296 matches
-
coronarian trebuie să crească pentru a se acorda cu creșterea debitului cardiac, întrucât extracția de oxigen este aproape la nivel maxim. De aceea, stenozele coronariene care limitează fluxul produc ischemie. Cea mai mare parte a fluxului coronarian are loc în diastolă, mai puțin în sistolă datorită presiunii intraventriculare stângi ridicate generate în timpul sistolei care comprimă vasele coronare - compresiune extravasculară. Se instalează un gradient de presiune intramiocardic: presiunea subendocardică se apropie de presiunea intra-ventriculară, iar presiunea la nivelul epicardului este aproape de
Tratat de chirurgie vol. VII by RADU DEAC () [Corola-publishinghouse/Science/92075_a_92570]
-
prin stenoze afectează fluxul sanguin subendocardic, fenomen ce poate fi compensat de rețeaua subendocardică (densitate capilară pe mm2 mai mare decât subepicardic) [4]. Subepicardul este perfuzat în ambele faze ale revoluției cardiace, dar cantitativ mai redus, în timp ce subendocardul numai în diastolă. Cererea de oxigen este mai mare în subendocard datorită contracției mai puternice a sarcomerelor în această zonă. Debitul sanguin miocardic este mai mare în zona subendocardică și preferențial în diastolă datorită perfuziei selective a subendocardului, cererilor metabolice mai mari și
Tratat de chirurgie vol. VII by RADU DEAC () [Corola-publishinghouse/Science/92075_a_92570]
-
revoluției cardiace, dar cantitativ mai redus, în timp ce subendocardul numai în diastolă. Cererea de oxigen este mai mare în subendocard datorită contracției mai puternice a sarcomerelor în această zonă. Debitul sanguin miocardic este mai mare în zona subendocardică și preferențial în diastolă datorită perfuziei selective a subendocardului, cererilor metabolice mai mari și perfuziei continue a subepicardului. Subendocardul este mai susceptibil la ischemie și necroză [4]. În artera coronară dreaptă debitul este constant în timpul contracției cardiace, datorită unor presiuni intramurale mai mici, compresiei
Tratat de chirurgie vol. VII by RADU DEAC () [Corola-publishinghouse/Science/92075_a_92570]
-
de ritm, insuficiența cardiacă etc. STENOZA MITRALĂ Este cea mai frecventă dintre valvulopatii și este mai frecventă la femei. Stenoza mitrală reprezintă afectarea valvei mitrale ce produce un obstacol la trecerea fluxului sanguin din atriul stâng în ventriculul stâng în timpul diastolei. TABLOU CLINIC Simptome funcționale [10] - Stenoza mitrală poate rămâne asimptomatică mulți ani. Primul și cel mai frecvent simptom este dispneea progresivă de efort care merge până la dispnee paroxistică nocturnă. - fatigabilitate; - hepatalgie de efort; - tuse iritativă; - hemoptizii - datorită hipertensiunii pulmonare (varice
Tratat de chirurgie vol. VII by LAURENŢIU COZLEA () [Corola-publishinghouse/Science/92071_a_92566]
-
dedublat, datorită hipertensiunii pulmonare; - clacment de deschidere al mitralei - un zgomot scurt, sec care se aude după zgomotul II și se datorește deschiderii zgomotoase a valvei mitrale sclerozate - „oblon bătut de vânt”; - uruitura diastolică - se aude mai bine la începutul diastolei, în decubit lateral stâng și după efort, este produsă de trecerea sângelui prin orificiul mitral stenozat. Nu se aude în stenozele incipiente, largi, în stenozele foarte strânse cu tahicardie / fibrilație atrială respectiv în stenozele mitrale complicate cu miocardită acută sau
Tratat de chirurgie vol. VII by LAURENŢIU COZLEA () [Corola-publishinghouse/Science/92071_a_92566]
-
cardiac stâng și coronarografia: evidențiază gradientul transstenotic de presiune [10, 20]. INSUFICIENȚA AORTICĂ Insuficiența aortică este o valvulopatie produsă de cauze multiple ce au drept rezultat închiderea incompletă a valvelor aortice. O parte din fluxul sanguin din aortă revine în diastolă în VS producând hipertrofia și dilatația acestuia. Afectarea valvelor aortice poate fi acută sau cronică [10, 20]. TABLOU CLINIC.SIMPTOME FUNCȚIONALE Bolnavii cu insuficiență aortică ușoară sau moderată pot rămâne asimptomatici mulți ani și pot fi descoperiți ocazional, pentru ca apoi
Tratat de chirurgie vol. VII by LAURENŢIU COZLEA () [Corola-publishinghouse/Science/92071_a_92566]
-
dilatația VS, Doppler color - vizualizează și cuantifică fluxul de regurgitație aortică; - Cateterism cardiac și coronarografia - înaintea intervenției chirurgicale. STENOZA TRICUSPIDIANĂ Stenoza tricuspidiană semnifică o stâmtorare a orificiului tricuspidian care determină un obstacol la trecerea sângelui din AD în VD în timpul diastolei. Consecința este dilatarea AD și creșterea presiunii în venele cave [10, 20]. TABLOU CLINIC Semne și simptome funcționale Simptomatologia este în majoritatea cazurilor dominată de cea a stenozei mitrale din cauza asocierii frecvente a ambelor afecțiuni (predominând etiologia reumatismală): - fatigabilitate (prin
Tratat de chirurgie vol. VII by LAURENŢIU COZLEA () [Corola-publishinghouse/Science/92071_a_92566]
-
în DII; - Examen radiologic: -în incidență laterală stângă: AD umple spațiul superior retrosternal; -în stenoza tricuspidiană izolată: câmpuri pulmonare clare. - Ecocardiografie: valve îngroșate, cu deschidere redusă, aspect de dom; AD dilatat; Doppler: jet turbulent cu viteză crescută în VD în diastolă; - Cateterism cardiac drept: măsurarea gradientului de presiune transstenotic și aria stenozei; - Jugulogramă: unde „a” foarte ample (sistola atrială) [10, 20]. INSUFICIENȚA TRICUSPIDIANĂ Insuficiența tricuspidiană se definește ca trecerea anormală a unei părți din volumul sanguin din VD în AD în
Tratat de chirurgie vol. VII by LAURENŢIU COZLEA () [Corola-publishinghouse/Science/92071_a_92566]
-
P >2,5 mm), VD dilatat (BRD / HVD în derivația V1: R>S). - Examen radiologic: -PA: arc inferior drept alungit și bombat; -lateral stâng: spațiu retrosternal ocupat. - Ecocardiografie: dilatația cavităților drepte, mișcare paradoxală a SIV, jet regurgitant în AD în diastolă; Examinare 2D, Doppler color, abord subxifoidian (colecția autorului). - Cateterism cardiac drept: PVC mult mărită; - Jugulogramă: unde a, c și v foarte ample, cu platou sistolic [10]. STENOZA PULMONARĂ Leziunile valvulare pulmonare sunt cel mai frecvent congenitale și rar dobândite. Stenoza
Tratat de chirurgie vol. VII by LAURENŢIU COZLEA () [Corola-publishinghouse/Science/92071_a_92566]
-
pulmonară scăzută; - Ecocardiografie: eco-Doppler - jet turbulent cu viteză crescută în trunchiul arterei pulmonare, în sistolă; - Cateterism cardiac drept: precizarea gradientului transstenotic; - Angiocardiografie: localizarea stenozei. INSUFICIENȚA PULMONARĂ Insuficiența pulmonară se definește ca lipsa de închidere ermetică a orificiului sigmoidian pulmonar, în timpul diastolei, producându-se un reflux de sânge din artera pulmonară în VD [10]. SIMPTOMATOLOGIE Bolnavii cu insuficiență pulmonară izolată pot fi asimptomatici mulți ani. Tabloul clinic este cel al bolii de bază [10]. - Semne și simptome de HTP (hipertensiune pulmonară) și
Tratat de chirurgie vol. VII by LAURENŢIU COZLEA () [Corola-publishinghouse/Science/92071_a_92566]
-
EXAMINĂRI PARACLINICE - Examen radiologic - semne radiologice de hipertensiune pulmonară (dans al conului arterei pulmonare și al hilului pulmonar - dans vascular Pezzi), dilatația trunchiului arterei pulmonare, dilatația VD; - semne ECG de mărire a VD; - Ecocardiografie: jet de regurgitare în VD, în diastolă [10]. C. CARDIOPATII CONGENITALE Incidența cardiopatiilor congenitale la naștere este în jur de 8-10%, având o mortalitate de 75% în prima lună de viață. Incidența lor crește la un an la 7,8‰, iar la 5 ani la 9‰, deoarece
Tratat de chirurgie vol. VII by LAURENŢIU COZLEA () [Corola-publishinghouse/Science/92071_a_92566]
-
este modificat când shunt-ul este mic, fiind accentuat în caz de DSV mare. Zgomotul 2 este adesea palpabil la pulmonară și prezintă o dedublare labilă. În cazurile cu hipertensiune pulmonară semnificativă se poate percepe și un clic sistolic pulmonar. În diastolă se poate percepe uneori un suflu diastolic apexian sau un zgomot 3 datorită unei stenoze mitrale funcționale. În cazurile tardive, odată cu creșterea rezistenței pulmonare și a presiunii pulmonare, shunt-ul diminuă sau se inversează determinând scăderea intensității suflului sistolic. Dacă apare
Tratat de chirurgie vol. VII by LAURENŢIU COZLEA () [Corola-publishinghouse/Science/92071_a_92566]
-
pentru diagnosticul de pericardită uscată. Reprezintă expresia auscultatorică a modificărilor anatomice (îngroșarea seroaselor, depunere de fibrină, false membrane). Este un zgomot superficial și aspru, se aude mai bine mezocardiac sau la focarul tricuspidian, se aude și în sistolă și în diastolă. Are caracter fugar, trecător, variază de la o oră la alta și în funcție de poziția bolnavului. Investigații paraclinice [10] Electrocardiograma Modificările electrocardiografice care apar frecvent în pericardite sunt modificările de fază terminală și tulburări de ritm. Pericardul neavând activitate electrică, modificările fazei
Tratat de chirurgie vol. VII by LAURENŢIU COZLEA () [Corola-publishinghouse/Science/92071_a_92566]
-
este etichetat ca revărsat pericardic cronic [20]. Pericardita cronică este urmarea pericarditei acute (de cele mai multe ori de etiologie TBC) și se datorește îngroșării fibroase a pericardului și producerii de aderențe intra- și extrapericardice, care, comprimând cordul, împiedică umplerea sa în diastolă. Se descriu trei forme anatomo-clinice de pericardite cronice: A. pericardite cronice lichidiene; B. pericardite cronice constrictive; C. pericardite cronice adezive. Pericarditele cronice lichidiene Au evoluție clinică cronică, afebrilă și adesea asimptomatică și perioade îndelungate, de ani de zile, ele simulează
Tratat de chirurgie vol. VII by LAURENŢIU COZLEA () [Corola-publishinghouse/Science/92071_a_92566]
-
al ventriculului drept și peretele toracic anterior. Evoluția pericarditei cronice lichidiene depinde de natura și evoluția bolii cauzale [10]. Pericardita cronică constrictivă Sindromul constrictiv este dat de îngroșarea fibroasă și densă a pericardului care, comprimând cordul, împiedică umplerea sa în diastolă. Fibroza pericardică se instalează lent în ani, producând un tablou de insuficiență cardiacă hipodiastolică cu presiune venoasă mult crescută, ascită, edeme, hepatomegalie [10, 20]. Etiologie Este produsă în primul rând de pericardita tbc (până la 70% din cazuri), apoi de cele
Tratat de chirurgie vol. VII by LAURENŢIU COZLEA () [Corola-publishinghouse/Science/92071_a_92566]
-
ecouri distincte, reprezentând pericardul visceral și parietal, separate de un spațiu clar de cel puțin 1 mm. Aceste anomalii ecocardiografice sunt însoțite de o mișcare anormală a septului interventricular caracterizată prin turtirea sa în sistolă și mișcare paradoxală (posterioară) în diastolă (mișcare plată în diastolă). Tomografia computerizată: poate evidenția îngroșările pericardice. Cateterismul cardiac: expansiunea diastolică a ambilor ventriculi este limitată de pericardul fibros sau calcificat. De aceea, cateterismul cardiac arată că presiunile diastolice sunt ridicate și aproximativ egale în toate cele
Tratat de chirurgie vol. VII by LAURENŢIU COZLEA () [Corola-publishinghouse/Science/92071_a_92566]
-
visceral și parietal, separate de un spațiu clar de cel puțin 1 mm. Aceste anomalii ecocardiografice sunt însoțite de o mișcare anormală a septului interventricular caracterizată prin turtirea sa în sistolă și mișcare paradoxală (posterioară) în diastolă (mișcare plată în diastolă). Tomografia computerizată: poate evidenția îngroșările pericardice. Cateterismul cardiac: expansiunea diastolică a ambilor ventriculi este limitată de pericardul fibros sau calcificat. De aceea, cateterismul cardiac arată că presiunile diastolice sunt ridicate și aproximativ egale în toate cele patru cavități cardiace, atât
Tratat de chirurgie vol. VII by LAURENŢIU COZLEA () [Corola-publishinghouse/Science/92071_a_92566]
-
a inimii: stenoza aortică, pulmonară, coarctația aortei, HTA; c. afecțiuni cu supraîncărcarea diastolică - de volum sau de umplere - a inimii (insuficiențe valvulare, șunturi intra-extracardiace); d. afecțiuni cu reducerea umplerii diastolice: pericardite cronice, tulburări de ritm cu frecvență rapidă (prin scurtarea diastolei). 3. Depistarea factorilor favorizanți și precipitanți ai IC. Sunt afecțiuni care suprapuse pe fondul unei cardiopatii preexistente, precipită, grăbesc apariția IC [10]. ETIOLOGIE A. Boala cardiacă de bază: anomalii structurale congenitale sau dobândite B.-Cauze precipitante (cauzele sau incidentele specifice
Tratat de chirurgie vol. VII by LAURENŢIU COZLEA () [Corola-publishinghouse/Science/92071_a_92566]
-
a eficienței contracției: -scăderea contractilității globale a miocardului: cardiomiopatii secundare sau primitive; -scăderea masei miocardice: infarctul miocardic. - factori ce împiedică umplerea cardiacă: -scăderea complianței cardiace: cardiomiopatii restrictive; -boli pericardice: pericardita constrictivă sau exsudativă (tamponada cardiacă); -obstrucții intracardiace: mixomul atrial; -scurtarea diastolei: tahicardii excesive. B. Cauze precipitante de insuficiență cardiacă [10]: - factori de mediu: mediul exagerat de umed și cald; - stres emoțional; - lipsa complianței pacientului privind dieta, medicația; - tratament medicamentos inadecvat/insuficient; - aritmii cardiace: fibrilație atrială, flutter atrial, tahicardie atrială multifocală, tahicardie
Tratat de chirurgie vol. VII by LAURENŢIU COZLEA () [Corola-publishinghouse/Science/92071_a_92566]
-
celei diastolice, în special la femei (12). Lusitropismul este afectat odată cu îmbătrânirea. Modificările pattern-ului de umplere ventriculară sunt progresive, inițial faza de umplere ventriculară este întârziată, ulterior treptat o proporție din ce în ce mai mare a umplerii ventriculare are loc către sfârșitul diastolei, în timpul sistolei atriale. În contextul apariției fibrilației atriale (FA), consecințele asupra inimii bătrâne sunt severe, rezerva cardiacă fiind diminuată (8). Răspunsul alterat la stimuli adrenergici duce la o scădere a frecvenței cardiace de repaus, precum și la efort. Răspunsul compensator la
Afectarea cardiovasculară în boala renală cronică by Silvia Iancovici, Andreea Mitescu, Maria Dorobanțu () [Corola-publishinghouse/Science/91965_a_92460]
-
creierul, splina și rinichii precum și membrele. Pot urma și abcese metastatice. Endocardita inimii drepte embolizează plămânii cu abcese pulmonare sau pneumonie ulterioară. Vegetațiile aortice care prolabează în ventricul pot crea infecții secundare ale cuspei mitrale anterioare prin contact direct în timpul diastolei („kissing lesions”). Implicarea renală în endocardita infecțioasă include embolismul septic renal, glomerulonefrita cu complexe imune circulante și nefrita interstițială datorată terapiei antibiotice [5]. Endocardita infecțioasă conduce la o bacteriemie constantă. Poate urma o infecție severă mai ales dacă sunt implicate
Tratat de chirurgie vol. VII by BRÎNDUŞA ŢILEA, HORAŢIU SUCIU, IOAN ŢILEA () [Corola-publishinghouse/Science/92079_a_92574]
-
perfuzie coronariană (presiunea aortică), cu tensiunea diverselor straturi cardiace și cu rezistența vasculară coronariană. O rezistență coronariană normală este dependentă de funcționarea corectă a celulelor endoteliului coronarian și a mușchiului subjacent acestuia. Deși sângele în straturile subepicardice pătrunde atât în diastolă cât și în sistolă, fluxul sangvin către stratul subendocardic al VS are loc doar în diastolă. Conceptul opririi cardiace farmacologice a fost introdus în 1929 de către Hooker, deși capacitatea potasiului de a opri cordul în diastolă era cunoscută de câțiva
Tratat de chirurgie vol. VII () [Corola-publishinghouse/Science/92070_a_92565]
-
coronariană normală este dependentă de funcționarea corectă a celulelor endoteliului coronarian și a mușchiului subjacent acestuia. Deși sângele în straturile subepicardice pătrunde atât în diastolă cât și în sistolă, fluxul sangvin către stratul subendocardic al VS are loc doar în diastolă. Conceptul opririi cardiace farmacologice a fost introdus în 1929 de către Hooker, deși capacitatea potasiului de a opri cordul în diastolă era cunoscută de câțiva ani. Aplicarea clemei de ocluzionare aortică, chiar și în prezența hipotermiei locale, nu determină oprirea instantanee
Tratat de chirurgie vol. VII () [Corola-publishinghouse/Science/92070_a_92565]
-
subepicardice pătrunde atât în diastolă cât și în sistolă, fluxul sangvin către stratul subendocardic al VS are loc doar în diastolă. Conceptul opririi cardiace farmacologice a fost introdus în 1929 de către Hooker, deși capacitatea potasiului de a opri cordul în diastolă era cunoscută de câțiva ani. Aplicarea clemei de ocluzionare aortică, chiar și în prezența hipotermiei locale, nu determină oprirea instantanee a cordului. Oprirea mecanică este precedată de contracții neuniforme și de fibrilație ventriculară, în timpul cărora scad rezervele energetice miocardice. Cardioplegia
Tratat de chirurgie vol. VII () [Corola-publishinghouse/Science/92070_a_92565]
-
intrării Na+ (depolarizare celulară) și, astfel, protejează rezervele energetice necesare menținerii integrității membranare și a pompei de transport activ a Na+-K+. Concentrațiile optime, necesare unei mai bune recuperări post-operatorii, se consideră a fi între 25-34 mmol/l. Oprirea în diastolă (depolarizarea) produsă de potasiu, în comparație cu cea în sistolă (hiperpolarizarea) are nenumărate beneficii [75]. Depolarizarea membranei cardiomiocitare prin hiperpotasemie reduce nevoile energetice ale miocitului, chiar dacă anumite pompe membranare rămân deschise pe perioada depolarizării (ATP-aza Ca+2 sarcolemală și sarcoplasmatică și ATP-aza
Tratat de chirurgie vol. VII () [Corola-publishinghouse/Science/92070_a_92565]