368 matches
-
lavă” (Mențiuni critice III, ed. cit. p. 294). Criticînd, în comentariul mai sus menționat, atitudinea lui Lovinescu față de proza infuzată de lirism a lui Sadoveanu, Perpessicius îl așază, ironic, pe criticul sburătorist în proximitatea adversarilor săi dogmatici: H. Sanielevici (cu diatribele sale eticist-sociologizante împotriva tematicii „naturaliste” și „imoraliste” a nuvelelor sadoveniene) și M. Dragomirescu (cu clasificările sale schematice). Ca și Dragomirescu, E. Lovinescu agravează - scrie Perpessicius - „dependențele critice de școală literară”, derivîndu-le în „critică cenaculară”: „Cum se explică toată acea spuză
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
care ar fi trebuit să stingă disputele. În ea, Iustinian a pus sub acuzație trei lucrări scrise de trei teologi care au trăit cu un veac mai înainte și care au fost considerați de el vinovați pentru necontenitul șir de diatribe. De aici și numele de „cele Trei Capitole“. Așadar, fără să-l consulte pe papă, și-a trimis opera către toți episcopii imperiului cu porunca de a subscrie la ideile acesteia. Mulți episcopi din Orient au semnat, în schimb în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
ieșirea lui Lucas. Acesta Înfruntă o clipă zidul compact de priviri ostile, cînd un glas aspru și tăios se făcu auzit. - Ești mîndră de ce-ai făcut, piază rea? Doar cînd o văzu pe Marie În prag Lucas Înțelese că diatriba nu i se adresa lui. - Nu vezi că semeni răul de cînd te afli pe insulă? continuă Yvonne Le Bihan Înșfăcînd-o pe Marie, care Încerca să-și facă loc printre oameni. - De ajuns! tună Lucas, dînd-o la o parte pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
a experienței hippy, ci Încununarea ei logică; iar David di Meola nu făcuse decât să ducă mai departe și să pună În practică ideile de libertate individuală propovăduite de tatăl său. Macmillan era membru al partidului conservator și unele dintre diatribele lui Împotriva libertății individuale au provocat nemulțumiri În propriul său partid; dar cartea lui avu un impact considerabil. Îmbogățit din drepturile de autor, s-a lansat În politică; În anul următor, a fost ales În Camera Reprezentanților. Bruno tăcu. Își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
o cameră antifonată 7. Chiar delicata problemă a homosexualității lui „Abe” e tratată nemilos, până la condamnarea moral‑religioasă, fapt extrem de ciudat În Statele Unite (cel puțin În public). Știu pozitiv că În versiunea finală a romanului Bellow și‑a mai atenuat diatriba Împotriva homosexualității, probabil ca reacție tactică la indignarea unora dintre „pre‑cititori” În fața obsesivei preocupări de a‑l vitupera pe „Abe” chiar și când acesta agonizează Într‑un scaun cu rotile, bolnav de SIDA și măcinat de virusul Guillain‑Barré
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
relații apropiate cu soacra sa, care a și ajuns la festivitatea decernării premiilor Nobel, pentru a‑și aplauda ginerele. Atît În roman, cît și În viață, „Vela”/Alexandra era prietenă de familie cu „Grielescu”/Eliade. Unii prieteni comuni au comentat diatriba lui Bellow Împotriva lui Eliade ca pe o răzbunare Împotriva celui prin care romancierul și‑a cunoscut o fostă soție (cîndva adorată, apoi abhorată și ridiculizată, poate și pentru a face pe plac nevestei În exercițiu). „Minna”, soție la timpul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
zi. Depășise gardurile de fier ale curiei și era atent la drumul pe care îl duceau pașii. Rătăcea cu intenția să se scuture de acele cuvinte lipicioase ale judecătorilor care, pentru a-l scoate din sărite, se lansaseră într-o diatribă împotriva lui Telesio. Din fericire nu căzuse în cursă, astfel încât se mărginiseră la a-i impune să nu mai citească niciodată din filosoful din Cosenza, să și-l șteargă din minte și din inimă, și să se întoarcă în Calabria
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
l plăti. Pe urmă, lui Hagienuș, foarte versat în istoria artelor, îi plăcea biserica lui Ioanide, știa cât de liberă fusese inițiativa arhitecților de-a lungul istoriei. Întâi începu să pipăie terenul, spre a vedea ce impresie ar face o diatribă a sa. Fizionomia lui exprima numai jale, comică însă. . - Domnule Gaittany, dă-mi și dumneata un sfat, pentru Dumnezeu, ce să fac? Îmi cere Pomponescu să-l atac pe Ioanide la revistă. De ce să-l atac eu pe Ioanide? . - Nu
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
a-i satisface ranchiuna, nu era încîntat. Ca om politic, știa că atacul are un element pozitiv, ridică din anonimat un om. Ar fi dorit să se vorbească de scandaluri meschine, diminuând figura arhitectului, nedemnitate la curs, lipsă de prestigiu; diatriba făcea din Ioanide o figură rebelă, un erou posibil al unei zile. . - I se dă prea multă importanță! observă Pomponescu.Ioanide conspirator! Asta sună a paradox. . - Cu toate astea, tot ce scrie aici e adevărat. Știi chestiacu fata... . - O nenorocire
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
bani blestemați! Să facem un pic de filozofie. Ce vi s-a întâmplat? A aruncat Cresus 36 cu noroi în dumneavoastră? Mondor v-a răpit dragostea pentru firimitura voastră de pâine? Sau poate Zoilus 37 a cumpărat împotriva dumneavoastră o diatribă la gazetă? Nu invidiez carul lui Cresus; renumele meu, prin faptul că nu valorează nimic, scapă limbii lui Zoilus; cât privește firimitura mea de pâine, niciodată, niciodată nici măcar umbra celei mai ușoare sarcini... Ah! Vă urmez! Unde îmi era capul
Statul. Ce se vede și ce nu se vede by Frédéric Bastiat [Corola-publishinghouse/Science/1073_a_2581]
-
de a se exprima liber, de a-și impune punctul de vedere. Atitudinea nu era specific medievală, venea încă din antichitate, dar este cert că se cultiva mereu. Iuvenal scria, în cea de-a șasea satiră a sa, o virulentă diatribă antifeministă, pe care o 53 Carolyn Dinshaw, Introduction to Chaucer's Sexual Poetics, The University of Wisconsin Press, 1989, p. 18. 54 Ibidem, pp. 6-7. 55 Ibidem. 56 Ibidem, p. 16. 32 vor prelua Walter Map, Jean de Meun sau
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
omul sub toate fațetele sale. Este, am putea spune, o lume „ecumenică”. „Pentru Boccaccio, cea care aduce prejudicii și constrânge este Biserica. Călugărițele, preoții, asceții și toate fracțiunile din interiorul catolicismului sunt ținte ale unei satire nemiloase sau ale unor diatribe sincere, nu doar din cauza corupției lor, ci datorită imposibilității de a practica virtutea. Chiar și în viețile laicilor, Biserica ocupă o poziție antagonică cu cea a Naturii, deoarece abstinența se face în numele unui vot religios.” 532 Critica clerului corupt, prefigurată
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
în francezul courbache care desemnează o cravașă, un bici, reliefând astfel faptul că romanul se dorește un pamflet.1026 Probabil că acest apelativ se referă și la personajul feminin ce devine o anti eroină în această satiră și care determină diatribele misogine, ocupând o bună parte din conținutul cărții. Naratorul operei suferă din cauza unei iubiri neîmpărtășite pentru o văduvă, are un vis în care se părea că se plimba pe o cărare frumoasă, ce treptat devine țepoasă și inaccesibilă. Se pierde
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
de a se exprima liber, de a-și impune punctul de vedere. Atitudinea nu era specific medievală, venea încă din antichitate, dar este cert că se cultiva mereu. Iuvenal scria, în cea de-a șasea satiră a sa, o virulentă diatribă antifeministă, pe care o 53 Carolyn Dinshaw, Introduction to Chaucer's Sexual Poetics, The University of Wisconsin Press, 1989, p. 18. 54 Ibidem, pp. 6-7. 55 Ibidem. 56 Ibidem, p. 16. 32 vor prelua Walter Map, Jean de Meun sau
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
omul sub toate fațetele sale. Este, am putea spune, o lume „ecumenică”. „Pentru Boccaccio, cea care aduce prejudicii și constrânge este Biserica. Călugărițele, preoții, asceții și toate fracțiunile din interiorul catolicismului sunt ținte ale unei satire nemiloase sau ale unor diatribe sincere, nu doar din cauza corupției lor, ci datorită imposibilității de a practica virtutea. Chiar și în viețile laicilor, Biserica ocupă o poziție antagonică cu cea a Naturii, deoarece abstinența se face în numele unui vot religios.” 532 Critica clerului corupt, prefigurată
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
în francezul courbache care desemnează o cravașă, un bici, reliefând astfel faptul că romanul se dorește un pamflet.1026 Probabil că acest apelativ se referă și la personajul feminin ce devine o anti eroină în această satiră și care determină diatribele misogine, ocupând o bună parte din conținutul cărții. Naratorul operei suferă din cauza unei iubiri neîmpărtășite pentru o văduvă, are un vis în care se părea că se plimba pe o cărare frumoasă, ce treptat devine țepoasă și inaccesibilă. Se pierde
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
în afara dialogului argumentativ și polemic. Camil Petrescu subliniază contrastul dintre textele sale și insuficiența, eroarea, falsul criticii impresioniste: "om al "antitezelor" încorporate, trăite pasional și exhibate pe un plan estetic psihologizat, într-o "lăcomie" de tensiuni, scriitorul își ascute stilul diatribelor, muindu-l în substanțe corozive"265. Pentru Monica Lovinescu, critica este artă și știință, studiu sistematic al literaturii diferit de literatură, prilej de îndrumare al cititorului și scriitorului. Pentru C. Petrescu, critica "trebuie să aleagă, de vreți cu plasticitate exprimat
Monica Lovinescu, O Voce A Exilului Românesc by MIHAELA NICOLETA BURLACU [Corola-publishinghouse/Science/1012_a_2520]
-
unor frustrări personale de natură literară, dacă nu am fi forțați să raportăm poemul la contextul publicării sale ceea ce duce la recunoașterea maturității autorului în analiza raporturilor dintre actul critic și cel literar, în ciuda lipsei de experiență în această direcție. Diatriba lansată la adresa semidocților este făcută în spiritul aceleiași evaluări pertinente a realităților artistice, duritatea tonului justificându-se prin disprețul față de aceste creaturi "neterminate" care își alocă dreptul la judecăți literare. Este, astfel, scoasă în evidență impostura pentru a servi drept
[Corola-publishinghouse/Science/1558_a_2856]
-
ricoșat în câteva rânduri în aspecte polemice, cum este cazul lui Cezar Bolliac, care în Răspuns la articolul "Poezie", prin care dorea să își apere opera împotriva unei observații critice de altfel minore, făcute de I. H. Rădulescu, declanșează o diatribă împotriva lui Boileau "păcătos poet" -, susținând de pe poziții vădit romantice libertatea expresiei și inutilitatea regulilor: "Shakespeare și Hugo vor trăi, domnule Boileau, fără reguli, precum trăiesc Osianii și se renasc în toate limbile fără să fi avut limbă făurată la
[Corola-publishinghouse/Science/1558_a_2856]
-
în sine este laudativ și încurajator, această trimitere finală la mentorul clasicismului francez în contextul unei observații cu privire la o mai mare îngrijire a limbii poetice, declanșează furia oarecum exagerată a lui Bolliac, care concretizează, cu acest prilej una din puținele diatribe explicite împotriva clasicismului sau, mai precis, împotriva regulilor, după cum am mai arătat cu un prilej anterior. Alături de diversele articole menționate, în vederea conturării afinităților clasice ale lui Heliade este necesară și luarea-n considerație a unui text ca Domnul Sarsailă, autorul
[Corola-publishinghouse/Science/1558_a_2856]
-
am confundat o vremea cu pâinea / apa / aerul / focul" (Poem comentat). Numai poetul blestemat numai demonia cuvântului înaripat asigură accesul în inefabil: "Cine intră-n poem îi vede ușa de aur". Ușă interzisă "gârboviților", celor departe de "poemul vehement" ; o diatribă de un retorism de forum (Funerariile unui jurnal intim) e o punere la index a pseudo-poeților, "soldați ai clișeelor" străbătând "epoca cu abonament / în grup, prin circuit, cu vize de întrerupere la festivalurile județene". Profiluri feminine, invocații fără nimic erotic
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
Socrate, plăcerile bune, în relație cu sufletul, cu infinitul și nelimitatul, celor rele, asociate cu trupul, cu ceea ce este finit, limitat; ar interzice surghiunirea sistematică a hedonistului în cotețul găinilor și la grajduri... Autor al unei serii de cărți, dialoguri, diatribe și lucrări consacrate virtuții, educației, lui Socrate, norocului, exilaților, naufragiaților etc., Aristip va fi consacrat oare tot atât timp analizei, reflecției, gândirii și intelectului, de vreme ce trăgea concluzia sumară a excelenței unei vieți de armăsar sau de taur? Se va fi
Michel Onfray. In: O contraistorie a filosofiei. Volumul x [Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
Pireu și vine zilnic la Atena pentru a urmări performanțele lui Protagoras și ale altor câțiva - poate și ale lui Prodicos, printre aceștia. Patru kilometri dus, patru întors, Eudoxos are tot timpul să mediteze, pe drum, la învățăturile auzite, la diatribele propuse sau la subiectele zilei. Când ajunge un înțelept desăvârșit, după călătorii în Egipt, el excelează într-un număr considerabil de domenii: matematică, astronomie, politică, legislație, medicină, inginerie. Autoritate de neocolit în domeniul numerelor iraționale și al mărimilor incomensurabile, el
Michel Onfray. In: O contraistorie a filosofiei. Volumul x [Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
că ar trebui să evite să lucreze într-o firmă. Însă dacă superiorul spune „Ești un mincinos! Ai promis să aduci acest raport până la prânz și nu te-ai ținut de promisiune. Ești la fel ca toți neserioșii”, atunci ținta diatribelor sale nu mai sunt acțiunile tale, ci caracterul sau umanitatea ta. Nimeni nu-și dorește ca religia, sexul, orientarea sexuală, handicapurile, originea națională, statutul civil sau înfățișarea sa să devină ținta atacurilor unui agresor. 2. Abuzul verbal caută să rănească
Gestionarea conflictelor în organizații. Tehnici de neutralizare a agresivității verbale by Arthur H. Bell () [Corola-publishinghouse/Science/1992_a_3317]
-
îi punem naibii pe ingineri să vorbească cu cei de la marketing”. Acest gen de izbucnire este neutră, în sensul în care șeful doar își exprimă sentimentul de enervare cu privire la un eșec în afaceri. Chiar dacă sunt prezenți câțiva ingineri care aud diatriba șefului, ei nu vor considera aceste vorbe drept atacuri personale. Însă, dacă șeful se duce la ingineri și le spune: „Amatorismul și incompetența voastră de rahat ne-au costat o oportunitate de afaceri!”, atunci limbajul este clar beligerant. Această exprimare
Gestionarea conflictelor în organizații. Tehnici de neutralizare a agresivității verbale by Arthur H. Bell () [Corola-publishinghouse/Science/1992_a_3317]