, 203 discurs 59 discurs secund (modalizare în) 167 dispozitiv comunicațional 86, 98 E ei colectiv 162 enciclopedică (competență) 46, 270 endoforă
Analiza textelor de comunicare by Dominique Maingueneau [Corola-publishinghouse/Science/885_a_2393]
-
lui Walter A. Koch nu numai că nu rezolvă chestiunea situării textemului în ierarhia nivelurilor limbii - potrivit cercetătorului german, textemul ar putea fi și o unitate lingvistică infra-frastică (o sintagmă, de exemplu), dar și un întreg tipar generativ transfrastic (mărcile dialogale ale reprezentării scenice, de pildă) -, ci, mai mult, încearcă să extindă domeniul de aplicație al termenului și asupra unor coduri semiotice non-verbale, precum muzica sau filmul 7. În schimb, reprezentanții Școlii de la Tel-Aviv trec prea ușor cu vederea peste raportul
Textemele românești. O abordare din perspectiva lingvisticii integrale by Simina-Maria Terian () [Corola-publishinghouse/Science/84995_a_85780]
-
expansiv. Ceea ce rectifică, indubitabil, prejudecata, născută din conjecturi oarecum ridicole, unei forme mai mult orale decît scrise a operei sale. Vulcănescu ne-a lăsat dovezi irefutabile despre ipostazele în care s-a întrupat zbuciumul creierului său: a fost o ființă dialogală cu o forță de neîntrecut a verbului, a gîndit și a scris peste două mii de pagini, dacă e să invocăm probe din arhiva domniei cantitativului, cum ar spune un eseist. Generație prin creație Reflecția lui Vulcănescu descifra în structurile culturii
Cel de-al treilea sens by Ion Dur () [Corola-publishinghouse/Science/911_a_2419]
-
imposibil, ușor ceea ce este dificil”. Rugăciunea este expresia vieții Duhului în noi, este „respirația Duhului, barometrul vieții spirituale. întreaga Biserică respiră prin intermediul rugăciunii.” Aceste afirmații ale Sf. Teofan Zăvorâtul relevă „viziunea comunitară” asupra rugăciunii în comparație cu cea exclusiv dialogală. Iată de ce, rugăciunea aceasta, înțeleasă ca lucrare trinitară globală, are o dimensiune liturgică, fiind inclusă „în acea lucrare a lui Dumnezeu prin care Tatăl trimite Duhul Său, răspunzând rugăciunii pe care i-o adresează Iisus Hristos”. în timpul rugăciunii, sufletul este
RUGĂCIUNEA, CALE SPRE DESĂVÂRŞIRE ŞI MÂNTUIRE by Ion CÂRCIULEANU () [Corola-publishinghouse/Science/91546_a_107349]
-
pe care să o arate. Este Nu, negație nu doar a oricărei elocvențe discursive, ci și a oricărei imagini, omisiunea prezenței, anti-imaginea. Totuși un tu, ca instanță a vorbirii unui eu, dar nu în ipostaza de termen într-o relație dialogală, nici învestit cu statutul neutru de limbaj autonom, rostind de unul singur într-un fel de illeitate a anonimatului; este "un fel de prezență", martorul care nu doar asistă, înregistrează și depune mărturie, ci face să se întâmple. Mai exact
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
o trăsătură fundamentală, specifică numai omului, capacitatea de a dialoga: „Animalele reacționează la semnale, nu răspund la întrebări, pândesc, nu se întreabă, atacă, nu contrazic. Ele comunică între ele, dar nu dialoghează... Omul este însă prin esența sa o ființă dialogală”. La rândul lui, Devitt consideră că limbajul dă speciei umane avantaje enorme asupra celorlalte specii, limbajul fiind o cale rapidă și ușoară de a transmite descoperirile de la o generație la alta. În această multitudine firească de opinii - firească, fiindcă limbajul
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2350_a_3675]
-
ce fac posibile tot atâtea istorii ale sociologiei, desigur parțiale: * criteriul evoluționist (pozitivist) * școala sociologică; * ideea sociologică, conceptele și perspectivele sociologice; * repere (figuri) exemplare ale sociologiei; * sinteza; * paradigma sociologică; * ideea sociologică și contextul cultural; * ideologia; * criteriul național ; * originea sociologiei; * perspectiva dialogală . Deducem de aici că istoricii sociologiei au urmat căi diferite pentru a-și crea operele precum și conținutul necesar pe care-l cuprinde o istorie completă a sociologiei: * rezultatele cercetării teoretice înregistrate de-a lungul timpului * rezultatele cercetării empirice * rezultatele cercetărilor
Deschideri spre o istorie a sociologiei by Dumitru Popovici [Corola-publishinghouse/Science/972_a_2480]
-
frumusețe și cunoaștere. Imaginea evenimentelor la care participăm cu interes ne lasă perspectiva convingerii că semnificațiile unor lansări de cărți, ale unor expoziții de artă, ale unor spectacole muzicale sau teatrale sau de alt gen, colocvii sau discursuri sau dezbateri dialogale, prin urmare simbolistica acestor gândite întreprinderi nu rămâne fără urmări în percepția și crezul asistenței. Ne bucurăm ori de câte ori consistența actului cultural se reflectă în însuși acceptul ideii de a recunoaște că nu s-a pierdut timpul, că dorim a fi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1462_a_2760]
-
compozițional" ci și la nivelul "micro-structural, cel al formelor, stilurilor și prozodiei". Exegetul este pregătit de-acum a urmări "zona filosoficului", care în proză, bunăoară, propune "o mixtură de secvențe textuale, un gen hibrid, construit sintagmatic din fragmente textuale narative, dialogale, epistolare, eseistice, ironice, retorice", ducând totul într-o zonă a fantasticului în care "visul devine la nivel narativ modul de organizare textuală" (se emplifică prin nuvela Sărmanul Dionis). Tot în zona problematicii filosofice în gândirea eminesciană, se oprește asupra alternativei
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
și de logos, iar principalul "mod de manifestare" al acesteia este sermo, adică oralitatea (rostirea de la amvon, de la tribună, de la catedră, forme de care s-a ocupat și Monica Spiridon). Daniel Ciurel urmărește aceste procedee ale oralității, exemplificate prin figurile dialogale (dialogism cu "rol de contrapunct narativ") prosopopeea, erotema, epiplexis, pysma ("avalanșa de întrebări ce pune adversarul în dificultate"), ratiocinatio ș.a. Recursul la "strategiile comuniunii", Eminescu îl face prin apelul la "simțul identității", cu "argumente ce aparțin unei viziuni mitice sau
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
nostalgia noastră după o libertate care de fapt n-a fost niciodată atît de neîngrădită și nici atît de plăcută, cum ne-o amintim noi. E despre faptul că ne uzăm și murim. Muntean e un dirijor virtuoz de pasaje dialogale complexe și metoda lui e cît se poate de subtilă și de nemanipulativă. Nu taie de la un personaj la altul ca să ne bage în ochi eventualele conflicte dintre ele, nu-și apropie camera de unul sau de altul ca să scoată
Bunul, Răul și Urîtul în cinema by Andrei Gorzo () [Corola-publishinghouse/Memoirs/818_a_1758]