300 matches
-
la maturitate (2010); Meritul Cultural în grad de Comandor (2010); Premiul special al Uniunii Scriitorilor din România (2011). Retractil față de tot ce mai poate însemna, astăzi, referentul prozaic pentru o poezie postmodernă aglutinând peste măsură rezultatele observației "realiste" într-o "dicțiune onestă", "netrucată", Cassian Maria Spiridon este unul dintre scriitorii care preferă convertirea banalității cotidiene într-o hipermaterie impregnată de simboluri mitologice și hierofanii. Aproape niciodată nu ai senzația, citindu-i poemele, că realitatea diurnă ori cea direct biografică este materia
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
într-o retorică elegantă, adesea plurietajată: echivalența dintre poezie și ritualul sacrificial. Lăsându-se în voia torturii creației (undeva apare imaginea unei autoflagelări, un volum întreg se numește chiar Ascunsa rană ș.a.), poetul poate să își sublimeze fericirea secretă a dicțiunii de sorginte sacră în rugăciune: "Doamne, abandonează-mă-n cuvânt" (Starea vremii). O altfel de rugăciune este, în sine, lirica erotică a lui Nicolae Turtureanu. O mărturisesc, în poemele de dragoste incluse în Punctul de sprijin (Editura Junimea, Iași, 1971
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
primul rând bucurie a lecturii, apoi dialog deschis, lipsit de prejudecăți, cu o conștiință aparținând altor epoci și altor lumi. Literatura devine una dintre cele mai bune lumi cu putință, iar spectacolul cuvintelor călătorind din realitate în ficțiune (și în dicțiune, desigur), amestecându-le fascinant, se imprimă adânc în memorie. Numărul de discipoli o confirmă: Elvira Sorohan a scris nu doar cărți, ci și moduri de gândire lesne de recunoscut. Pe Dimitrie Cantemir l-a preluat Bogdan Crețu, pe I.D. Sîrbu
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
-
spre construcția aparent inexpugnabilă a primului roman cantemirian și spre mustoasa țesătură "eroicomică" a Țiganiadei lui Ion Budai-Deleanu. Doamna Elvira Sorohan ne-a făcut, cu o strictețe pe care o dă doar responsabilitatea actului modelator, să înțelegem și să prețuim dicțiunea, marca indelebilă a autorului, în aceeași măsură cu fenomenul ancorat în istoria culturală prin care se naște literatura română. Dincolo de condiția scriptică particulară, de finalitatea istoriografică, de existența "întâmplătoare" sau, dimpotrivă, cultivată și livrescă a efectelor estetice, Cronicile ne-au
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
-
exemplu, cum vedea George Panu, copil fiind, primele prelecțiuni: "Ca băiat curios și studios, în fiecare duminică la orele 2 eram în sala Băncei, într-un colțișor. Mi-aduc aminte de domnul Maiorescu: același de astăzi, se înțelege tânăr, aceeași dicțiune elegantă și rece; aceleași maniere corecte, aceeași sobrietate [...] aceste lucruri mi-au deșteptat un mare interes (sb.m. C.C.), iar publicul, ca și mine, a început a umplea sala"21 Despre beneficiile colaterale ale prelecțiunilor pomenește și Zigu Ornea: Prelecțiunile
[Corola-publishinghouse/Science/1469_a_2767]
-
Univers, București, p. 30 (n. t.) * În original, le prière d'insèrer (n. t.). * În sens propriu, fr. bande-annonce desemnează extrasele dintr-un film, pentru publicitate, înainte ca acesta să fie prezentat (n. t.). * Gérard Genette, 1994, Introducere în arhitext, dicțiune și ficțiune, traducere și prefață de Ion Pop, Univers, București, p. 82 (n. t.). * Umberto Eco, 1991, Lector in fabula, traducere de Marina Spalas, Univers, București, p. 76 (n. t.). * Expresia "moutons de Panurge" (în original) desemnează un grup sau
Periferia textului by Philippe Lane () [Corola-publishinghouse/Science/1119_a_2627]
-
semiotică a romanului ("part of the semiotic precondition of the novel"), pentru că reprezentările ficționale sunt construite pe un tipar teatral. Așadar, în proză, melodrama este un mod al conceptualizării și dramatizării etice și emoționale, retorica melodramei fiind dublată "de o dicțiune și un stil de joc exagerate și neverosimile" (personajele reale ale melodramei sunt sentimentele, conchide Brooks). Retorica melodramei se bazează deci pe o serie de figuri specifice (hiperbolă, antiteză și oximoron) deoarece "în melodramă totul trebuie să fie sublim, până
Scriitorul și umbra sa. Volumul 2 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
de traducere. Avea încredere în Ștefan și dorea să-i asculte vocea care modula atât de frumos cuvintele grecești. Mavrocordat rămase și el surprins de libertatea cu care tânărul întrerupsese convorbirea cu evident conținut politic pentru a atrage atenția asupra dicțiunii și frazei impecabile pe care o mânuia în limba elenă. Făcu un semn vag întrebător spre Selin, care dădu afirmativ din cap; exaporitul răspunse tot în grecește: — Complimentele pe care mi le-ați făcut, prințe, îmi sunt adresate mie personal
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
1160-84 Geertz, Clifford 1973. From the Native's Point of View. In The Interpretation of Cultures. New York: Basic Books Genette, Gérard [1966, 1969, 1972] 1978. Figuri. Trad. Angela Ion, Irina Mavrodin. București: Univers [1979] 1994. Introducere în arhitext. Ficțiune și dicțiune. Trad. Ion Pop. București: Univers Glowinski, M. 1974. Der Dialog in Roman. In Poetica 8:1,1-16 Greimas, A.J. 1966. Sémantique structurale. Paris: Larousse 1973. Les actants, les acteurs et les figures. In Cl. Chabrol et al., Sémiotique narrative
Naratologia. Introducere în teoria narațiunii by MIEKE BAL () [Corola-publishinghouse/Science/1018_a_2526]
-
o întreprindere polemică adică belicoasă, în stare beligerantă față de autorii pe care îi invocă în construcțiile sale. Dintre criticii care au analizat opera publicistică argheziană, puțini scapă de accentele critice ale exegetei. E respins, în principiu, actul critic lipsit de dicțiune, falacios, cel care mimează virilitatea argumentului edificator. Sunt neutralizate clișeele și falsele locuri comune, sunt descalificate argumentele futile și e dezavuată banalitatea variilor poncife. Doar câteva prestații critice, consideră Minodora Sălcudean, ating altitudini valorice moderne, fructificând cu adevărat caracterul de
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
Academiei, București, 1973. Foucault, Michel, Ordinea discursului, traducere de Ciprian Bucur, Editura Eurosong & Book, București, 1998. Friedrich, Hugo, Structura liricii moderne, traducere de Dieter Fuhrmann, prefață de Mircea Martin, Editura Univers, București, 1998. Genette Gerard, Introducere în arhitext. Ficțiune și dicțiune, traducere de Ion Pop, Editura Univers, București, 1994. Grupul µ, Retorica generală, traducere de Antonia Constantinescu și Ileana Littera, București, Editura Univers, 1974. Hangiu, Ion, Dicționar al presei literare românești, Editura Științifică și Enciclopedică, București, 1987. Hegel, Friedrich, Prelegeri de
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
Editura Academiei, 1973. Foucault, Michel, Ordinea discursului, traducere de Ciprian Bucur, București, Ed. Eurosong & Book, 1998. Friedrich , Hugo, Structura liricii moderne, traducere de Dieter Fuhrmann, prefață de Mircea Martin, București, Editura Univers, 1998. Genette Gerard, Introducere în arhitext.Ficțiune și dicțiune, traducere de Ion Pop, București, Editura Univers, 1994. Grupul µ, Retorica generală, traducere de Antonia Constantinescu și Ileana Littera, București, Ed. Universității, 1974. Hangiu, Ion, Dicționar al presei literare românești, București, Editura Științifică și Enciclopedică, 1987. Hegel, Friedrich Prelegeri de
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
p. 117. 35 Cornel Munteanu, op. cit., p. 122. 36 Al. George, La sfârșitul lecturii, III, Editura Cartea Românească, București, 1980, pp. 259-275. 37 Cornel Munteanu, op. cit., pp. 35-36. 38 Ibid., p.13. 39 Gérard Genette, Introducere în arhitext. Ficțiune și dicțiune, trad. de Ion Pop, Editura Univers, București, 1994, p. 96. 40 Ibid., p. 102. 41 Vezi Paul Cornea, Introducere în teoria lecturii, Polirom, Iași, 1998, pp. 48-57; autorul sintetizează concluziile lui Jakobson, M. Riffaterre, pe de o parte, iar pe
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
români, și vă rog să-l credeți pe cel care mai are doar 9 ani și atinge vârsta centenară, că o voce particulară, unică, mai generoasă, mai strălucitoare în registrul acut, egală în toate registrele, inconfundabilă în timbru, impecabilă în dicțiune, nu am auzit pe meleagurile noastre. Mi-a scăpat din palmares doar prima generație de baritoni a lui D. Popovici - Bayrenth de la sfârșitul sec. XIX, însă am ascultat “pe viu” pleiada enesciană a lui J. Athanasiu, P. Ștefănescu-Goangă, Șerban Tassian
Nicolae Herlea. Un g?nd de desp?r?ire by Viorel COSMA () [Corola-journal/Journalistic/83462_a_84787]
-
Din epoca apărării federalismului datează și simpatiile de cari Schuselka s-a bucurat între naționalități. Coloanele revistei sale erau pururea deschise și pentru cestiunile românilor din Austria, pe cari le-a apărat cu obicinuita lui putere de raționament și de dicțiune. [13 ianuarie 1879] ["CUM SUB OCHII PĂRTINIRII... "] Cum sub ochii părtinirii și sub logica pasiunilor virtuțile se schimbă în vicii și viciile în virtuți! Lessing - dacă nu ne înșală memoria - povestește cazul unui om din India care comisese un omor
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
veacul neostenit după dânsul / Ca un pescar năvodul prea plin înspre mal / Când se anunță prin clopote tainice cina”, iar Bacovia „a suferit de boli pe care doctorii / nu le pot lecui. / Sărutul Poeziei / i-a strălucit totdeauna pe frunte”. Dicțiunea suferă o modificare importantă în Dați ordin să înflorească magnolia (1977), prin întoarcearea spre fețele actualității, în primul rând spre efectele civilizației mașiniste asupra umanității. Atitudinea devine polemică, demitizantă, iar modelele sunt acum versurile lui Geo Dumitrescu și ale lui
VERONA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290498_a_291827]
-
curgând / tăcerea ta din vișini înfloriți // Auzi cum te apasă pământul” (Arca de vânt) sau: „La gurile fluviului / singur în templul / singurătății” (Singurătatea). Elegiac („unul dintre puținii poeți de expresie elegiacă ai generației sale” - Mircea Bârsilă), poetul își definește oximoronic dicțiunea („Rostirea mea este aidoma unui cântec /Asemenea inimii care plânge / într-o mare de minuni” - Întuneric desăvârșit), asumându-și condiția unui „prinț al iluziei”, Don Quijote locuit de toate morile de vânt, sfâșiat între antinomii, dar și Iacob, „însetat de lumină
VINTILA FINTIS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290579_a_291908]
-
principalului canal de difuziune utilizat, cel al circularelor bisericești ce reproduc și explicitează comunicatele oficiale. Citirea acestor circulare În biserici, În fața credincioșilor, aceeași piesă câteva duminici la rând, le facilita intrarea În mecanismele culturii orale țărănești, bazată pe memorare și dicțiune, pe ascultare și repetiție. În plus, autoritatea izvorâtă din caracterul oficial al acestor texte era Întărită, În mod considerabil, de autoritatea spirituală pe care le-o conferea difuzarea În fața altarului. Emise frecvent În intervalul 1793-1815, ele sunt rezultatul unei propagande
Transilvania mea. Istorii, mentalități, identități by Sorin Mitu () [Corola-publishinghouse/Science/2263_a_3588]
-
pizză: 1 19) o alică: 11 o alice: 87 nu răspund: 2 20) o tumoare: 69 o tumoră: 28 ambele: 3 5.1.5. Variația privește sufixul care se recunoaște în componența formei de singular -ie/-iune 21) dicție: 98 dicțiune: 2 22) funcție: 97 funcțiune: 3 23) glaciație: 34 glaciațiune: 61 nu răspund: 5 24) transmisie: 32 transmisiune: 67 ambele: 1 -ă/-ică 25) celta: 49 celtica: 50 nu răspund: 1 -ea/-ică 26) purcea: 45 purcică: 32 ambele: 20
[Corola-publishinghouse/Science/85008_a_85794]
-
preferată: apocalipsă), apropou (forma preferată: apropo), atale (forma preferată: atuuri), basc (forma preferată: bască), cappuccino-uri (forma preferată: cappuccino, pl.), chipie (forma preferată: chipiuri), cireși (forma preferată: cireșe), cocoloși (forma preferată: cocoloașe), corpuscule (forma preferată: corpusculi), croasanți (forma preferată: croasante), dicțiune (forma preferată: dicție), expresso ca substantiv feminin (se preferă neutrul, un expresso, nu o expresso), flamingi (forma preferată: flamingo, pl.), funcțiune (forma preferată: funcție), ghionți (forma preferată: ghionturi), mangouri (forma preferată: mango, pl.), ninji (forma preferată: ninja, pl.), pepsi ca
[Corola-publishinghouse/Science/85008_a_85794]
-
este prezentat de Tudor Vianu în studiul său: Oratorul îmbrăcat în frac sau redingotă apărea ca un deus ex machina în fața publicului care nu trebuia să-l zărească până în acel moment și începea să debiteze expunerea lui în formele unei dicțiuni impecabile, fără sprijinul vreunei note, nu ca un savant care înfățișează rezultatele cercetării lui, ci ca un artist care construiește în fața publicului încântat opera sa desăvârșită. Numeroase sunt documentele contimporane care descriu arta oratorică a lui Maiorescu, demnitatea ținutei lui
Comunicarea. Ghid practic by Elena-Laura Bolotă () [Corola-publishinghouse/Science/655_a_1298]
-
în defavoarea mai vechilor formații în -țiune/-iune21, analiza efectuată pe DOOM2 indicând că procesul se desfășoară și astăzi în direcția stabilită anterior, adică: (i) Multe modificări de normă propuse de DOOM2 privesc abandonarea formei -(ț)iune; vezi: admisiune, depresiune, detențiune, dicțiune, migrațiune, în locul ei apărând fie o formă unică în -ie (abscizie, admisie, depresie "deprimare", detenție), fie forme variante, dintre care pe pentru loc al preferințelor apare -(ț)ie (dicție, difuzie, migrație). (ii) În raport cu situația de variație liberă din DOOM1 (impulsie
[Corola-publishinghouse/Science/85017_a_85803]
-
posibilă în domeniul spiritualului. Relația dintre strata și tropii ontologici este una intimă, ce acceptă toți tropii ca fiind entități abstracte. Aflat în acest context simbolic, poemul este deschis interpretării. Utilizarea diferitelor figuri de stil, a elementelor stilistice sau a dicțiunii poetice duce la crearea unor imagini disparate și înțelesuri multiple, făcând din poezie o artă specială ce necesită o analiză particulară. Superioritatea poeziei față de celelalte arte (fine), vine din perioada romantismului, când era interpretată ca arta care "exprima direct pentru
Ontologia operei de artă by Bogdan Nita () [Corola-publishinghouse/Science/84972_a_85757]
-
aș acoperi/ cu o mantie călduroasă,/ ruptă din sufletul meu,/ să le ocrotească de-această ucidere” - Prima brumă). Tema cântărețului și a cântecului este cea mai frecventă, în timp adăugându-i-se nuanțe noi, cu accente de gravitate a interogației. Dicțiunea se cristalizează pe o dimensiune elegiacă, preluând cadențe și asimilând rezonanțe din poezia lui G. Bacovia, Tudor Arghezi, V. Voiculescu, Ion Minulescu, Ion Pillat. În Premise, de pildă, un poem elocvent în privința schimbărilor de gestică și atitudine lirică, imaginile câștigă
ZAMFIR-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290693_a_292022]
-
să studieze numai literaritatea operelor, adică procedeele prin care ele aparțin artei și funcționării estetice a limbii. Ulterior, G. Genette a stabilit că se pot distinge cel puțin două tipuri de literaritate: 1) o literaritate constitutivă, care reunește ficțiunea și dicțiunea (poezia, definită formal), două activități verbale cu un scop estetic determinat, și 2) o literaritate condițională, ce cuprinde opere de diferite genuri, fără un scop estetic instituționalizat (precum autobiografia, jurnalul etc.), care intră în domeniul literaturii, dacă devin obiectul unei
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]