355 matches
-
descoperirii, decît cu vanitatea dărîmării. Istoria retragerii lui Constantin Negri în tihna unui tîrg moldovenesc, de unde îl îmbie pe Kogălniceanu, cel prins de suflarea vremii, cu dulci și fără timp aleanuri literare, spune destule despre anumite afinități. Nu este, acest diarist răsfoind cu răsfățuri, dar cu o seriozitate refuzată multor cronicari ŕ la page, un boier al literelor, în penumbra luptelor literare? Lungi excursii culturale, cum nu se mai știu face, umplu spațiul dintre două păreri. Scoase dintr-un bagaj așezat
Bucuria descoperirii by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/7464_a_8789]
-
un discurs abstract, despre frică, nehotărîre, destin, lene, ratare, prostie, putere și iubire. În Ușa interzisă, toate aceste teme sunt din nou prezente, atîta doar că generalitatea considerațiilor este abandonată în favoarea unei atenții aplecate asupra întîmplărilor concrete. Teoreticianul lasă locul diaristului, iar ochiul liric debordează marginile conceptului. Asta nu înseamnă că detaliile se reduc la înșiruirea unor însemnări personale care se chircesc într-un nod individual lipsit de interes cultural. Întotdeauna întîmplarea e însoțită de un adagiu speculativ, întotdeauna faptul de
Vastele încăperi ale inimii by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/7677_a_9002]
-
furios, contra național-socialiștilor - și azi sunt prieteni." Și autorul Jurnalului reflectează amar: "în lumea asta numai Dumnezeu ne poate salva și norocul nostru tradițional". Dar, din nefericire, n-a fost să fie așa. în aprecierea evenimentelor din toamna lui 1939, diaristul se dovedește un bun analist și totodată vizionar. El consideră că Anglia a greșit îndemnând Polonia la rezistență contra Germaniei, stârnind practic războiul. Ar fi fost de preferat o înțelegere. Marea Britanie va plăti scump, cu prăbușirea imperiului mondial, cum s-
Anii 1940 în pagini de jurnal by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Journalistic/8427_a_9752]
-
prin care românii ar dobândi "o vitalitate mai puternică și o disciplină a muncii". El combate acum cu înverșunare "moravurile și apucăturile noastre balcanice, care împiedică adevărata dezvoltare". Ideia, să observăm, nu și-a pierdut câtuși de puțin actualitatea. însemnările diaristului devin din ce în ce mai pătrunse de dramatism odată cu ultimatumul sovietic din 27 iunie 1940, prin care ni se cerea cedarea Basarabiei și a Bucovinei de Nord. Văzând evoluția rapidă a evenimentelor, Rebreanu prevede catastrofa națională, retragerea dincoace de Prut fiind numai începutul
Anii 1940 în pagini de jurnal by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Journalistic/8427_a_9752]
-
părea lui Rebreanu că nu este în ordine și simpatia lui începe să se clatine. Ea va dispărea cu totul, preschimbându-se curând în opusul ei, odată cu masacrarea celor 64 de fruntași politici deținuți la Jilava. Prin crimele săvârșite, mărturisește diaristul, mișcarea legionară, în care văzuse cu o mare miopie "suprema înnoire a neamului românesc, s-a dezonorat cu totul". După uciderea mișelească a lui N. Iorga, când "toată lumea e îngrozită, revoltată și mai ales înfricoșată", autorul Jurnalului îi condamnă aspru
Anii 1940 în pagini de jurnal by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Journalistic/8427_a_9752]
-
s-a întâmplat cu abia amintitul Pericle Martinescu, autorul unuia dintre cele mai ample jurnale din literatura română, acoperind, cu intermitențe, aproape 50 de ani (1935-1984). Evenimentele sumbre care anunțau războiul sunt urmărite și de el aproape zi de zi. Diaristul înregistrează revoltat ocuparea Cehoslovaciei de către Hitler în 1938, invadarea Poloniei la 1 septembrie 1939, înfrângerea ei însemnând victoria nazismului, care se apropie de noi, "ceea ce face ca populația evreiască în special să fie îngrozită de această perspectivă". Hitler e văzut
Anii 1940 în pagini de jurnal by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Journalistic/8427_a_9752]
-
un adevărat nebun, mânat orbește înainte de o fatalitate apocaliptică". Pericle Martinescu prevede, ca puțini alții în acel moment, că odiosul Führer va duce lumea în prăpastie. Format ca intelectual sub influența mult benefică a culturii franceze, ca și E. Lovinescu, diaristul e îndurerat la 21 mai 1940 de înfrângerea iminentă a Franței de către Hitler. Căderea Parisului sub ocupație o resimte ca pe o catastrofă personală și "a tuturor celor ce s-au hrănit până acum cu alimentul acesta indispensabil al culturii
Anii 1940 în pagini de jurnal by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Journalistic/8427_a_9752]
-
și pentru țara noastră care trece prin tragedia acelui an. Odată cu ocuparea Basarabiei de către ruși, durerea lui și alor săi devine de-a dreptul fizică: "Parcă ni se taie ceva din propriile noastre trupuri. Parcă ni se amputează un braț." Diaristul notează cu același tremur în glas că "nu se va putea obișnui vreodată cu o Românie până la Prut." Curând, vine rândul Transilvaniei. Pericle Martinescu e revoltat de reacția pasivă a guvernanților români în privința "arbitrajului" de la Viena. "Guvernul e gata să
Anii 1940 în pagini de jurnal by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Journalistic/8427_a_9752]
-
pună mâna pe arme. Indignarea lui nu mai cunoaște margini: "Simt că mă înăbuș moralmente, când văd cum alții - germani, italieni, unguri etc. își bat joc de poporul român prin tot felul de uneltiri și cozi de topor". După "cedare", diaristul e cu sufletul zdrobit: "Trupul României a fost sfârtecat de hiena străină într-un mod crunt și mișelesc." După abdicarea lui Carol II, la 6 septembrie 1940 diaristul e de părere că "România a scăpat de un escroc." O vreme
Anii 1940 în pagini de jurnal by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Journalistic/8427_a_9752]
-
român prin tot felul de uneltiri și cozi de topor". După "cedare", diaristul e cu sufletul zdrobit: "Trupul României a fost sfârtecat de hiena străină într-un mod crunt și mișelesc." După abdicarea lui Carol II, la 6 septembrie 1940 diaristul e de părere că "România a scăpat de un escroc." O vreme ca și Rebreanu are iluzia că legionarii, ajunși la putere, vor aduce o reală schimbare, dar văzându-le metodele, constată plin de dezamăgire foarte curând: Mișcarea legionară va
Anii 1940 în pagini de jurnal by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Journalistic/8427_a_9752]
-
a fost smuls de studenții legionari, în locul lui, fiind pus un steag verde. Autorul jurnalului nu s-ar mira prea tare, dacă fla-mu-ra Gărzii de Fier ar deveni drapel național substituin--du-se tricolorului. Odată cu anul 1940, cu instaurarea sângeroasei dictaturi legionare, diaristul nota că el și generația lui au murit ca scriitori. Boemul și visătorul romantic, îmbibat de cultură, vede îndurerat cum se încheie o epocă a libertății, o epocă de "generozitate și entuziasm, de bogăție și splendoare". în ciuda situației tragice a
Anii 1940 în pagini de jurnal by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Journalistic/8427_a_9752]
-
lui Zamfir, ea ni se pare corectă: "Oricum, mi-e teamă că, pînă la omologarea în deplină egalitate a tuturor "colaborărilor", mai e un drum lung. Atît de lung că nu se va sfîrși niciodată". Elocventă în sensul eliberării conștiinței diaristului "indirect" de balastul preconcepțiilor de orice soi este și demersul d-sale în zone socotite "delicate", asupra cărora apasă un conservatorism obosit, degenerat în mecanică pietate. Dar socotind că libertatea nu e numai un drept, ci și o obligație, nu
Un spirit liber (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14676_a_16001]
-
se pronunță mai clar împotriva ei. El e pe deplin conștient că noua postură (pe care o acceptase) îl pune în cea mai proastă lumină: „... de aici încolo, încep să fiu, dacă nu odios, cel puțin atacabil.” Avea perfectă dreptate. Diaristul vorbește despre foametea din1946-1947, când într-un sat din Moldova au fost 20 de înmormântări într-o săptămână. Toți decedații erau morți de foame, în timp ce în Italia, „americanii aduc, cu marile lor vapoare, toate câte lipsesc.” (Planul Marshall, refuzat de
Gala Galaction după 1944 by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Journalistic/13473_a_14798]
-
pare curajul de a crede că timpul s-ar putea vreodată opri." Iată, una dintre concluziile la care, mărturisesc, nu m-am gândit nici o secundă după lectura capodoperei lui Goethe. Mult mai interesante și mai credibile sunt observațiile directe ale "diaristului". Ochiul de prozator al lui Gheorghe Crăciun funcționează fără reproș, observațiile sale au precizia acordului fin. Neliniștea vârstei de trecere este admirabil surprinsă în numai două rânduri: "Îmbătrânirea. Oriunde întâlnești din întâmplare o oglindă simți nevoia să (te) privești în
Caietele lui Crăciun by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/10405_a_11730]
-
moravuri Iașii și locuitorii lui la 1840, o, zice autorul, "preumblare pitorească pe capitalei Moldovei", cu expresivități voluntare și involuntare. Când a fost surghiunit la Soveja, Russo a scris un jurnal după toate regulile unei asemenea specii de la Amiel încoace. Diaristul evocă melancolic "târgul", notează cu umor în stare să ascundă dezolarea secvențe din realitate prinse în imagine literară. Iată o "întrevorbire" între exilat și ministru: - "Domnule, domnia-ta vrei să răzvrătești țara! - Eu, domnule ministru? Zău nu vă înțeleg! - Domnia
Alecu Russo, spiritul critic și contemplația by Constantin Trandafir () [Corola-journal/Journalistic/6949_a_8274]
-
Ștefan Ioanid o scrie. Experiența lirică este una de căutat și de tatonat în deplină singurătate, departe de lumina reflectoarelor și de tribunele stadioanelor, înțesate de fani, care-i încântă pe alți autori. "Scriu pentru nimeni", notează pe 9 aprilie diaristul, plângându-i-se de asta lui Anselmus. Iată o exagerare, căci Subteranele Fundației e o carte citită. Betiana, soția poetului-personaj; editorul de la Paideia; Dan Cristea, care semnează un text pe coperta a IV-a; eu... Dacă îl numărăm și pe
Jurnal de poet by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/7474_a_8799]
-
spirituale, artistice. în pofida amânărilor, șicanelor cenzoriale, soții Anton înregistrează o serie de succese, deloc neglijabile. Romanul Seri albastre (1960) de Costache Anton a primit mai multe premii, s-a reeditat în câteva rânduri, tradus în Cehoslovacia, romanul Caruselul (1974) al diaristei a fost elogiat de către un critic de talia lui Valeriu Cristea, iar Prețul singurătății, poate cel mai bun roman al ei, va fi încununat ceva mai târziu cu premiul Uniunii Scriitorilor. Pentru că avusese curajul să ia cuvântul la o ședință
Între bucurie și nemulțumire by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Journalistic/9777_a_11102]
-
respectată la "Sburătorul", s-ar fi lăsat cucerită de impenitentul seducător Ion Barbu. Tot așa, despre Cella Serghi, care pretindea că ar fi fost prototipul Doamnei T. din Patul lui Procust al lui Camil Petrescu. Poate al Emiliei, observă bine diarista, și o confirmă din plin E. Lovinescu în Agendele sale. Când vine vorba despre scriitorii și criticii contemporani, spiritul E.T.A. devine acid, chiar caustic, uneori, nu fără dreptate, alteori de un subiectivism, greu de împărtășit. Astfel, N. Breban era
Între bucurie și nemulțumire by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Journalistic/9777_a_11102]
-
acordau credit nici anatemizatul Paul Georgescu, nici "marele" Petru Dumitriu. Sigur că toate acestea nu erau de natură s-o încurajeze, ci, din contra, s-o dezguste și s-o irite. Având încă de tineri o sănătate precară, soții Anton (diarista vorbește în numele amândurora) sunt mai sensibili și de aceea mai vulnerabili din punct de vedere psihic. De aici, supradimensionarea unor "insuccese", permanenta suspiciune că sunt frustrați, nedreptățiți de critică și de către edituri, ignorați, respinși de toată lumea. Ei au mereu câte
Între bucurie și nemulțumire by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Journalistic/9777_a_11102]
-
că se află izolați "ca într-un pustiu". Să fie numai vina acestora, să nu aibă și cei doi soți și o contribuție, poate prin lipsa unei vocații a prieteniei sau măcar a unei sociabilități? Lehamitea care o încearcă pe diaristă privind viața în general și pe cea literară, în special ("Trăiesc într-o mlaștină puturoasă") își face prezența și în relațiile acestea de cerc restrâns, care nu reușesc să se coaguleze. Când Costache Anton invită multă lume la o masă
Între bucurie și nemulțumire by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Journalistic/9777_a_11102]
-
încheie o primă etapă, cuprinzând toate volumele antume. O etapă esențială, întrucât Dimov, spre deosebire de alți poeți contemporani, n-a risipit prea multe poeme disparate prin reviste, n-a vizitat alte genuri decât cu totul accidental și nici un mare epistolograf sau diarist se pare că n-a fost. Chiar dacă, într-o ediție științifică, e de egală importanță orice text literar lăsat de un scriitor - ba chiar, potrivit școlii editologice franceze, orice petic de hârtie mâzgălit de acesta -, în cazul particular al lui
Ultimul Dimov by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/4490_a_5815]
-
ceea ce nu convenea puterii. La intrare în jurnalul Monicăi Lovinescu stă de strajă titlul filmului Omul de fier. Urmează o frază plină de înțelesuri, reținută din "Le Monde", aparținând regizorului A. Wajda. Ea ține loc de mărturie de credință pentru diarista care își asumă investitura dată, aceea de a lăsa posterității semnele unei istorii grave pentru Estul Europei nelibere. Intenția publicării e, deci, de la sine înțeleasă. Investitura era resimțită ca venind de la "puteri fantastice - spune autoarea, emblematic - care mă delegau în fața
Jurnale care îți răspund by Elvira Sorohan () [Corola-journal/Journalistic/12563_a_13888]
-
-l înfrunta pe împăratul Hadrianus i-a fost fatală. Dincolo de "alunecările personalizate", mai multe și mai precise în însemnările Monicăi Lovinescu, foarte puține și acelea dizolvate în cauza generală apărată de Sîrbu, jurnalele vorbesc "despre și pentru alții". Credo-ul diaristului �iernii" 1984 se nuanțează totuși altfel decât cel scris la Paris. Profund melancolizat, golit de speranțe, obligat la tăcerea scrisului, ca discurs interiorizat, el se opune istoriei prezente, dar scrie și el, pentru cea viitoare. Nu-i mai rămâne decât
Jurnale care îți răspund by Elvira Sorohan () [Corola-journal/Journalistic/12563_a_13888]
-
un fel de Ev Mediu infestat de "dogmatism, inchiziții, ciumă, năvăliri barbare...". într-un cuvânt, o istorie total compromisă, văzută apocaliptic. A trăi vertical în aceste circumstanțe îți dă dreptul moral de cenzură asupra vremurilor, cum i-a dat și diaristului cu un destin fracturat de nenumărate și nemeritate accidente. Un astfel de drept se obține trăind dureros starea de veghe. Sîrbu și-a asumat libertatea de "a trăi periculos". Existența neprihănită nu era datul naturii lui și condiționat de asta
Jurnale care îți răspund by Elvira Sorohan () [Corola-journal/Journalistic/12563_a_13888]
-
și noi pe două voci: în loc să vină vremuri care să ne deschidă drumul spre Bach, Beethoven - am nimerit timpurile noi, și am fost puși să cântăm în cor. Numai în cor, o singură cântare, cu același dirijor...". Concluzia ironică a diaristului are valoare sibilinică: "Din bucuria asta nici Dumnezeu nu are să ne mai scoată!". O lume a fost metamorfozată, fără să mai poată reveni la ceea ce începuse a fi. Dogma comunistă a venit ca un Katehon fatal pentru evoluția popoarelor din
Jurnale care îți răspund by Elvira Sorohan () [Corola-journal/Journalistic/12563_a_13888]