352 matches
-
o neașteptată competență cîmpenească. Sub unghi livresc, însemnările sunt așternute cu gîndul revenirii asupra lor, în vederea cizelării pînă la expresia dorită. Pandrea nu a mai apucat s-o facă, rudimentele rămase fiind schițe preliminare, „borhot” în jargonul lui, asupra căruia diaristul își mărturisește dorința să nu fie tipărit: „Rog a nu se publica nimic din borhot.” (p. 36) Nadia Marcu-Pandrea nu i-a ascultat dorința și bine a făcut, redînd în formă intactă un laborator de notițe care, așa fugare și
Agnosticul cu cobiliță by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/3986_a_5311]
-
drept prostituată de lux și, în fine, indulgența surprinzătoare față de Nae Ionescu, pe care îl avusese patru ani profesor la liceul de la Mînăstirea Dealu, profesor pe care îl evocă în lumini de-a dreptul nostalgice. În rest, pana surescitată a diaristului face ca volumul să fie pătruns de o atmosferă grea, de promiscuitate generală, viața bucureșteană aducînd cu o fojgăială de figuri imorale, respirînd un aer de lupanar și emanînd un miros de oficină. Femeile au în genere petulența curvelor, iar
Agnosticul cu cobiliță by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/3986_a_5311]
-
scris cartea aceea, nu i s-a atribuit. Îmi place mai mult când scrie, cu orgoliu: „Domnul e domn și-n șanț...” Un lucru pe care l-a știut foarte bine Radu Petrescu și ar trebui să-l învățăm toți „diariștii”: când ții jurnal pentru că simți nevoia s-o faci, este firesc să scrii tot ce te preocupă și să spui lucrurile așa cum le vezi; un asemenea jurnal nu apare, dacă e să apară, decât după moarte și este cel mai
Însemnari by Livius Ciocarlie () [Corola-journal/Journalistic/4056_a_5381]
-
ce nu pot fi verificate, neprecizându-li-se proveniența. Articolul meu nu a apărut în revista 22, ci în Jurnalul literar, nr. 13-14, mai 1992. Doi regizori de origine română (Petroy din München și Jelescu din Chicago) o vizitează pe diaristă la 23 mai 1992, pentru a realiza împreună un film Eliade, în mai multe episoade, solicitat de televiziunea germană. În cele cinci ore de realizare a peliculei cei doi vizitatori îi fac o puternică impresie. „Îi telefonez lui Christinel să
Din nou despre Mircea Eliade by Mircea Handoca () [Corola-journal/Imaginative/13239_a_14564]
-
la persoana întîi. Autorul alternează paginile de memorii cu pagini de jurnal și cu fragmente din scrisori autentice, trimise sau primite de-a lungul timpului de la apropiați care au fost și personalități ale culturii române. „Sunt și nu sunt un diarist“, spune autorul făcînd referire la paginile intermitente de jurnal care ajung la cititor cu numeroase ștersături făcute din teama de a nu fi descoperite în timpul regimului comunist, dublate însă de comentarii și precizări adăugate în anii din urmă. E interesantă
LECTURI LA ZI by Cătălin Constantin () [Corola-journal/Imaginative/13564_a_14889]
-
Irina Marin Memorie în culori luminoase Tot sub semnul peregrinărilor și al memoriei stă și volumul lui Dan Ciachir Când moare o epocă. Dacă demersul lui Petre Răileanu avea ceva din impresia de sincronie dată de notația diaristului, în cartea de față tonul este mai degrabă diacronic-nostalgic. Dincolo de patina timpului pe care o poartă, eseurile cuprinse în acest volum sunt mărturii de epocă cu valoare documentară. Descoperim aici, prin ochii adolescentului de odinioară, un Petre Tuțea răspicat la
LECTURI LA ZI by Irina Marin () [Corola-journal/Imaginative/13708_a_15033]
-
lovește și pe alți confrați, care n-au ajuns încă în pușcărie: sociologul D. Gusti "pentru a-și duce existența lucrează la o cooperativă meșteșugărească din apropierea Capitalei, care confecționează jucării de cauciuc pentru copii". Soții I. E. Torouțiu se sinucid. Și diaristul notează plin de revoltă: "Iată ce face regimul comunist cu oamenii mari de cultură ai neamului românesc." Din pricina lipsurilor materiale, dar și amenințat de pericolul că va fi arestat și condamnat, începe să vândă ediții vechi, documente și colecții de
Jurnalul unui cărturar by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Memoirs/12133_a_13458]
-
cap." Deși îl aprecia pentru multele lui merite, Carol I scade în ochii lui G. T. K., pentru că a voit să ne lase total străini de politica externă. Se referă desigur la Tratatul secret cu Tripla Alianță, semnat în 1883. Diaristul înregistrează agitația politică a acestor ani ai "neutralității", dezorientarea din ajunul intrării noastre în război, cu o armată slab înzestrată, condusă de un rege șovăitor, Ferdinand, care, urcat pe tron în septembrie 1914, trebuia să renunțe la sentimentele sale de
Jurnalul unui cărturar by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Memoirs/12133_a_13458]
-
Artur Gorovei. "Mai bine aș fi murit mai înainte." (27 ian. 1941). începe războiul contra URSS, care lui G. T. K. i se pare "o mare aventură". Urmează ocupația rusească și instaurarea comunismului în România, un rol important, crede și diaristul nostru, care cândva îl sprijinise pe H. Tiktin în publicarea celebrului Dicționar, l-au jucat evreii. Ei "dețin toate posturile cheie în economie, cultură, viața politică și de stat", ceea ce "provoacă indignarea românilor" (27 aug. 1946). Vin avalanșele de arestări
Jurnalul unui cărturar by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Memoirs/12133_a_13458]
-
este impresionantă, de la distincția dintre „idioritmic” și „chinovial” și până la arta descrierii fiecărui schit, ci în penuria creștină a spiritului care poartă armătura. Autorul nu este în duh, și de aici tot marasmul. Este o stinghereală de cavou în sufletul diaristului, chiar dacă la exterior hazul este în toi. (Sorin Lavric). Neavând organ pentru dimensiunea sacră, Dan C. Mihăilescu descrie lucrurile în coaja lor fenomenală, lipsindu-i acea ochire care să-l aducă în condiția de degustător discret al tentelor nevăzute. Până la
SEMNAL EDITORIAL ŞI PUBLICISTIC, DAN C. MIHĂILESCU, OARE CHIAR M-AM ÎNTORS DE LA ATHOS?, EDITURA Editura Humanitas, BUCUREŞTI, 2012, 112 PAGINI ... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1214 din 28 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347993_a_349322]
-
ciori, sau ne hârțoiam de-a războiul între noi”. Am zice că se poate pleca de acasă pentru a călători spre sine. Călătoria aduce elemente de cunoaștere ținând de istorie, geografie, demografie, tradiții culturale, zoologie, botanică. Ca pasionat de carte, diaristul nu pierde ocazia de a se informa asupra cărților și autorilor din țările vizitate. În mod memorabil, în Panama printre cele 15 cărți ale poetului și scriitorului A.M. Franco identifică una cu titlu paradoxist: „Povestiri și Antipovestiri”. Eul călător se
Florentin Smarandache: „Vizitez şi învăţ”, de Ştefan Vlăduţescu () [Corola-blog/BlogPost/339532_a_340861]
-
în plan intelectual o reprezintă exercițiul prezenței în locuri cu climă diferită. Pe lângă amintirile culturale, cu fundal de învățătură, din Panama este adus în jurnal un eveniment marcant: mușcătura șarpelui mantaralla. Intrând în apă în zona plajei Playa Vera Cruz, diaristul este mușcat de șarpe și consemnează: „Până acum, în viața mea, fusesem mușcat doar de țânțari și viespi. Iată-mă mușcat și de animale exotice în țări tropicale!” Examinat sub aspect practic, jurnalul este un excepțional ghid: în ce privește traseele, costurile
Florentin Smarandache: „Vizitez şi învăţ”, de Ştefan Vlăduţescu () [Corola-blog/BlogPost/339532_a_340861]
-
lume fatal supusă discontinuităților de tot felul, poveștile rămân singurul conectiv” (p. 54). Acest al doilea jurnal permite literaturizarea și nu se mai concentrează pe „regăsirea de sine”: Aici se dă curs unor experiențe livrești și, uneori, îl vedem pe diarist „rătăcit în labirintul livresc” (p. 115). Dincolo de această raportare a eului la imaginar înregistrăm și preocuparea raportării eului și alterității la persuasiune. Se constată că „omul contemporan” este „vulnerabil în fața formelor de persuasiune, între care publicitatea ocupă primul loc” (p.
Constantin M. Popa: Cum se comunică sfiala şi devoţiunea, de Ştefan Vlăduţescu () [Corola-blog/BlogPost/339630_a_340959]
-
unor „peregrinări prin locuri consacrate de întreaga istorie culturală” (p. 205). Peregrinarea aduce eul în situația de a se poziționa și repoziționa. Astfel, rulând contextul, el își poate radiografia din variate unghiuri „identitatea reală” (p. 190). Cu tot efortul, privirea diaristului nu se poate imuniza la livresc. Idealul cunoașterii directe, fără a fi maculat, rămâne irealizabil. Nu numai privirea este impregnată de cunoaștere, întregul comportament poartă această amprentă, inclusiv „actul lecturii” apare ca „modalitate de cunoaștere” (p. 191). Cu toate acestea
Constantin M. Popa: Cum se comunică sfiala şi devoţiunea, de Ştefan Vlăduţescu () [Corola-blog/BlogPost/339630_a_340959]
-
ciori, sau ne hârțoiam de-a războiul între noi”. Am zice că se poate pleca de acasă pentru a călători spre sine. Călătoria aduce elemente de cunoaștere ținând de istorie, geografie, demografie, tradiții culturale, zoologie, botanică. Ca pasionat de carte, diaristul nu pierde ocazia de a se informa asupra cărților și autorilor din țările vizitate. În mod memorabil, în Panama printre cele 15 cărți ale poetului și scriitorului A.M. Franco identifică una cu titlu paradoxist: „Povestiri și Antipovestiri”. Eul călător se
FLORENTIN SMARANDACHE: Lumea unui paradoxist, de Ştefan Vlăduţescu () [Corola-blog/BlogPost/339638_a_340967]
-
în plan intelectual o reprezintă exercițiul prezenței în locuri cu climă diferită. Pe lângă amintirile culturale, cu fundal de învățătură, din Panama este adus în jurnal un eveniment marcant: mușcătura șarpelui mantaralla. Intrând în apă în zona plajei Playa Vera Cruz, diaristul este mușcat de șarpe și consemnează: „Până acum, în viața mea, fusesem mușcat doar de țânțari și viespi. Iată-mă mușcat și de animale exotice în țări tropicale!” Examinat sub aspect practic, jurnalul este un excepțional ghid: în ce privește traseele, costurile
FLORENTIN SMARANDACHE: Lumea unui paradoxist, de Ştefan Vlăduţescu () [Corola-blog/BlogPost/339638_a_340967]
-
Ce-a de-a doua convenție reține ca situație specifică adresarea realizată de scriitor prin intermediul operelor sale. În jurnal sunt mobilizate două existențe. Ele se exprimă în cadrul unuia și aceluiași discurs prin intermediul unui mesaj existențial modulat social și ficțional. Cuvântul diaristului („jurnal”-istului) are o dublă rezonanță și un conjugat efect: în viață și în literatură. Figura spiritului creator se individualizează prin seriozitatea - autenticitatea ce derivă din existența în ordinea realului și prin relativitatea opiniilor indusă de încadrarea în literaturitate. Diaristul
JEAN BĂILEŞTEANU: Jurnal de caractere şi stiluri existenţiale, de Ştefan Vlăduţescu () [Corola-blog/BlogPost/339617_a_340946]
-
diaristului („jurnal”-istului) are o dublă rezonanță și un conjugat efect: în viață și în literatură. Figura spiritului creator se individualizează prin seriozitatea - autenticitatea ce derivă din existența în ordinea realului și prin relativitatea opiniilor indusă de încadrarea în literaturitate. Diaristul este o ființă cu o dublă existență, ce se exprimă într-un limbaj dublu și care acționează în două planuri (în viață și în literatură). Pe de altă parte, acest statut de emisie oferă lectorului posibilitatea de a parcurge textul
JEAN BĂILEŞTEANU: Jurnal de caractere şi stiluri existenţiale, de Ştefan Vlăduţescu () [Corola-blog/BlogPost/339617_a_340946]
-
amator” și că cel care redactează un jurnal „se oprește în marginea artei”. Complementar, E. Simion (el însuși autor de „jurnale”) evidențiază că în acest tip de scriere „nu suntem în întregime nici spontani și nici inocenți” și accentuează: „Condiția diaristului este să sfideze codurile discursului literar, dar, în secret, nu face decât să inventeze un discurs bazat pe libertățile scriiturii”. În poetica acestei forme literare, E. Simion constată drept specific faptul că „indiferent de mediu și epocă, diariștii trec sistematic
JEAN BĂILEŞTEANU: Jurnal de caractere şi stiluri existenţiale, de Ştefan Vlăduţescu () [Corola-blog/BlogPost/339617_a_340946]
-
accentuează: „Condiția diaristului este să sfideze codurile discursului literar, dar, în secret, nu face decât să inventeze un discurs bazat pe libertățile scriiturii”. În poetica acestei forme literare, E. Simion constată drept specific faptul că „indiferent de mediu și epocă, diariștii trec sistematic (...) prin dezgustul de viață” - taedeum vitae. Dezgustul de viață, pe care-l putem particulariza în spleen (Baudelaire), greață (J.P. Sartré) sau „lehamite” românească, îl întâlnim la Jean Băileșteanu sub forma refuzului fătărniciei, ipocriziei, atât în viață, cât și
JEAN BĂILEŞTEANU: Jurnal de caractere şi stiluri existenţiale, de Ştefan Vlăduţescu () [Corola-blog/BlogPost/339617_a_340946]
-
care adesea s-au dovedit mai ales ai "neamului prost". Dar, dacă politicul ne-a obsedat pe toți, obsedîndu-l și pe autor, din fericire el n-a reușit să ne confiște chiar în întregime. Nici pe Val Gheorghiu. Așa că fidelul "diarist" și "ziarist", ca să recompun altfel formula "jurnal public", și-a găsit uneori vreme și pentru a comenta o expoziție care l-a tulburat, pentru a semnala apariția unei cărți excepționale, pentru a explora fabuloasa sa memorie, ocupată cu nu mai
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
asocia „Gide” cu „jidan” și se denunța recenta vizită a scriitorului în URSS, manifestanți legionari conduși de Mihail Stelescu forțează intrarea și produc o busculadă; Comarnescu e pălmuit, sala e „încărcată de electricitate”, dezbaterea nu poate continua. De atunci, precizează diaristul Comarnescu, „la simpozioane nu mai veneau decât oameni curajoși”. Astfel, următoarele ședințe, despre Mussolini, Bergson, Proust, Gandhi, Valéry au fost mai liniștite, dar cu asistență rarefiată, încasările scăzând și pierderile suportându-le asociații. Pe Mussolini l-au prezentat Mihail Polihroniade
CRITERION. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286517_a_287846]
-
aforismelor, panseurilor, schimbului epistolar. Personajul autorului este introdus prin jurnalul pe care îl ține și care nu e decât un pretext narativ pentru crearea unui spațiu în care să se întâlnească episodic „realitatea” autorului din carte cu „realitatea” pe care diaristul o scrie și față de care, de la un punct încolo, își pierde interesul: „Astăzi mi-au telefonat de la Biblioteca Academiei și m-au anunțat că în niște in-folii din sec. al XIV, recent achiziționate, cercetătorii au dibuit subsoluri masive privitoare la
IVANCEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287647_a_288976]
-
subterană care devenise țara, această diaristică propune cea mai densă reprezentare comunitară cotidiană din „deceniul satanic”2. Cum, Însă, În termenii Gabrielei Adameșteanu, „la acea vreme, «cotidianul» intrase deja În zona interzisă”3, consemnarea realității imediate era primejdioasă. Dacă unii diariști și-au luat măsuri de prevedere, punându-și la adăpost caietele, alții au plătit pentru ușurința cu care le-au păstrat. Este cazul Tiei Șerbănescu, căreia, În 1988, i se confiscă pe aeroport, la plecarea din țară Într-o vizită
Concepte și metode în cercetarea imaginarului. Dezbaterile Phantasma by Corin Braga () [Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
pagini care ori exagerează sentimentul, emoția, ori o cenzurează: uneori o anume artificialitate plângăcioasă (paginile melodramatice despre moartea lui Nichita Stănescu), alteori o rigiditate de intelectual orgolios și egotist, puseuri de cinism (amintind de personajul lui Anton Holban, de care diaristul recunoaște că se simte atras). Lirism, poezie, cinism, copilărie, senzualitate, orgoliu, revoltă (inclusiv socială) - câte ceva din toate acestea se află în Carnete maro. Ceea ce dezvăluie jurnalul este coincidența de substanță (și stil) între poezia și viața unui poet autentic. SCRIERI
DUMITRASCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286906_a_288235]