435 matches
-
omul, un servici, ba chiar două), nu plec aproape niciodată fără mici provizii pentru cei mai oropsiți dintre ei („grăunțe” Whiskas, oase, cârnați). O picătură într-un ocean, evident! Uneori mă întreb dacă nu cumva e vorba de o ispită diavolească; în loc să-mi fie milă de tata, de cerșetori (îmi este milă și de tata, și de cerșetori!), sufăr din pricina pisicilor și a câinilor fără stăpân și adăpost. Alteori, mă bate, cu un soi de disperare liniștită, gândul că această caznă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
reorganizare nu ne-ar cere același lucru și în casa noastră? În fine, Dumnezeu a permis atâta ruină pentru ca noi să rămânem aproape la fel ca mai înainte? Ceilalți trebuie să se reînnoiască, iar noi nu? Între timp, o mulțime diavolească îngrozitoare s-a năpustit [mai tare] ca niciodată asupra preoțimii noastre. În Rusia, Mexic, Spania, Polonia, Germania și în alte locuri, masacrarea preoților, a călugărilor și a călugărițelor, a atins forme și cifre înspăimântătoare, fără a mai vorbi de alte
Apostolica vivendi forma. Meditaţii pentru preoţi şi persoane consacrate by Giovanni Calabria () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100984_a_102276]
-
cu ce frământări și refulări de Îndemnuri ale diavolului) acelor atracții morbide de care pătimesc Îndeosebi adolescenții În fața farmecelor pu trede ale femeilor consumate de boli și de viții ascunse, cum era teleleica de hangiță din fața primăriei, poamă bună, unealtă diavolească stând În calea călătorilor spre munte, zăboviți aici ca la „Hanul lui Mânjoală“. Iar peste drum, la primărie, sta vătășelul scurt și Îndesat care mă tot ațâța cu ispitele lui de pezevenghi bătrân, codoșul văduvelor și nevestelor cu bărbații duși
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
Iubește-mă mai cu mânie, că doar nu-s mumă ta!“, țipă la tine ardelencele iubețe. Ați auzit cumva de descântecele folosite de femei În grija lor geloasă de a nu ne pierde? De podoaba lor creață, culeasă În borboroseli diavolești pe Muntele Venerei, arsă și stropită cu produsele lor mensuale, ca [pe toate] să le bem apoi pe neștiute, spre liniștea și siguranța dominației lor exclusive? și ați cercetat cumva vreodată racla Sfântului Dimitrie Basarabov de la Mitropolie, cu sertarele ei
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
nu a semnat pentru trecerea la ortodoxie, dar s-a ocupat cu ajutorarea și încurajarea preoților arestați, făcând servicii Nunțiaturii Apostolice. A fost arestat în aceeași toamnă și condamnat cu 25 ani temniță grea. Purtarea prin diferite închisori și regimul diavolesc la care a fost supus în acest timp n-au putut să-l facă să se clatine în credință. Dimpotrivă, a fost de mare ajutor și încurajare tuturor acelora pe care i-a întâlnit în pușcării. Eliberat în 1964, prin
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
lungi și minte scurtă!" Nu-i așa? clipește Țamblac. Pierzania lumii! Diavolițe! Ispita ispitelor! Numai ele sunt de vină! Niște ticăloase! Umblă cu farmece! Vă fac cu ulcica! Vă prostesc! Și voi, proștii, vă robiți unei fuste! Așa-așa! Ispită diavolească! Sărmanii de noi!... Cum să reziști! Peste poate! Robi vă suntem! Cârpă suntem la picioarele voastre tulburătoare! M-am pocăit. Mi-a dat popa canon o sută de mătănii; m-am ales cu o ruptoare. Suntem blăstămați s-avem parte
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
mutăm lanțul podului în așa chip, încât, atunci când vrăjmașul s-o buluci să fărâme poarta, podul să cadă și să-l verse într-o groapă plină cu apă și țepușe bine ascuțite. Vă închipuiți bulucbășie?!... O grozăvenie! Altă "năzdrăvănie"! Năstrușnică! Diavolească! Ștefan râde, închipuindu-și "bulucbășia". Da' stați! Stați! "Că nu dau turșii!" V-am chemat să mai punem țara la cale; avem multe de dezlegat. Ne-o blagoslovit Dumnezeu drăguțu' cu răgazul aista. Să nu ne culcăm pe-o ureche
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
cununa sa. Dacă aveți atâția bani și putere, ce-ați căutat aici la mine?", striga el nenorociților, care fură înfipți în țepile ce împodobiră sălbatec mlaștina cruntă." N. Iorga, Istoria lui Ștefan cel Mare * "...Afurisitul domn al Moldovei care în privința diavolești răutăți întrece și pe dracul; și, care în urma biruințelor lui asupra hanilor tătari și asupra vecinilor unguri și munteni... pretinzându-se neatârnat... a năvălit cu călăreții și pedestrașii asupra oștirii musulmane... încât cea mai mare parte bău acolo paharul muceniciei
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
Omilii la Matei (85,2): „Că s-a osândit pe sine Însuși, că a aruncat arginții, că a Înfruntat disprețul poporului iudeu, toate bune și de lăudat; dar că s-a sinucis, asta e de neiertat, asta e o faptă diavolească” (trad. D. Fecioru, București, 1994). Același raționament la Origen, Augustin etc. (cf. studiul nostru, „Judas et le diable: quelques lectures des Pères”, În curs de apariție la Beauchesne). Cf. Pierre-Emmanuel Duzat, Judas. De l’Evangile à l’holocauste, Paris, 2006
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2307_a_3632]
-
se teamă că a Încălcat legea sau porunca; nu, ci fulgerul va coborî asupra sa din cerul cel mai senin, mai albastru sau... nu va coborî deloc! Și acest „bun plac” teribil este, de fapt, originea acelei spaime care, În diavolescul ei, are o sclipire zeiască, așa cum sunt tunetul sau focul ce aprinde din nimic mii de hectare de pădure și oceanul ce ridică valuri cât casa. Și nu e de mirare că atunci când dușmanul secular Îți invadează teritoriul, toți se
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
mult sau mai puțin vinovați de faptul că acest om s-a Încărcat cu atâta putere, putere care, la rândul ei, l-a Îmbolnăvit și l-a făcut - ca și pe un altul, În forme și mai groteși, mai „grandios diavolești”, pe Hitler! - să extragă din străfundurile subconștientului său și ale spiței subterane din care venea o ură fără seamăn și nestinsă față de valoare, demnitate umană și profesională, și față de trecutul națiunii sale?! Evident, ca și Întregul Occident, dar nu Întotdeauna
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
gîndi la fel și de acum înainte, nu vei obține ceea ce îți dorești. Care sînt sentimentele tale reale în problema banilor? Porți un dialog continuu cu tine însuți. Dacă în adîncul sufletului crezi că banii sînt un lucru rău sau diavolesc, nu vei deveni bogat niciodată. Deci, ce simți cu adevărat? Vom mai discuta această problemă în capitolul 5. Vei vedea atunci cum atitudinea ta față de bani se va modifica. BANII SÎNT BUNI Cînd aveam 26 de ani, am întîlnit un
Calea spre independenţa financiară. Cum să faci primul milion de dolari în şapte ani by Bodo Schäfer [Corola-publishinghouse/Administrative/903_a_2411]
-
și imaginea noastră despre om - omul creator de cultură, omul reflexiv. Astfel, „dionisiacul”, care În linii mari până la el Însemna mai ales - și sub presiunea bisericii medievale - negativul calităților umane, cele care se află În veșnică luptă cu cele „pozitive”, „diavolescul”, dizarmonicul - optică din care s-a ivit și conceptul de „păcat”, noțiune fundamentală a multor secole de credință, dar și de mentalitate -, sub pana tânărului filozof și clasicist de la Basel, „dionisiacul” devine nici mai mult, nici mai puțin decât „cealaltă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
ideală!... Puterea, curajul mărturisirii ce a creat atâtea legiuni de sfinți și de martiri care, în primele secole după Christos, s-au jertfit, refuzând să-L nege, pe El și sacramentul botezului care i-a purificat de orice afinitate cu diavolescul, cu Ispita. Și care au întărit astfel, cu sângele lor, trunchiul sfintei Biserici, ce e și trupul lui Christos, și l-a făcut să dureze, prin secole, marea și invincibila școală de morală a Europei. Dar... în credința noatră laică
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
sa după aceea, se ridică de la masă, și cu ritualul cunoscut aduce mulțumiri lui Dumnezeu și Maicii Domnului, pentru posibilitatea de-a pune pe masă bucate bune și gustoase, pentru a da sănătate și putere de-a rezista tuturor încercărilor diavolești, de rău, de urât, de boli, și alte nenorociri, posibile pe acest pământ. Alături de ei, Săndel aduce mulțumiri familiei ospitaliere, zicând : « Săru‟mâna pentru masă, c-a fost bună și gustoasă ! » - De mâncat, am mâncat. De odihnit, m-am odihnit
Amprentele unor timpuri by ?tefan Boboc ? Punge?teanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/84040_a_85365]
-
iertare”. Ca o ironie, ca o batjocură, și pentru suferințele și nedreptățile făcute direct ei, dar și pentru teroarea la care erau supuși fii ei, mamei noastre atât de oropsite i s-a acordat decorația „gloria maternă”, ca un straniu, diavolesc hohot de râs în mijlocul unei cumplite tragedii. Un aspect de la înmormântarea mamei. La serviciul înmormântării, în biserică, deși de față era un frate al repauzatei profesor universitar, deși fiul repauzatei era preot, deși repauzata era medaliată cu decorația de mamă
A FOST O DATA........ by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83162_a_84487]
-
a sluga și boierul. Căpița cu fân, prea ochioasă în forma de căciulă pe care o moștenise, nu scăpa de asaltul turbat al iezilor crescuți pe pietrele orașului, care se tăvăleau, smulgeau și aruncau paiele în slăvi cu o plăcere diavolească. Cuptorul și oalele spânzurate în gard, grajdul cu mirosul de balegă proaspătă, poiata pipernicită a găinilor ori bieții puișori, bănuți de aur, până și troaca porcilor, toate își pierdeau semnificațiile și deveneau, în exaltarea Luanei, paradisul jocului neobosit. Dar o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
Una mai uriașă decât cealaltă. Cu cât "coșmarurile" erau mai mari, cu atât fetele se arătau mai mândre. Se priveau sfioase, bănuitoare, se măsurau pe furiș. Băieții, mai comunicativi și mai practici, lăsaseră ghiozdanele lângă gard și încinseseră un joc diavolesc de fotbal cu șapca unuia dintre ei. Pe Luana o mâncau tălpile și dacă nu s-ar fi ordonat adunarea nu se știe dacă n-ar fi încercat unul sau două șuturi la poartă. Așezarea în careu stârni o zarvă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
un surâs care, nu pot să neg, avea oarecare blândețe și suferință, umanizându-i trăsăturile. O clipă chiar m-am gândit că nu-i plăcea ceea ce făcea, dar am alungat pe loc acea ideea absurdă, punând-o pe seama puterii sale diavolești. - Stiliano, lasă-ți oamenii să plece, și tu rămâi aici. Vocea îi era incredibil de imploratoare. - De felul tău ești mai mult bizantin decât longobard. Rămâi să-mi fii de ajutor și nu face greșeli. I-am trimis un scuipat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
să pregătească pentru Alain un Crăciun românesc, mă roagă să rămân și eu, dar nu vreau să dau peste cap strategia calculată a bunicii ei de a-l prinde-n mreje pe Alain, deși la un moment dat un gând diavolesc mi-a trecut prin minte și știu că Ana n-are nicio vină și niciun amestec în toată povestea și totuși vreau s-o pedepsesc, lăsând-o singură de sărbători, 1 martie, cu ghiocei la Ana, cu ghiocei ninși, pentru că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
ceva de raportat: cuvintele rostite efectiv de Genba. Ca răspuns la sfatul lui Yaso, Genba râsese și chiar Își ridiculizase unchiul: — Demult, când oamenii rosteau numele Seniorului Katsuie, Îl numeau Demonul Shibata și spuneau că era un general al intrigilor diavolești și al urzelilor misterioase - cel puțin, din câte am auzit eu. Azi, Însă, tacticile sale arată o judecată Învechită, care a pierdut contactul cu prezentul. În zilele noastre, războiul nu se mai poate purta cu strategii de modă veche. Uite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
Andrei Tudor, „Cronica plastică” de I. D. Ștefănescu, „Cronica ideii” de Oscar Lemnaru (cu Paralogismele cunoașterii, de pildă), iar la „Cronica literară”, uneori intitulată „Sensul cărții”, scriu Petru Manoliu, Ștefan Tita, G. M. Vlădescu. Articole mai semnează Romulus Dianu (Despre un diavolesc meșteșug), Ion Petrovici (Senzualitatea în artă), I. Peltz (O carte despre care se vorbește) și Petre Andrei (Rolul studențimei). Revista stăruie asupra „scandalului Cocea”, provocat de publicarea unor fragmente din romanul Pentru un petec de negreață, și face loc unui
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290520_a_291849]
-
Era tot ce se putea înfăptui în Starea numită Satan pentru a(-i) izbăvi (pe cei) Din Moartea Veșnică și pentru-a lepăda Satana-n Veci. Sinagoga Creat-o-a (pe Vala) din Rodul copacului lui Urizen 285 Prin arte diavolești, îngrozitoare, nelegiuite, ce nu se pot grăi, Perpetuu-nmugurind în nașteri groaznice De chipuri femeiești, frumoase grație otrăvilor ascunse-n taină Ce dau culoare calpei frumuseți: apoi fost-a ascunsă-n Sînul lui Satan falsă Femeie, ca într-un chivot și
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
4, 9). Ei au rămas evident în același regn, chiar dacă sunt considerați malefici, regnul îngeresc conținând astfel două segmente: îngerii propriuziși, “pozitivi”, respectiv diavolii, “negativi” și, desigur și elemente intermediare. Dumnezeu, ca superior acestui regn, ar fi putut distruge segmentul diavolesc care a îndrăznit să-l înfrunte și care îi va submina mereu acțiunile. Dar, nedistrugerea de către el a demonilor susține de fapt reîncarnarea, mai bine zis un aspect al ei − karma −, îndeplinirea căreia la orice nivel, inclusiv spiritual (cazul îngerilor
Fundamente de antropologie evolutivă pentru psihiatrie by Cristinel V. Zănoagă Mihai Tetraru Maria Tetraru Mihai Asaftei () [Corola-publishinghouse/Science/1265_a_2075]
-
de aici învinuirile privind îndemnul la destrăbălare; chiar vrăjitoarele erau socotite exponente ale imoralității) sau, dimpotrivă, o stârpeau, știau să manevreze ierburi și poțiuni miraculoase, interveneau distructiv în viața cuplurilor, cauzau suferințe și răspândeau boli, stârneau conflicte, își transmiteau „meșteșugul” diavolesc din generație în generație. Stârneau, într-un cuvânt, spaimă. La cele spuse despre vrăjitoare a plecat urechea și Edmund Chishull, epigrafist și secretar al ambasadorului Paget, trecător pe la curtea lui Constantin Brâncoveanu și prin Ardeal: [...] populația ajunge să fie încredințată
[Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]